TUPÉU, (rar) tupeuri, s. n. Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din fr. toupet. Sursa: DEX '98.
SIF s.n. Creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt. [< fr. sif < cuv. arab]. Sursa: DN.
ȘIF s. (TIPOGR.) galion. (Pe ~ se așază zațul.). Sursa: Sinonime.
ȘIF s.n. (Germanism) Galion²; navă mare. [< germ. Schiff]. Sursa: DN.
șif¹ adv. (reg.) oblic, pieziș. Sursa: DAR.
LAF, lafuri, s. n. (Rar; de obicei la pl.) Palavră. ◊ Loc. vb. A ședea, (cu cineva) la lafuri= a pălăvrăgi (cu cineva), a sta (cu cineva) la taifas. ◊ Expr. A tăia frunză verde și lafuri = a spune minciuni. – Din tc. lâf. Sursa: DEX '98.
MÂNC, mâncuri, s. n. (Reg.) Scobitura de sub talpa piciorului. – Lat. mancus „necomplet, defectuos”. Sursa: DLRM.
MÂNC - Forma flexionara de la MÂNCÁ, mănấnc, vb. I.
manc a. Mold. se zice de vaca ce n’are decât un uger. [Lat.; MANCUS]. Sursa: Șăineanu.
INÓX s. n. Metal, aliaj cu proprietăți inoxidabile; p. ext. obiect din acest material. – Din fr. inox. Sursa: DEX '98.
ROȘ, -Ă adj., s. n. v. roșu. Sursa: DEX '98.
ORNÁNT, -Ă, ornanți, -te, adj. Care servește drept podoabă, care împodobește. – Orna + suf. -ant. Sursa: DEX '98.
TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ lipsit de vase conducătoare, monocelular la bacterii și la unele alge, pluricelular la ciuperci, etc. – Din fr. thalle. Sursa: DEX '98.
țal interj. – Nota de plată: servește pentru a solicita plata într-un local de consumație. Germ. zahlen (Borcea 216). – Der. țal, s. m. (șeful ospătarilor). Sursa: DER.
țăl, -uri, s.n. – (înv.) Țintă, punct. “Locul unde trebuie să se ajungă la jocul cu mingea (Calendar 2007). – Din germ. Ziel „punctul care trebuie nimerit când se trage cu o armă; cătarea puștii„, cf. rus. țel, magh. cel. Sursa: DRAM.
TAL s. v. lot, parcelă. Sursa: Sinonime.
PLEX, plexuri, s. n. Țesut format din fibre nervoase sau din vase sanguine împletite nesistematizat între ele, care se află în diferite puncte ale organismului. ◊ Plex solar = plex care se găsește în cavitatea abdominală, lângă stomac. – Din lat., fr. plexus. Sursa: DEX '98.
-PLÉX² elem. plexi-. Sursa: MDN.
DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau mănifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ◊ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi, (f.) dârze] – Din sl. drúzú. Sursa: DEX '98.
LÓCĂ s. f. Denumire dată unui grup de boli infecțioase ale puietului de albine, provocate de un bacil care atacă larvele în vârstă de 3-4 zile. – Din fr. loque. Sursa: DEX '98.
SIT, síturi, s.n. (Franțuzism rar) Priveliște din natură; peisaj. Dealurile și pădurile Hușului reproduc ... pitoreștile situri de lângă Carlsbad. HAȘDEU, I.V. 131. Sursa: DLRLC.
șiț! interj. (reg.) strigăt cu care se alungă pisicile. Sursa: DAR.
HOC VOLO, SIC IUBEO; SIT PRO RATIONE VOLUNTAS (lat.) asta vreau, așa poruncesc; voința mea să țină loc de rațiune – Iuvenal, „Satirae”, VI, 223. Expresie a unei încăpățânări arbitrare. Sursa: DE.
LICET IPSA VITIUM SIT AMBITIO, FREQUENTER TAMEN CAUSA VIRTUTEM EST (lat.) chiar dacă ambiția este în sine un viciu, deseori ea este un stimulent pentru virtuți – Quintilian, „De institutione oratoria”, 1, 2, 22. Sursa: DE.
NULLUM EST IAM DICTUM, QUOD NON SIT DICTUM PRIUS (lat.) nu s-a spus nimic care să nu fi fost spus mai înainte – Terențiu, „Eunuchus”, Prolog, 41. Ineditul și originalitatea sunt întotdeauna relative. Sursa: DE.
