Home
 

Azi pe ISC Arhiva August 2012

Galeria jucatorilor de Scrabble - Albume individuale Fotogalerii cu cei mai buni 1100 de scrabbleri romani (care au avut bunatatea sa-i trimita fotografii lui Mosgerila sau sa se lase pozati la diverse competitii sportive incepand cu anul 1982). Membri noi: Sergiu ATANASIU, Sheff Claudia Muru, Frenezia Radio IrcRomania cu Daiana - Thuatha   Get the Flash Player to see this player. shoutcast server icecast server

huc, hucuri, s.n. (reg.) Rămășiță, brac, gunoi, bucluc, gogleze, goz, huimată. Sursa: DAR.
MED, mezi, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care făcea parte din populația de bază a Mediei sau care era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Mediei sau mezilor (1), privitor la Media sau la mezi. – Din fr. mède. Sursa: DEX '98.
med și mĭed n., pl. urĭ (vsl. medŭ, mĭere, vin; bg. sîrb. med, rus. mëd, pol. miód, mĭere, rudă cu germ. met și vgr. méthy, băutură amețitoare). Idromel, o băutură făcută din apă și mĭere fermentată: Din mursă, după ce s´a lăsat să fearbă [!] mustu, se face mĭed (VR. 1908, 2, 259). – Și azĭ în nord med. Sursa: Scriban.
FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv). Sursa: DEX '98.
CAB s. n. cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul stă pe un scaun înalt, la spate. (< engl., fr. cab). Sursa: MDN.
SIV, -Ă, sivi, -e, adj. De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Bg., sb. siv. Sursa: DLRM.
FUX s. n. Aducere pe linia de plutire a buștenilor înțepeniți prin împingerea și răsucirea lor cu ajutorul țapinei. – Din germ. Fuchs. Sursa: DEX '98.

29 august NEBUNITA, CITRONADE, PLASELAM, CONCEDERI, HIFA, NUTUITA, POMPIST, BIFE, INCOMATA, VANJI - Topuri la partida Duplicat de la ora 11. Foto: Agnostic, Mikidutza.

NEBUNÍT, -Ă, nebuniți, -te, adj. (Rar) înnebunit, nebun. – V. nebuni. Sursa: DEX '98.
nebuníță, nebuníțe, s.f. (reg.) măselariță, nebunariță, nebunare. Sursa: DAR.
CITRONÁDĂ ~e f. Băutură răcoritoare, pregătită din suc de lămâie (sau alte fructe), zahăr și apă gazoasă; limonadă. [G.-D. citronadei] /<fr. citronnade. Sursa: NODEX.
PLĂSELÁ, plăselez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune plăsele la un cuțit. – Din plăsele (pl. lui plăsea). Sursa: DLRM.
CONCÉDE, concéd, vb. III. Tranz. (Livr.) A îngădui, a încuviința; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din fr. concéder. Sursa: DEX '98.
HÍFĂ s.f. Filament din care este alcătuit miceliul ciupercilor. [Pl. -fe. / < fr. hyphe, cf. lat. hypha, gr. hyphe – țesut]. Sursa: DN.
NUTUÍ, nutuiesc, vb. IV. Tranz. A executa nuturi într-o piesă (de lemn). – Nut + suf. -ui. Sursa: DEX '98.
POMPÍST, -Ă s. m. f. cel care mânuiește o pompă (de benzină). (< it. pompista). Sursa: MDN.
bífă s. f., g.-d. art. bífei; pl. bífe. Sursa: DOOM 2; BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Din fr. biffer. Sursa: DEX '98.
ÎNCOMÁT, -Ă, încomați, -te, adj. (Rar) Cu coamă bogată. – În + coamă + suf. -at. Sursa: DEX '98.
VÂNJ¹ ~i m. Varietate de ulm, având frunzele ovale și florile de culoare verzuie sau roșiatică; velniș. /cf. sl. važe, vonzu. Sursa: NODEX.
VÂNJ² ~uri n. înv. Forță fizică; vigoare. /cf. sl. važe, vonzu.Sursa: NODEX.

