S-a jucat azi pe ISC - aprilie 2012

DIRÍGE, diríg, vb. III. Tranz. (Înv.) A conduce, a dirija. – Fr. diriger (lat. lit. dirigere). Sursa: DLRM.
ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A aconta. 2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [Var.: arvoní vb. IV] – Din arvună. Sursa: DEX '98.
FERVÉNT, -Ă, fervenți, -te, adj. (Despre oameni) Care pune pasiune în ceea ce face, care lucrează cu ardoare; înfocat, înflăcărat, pasionat, zelos. ♦ Care exprimă, trădează înfocare, pasiune, zel. Dragoste ferventă. – Din fr. fervent, lat. fervens, -ntis. Sursa: DEX '98.
PÓXIE, poxii, s. f. (Reg.) Necaz, ciudă. – Ngr. ipopsia. Sursa: DLRM.
BOSÁJ s.n. Proeminență regulată pe suprafața unei piese, care servește ca reazem pentru altă piesă. ♦ Suprafața pietrelor unei zidării, aflată în relief față de paramentul zidului. [< fr. bossage, cf. bosse – îngroșătură]. Sursa: DN.

OBĂDÁ, obădez, vb. I. Tranz. A monta în obezi spițele unei roți. – Din obadă. Sursa: DEX '98.
MÓDUS VIVÉNDI subst. 1. Mod de existență. 2. Posibilitate de împăcare a două părți aflate în litigiu; compromis. A găsi un modus vivendi. – Expr. lat. Sursa: DEX '98.
modus (cuv. lat. „fel”, „chip”) v. mensura (2); mod. Sursa: DTM.
EST MODUS IN REBUS (lat.) este o măsură în toate – Horațiu, „Satirae,” I, 1, 106. Orice exces este reprobabil. Sursa: DE.
BINÍȘ, binișuri, s. n. Haină boierească lungă de ceremonie, cu mânecile largi și despicate, strânsă pe bust și largă în poale, căptușită cu blană și devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari. [Var.: (înv. și reg.) beníș s. n.] – Din tc. biniș. Sursa: DEX '98.
RÚJĂ¹, ruje, s. f. 1. (Reg.) Măceș. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roșeață, rumeneală în obraz. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galben-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină (Sedum rosea) 4. Compus: ruji-galbene = plantă având tulpina fără peri, cu frunze ovale și cu flori galbene; mărită-mă-mamă (Rudbeckia laciniata). [Pl. și: ruji] – Din bg., scr. ruža. Sursa: DEX '98.
RÚJĂ², ruje, s. f. (Fam.) Bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încrețită, care servește ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte. [Var.: ríjă s. f.]- Cf. fr. ruche. Sursa: DEX '98.
RÚJĂ s. (BOT.; Sedum rosea) (reg.) durzoaș, roșățică, urechelniță, verzișoară, viorea, barba-lupului, curechi-de-stâncă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stâncă. Sursa: Sinonime.
RÚJĂ s. v. bujor, iarba-osului, îmbujorare, împurpurare, măceș, mălăoi, nalbă, roșeală, roșeață, roză, rumeneală, smirdar, trandafir, trandafir sălbatic. Sursa: Sinonime.
tefál s. n. Sursa: DOOM 2.
brotác (brotáci), s. m. – Animal amfibiu înrudit cu broasca. – Var. brotec, bro(a)tic, brotac, brotan, brotoc(ar), buratec, buratic. Lat. *brotāchus, din gr. βροτάχος, forma ionică, de la βάτραχος (Pușcariu, Conv. lit., XXXV, 831; Thumb 12; Meyer 47; Candrea-Dens., 184; REW 1333; DAR; Philippide, II, 634; Pascu, I, 221; Diculescu, Elementele, 420; Skok, ZRPh., LIV, 481; Rosetti, II, 67); cf. alb. bretëk, calabr. vratiku. Buratec presupune o contaminare cu bură. Der. brotăcel, s. m. (brotac; cintezoi, Fringilla chloris); brotăcime, s. f. (mulțime de brotaci). Din rom. pare a proveni bg. botrak (Alisma plantago), cf. Capidan, Raporturile, 215. Sursa: DER.
FUX s. n. Aducere pe linia de plutire a buștenilor înțepeniți prin împingerea și răsucirea lor cu ajutorul țapinei. – Din germ. Fuchs. Sursa: DEX '98.
POVÁRNĂ, poverne, s. f. (Reg.) Instalație rudimentară pentru fabricat rachiu sau spirt; velniță; p. restr. cazan în care se fabrică spirt sau rachiu; clădire în care se află această instalație. – Din sl. povarĩnja „bucătărie”. Sursa: DEX '98.
CAMPÁ, campez, vb. I. Intranz. (Rar; despre militari sau turiști) A sta un timp în corturi. – Din fr. camper. Sursa: DEX '98.
ȘULÁR, șulare, s. n. Cusătură provizorie cu împunsături rare; însăilătură; ață cu care se face această cusătură. [Pl. și: șularuri] – Cf. sl. šilo „sulă”. Sursa: DEX '98.
havái adj. (înv.) azuriu. Sursa: DAR.
HAVÁ, havez, vb. I. Tranz. A săpa cu haveza făgașe într-un zăcământ în curs de exploatare pentru a ușura desprinderea materialului din masiv. – Din fr. haver. Sursa: DEX '98.
CAZÓN, -Ă, cazoni, -e, adj. De cazarmă, propriu cazărmii; milităresc. ♦ (Peior.) Aspru, rigid; milităros. – Din rus. kazionnîi „de stat, fiscal”. Sursa: DEX '98.

CLÍMAX, climaxuri, s. n. 1. Fază finală într-o succesiune ecologică, în care există o relativă stabilitate a biocenozei și o corespondență a ei cu clima și cu solul 2. Figură de stil care constă în desfășurarea ascendentă a ideilor, acțiunii etc. dintr-o operă. – Din fr. climax. Sursa: DEX '98.
CLÍMAX¹ s.n. 1. Figură de stil în care desfășurarea ideilor, a gândirii se face treptat, în gradație (2) [în DN] ascendentă în formă de scară. 2. (Liv.) Punct culminant al unei acțiuni, al unui conflict. [Pl. -xuri. / < lat., fr. climax, cf. gr. klimax – scară]. Sursa: DN.
CLÍMAX² s.n. Stadiul final al evoluției naturale a unei formații vegetale. [< fr. climax, cf. gr. klimax – scară]. Sursa: DN.
ALITÁRE s.f. (Tehn.) Acoperire a suprafeței oțelului cu pulbere sau cu un aliaj de aluminiu, urmată de încălzire la temperatură înaltă; aluminizare. V. calorizare. [După fr. alitage]. Sursa: DN.
NEFRÓN, nefroane, s. n. (Med.) Unitate morfologică și funcțională a rinichiului. – Din fr. néphron. Sursa: DEX '98.
JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ◊ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
juvăț, juvețe, s.n. (reg.) 1. laț, sfâc, arcan (la capătul unui ștreang sau al unei funii) spre a prinde ceva cu el. 2. (la hamurile calului) valul ștreangului. 3. funie de spânzurat oameni; coardă, ștreang de spânzurătoare. Sursa: DAR.
juvete, juveți s. m. 1. (cart.) valet. 2. (peior.) om naiv și credul, de pe urma căruia se poate profita cu ușurință. Sursa: Argou.
PASÍBIL, -Ă, pasibili, -e, adj. Care poate sau trebuie să fie supus la..., susceptibil de... Pasibil de amendă. – Din fr. passible. Sursa: DEX '98.
RIZÍL s. n. v. rezil; rezíl (-luri), s. n. – Fileu de păr. – Var. rizil. Fr. résille (Candrea). Sursa: DER.
nat s. m. – 1. Individ, persoană. – 2. Rudă, rudenie. – Mr. nat „copil”. Lat. nātus „născut” (Pușcariu 1158; Candrea-Dens., 1208; REW 5851), cf. lat. nati „progenituri, urmași”, în opoziție cu părinți, și prov. nat și nada „fată”. Cf. naște. În Trans., Banat și izolat în Olt. – Der. nată, s. f. (lume). Der. neol. natal, adj., din fr. natal; natalitate, s. f., din fr. natalité; prenatal, adj. Sursa: DER.
AUTOHTÓN, -Ă I. adj. 1. (despre specii, populații) care s-a format și dezvoltat pe teritoriul unde trăiește în prezent: băștinaș, aborigen, indigen. 2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conștiință ca o gândire generată spontan. II. s. n. 1. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi. 2. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine. 3. râu având izvoarele în aceeași unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare. (< fr. autochtone, gr. autokhthon). Sursa: MDN.
autohton (tect.), (engl.= autochtonous) ; unitate geologic-structurală care nu a suferit deplasări și se află la locul de origine (”in situ” A. poate fi deformat tectonic, împreună cu unitatea suprapusă (alohtonă). Ant. alohton. Sursa: Petro-Sedim.
PLOCÁDĂ s. f. v. pocladă; POCLÁDĂ, poclăzi, s. f. (Reg.) Țesătură de casă mițoasă, de obicei din lână nevopsită, întrebuințată ca pătură sub șaua calului, ca învelitoare sau ca așternut. [Var.: plocádă, plocátă s. f., plocát, poclád s. n.] – Din sl. pokladŭ. Sursa: DEX '98.