NUT, nuturi, s. n. 1. Canelură. 2. Uluc, șanț făcut într-o piesă de lemn. ◊ Nut și feder = sistem de îmbinare a două piese (din lemn) care constă în introducerea unei proeminențe fasonate, aflată pe una din fețele primei piese, în ulucul de pe fața corespunzătoare a celei de-a doua piese. – Din germ. Nut. Sursa: DEX '98.
TEASC, teascuri, s. n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul. 2. (Înv.) Mașină de imprimat; p. ext. tipar, tipărire. 3. (Reg.) Capcană pentru anumite animale. – Din sl. tĕskŭ. Sursa: DEX '98.

PLINÍ, plinesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) îndeplini. – V. plin. Sursa: DEX '98.
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu]. Sursa: DN.
déjà-vu (fr.) [pron. dejavǘ] s. n. Sursa: DOOM 2.
pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si. Sursa: Scriban.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. Sursa: DTM.
song (cuv. engl. [soŋ]) 1. (în muzica ușoară) Cântec. 2. (în jazz), denumire dată unei teme preluate din repertoriul muzicii ușoare comerciale, prin opoziție cu blues* și temele preluate din folclorul negru tradițional. 3. Sunt cunoscute sub denumirea specifică de s. cântecele scrise de K. Weill, H. Eisler, P. Dessau ș.a. pentru lucrările dramatice ale lui B. Brecht. Sursa: DTM.
PROTEST-SONG [próutest soŋ] (cuv. engl.) loc. Gen muzical, cu o istorie identificată aproape total cu aceea a mișcării folk din lumea anglo-saxonă. În S.U.A. reflectă lupta pentru egalitate rasială, opoziția față de războiul din Vietnam, cruciada ecologică, mișcarea feministă. Reprezentanți: Woody Guthrie, Pete Seeger, Bob Dylan, Joan Baez ș.a. Sursa: DE.
EMULÁȚIE, emulații, s. f. Sentiment, dorință, strădanie de a egala sau de a întrece pe cineva într-un domeniu de activitate; întrecere. [Var.: emulațiúne s. f.] – Din fr. émulation, lat. aemulatio, -onis. Sursa: DEX '98.
PUL s.m. Monedă divizionară în Afganistan, valorând a suta parte dintr-un afgan. [< fr. pul < cuv. iranian]. Sursa: DN.
CĂINÁ, căinez, vb. I. Refl. A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ Tranz. A compătimi, a deplânge. [Var.: căiní vb. IV] – Din sl. kajanŭ (part. lui kajati sen). Sursa: DEX '98.
ALEATÓR, -OÁRE adj. v. aleatoriu. Sursa: DEX '09.

ERIJÁ, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din fr. ériger. Sursa: DEX '98.
LINGĂRÍ, lingăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A flata, a linguși pe cineva cu slugărnicie. – Linge + suf. -ări. Sursa: DEX '98.
HORPĂÍ, horpăiesc (hórpăi), vb. IV. Tranz. (Reg.) A sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele. – Horp + suf. -ăi. Sursa: DEX '98.
dec ! Mold. int. exprimă o surprindere, iac’așa, ai nemerit’o (ironic): dec! nu cumva ai pofti ? CR. Sursa: Șăineanu.
EC- elem. „În afară de”. (din fr. ec-, cf. gr. ek = în afară). Sursa: MDN.
BUS s. n. 1. (Inform.) Cale de dirijare a informațiilor. 2. Conductor comun al mai multor circuite. (< fr. bus). Sursa: MDN.
buș m. pumn, numai în locuțiunea: a merge de-a bușile, pe mâini si pe picioare (cum umblă pruncii). [Vechiu-rom. buș, pumn (Dosofteiu), sens păstrat de formele derivate: probabil de origină onomatopeică]. Sursa: Șăineanu.
buș² (lovitură) (înv.) s. n., pl. búșuri. Sursa: DOOM 2.
CURTÁJ s. n. 1. ocupație de curtier; brokeraj. 2. scăzământ făcut sub formă de plată cuvenită curtierilor, pentru tranzacțiile și operațiile încheiate prin mijlocirea lor. (< fr. courtage). Sursa: MDN.
BOND salt al aeronavei la o aterizare incorectă. Sursa: GTA.
PIÓS, PIOÁSĂ, pioși, pioase, adj. (Despre oameni) Pătruns de sentimente de evlavie (religioasă) sau de afecțiune plină de respect; (despre manifestări, acțiuni, creații ale oamenilor) care exprimă, denotă evlavie sau o afecțiune respectuoasă; care este determinat de evlavie sau de o afecțiune respectuoasă. [Pr.: pi-os] – Din fr. pieux. Sursa: DEX '98.