GROPÍT, -Ă, gropiți, -te, adj. (Reg.; despre locuri, terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă. Sursa: DEX '98.
IBÚM s. n. inv. dispoziție a legilor vechilor evrei potrivit căreia văduva fără copii trebuia să se căsătorească cu fratele bărbatului ei. (< fr. ibum). Sursa: MDN.
ÁMPEX s.n. Procedeu de reluare rapidă în cadrul transmisiilor directe a imaginilor de televiziune prin intermediul unei imprimări magnetice. [< engl., fr. ampex]. Sursa: DN.
CIUBÉICĂ, ciubeici, s. f. (Reg.) Lulea (de calitate proastă). – Ciub[uc] + suf. -eică. Sursa: DEX '98.
LÁSTRĂ, lastre, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de lână. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
JUPĂÍ, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a lovi. – Din jap. Sursa: DLRM.
SUPRAFÍN, -Ă, suprafini, -e, adj. Superfin. – Supra- + fin (după fr. surfin). Sursa: DEX '98.
ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
BÁVĂ s. f. parte a peretelui unei gogoși de mătase din care se extrage mătasea superioară. (< it. bava). Sursa: MDN.
DÓMNU s. m. voc. v. domn (1). Termen de politețe pentru un bărbat. ♦ (Fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care însoțește de regulă o frază exclamativă, interogativă etc. ♦ Soț. ♦ (Pop.) Orășean. [Voc. (1-3) domnule, dom'le; nom., voc. și (1) domnu, don', dom'] [DEX '96]. Sursa: Neoficial.
XENÓN (‹ fr.) s. n. Element chimic (Xe; nr. at. 54, m. at. 131,30) din grupa gazelor nobile. Gaz incolor și inodor. Se găsește în atmosferă în cantități foarte mici. Considerat inert, în ultimul timp s-a descoperit reacția sa cu fluorul. Se lichefiază la -107,1ºC și se solidifică la -111,5ºC. Folosit în ind. nucleară, la umplerea lămpilor electrice, datorită conductibilității sale termice. A fost descoperit de Sir William Ramsey și M.W. Travers în 1898. Sursa: DE.
PĂͲ, păiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A curăța aria de paie după treierișul cu caii. – Din paie. Sursa: DLRM.
vălúg (-gi), s. m. – 1. Volant care transmite pietrei de moară mișcarea roții hidraulice. – 2. Torță, făclie. – Var. 2 văluț. Sb. valjuga (Candrea). În Olt. Sursa: DER.
VĂLÚG s. v. crâng, fachie, prâsnel. Sursa: Sinonime.
ZELÁR, zelare, s. n. (Rar) Zale, platoșă. – Za² + suf. -ar. Sursa: DEX '98.
OȚERÎ vb. IV v. oțărî; OȚĂRÎ, oțărăsc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. ♦ Refl. și tranz. A (se) mâhni, a (se) supăra. ♦ A se înspăimânta, a se îngrozi. 2. A face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust). [Var.: oțărí, oțerí, oțerî vb. IV.] – Din bg. ocerea. Sursa: DEX '98.

ELÉNIC, -Ă adj. referitor la Grecia; grecesc. (< fr. hellénique). Sursa: MDN.
UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui. Sursa: DEX '98.
TIJ adv. (Înv.) De asemenea. – Cf. ucr. tež, pol. tež. Sursa: DEX '98.
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). Sursa: DEX '98.
BIG, biguri, s. n. Unitate comercială complexă. – Din inițialele B[ăcănie] + I[ndustriale] + G[ospodina]. Sursa: DEX '98.
BIG s.n. Linie de îndoire executată prin presare pe suprafața unui carton; îndoitură. [Pl. -guri. / < germ. Biga]. Sursa: DN.
BIG BANG s. n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) ce a inițiat expansiunea universului observabil. [Pr.: beng] – Din engl. big bang [theory]. Sursa: DEX '98.
BIG BAND [BIG-BÉND] s. n. ansamblu mare orchestral de jaz. (< engl. big band). Sursa: MDN.
big-store s.n. (anglicism) Supermagazin ◊ „Mândria cartierului, un big-store tipic yankeu.” R.l. 17 VIII 93 p. 1 (din engl. big store). Sursa: DCR2.
FREZ adj. invar. livr. Care este de culoarea fragilor; roșu-trandafiriu. /<fr. fraise. Sursa: NODEX.
COFÍȚĂ s. donicioară, (reg.) cofăiel, cofăieș. (O ~ cu apă.). Sursa: Sinonime.
POCÁL ~e n. 1) Pahar mare (de metal, de sticlă etc.) cu gura largă, din care se bea, mai ales, vin. 2) Conținutul unui astfel de pahar. [Pl. și pocaluri] /<germ. Pocal, sb. bocal. Sursa: NODEX.
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller. Sursa: DEX '98.
GODÍE, godii, s. f. (Mar.) Ramă² lungă care servește la godiere. – Din fr. godille. Sursa: DEX '98.
BÍGĂ² s.f. Car roman, de obicei cu două roți, la care erau înhămați doi cai. [< lat. biga, cf. fr. bige]. Sursa: DN.
ștraf¹, ștráfuri, s.n. 1. (înv. și pop.) amendă; (în expr.) a pune la ștraf = a amenda (pe cineva). 2. (înv. și reg.) pedeapsă. 3. (reg.) joc care constă în aruncarea unei monede cât mai aproape de o linie trasată pe teren. 4. (reg.; în forma: ștreaf) obor comunal în care se închid vitele găsite păscând în locuri oprite. Sursa: DAR.