JAB, jaburi, s. n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmărește agasarea și dezorientarea adversarului. [Pr.: geb]. – Din engl. jab. Sursa: DEX '98.
GÂCÍ, gâcesc, vb. IV. Tranz. V. ghici. Sursa: DEX '98.
ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
țif (bărbuță, colț de plantă) s. n., pl. țífuri. Sursa: Ortografic.
DIHĂNÍ, dihănesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se osteni peste măsură, a-și scoate sufletul (muncind, alergând). – Din dihanie. Sursa: DLRM.
COCOȘÁR (‹ bg.) s. m. Pasăre insectivoră, cîntătoare, călătoare, din ordinul paseriformelor, de c. 26 cm, descoperită, din 1975, cuibărind și în Carpații Meridionali, cu penaj cafeniu-roșcat pe spate, cenușiu pe cap și tîrtiță, roșcat cu puncte închise pe piept (Turdus pilaris). Sursa: DE. Clip: Turdus pilaris 14.11.2009 Młodasko (Wlkp), de la Youtube.com.
VÍNCLU, vincluri, s. n. 1. Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri. 2. Bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi. – Din germ. Winkel. Sursa: DEX '98.
PUMNÍ, pumnesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) bate cu pumnii. – Din pumn. Sursa: DLRM.
PÉGRĂ s. f. (Livr.) Lume interlopă, drojdie a societății. – Din fr. pègre. Sursa: DEX '98.
FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv). Sursa: DEX '98.
fâță s.f. (fam.) Femeie care se fâțâie ◊ „[...] «fâță» și «pițipoancă» de asemenea mereu prezentă în comedia lui Baranga [...]” R.l. 16 VI 80 p. 2 (din (a se) fâțâi; DEX). Sursa: DCR2.
CÓXĂ s. f. 1. șold; articulația acestuia. 2. prima articulație a picioarelor la artropode. (< lat. coxa). Sursa: MDN.
ETIMÓN, etimoane, s. n. Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi; etimologie (3). – Din fr. étymon. Sursa: DEX '98.
CATALÁZĂ, catalaze, s. f. (Chim.) Enzimă care catalizează descompunerea peroxidului de hidrogen în apă și oxigen. – Din fr. catalase. Sursa: DEX '98.
CATALÁZĂ s.f. (Biol.) Enzimă a cărei punere în evidență în sânge poate ajuta la diferențierea unor boli. [< fr. catalase]. Sursa: DN.
ÍVĂR ~e n. înv. 1) Închizătoare primitivă la ușile caselor țărănești constând dintr-un mâner metalic montat la broască; clanță. 2) Încuietoare (la uși, ferestre etc.) constând dintr-o bară metalică orizontală mobilă, care intră într-o ureche fixată pe toc; zăvor. /<germ. Wirbel. Sursa: NODEX.
SFUMÁTO n. Procedeu în pictură care constă în estomparea contururilor obiectelor și figurilor, încât acestea par a fi învăluite de fum. /<it. sfumato. Sursa: NODEX.

CARAVÁNI S. m. pl. (Înv.) Pantaloni largi la talie și strâmți de la genunchi în jos, strânși la glezne cu nasturi sau cu copci. – Din bg. karavani. Sursa: DEX '98.
ALICĂRÍE s. f. Material de construcție din spărturi de cărămidă sau din piatră naturală, folosit ca umplutură. – Alic(ă) + suf. -ărie. Sursa: DEX '98.
AZÍDE (‹ fr. {i}) s. f. pl. 1. Săruri instabile ale acidului azothidric. 2. Combinații organice cu formula generală RN₃ sau RCON₃, instabile, care se descompun prin încălzire, uneori cu explozie. Sursa: DE.
A DEPLORÁ deplór tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplânge; a jeli; a căina. /<fr. déplorer. Sursa: NODEX.
GREF, grefuri (grefi), s. n. (m.) Veche măsură de lungime egală cu a șaisprezecea parte dintr-un cot. – Din bg. greh. Sursa: DEX '98.
song (cuv. engl. [soŋ]) 1. (în muzica ușoară) Cântec. 2. (în jazz), denumire dată unei teme preluate din repertoriul muzicii ușoare comerciale, prin opoziție cu blues* și temele preluate din folclorul negru tradițional. 3. Sunt cunoscute sub denumirea specifică de s. cântecele scrise de K. Weill, H. Eisler, P. Dessau ș.a. pentru lucrările dramatice ale lui B. Brecht. Sursa: DTM.
gospel song (cuv. engl.) v. negro spirituals. Sursa: DTM.
ORẤND s. m. v. orândă¹; ORẤNDĂ¹, orânde, s. f. (Pop.) 1. Soartă, ursită, destin. ♦ Persoană menită să devină soțul (sau soția) cuiva; ursit. 2. Obicei, datină. [Var.: orấnd s. m.] – Din orândui (derivat regresiv). Sursa: DEX '98.
scrob¹, scroburi, s.n. (reg.) 1. jumări de ouă. 2. mâncare făcută din ouă bătute, fierte cu smântână sau cu miere. 3. mâncare asemănătoare cu terciul, făcută din făină fiartă. 4. (în sintagmă) scrob de făină = făină muiată pentru pui. 5. aluat subțire din care se fac clătite sau scoverzi. 6. (la pl.) clătite. 7. aluat nedospit, frecat mărunt în palmă sau ras pe răzătoare, care se fierbe în supă în loc de tăiței; frecăței, răzălău, trahana. 8. mâncare uscată și întărită, care nu mai poate fi consumată. 9. tencuială. Sursa: DAR.
scrob² s.n. (reg.) amidon; scrobeală albă. Sursa: DAR.
scrob³, scroburi, s.n. și scrobi, s.m. 1. (înv.) groapă făcută în pământ, în care se plantează arbori. 2. groapă în care se adună apă, formând o băltoacă; crov. 3. gaură formată în malul unei ape, în care se ascunde peștele și unde poate fi prins cu mâna. Sursa: DAR.
VUM interj. Cuvânt care redă sunetul unui clopot cu timbru grav. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
DÓXĂ s. f. sg. (Fam.) Minte, pricepere, deșteptăciune. – Din ngr. dóxa. Sursa: DEX '98.
VLÁH, -Ă s. m. și f., adj. v. valah. Sursa: DEX '98.
KARA IFLAK sau KARA VLAH („țara românilor negri”), denumire a Țării Românești în vechile izvoare orientale. Sursa: DE.
JIP¹ s. n. (Reg.) Jeg (1). – Et. nec. Sursa: DEX '98.
JIP², jipi, s. m. (Reg.) Copac tânăr, lung și subțire. – Din magh. zsup. Sursa: DEX '98.
jip³, s.n. (reg.) pajiște, ierbiș. Sursa: DAR.
jip (jípi), s. m. – 1. Snop, legătură. – 2. Arbust, tufiș. – 3. Par, bîtă. Mag. zsúp „snop” (Scriban). În Banat. – Der. jipan, s. m. (arbust; par). Sursa: DER.

GEPÍZI s. m. pl. Populație germanică originară din Scandinavia, care, prin sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum. Sursa: DEX '98.
GÉMIN, -Ă, gemini, -e, adj. V. geamăn. Sursa: DLRM.
JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfășurarea unei activități, a da o direcție, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner. Sursa: DEX '98.
RUF, rufuri, s. n. Construcție deasupra punții superioare a unei nave, extinsă numai pe o porțiune a ei, în care sunt amenajate, de obicei, locuințele echipajului. – Din fr. rouf. Sursa: DEX '98. Foto: Ruf
húrtă și vúrtă f., pl. inuzitat e (rut. hurt, cireadă, mulțime, na hurt, hurtóm, cu hurta, pol. hurt, d. mgerm. hurt, ngerm. hürde, herde, cireadă. V. cireadă). Est. Cu hurta, cu ghĭotura, cu totu: lucrătorĭ angajațĭ cu hurta, nu cu ziŭa. La hurtă, toțĭ la un loc, cu grămada. – Și hîrtă, vîrtă. Sursa: Scriban.
crușí (crușésc, crușít), vb. – 1. A tăbăci, a argăsi. – 2. A înroși. – 3. A însîngera, a umple de sînge. Rut. krušiti „a muia”, cf. rus. krušitĭ „a desface” (Scriban; DAR). Semantismul pare clar, deoarece tăbăcitul presupune operația de a muia pielea și, pe de altă parte, coaja de arin, care se folosește în această operație, are culoare roșiatică. Cihac, II, 85, se gîndea la krŭvĭ „sînge”, care nu pare posibil. – Der. crușețea, s. f. (plantă comestibilă, Barbarea vulgaris), al cărei nume provine fără îndoială de la cruși (Bogrea, Dacor., I, 336), dar nu de la sensul a înroși (DAR), ci probabil de la cel de a muia căci așa se pregătește planta; crușei (var. crușin), s. m. (plante ramnacee, Rhamnus frangula; Rhamnus cathartica), cf. rut. krušiná (DAR), este probabil cuvînt identic cu mr. cruș „păducel”, pe care Pascu, I, 70 îl deriva de la lat. coruscus; crușeală, s. f. (tăbăcit, acțiunea de a tăbăci; baie de tăbăcit); crușit, s. n. (tăbăcit). Sursa: DER.
TUBÁ, tubez, vb. I. Tranz. A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din fr. tuber. Sursa: DEX '98.
DELUVIÁL, -Ă adj. (despre soluri) format din deluviu. (< fr. diluvial). Sursa: MDN.
PÓNTIC, -Ă, pontici, -ce, adj. (Livr.) Din regiunea Mării Negre, care aparține Mării Negre, privitor la Marea Neagră. – Din lat. Ponticus, fr. pontique. Sursa: DEX '98.
COMUNITATEA PONTICĂ, confederație a orașelor grecești de pe țărmul de V la Mării Negre, cu cap. la Tomis (sec. 2-3), cuprinzînd cetățile Tomis, Callatis, Histria, Dionysopolis, Odessos și Mesembria. Sursa: DE.

ÍGA interj. v. inga; ÍNGA interj. Iată! uită-te! [Var.: íga interj.] – Et. nec. Sursa: DEX '98.
ev (-vi), s. m. – Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. Lat. aevum. Este împrumut neol., este atestat din sec. XVII (Dosoftei); cf. L. Tamás, Magyar Nyelvőr, XXX, 243. – [art. 3215]. Sursa: DER.
sénsor s.m. (fiz.) Dispozitiv foarte sensibil care sesizează un anumit fenomen ◊ „Autoritățile din capitala japoneză au dispus introducerea a ceea ce se apreciază a fi cel mai avansat sistem de dirijare computerizată din lume. O rețea de 2000 sensori ultrasonici montată deasupra magistralelor pentru înregistrarea vitezei de deplasare și a numărului de mașini ce trec.” Sc. 20 VI 74 p. 6. ◊ „Este suficient să se fixeze senzorul unui locator ultrasonic cu impulsuri pe pieptul unui om pentru ca pe ecran să apară linii care indică atât funcționarea mușchilor cordului, cât și a valvulelor.” R.l. 5 II 84 p. 6 [scris și senzor] (din engl. sensor; WT; DEX-S). Sursa: DCR2.
BIÉ s.n. (Franțuzism) Linie, sens, direcție oblică, oblicitate. ◊ În bie = oblic ; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite. {Pron. bi-e, var. bieu s.n. / < fr. biais]. Sursa: DN.
CITADÍN¹ ~ă (~i, ~e) m. și f. livr. Locuitor al unui oraș; orășean. /<fr. citadin, it. cittadino. Sursa: NODEX.
CITADÍN² ~ă (~i, ~e) livr. Care ține de oraș; propriu orașului; orășenesc; urban. Construcții ~e. /<fr. citadin, it. cittadino. Sursa: NODEX.

pămătúf (pămătúfuri), s. n. – 1. Feleștioc, mătăuz, pensulă de ras, periuță. – 2. Fard, ruj. Sl. pometuchŭ, din pomesti, pometą „a mătura” (Cihac, II, 519; Tiktin); der. din mag. pemetfű „mătură”, care aparține aceleiași familii, e mai puțin probabilă. Bg. pomatuh (Conev 111) nu ne este sigur; ar putea proveni din rom., ca; i bg. pometuša. Sursa: DER.
PĂMĂTÚF s. 1. poanson, (reg.) pomoci. (~ pentru săpunit fața, la bărbierit.) 2. (BIS.) mătăuz, sfeștoc. (~ pentru aghesmuit.). Sursa: Sinonime.
SUFIXÁ vb. tr. a adăuga un sufix la rădăcina sau tema unui cuvânt. (< fr. suffixer). Sursa: MDN.
GODÉTĂ, godete, s. f. Vas mic în care se amestecă culorile pentru pictură. – Din fr. godet. Sursa: DEX '98.
PÓLJE, polje, s. f. (Geol.) Mare depresiune închisă din regiunile carstice. – Din fr. polje. Sursa: DEX '98.
VERGUÍ, verguiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A colinda. – Din vergi (pl. lui vargă). Sursa: DLRM.
CHERSÍN, chersine, s. n. (Reg.) Albie adâncă, largă și scurtă, întrebuințată de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
chersín (chersíne), s. n. – Găleată, vas de lemn, pentru scos apă. – Var. chersîn. Tc. (per.) kersené „farfurie pentru pîine” (Bogrea, Dacor., III, 729; Scriban). Cihac, II, 48, sugera pol. krzynow „strachină”. În Mold. și Dobr. Sursa: DER.
IZÍNĂ s. f. (Reg.) 1. Murdărie a hainelor sau a rufelor purtate prea mult sau necurățate bine. 2. Dezvoltare insuficientă; piperniceală. – Sb. jezina „slăbiciune” (provenită din boală). Sursa: DLRM.
ȚÂRCÂÍ, țârcâiesc, vb. IV. Intranz. (Despre un lichid) A curge câte puțin, cu greu. ♦ Tranz. (Reg.) A mulge o vacă, o capră etc., care are lapte puțin. – Din țârc. Sursa: DLRM.
brunch s.n. (anglicism) ◊ „A fost invitat la un brunch (ceva între mic dejun și prânz) cu și la Andrei Codrescu” R.lit. 1521 IV 93 p. 12 [pron. bránci] (din engl. brunch (1970), abreviere din br[eakfast + l]unch; PN 1987). Sursa: DCR2.
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în antichitate, pe teritoriul Olandei de azi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Bataves. Sursa: DEX '98.
TRANSÉPT s.n. Galerie transversală care separă corul de nava unei biserici, formând cu aceasta brațele crucii în plan orizontal. ♦ Încăpere care intersectează ortogonal o încăpere mai importantă. [< fr., engl. transept]. Sursa: DN.
LAZ, lazuri, s. n. (Reg.) Teren de curând despădurit, transformat în loc arabil sau în pășune; câmp cultivat sau acoperit cu iarbă. – Sb. laz, ucr. laz. Sursa: DLRM.
laz (-zi), s. m. – Populație din regiunea Caucaz. Tc. laz (DAR). – Der. lăzească, s. f. (dans tipic). Sursa: DER.
DÂRMÓZ (DÂRMÓX) s. m. Arbust ornamental, decorativ prin flori și fructe, de c. 3-5 m, spontan în zona montană a României, cu lăstari solzoși, pubescenți, frunze simple, ovate, flori în cime umbeliforme și fructe drupe roșii, apoi negre strălucitoare (Viburnum lantana). Sursa: DE.

PRIVĂTÁR, privătari, s. m. (Înv.) Cămătar, zaraf. Sursa: DLRM.
TING interj. (Repetat) Cuvânt care imită sunetul clopoțeilor sau al talăngii. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
GÂNJ, gânjuri (gânji), s. n. (m.) (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
GÂNJ s. (TEHN.) (reg.) gujbă, peteucă, (prin Munt.) sucitură. (~ la căruță.). Sursa: Sinonime.
GÂNJ s. v. apărătoare, chingă, coardă, cocârlă, crivac, potâng, râncă. Sursa: Sinonime.
PAMPÓN s.n. v. pompon. Sursa: DN.
CASÁBIL, -Ă adj. 1. Casant. 2. (Despre o hotărâre judecătorească) Care poate fi anulat în urma unui apel sau a unui recurs. [Cf. fr. cassable]. Sursa: DN.
ÓPIS, opise, s. n. (Înv.) Listă de acte, registru, indice, inventar. – Din rus. opis. Sursa: DEX '98.
TÉICĂ, teici, s. f. 1. Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunțele din coșul morii înainte de a trece între pietre. 2. Jgheab din care beau sau mănâncă vitele și păsările. 3. (Reg.) Mic vas de lemn legat de o prăjină, cu care se scoate apă dintr-un puț. [Var.: téucă s. f.] – Et. nec. Sursa: DEX '98.
TÉICĂ s. v. adăpătoare, jgheab, mătușă, tanti, troacă, uluc. Sursa: Sinonime.
ÓBER, oberi, s. m. (Ieșit din uz) Chelner-șef, oberchelner. [Var.: óbăr s. m.] – Din germ. Ober. Sursa: DEX '98.
PITUITÓS, -OÁSĂ, pituitoși, -oase, adj. (Med.) Care conține pituită sau care seamănă cu pituita. [Pr.: -tu-i-] – Din lat. pituitosus, fr. pituiteux. Sursa: DEX '98.
ACUPLÁ vb. I. tr. 1. a cupla. 2. tr., refl. A (se) împerechea. [< fr. accoupler]. Sursa: DN.
FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter. Sursa: DEX '98.

jig¹ (jâg) s.n. (reg.) Materie gălbuie și ceroasă care se află în lâna oilor; usuc. Sursa: DAR.
jig², jíguri, s.n. (reg.) 1. Semn făcut cu fierul roșu pe corpul animalelor, semn cu care se înfierează oile și caprele (la urechi). 2. Arsură pe esofag; jărăgai, jigăraie, pirozis, râgâială. Sursa: DAR.
FÍTNESS s.n. Condiție fizică bună, sănătate. [Pr.: fít-nis] (< engl. fitness). Sursa: MDN.
DANIÁN, subst., adj. 1. Subst. Ultimul etaj al cretacicului, caracterizat prin anumte specii de lamelibranhiate, reptile, palmieri etc. 2. Adj. Care se referă la vârsta și la etajul danianului (1). [Pr.: -ni-an] – Din fr. danien. Sursa: DEX '98.
EXÉRT, -Ă adj. (Bot.; despre unele organe) Ieșit în afară. [< fr. exert, lat. exertus]. Sursa: DN.
podbál (podbeál), podbéli, s.m. (reg.) 1. plantă mică erbacee, din frunzele căreia se face infuzie contra tusei și cataplasme. 2. brustur. 3. păpădie. 4. năvalnic. 5. nufăr. 6. smirdar. 7. pătlagină. Sursa: DAR.
PODBÁL s. (BOT.) 1. (Tussilago farfara) (reg.) păpădie, ropan, ropanior. 2. podbal-de-munte v. arnică. Sursa: Sinonime.
PODBÁL s. v. captalan. Sursa: Sinonime/
PODBAL-DE-ÁPĂ s. v. limbariță. Sursa: Sinonime.
BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător cu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj. Sursa: DEX '98.
BUHĂÍ¹, buhăiesc, vb. IV. Refl. A se umfla la față (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. – Din buhav. Sursa: DEX '98.
EGO- Element prim de compunere savantă însemnând „eu”, „propria persoană”. [< lat. ego]. Sursa: DN.
ÁLTER ÉGO s. m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărțit. – Loc. lat. Sursa: DEX '98.
ET IN ARCADIA EGO (lat.) și eu am fost în Arcadia – Epigraful unui tablou celebru al pictorului Nicolas Poussin. Arcadia legendară fiind ținutul vieții idilice, patriarhale, expresia mărturisește nostalgia după o fericire pierdută. Sursa: DE.
cvartet (quartet) (‹ lat. quattuor „patru”; it. quartetto; fr. quatour; germ. Quartett). 1. Formație instrumentală sau vocală compusă din patru executanți, fiecare reprezentând o voce (2) unică. Din formele c. instr., c. de coarde, deosebit de omogen ca sonoritate și posedând largi și, totodată, unitare mijloace tehnice, este capabil să redea o muzică expresivă, concentrată și nuanțată. 2. Lucrare destinată formației de c. (1). Cele scrise pentru c. de coarde ciclic* [v. ciclu (1, 2)] se caracterizează prin esențializarea imaginilor sonore, solicitând puternic pe ascultător, pe un plan de înaltă gândire artistică. De la creatorul c. de coarde, care a fost J.S. Bach, toți marii compozitori au scris lucrări în acest gen, reprezentative pentru opera lor, pentru literatura muzicală universală. Sursa: DTM.

TOPÚZ, topuzuri, s. n. Buzdugan cu capul îmbrăcat în argint și bătut cu nestemate, care, împreună cu sabia, tuiul și calul împărătesc, constituia simbolul învestiturii domnești conferite de sultan. ◊ Loc. adv. (Pop.) Cu topuzul = cu sila, cu forța; cu brutalitate. ♦ Măciucă scurtă conferită de domn marilor demnitari; p. gener. buzdugan. [Pl. și: topuze] – Din tc. topuz. Sursa: DEX '98.
topúz, topúzuri, s.n. (înv.) 1. buzdugan. 2. (fig.) sceptru. 3. bătaie la tălpi. 4. piatra mare din jocul copiilor. Sursa: DAR.
SAMOÁN, -Ă, samoani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută și crescută în Samoa. 2. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din Samoa. ♦ (Substantivat, f.) Limbă polineziană din familia de limbi malaiezo-polineziene, vorbită în Samoa de Vest. [Pr.: -mo-an] – Din fr. samoan. Sursa: DEX '98.
BÚHĂ, buhe, s. f. 1. (Ornit.) Bufniță. 2. (Entom.; în compusele) Buha-semănăturilor = fluture mic de noapte, de culoare cenușie, care dăunează semănăturilor (Agrotis segetum); buha-verzei = fluture nocturn de culoare cenușie, ale cărui larve distrug varza, conopida, sfecla etc. (Mamestra brassicae). – Formație onomatopeică. Sursa: DEX '98.
BÚHĂ s. v. păpădie. Sursa: Sinonime.
BUHĂ-CU-CÂRPĂ s. v. strigă. Sursa: Sinonime.
BUHĂ-DE-CURÉCHI s. v. bohoci. Sursa: Sinonime.
METÓDIC, -Ă, metodici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se conformează unei metode, făcut după un plan organizat; sistematic. – Din fr. méthodique. Sursa: DEX '98.
jig¹ (jâg) s.n. (reg.) Materie gălbuie și ceroasă care se află în lâna oilor; usuc. Sursa: DAR.
jig², jíguri, s.n. (reg.) 1. Semn făcut cu fierul roșu pe corpul animalelor, semn cu care se înfierează oile și caprele (la urechi). 2. Arsură pe esofag; jărăgai, jigăraie, pirozis, râgâială. Sursa: DAR.
CĂRUNTÁ vb. I. v. cărunți. Sursa: DEX '98.
MODẤLCĂ, modâlci, s. f. (Pop.) 1. Umflătură patologică (mică) care se poate forma pe diferite părți ale corpului omenesc. 2. Obiect sau parte a unui obiect care are forma unei modâlci (1). – Et. nec. Sursa: DEX '98.

BRIC¹, bricuri, s. n. Navă cu două catarge, cu pânze pătrate și bompres, uneori și cu motor, folosită în trecut în scopuri militare. – Din fr. brick. Sursa: DEX '98.
BRIC² adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare cărămizie. – Din fr. brique. Sursa: DEX '98.
bric-à-brac s.n. (franțuzism) Adunătură de lucruri vechi, puse alandala ◊ „Acțiunea a fost plasată într-o singură odaie (atelierul pictoriței? budoarul ei?), hală domestică într-un fad bric-à-brac, cu o singură ușă, monotonizând, exasperant, intrarea și ieșirea personajelor.” R.lit. 17 IV 80 p. 17 (din fr. bric-à-brac; DEX, DN3). Sursa: DCR2.
JOÍ², joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni. Sursa: DLRM.
SEN s.m. Monedă divizionară în Japonia și Kampuchia, valorând a suta parte dintr-un yen, respectiv dintr-un riel. [< fr. sen < cuv. japonez]. Sursa: DN.
IDEÁTIC, -Ă, ideatici, -ce, adj. Referitor la idei, de idei. [Pr.: -de-a-] – Din ideație. Sursa: DEX '98.
MEL, meli, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru înălțimea sunetului, egală cu a mia parte din înălțimea unui sunet care are o putere de o mie de hertzi. – Din engl. mel. Sursa: DEX '98.
-MÉL² elem. melo¹-.Sursa: MDN.
-MÉL³ elem. meli-. Sursa: MDN.
COBÓL s.n. Limbaj de programare la calculatoarele electronice. [< fr., engl. cobol < co(mmon) b(ussines) o(riented) l(anguage) – limbaj comun orientat spre calcule economice]. Sursa: DN.
VENÉT, -Ă I. s. m. (pl.) populație indo-europeană așezată în antichitate în nord-estul Italiei, supusă de romani. II. adj. din provincia Veneția. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de veneți. (< it. veneto). Sursa: MDN.
FIF, fifuri, s. n. (Reg.) Unitate de măsură egală cu 1/2 de decilitru. – Germ. fünf. Sursa: DLRM.
SÉNĂ f. Amestec de frunze și fructe uscate de siminichie, folosit ca purgativ și ca diuretic. /<turc. sena. Sursa: NODEX.
MUL¹ s. n. (Geol.) Humus pământos, lin, slab acid, afânat, brun-închis sau negru, caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei. – Din fr. mull, germ. Mull. Sursa: DEX '98.
MUL², muli, s. m. (Rar) Catâr. – Din lat. mulus. Sursa: DEX '98.
MUL³ subst. v. mulă; MÚLĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule. Sursa: DEX '98.
mul (-luri), s. n. – (Mold.) Muselină. Germ. Mull (Scriban). Sursa: DER.

bruș (brúși), s. m. – 1. Bulgăre, cocoloș. bucată. – 2. Tocilă. – Var. brus. Sl. (cf. bg. bruš, sb., cr., slov., ceh., pol. brus „tocilă”), v. Cihac, II, 29. – Der. bruși, vb. (a se bate cu bulgări de zăpădă). Sursa: DER.
bruș m. (d. brușĭ, pl. luĭ brus). Trans. Bulgăre (de pămînt, de sare). Boț (de brînză) orĭ codru de mămăligă. Sursa: Scriban (1939).
TRADUCTÓR, traductoare, s. n. Dispozitiv, sistem tehnic care stabilește o corespondență între valorile unei mărimi specifice acestui sistem și valorile unei mărimi de altă natură, specifice altui sistem, utilizat în tehnică, electricitate și telecomunicații; spec. aparat folosit în telegrafie pentru a traduce combinațiile de semnale electrice primite în caracterele tipografice corespunzătoare. – Din fr. traducteur. Sursa: DEX '98.
GELÍV, -Ă, gelivi, -e, adj. (Despre roci sau alte materiale) Care se dezagregă relativ ușor sub acțiunea înghețurilor și a dezghețurilor repetate. – Din fr. gélif. Sursa: DEX '98.
ȘOPĂCĂÍ vb. v. șopti, șușoti. Sursa: Sinonime.
JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante. Sursa: DEX '98.
MÁGMĂ s. f. 1. masă incandescentă fluidă sau vâscoasă din interiorul Pământului, care prin solidificare formează rocile magmatice. 2. (med.) masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor țesuturi. (< fr., gr. magma). Sursa: MDN.
PUD, puduri, s. n. Unitate (rusească) de măsură pentru greutăți egală cu 16,38 kg. – Din rus. pud. Sursa: DEX '98.
LÉVA, leve, s. f. Unitate monetară principală în Bulgaria. – Din bg. leva. Sursa: DEX '98.
SPINICÉL, spinicei, s. m. (Rar) Spinișor. – Din spin + suf. -ic-el. Sursa: DLRM.
BATOLÍT (‹ fr. {i}; gr. bathos „adîncime” + lithos „piatră”) s. m. Formă de zăcămînt a rocilor magmatice intruzive, care se prezintă în mase imense în scoarța Pămîntului, cu baza foarte largă, profund înrădăcinată în aceasta. B. ocupă suprafețe de peste 100 km², are pereții abrupți și înclinați divergent spre adîncime și acoperișul sub formă de cupolă. Prin eroziunea rocilor înconjurătoare, b. poate ieși la suprafață. Sursa: DE.

FULMINÁT, fulminați, s. m. Sare a acidului fulminic. ♦ Fulminat de mercur = sare de mercur a acidului fulminic, exploziv detonat, foarte otrăvitor, care se prezintă sub forma unui praf cenușiu, cu gust metalic. – Din fr. fulminate. Sursa: DEX '98.
FULMINÁȚIE, fulminații, s. f. Descompunere cu detonație a unei substanțe explozive; explozie. – Din fr. fulmination. Sursa: DEX '98.
rap s.n. (americanism; muz.) Stil muzical al anilor ‘90, constând în declamare pe fondul ritmic monoton al unei baterii ◊ „Mi-a povestit cum dădea spargeri în magazine ca să-și procure bani pentru cocaină. Rap-ul lui e o confesiune.” As 35/92 p. 12. ◊ „Bucureștiul va asista în luna mai la concertul cel mai temut din câte s-a anunțat, primul rap în România, cu participarea grupului far al rapului francez [...]” R.l. 23 III 93 p. 2; v. și Viitorul rom. 4 VI 91 p. 1; v. și hard-core [pron. rep; scris și rapp] (cf. fr., it. rap; PN 1982). Sursa: DCR2.
RÂP s. v. fusar, fusar mare, pietrar. Sursa: Sinonime.
râp¹, râpuri, s.n. (reg.) jeg, murdărie, lip. Sursa: DAR.
lictár s. n. – Marmeladă de prune. Lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Trans. prin farmacie (Candrea; Tiktin). Sursa: DER.
EPINGEÁ s. f. v. ipingea; IPINGEÁ, ipingele, s. f. Manta bărbătească făcută din dimie sau din postav (cu glugă și împodobită cu găitane), care se purta în trecut. ♦ Material din care se confecționa haina descrisă mai sus. [Var.: (reg.) epingeá s. f.] – Din tc. yapincak. Sursa: DEX '98.
BODÓNI s. n. invar. Caracter de literă cu contrast mare între liniile de bază și liniile secundare, cu piciorușele subțiri și scurte. – Din germ. Bodoni. Sursa: DEX '98.
HÂRȘIÍ, hấrșii, vb. IV. V. hârșâi; HÂRȘÂÍ, hârșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșií, hârjâí, hârșcâí vb. IV] – Hârș + suf. -âi. Sursa: DEX '98.
SUFIXÁ, sufixez, vb. I. Tranz. A adăuga un sufix la o rădăcină sau la o temă. – Din sufix. Cf. fr. suffixer. Sursa: DEX '98.
PÁLPĂ, palpe, s. f. (Entom.) Mic apendice mobil al pieselor bucale la artropode, servind ca organ al gustului. [Var.: palp s. m.] – Din fr. palpe. Sursa: DEX '98.
MAJESTÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestuos. Sursa: DEX '98.
vótru (-ri), s. m. – 1. Codoș, proxenet. – 2. (Trans.) Pețitor. – Var. Mold. hotru, Banat motru și der. Origine incertă. Pare să depindă de sb. motriti „a privi”, dar rezultatele rom. nu sînt clare. Legătura cu sl. votrĭ „fierar”Tiktin) nu pare mai convingătoare. Poate metateza lui *vrotu (vrut) ‹ a vrea, cf. vruță „codoașă”. – Der. votri, vb. (a codoși; Mold., a critica, a insulta; Trans., a aranja o căsătorie); votrie (var. votrenie), s. f. (codoșlîc). Cf. Iordan, BF, IX, 122. Sursa: DER.
ELÉCTRUM s. n. Aur nativ care conține o mare cantitate de argint, de culoare galben-deschis până la albă-argintie, maleabil și ductil. – Din fr. électrum. Sursa: DEX '98.

DEPONTÁ, depontéz, vb. I. Tranz. A demonta un pod militar. – Din fr. dépointer. Sursa: DEX '98.
NĂBÚC s. n. Imitație de piele de antilopă, de obicei de culoare albă, cu aspect mat, catifelat, obținută din piele de bovine. [Var.: nubúc s. n.] – Din germ. Nubuk. Sursa: DEX '98.
CIREȘÍU ~e (~i) rar Care este de culoarea cireșelor coapte; roșu-aprins. /cireașă + suf. ~iu. Sursa: NODEX.
rânsă¹, rânse, s.f. (reg.) 1. inflorescență masculină a unor arbori; ament, mâțișor.2. curelușă ornamentală cu franjuri la pungă. Sursa: DAR.
rânsă², rânse, s.f. (reg.) 1. rotiță zimțată. 2. crestătură în ciocanele de la piuă. Sursa: DAR.
carábă (carábe), s. f. – 1. Fluier. – 2. Tubul cimpoiului. – 3. Femur. Pare a fi vorba de un cuvînt balcanic, din fondul tracic. Coincide cu sb. karabe „fluier”, carabatak „partea de sus a pulpei de pasăre”; însă nu se poate explica prin sb. (cum susțin DAR și Scriban), deoarece este împrumut în sl. și datorită răspîndirii rom. a cuvîntului și a der. săi. În plus, este cuvînt care a proliferat și în gr., fără ca rădăcina să aparțină acestei limbi, cf. gr. ϰαραβίς „lăcustă”; ϰάραβος „gîndac” și, mai tîrziu, „navă”, care, după Boissacq 411, trebuie să fie cuvînt străin în gr.; ϰαρβατίνη „învelitoare de blană pentru picioare”, a cărui origine este necunoscută, tot după Boissacq 412; ϰαρβατιών „mașinărie de aruncat sulițe”. Toate aceste cuvinte s-ar putea explica pe baza unui cuvînt străin (probabil trac), cu sensul de „tulpină”, apoi devenit „picior”, și poate în legătură cu gr. ϰάλαμος. lat. calamus. Acest ipotetic *caraba nu poate fi gr., căci rezultatul rom. al lui b intervocalic ar fi fost diferit; și, întrucît nu este nici sl., se cuvine să-l atribuim fondului primitiv balcanic. Animalele care au primit nume derivate de la acest cuvînt, se caracterizează, toate, prin faptul că au multe picioare; ϰάραβος „navă” (lat. carabus, de unde sp., cáraba, carabela, cf. rom. corabie) se explică prin aspectul bărcii cu vîsle, care are o oarecare asemănare cu un gîndac. Trecerea semantică de la „fluier” la „os” și „picior” este firească, cf. lat. tibia, fr. flûte, rom. fluier și ciolan. Der. caraban, s. m. (nasicorn); carabană, s. f. (nasicorn; femur); cărăbăni, vb. (a o întinde, a fugi, a dispărea; a da lovituri), cuvînt pe care Pascu, Etimologii, 63, DAR și Scriban îl pun în legătură cu caravană, ipoteză imposibilă istoric și fonetic și care trebuie să se interpreteze ca „a pleca pe picioare”, cf. fr. carapater; cărăbăneală, s. f. (fugă, plecat); carabete, s. m. (larvă de țînțar sau tăune), pe care Diculescu, Elementele, 489, îl pun în legătură cu un gr. *ϰαραββίς, și care este un der. cu suf. -ete, cf. cărete. Din același grup face parte fără îndoială cărăbuș, s. m. (insectă, Melolontha vulgaris), format cu suf. -uș (mr. cărăbuș, megl. carabatšcă, cf. bg. karabacka, care trebuie să provină din rom.), și care prezintă un paralelism perfect cu gr. ϰάραβος. Pentru acest cuvînt rom. s-au sugerat numeroase etimoane. Pușcariu 286 pleacă de la lat. scarabaeus (sard. carrabusu, piem. rabastabüsa, cf. REW 1225), despre care presupune că s-a contaminat cu lat. buscus „pădure”, și propune de asemenea o legătură cu alb. karabuš „rac” (cf. Meyer 177 și Papahagi, Etimologii). REW 1671 presupune un lat. *carabus, pe care el însuși îl califică drept incert cu acest sens, și care n-ar fi dat rezultatul rom. Scriban îl leagă direct de lat. scarabaeus, și Diculescu, Elementele, 487, de un gr. *ϰάρραβος, cu finală expresivă. În sfîrșit, DAR leagă acest cuvînt cu cărăbaș, fără să fie clară rațiunea acestei apropieri. Pare mai sigur să nu îl separăm de caraban sau carabete; caz în care și alb. ar proveni din rom. Var. caradașcă, s. f. (nasicorn) indică o contaminare a lui cărăbuș cu rădașcă. ♦ Caravani, s. m. pl. (pantaloni tipic orientali), din bg. karavani (DAR) și caravei, s. n. (par, băț), folosit în Olt., par a fi în legătură cu același cuvînt primitiv, fără îndoială prin intermediul sl. ♦ Carîmb, s. m. (drug de loitră în care intră spetezele carului; parte a cizmei care îmbracă piciorul de la genunchi la gleznă, în Bucov. și Maram., băț pentru a măsura laptele muls) face parte din aceeași familie, și reprezintă același cuvînt cu infixul nazal vechi (cf. gr. ϰαράμβιος „gîndac” și glosa lui Hesiquio ϰαράμβος, citată de Capidan, LL, II, 224). Ipotezele în legătură cu originea sa sînt și mai numeroase decît în cazul lui cărăbuș; din mag. karina (Cihac, II, 487); de la carri umbo (Philippide, ZRPh., XXXI, 302); din sl. *karǫbŭ „coajă”, provenind din gr. ϰόρυμβος (Weigand, Jb, XVI, 222); din sl. korubati „a dezghioca” (Miklosich, Et. Wb., 132); din lituan. karābas (Scriban, Arhiva, 1921, p. 238); din lat. calamulus cu un b dezvoltat între consoanele rezultatului primitiv *cărîmlu (Pușcariu, Dacor., II, 596; cf. REW 1485); această ipoteză, admisă de Densusianu, GS, 363; Candrea și DAR, prezintă mari dificultăți fonetice (Cf. Graur, BL, V, 91). În sfîrșit, Capidan, LL, II, 224-7, bazîndu-se pe glosa lui Hesiquio menționată, crede că este vorba de un cuvînt anterior introducerii lat. în Dacia. – Cf. încăibăra. Sursa: DER.
PSI s. m. invar. A douăzeci și treia literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetelor ps; a patruzecea literă a alfabetului chirilic, corespunzând sunetelor ps și numărului 700. – Din gr. psi. Sursa: DEX '98.
firn, stare de tranziție între zăpadă și gheață, cu structură granulară, existentă la partea sup. a unui ghețar. Sursa: Petro-Sedim.
glucíd s. n. (pl. glucide). Sursa: DMLR.
PESTÍ, pestesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A zăbovi, a întârzia; a se opri. ♦ A suporta, a răbda, a suferi. ♦ (Despre timp) A trece, a se scurge. – Din peste. Sursa: DLRM.
PÂRȘ, pârși, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozătoarelor, cu aspect intermediar între veveriță și șoarece, lungi de circa 20 centimetri, cu coadă lungă și stufoasă, cu blană moale și bogată, cu ochi mari și cu bot ascuțit, care trăiesc mai ales prin păduri, cățărate în copaci (unde își au de obicei culcușul și unde hibernează) (Glis glis, Muscardinus avellanarius, Dryomus netedula). ◊ Pârș de stejar = mamifer rozător asemănător cu pârșul, dar cu câte o pată neagră pe obraji. (Eliomys quercinus). [Var.: pâș s. m.] – Din sl. plŭchŭ. Sursa: DEX '98. Foto: Pârș, de la naturephoto-cz.eu.
AUDITUR ET ALTERA PARS (AUDI ALTERAM PARTEM) (lat.) să fie ascultată și cealaltă parte – Seneca, „Medeea”, act. II, scena 2, 199. O judecată dreaptă cere ascultarea argumentelor ambelor părți. Sursa: DE.
ET QUORUM PARS MAGNA FUI (lat.) și în acestea am avut rol însemnat – Vergiliu, „Eneida”, II, 6. Astfel începe Enea relatarea Războiului troian. Cuvintele indică participarea totală a unei persoane la frământările epocii. Sursa: DE.
PARS PRO TOTO (lat.) parte pentru întreg – Figură de stil, denumită sinecdocă, constând în sugerarea întregului prin descrierea sau numirea unei părți caracteristice din întreg. Sursa: DE.
pars quinta (cuv. lat. „partea a cincea”) v. quintus. Sursa: DTM.
galaonul, joc* popular românesc, cu mai multe variante, răspândit în șesul Olteniei. Este practicat de bărbați care sunt dispuși în linie cu brațele încrucișate în față sau la spate. Are ritm binar* și o mișcare rapidă, cu pași încrucișați combinați cu bătăi în podea. Face parte din familia brâulețelor oltenești. Sursa: DTM.

SFĂTÓS, -OÁSĂ, sfătoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Căruia îi place să povestească; care vorbește cu înțelepciune, care este bun povățuitor; vorbăreț. – Sfat + suf. -os. Sursa: DEX '98.
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu]. Sursa: DN.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. Sursa: DTM.
CUBÁJ, cubaje, s. n. Determinare a volumului unui corp, al unei încăperi etc.; volumul sau capacitatea unui corp, a unei încăperi etc. exprimate în metri cubi. – Din fr. cubage. Sursa: DEX '98.
MOVILÍ, movilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza grămadă, în formă de movilă. – V. movilă. Sursa: DEX '98.
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. Sursa: DEX '98.
HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
MAZÚ s. n. invar. (Înv.) Sumă care se adăuga la miza jocului de cărți. ♦ Ceea ce se dă pe deasupra, adaos. – Rus. maz. Sursa: DLRM.
BOGLARI (‹ magh.) s. m. pl. Plantă erbacee, foarte toxică, din familia ranunculaceelor, anuală sau bienală, înaltă de 20-50 cm, cu flori mici, galbene, dispuse pe un receptacul conic, răspîndită în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). Sursa: DE.
boglár (-ri), s. m. – 1. Broșă, clemă, cataramă. – 2. Plantă erbacee, Ranunculus aureus. Mag. bolgár (Cihac, II, 483). Sursa: DER.
CERCI s. m. pl. Pereche de formații filamentoase terminale la unele insecte. – Din fr. cerque. Sursa: DEX '98.
PFÉNIG, pfenigi, s. m. Unitate monetară divizionară germană, reprezentând a suta parte dintr-o marcă. – Din germ. Pfennig. Sursa: DEX '98.

TUÍ², tuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) tutui. – Din tu. Sursa: DLRM.
tuí (-iésc, -ít), vb. – A înnebuni, a scoate din minți. Creație expresivă, probabil în loc de tutui, cf. tut. Nu apare în dicționare; se folosește în Mold., cf. un flăcău zurbagiu în sat tuește pe toți (Ghibănescu). – Der. tueș (var. tuiș), adj. (Mold., nebun). Sursa: DER.
DUPÁC, dupaci s. m. (Reg.) Ghiont, pumn. Sursa: DLRM.
PALÉE¹, palee, s. f. Picior intermediar de susținere a unui pod de lemn cu mai multe deschideri. – Din fr. palée. Sursa: DEX '98.
PALÉE², palee, s. f. Înveliș floral al plantelor graminee, alcătuit din două frunzișoare care se află pe axa spiculețului, la baza fiecărei flori. – Din lat. palea, germ. Pale. Sursa: DEX '98.
ȚAH interj. (Rar; repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui; ham¹. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
TAH s. v. stenograf. Sursa: Sinonime.
RONJÁ, ronjéz, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A coroda (3). – Din fr. ronger. Sursa: DEX '98.
NEIÓS, -OÁSĂ, neioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Acoperit cu (multă) zăpadă; în care a nins mult. – Nea² + suf. -os. Sursa: DEX '98.

7 aprilie GNAIS, VAGASELE, SCUD, TEX - Myky503 (foto, interviu, galerie); ORC, CAB - Match4you, in meciul Myky503 - Match4you 680 - 460.

GNÁIS, gnaisuri, s. n. Rocă metamorfică compusă din cuarț, feldspat și mică. – Din germ. Gneiss, fr. gneiss. Sursa: DEX '98.
VĂGÁȘ, văgașe (văgașuri), s. n. (Reg.) V. făgaș. Sursa: DEX '98.
SCUD, scuzi, s. m. Veche monedă de argint sau de aur care a circulat în unele țări din Europa apuseană, valoarea ei variind după țări și epoci. – Din it. scudo. Sursa: DEX '98.
TEX¹ ~uri n. Cui mic folosit la confecționarea și repararea încălțămintei. /<fr. tex. Sursa: NODEX.
TEX² ~uri n. Unitate de măsură a gradului de finețe a firelor textile, egală cu greutatea în grame a o mie de metri de fir. /<fr. tex. Sursa: NODEX.
ORC s. m. (Rar) Infern. – Din germ. Orkus. Sursa: DEX '98.
CAB s.n. Cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul șade pe un scaun înalt, la spate. [Pl. -buri. / < engl., fr. cab]. Sursa: DN.

COXALGÍE s. f. denumire dată durerilor și artritelor șoldului. ◊ osteoartrită tuberculoasă a șoldului. (< fr. coxalgie). Sursa: MDN.
PUDLÁ vb. tr. a separa impuritățile din fontă pentru a obține oțel cu însușiri speciale. (< fr. puddler). Sursa: MDN.
LUPANÁR, lupanare, s. n. Bordel. – Din fr., lat. lupanar. Sursa: DEX '98.
hilót (= ilot) s. m. (pl. hiloți). Sursa: DMLR; ILÓT, iloți, s. m. 1. (În vechea Spartă) Persoană care nu avea nici un fel de drepturi cetățenești, cu o situație socială intermediară între omul liber și sclav, aparținând statului și putând fi împrumutată proprietarilor de pământ. ♦ Persoană exploatată, asuprită. 2. (Rar) Om degradat, decăzut. – Din fr. ilote. Sursa: DEX '98.
DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, vb. I. 1. Refl. (La pers. 3) A se ruina, a se distruge; p. ext. a se nărui, a se surpa. 2. Tranz. (Reg.) A-și smulge părul (de jale, de desperare). – Probabil din lat. *derapinare. Sursa: DEX '98.
BIONÍST, -Ă, bioniști, -ste, s. m. și f. Specialist în bionică. [Pr.: bi-o-] – Bionică + suf. -ist. Sursa: DEX '98.
BLÍSTER s. n. carcasă de plastic transparent, lipsită de carton, în care se ambalează unele mărfuri. (< fr., engl. blister). Sursa: MDN.

BAX s. n. cutie (de diferite dimensiuni) pentru ambalaj. (<engl. box). Sursa: MDN.
oțerí (oțerésc, oțerít), vb. refl. – 1. A strica gustul unei mîncări, a irita, a strepezi dinții. 2. A se dezgusta, a se încrunta. – 3. A se supăra, a se bosumfla. – Var. oțărî, oțări. Origine îndoielnică. Trebuie să aibă legătură cu sb. ceriti se „a rîde sarcastic” (Scriban), bg. očervam „a-și arăta colții” (Candrea), bg. cerjă se „a lua un medicament”, rus. ščeriti (Rosetti, Studii ling., 28); dar baza comună a acestor cuvinte nu este clară. Oricum, nu e posibilă der. din sl. ostriti „a ascuți” (Cihac, II, 235), nici din lat. obterrere (Capidan, Dacor., III, 762). Der. oțerime, s. f. (Mold., dezgust); oțeros, adj. (Mold., înv., groaznic). Sursa: DER.
CÉGĂ, cegi, s.f. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), un sturion mai mic, de 60-80 cm și 6-7 kg, caracterizat prin botul lung, ascuțit și întors în sus, cu mustăți ca niște franjuri, adaptat la viața în apele dulci aferente Mării Negre și Mării Caspice; oferă icre negre cu bob mic, de culoare cenușie-verzuie; se comercializează în Occident ca sterlet (Acipenser ruthenus). – V. sturion. Sursa: DGE.
SIV, -Ă, sivi, -e, adj. De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Bg., sb. siv. Sursa: DLRM.
GRIVÉI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei. Sursa: DEX '98.
PAGÓDĂ s. f. (< fr. pagode; cuv. al unei limbi din India) 1. Templu, edificiu religios (hindus, budist sau brahman), la unele popoare orientale, alcătuit din mai multe etaje care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus, dând edificiului o formă piramidală. ♦ Abajur-pagodă = abajur a cărui formă este asemănătoare cu acoperișul unei pagode. 2. Idol, zeu adorat într-o pagodă. 3. Mică figurină chinezească, cu capul mobil, fabricată în China, în sec. 17-18. 4. Monedă de aur indiană cu circulație în sec. 17-19. Sursa: DEI.
TOMBERÓN, tomberoane, s. n. Recipient (de tablă) în formă de semicilindru montat pe o osie cu două roți, care se folosește la transportarea pe distanțe mici a materialelor de construcție, a gunoaielor etc. (și care se descarcă prin răsturnare în jurul osiei sale). [Var.: (pop.) tumbărắu s. n.] – După fr. tombereau. Sursa: DEX '98.
PRÚJĂ, pruji, s. f. (Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Din pruji (derivat regresiv). Sursa: DEX '98.
prújă², s.f. (înv.) cordică de suman. Sursa: DAR.
PUB s. n. (în Anglia și în unele țări anglo-saxone) cabaret, tavernă. (< engl. pub). Sursa: MDN.
LEȘÉSC, -EÁSCĂ, leșești, adj., s. f. art. 1. Adj. (Înv.) Polonez. 2. Adj. (În sintagma) Rață leșească = rasă de rațe domestice, cu penele albe sau negre, cu carnea gustoasă. 3. S. f. art. Dans popular din Moldova; melodie după care se execută acest dans. – Leș² + suf. -esc. Sursa: DEX '98.
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare. Sursa: DLRM.
LAX, -Ă, lacși, -xe, adj. (Livr.) Care nu este strâns, întins sau încordat; destins, lejer. – Din lat. laxus. Sursa: DEX '98.
VUM interj. Cuvânt care redă sunetul unui clopot cu timbru grav. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
RIF, rifi, s. m. (Înv.) Unitate de măsură pentru lungime, egală cu aproximativ 77 cm. – Tc. rif. Sursa: DLRM.

HRACONÍ, hraconesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scuipa. – Din hraconit. Sursa: DLRM.
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. scr. bujati. Sursa: DEX '98.
ORAJÓS, -OÁSĂ, orajoși, -oase, adj. (Met.; despre fenomene atmosferice) Cu caracter de furtună. – Din fr. orageux. Sursa: DEX '98.
OPRÉG, oprege, s. n. Piesă caracteristică portului popular din unele regiuni ale țării, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. – Din scr. opreg. Sursa: DEX '98.
ZAPT s. n. (Turcism înv. în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța; a confisca. – Din tc. zabit. Sursa: DEX '98.
RECÓRDER, recordere, s. n. Aparat de înregistrare pe bandă de magnetofon sau disc. [Pr.: ricordăr] – Cuv. engl. Sursa: DEX '09.
recórder s.n. 1991 Videorecorder v. programabil (din engl. recorder). Sursa: DCR2.
recorder v. flaut drept. Sursa: DTM.
PILÚG, piluge, s. n. (Reg.) Pisălog (1). ◊ Expr. (Fam.) A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) până la piele. [Var.: chilúg s. n.] – Cf. piuă. Sursa: DEX '98.
PILÚG s. v. păpădie, picior, proteză. Sursa: Sinonime.
pilúg¹, pilúgă, adj. (reg.) gol pușcă, sărac. Sursa: DAR.
FAVORÁ, favorez, vb. I. Tranz. (Înv.) A favoriza. – Din favoare. Sursa: DLRM.
mișeáucă adj. f., s. f. (sil. -șeau-), pl. mișeáuce. Sursa: Ortografic.
UCIZ - Forma flexionara de la UCIDE, vb.

PILDUÍ, pilduiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. A lua model, exemplu de la cineva sau ceva; a trage o învățătură. ♦ Tranz. A învăța sau a îndruma pe cineva prin exemple. 2. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă severă (care să servească drept pildă și altora). 3. Tranz. A exemplifica, a ilustra. – Pildă + suf. -ui. Sursa: DEX '98.
ETUFÁ vb. tr. a distruge crisalida fluturelui de mătase din gogoșile destinate filării, prin introducerea gogoșilor într-un cuptor special. (< fr. etouffer). Sursa: MDN.
AXÓN s. m. prelungire a neuronului; cilindrax, neurit. (< fr. axone). Sursa: MDN.
DEBUȘÁ vb. intr. a da înspre..., a se deschide spre... ◊ (mil.) a ieși dintr-un loc îngust, acoperit, la loc deschis. (< fr. déboucher). Sursa: MDN.
VĂLURÓS, -OÁSĂ, văluroși, -oase, adj. Cu valuri¹; cu aspect de valuri¹; unduios. – Val¹ + suf. -os. Sursa: DEX '98.
OÁRZĂN, -Ă, oarzeni, -e, adj. (Reg.) 1. Care se coace mai de timpuriu decât alt fruct din aceeași specie; văratic. 2. (În expr.) A-i spune cuiva oarzăn (în față) = a-i spune cuiva de-a dreptul, fără ocoluri. Sursa: DLRM.
BĂRCÁR, bărcari, s. m. Persoană care se ocupă cu bărcuitul. BĂRCUÍT s. n. Căutarea și găsirea stupilor sălbatici, pentru a li se lua mierea. Sursa: DLRM.
MORÉNIC, -Ă, morenici, -ce, adj. (Geogr.) De morenă. – Din fr. morainique. Sursa: DEX '98.
VETÚST, -Ă, vetuști, -ste, adj. (Livr.) Care are un aspect învechit, arhaic sau demodat; uzat. – Din fr. vétuste, lat. vetustus. Sursa: DEX '98.

1 aprilie Cei mai buni 20 de scrabbleri din ISC la categoria Clasic (Libere), dupa dictionarul LOC2000, duminica, 1 aprilie 2012, la ora 14. In top sunt cuprinsi jucatorii care au disputat macar o partida in ultima saptamana.


4. Palasatena	*5. Myky503* Mircea Bojita**	7. Ybis

8. Fiul Vasile Mihalache	10. Mejuly Julia Neacsu	12. Yoz01 Doina Knall	20. Mihu Maestrul Sportului Alexandru Lacatis

Azi pe ISC

Azi
pe ISC