CISALPÍN, -Ă, cisalpini, -ce, adj. Care, din punctul de vedere al Romei, se află în nordul Italiei și dincoace de Alpi. Galia cisalpină. – Din lat. cisalpinus, it. cisalpino, fr. cisalpin. Sursa: DEX '98.
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura. Sursa: DEX '98.
GELÉP, gelepi, s. m. Negustor oriental din evul mediu care cumpăra vite din Țările Române spre a le vinde la Constantinopol. – Din tc. celep. Sursa: DEX '98.
UHÁ, uhale, s. f. (Reg.) Mâncare din zeamă de pește. – Rus. uha. Sursa: DLRM.
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. Sursa: DEX '98.
bluff (angl.) [pron. blaf] s. n., pl. bluffuri. Sursa: DOOM 2.
HIOÍD, hioide, adj.n. (În sintagma) Os hioid (și substantivat, n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoïde. Sursa: DEX '98.
ANODÓNT, -Ă adj. Fără dinți. [< fr. anodonte, cf. gr. an – fără, odous – dinte]. Sursa: DN.
ANODÓNTĂ s.f. Scoică de apă dulce. [< fr. anodonte]. Sursa: DN.

JABRÁC, jabraci, s. m. (Reg.) Om de nimic, ticălos. – Din jabră + suf. -ac. Sursa: DLRM.
SEM, seme, s. n. (Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. – Din fr. sème. Sursa: DEX '98.
ORC s. m. (Rar) Infern. – Din germ. Orkus. Sursa: DEX '98.
BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător cu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj. Sursa: DEX '98.
VÚTĂ s.f. (Arhit.) 1. Lucrare de zidărie în formă de boltă, construită din pietre puse unele peste altele. ♦ Porțiune a unei bolți sau a unei arcade cuprinsă între începutul curbei și un punct oarecare de pe aceasta. ♦ Partea arcuită a unei porți, a unei ferestre. 2. (Geol.) Creasta unui anticlinal; boltă. [< fr. voûte]. Sursa: DN.
RIF, rifi, s. m. (Înv.) Unitate de măsură pentru lungime, egală cu aproximativ 77 cm. – Tc. rif. Sursa: DLRM.
VARÉGI s. m. pl. Nume sub care erau cunoscuți normanzii de către slavii de răsărit, de bizantini și de arabi. – Din fr. Varègues. Sursa: DEX '98.
BIÉ s.n. (Franțuzism) Linie, sens, direcție oblică, oblicitate. ◊ În bie = oblic ; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite. {Pron. bi-e, var. bieu s.n. / < fr. biais]. Sursa: DN.
REM s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a dozelor de radiație raportate la efectul lor biologic, egală cu doza primită de un anumit țesut iradiat cu o doză absorbită de un rad. [< engl., fr. rem. / < r(öntgen) e(quivalent) m(an) – echivalentul în raze X pentru un organism uman].  Sursa: DN.
AD REM loc. adv. la obiect. (< lat. ad rem). Sursa: MDN.
REM TENE: VERBA SEQUENTUR (lat.) stăpânește materia; cuvintele vin de la sine – Aforism atribuit lui Cato cel Bătrân. Dezvolți cu ușurință un subiect pe care ești stăpân. Sursa: DE.
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe. Sursa: DEX '98.
buf (-fi), s. m. – Bufniță. – Var. bufă, bufnă, buh(n)ă, buhniță, buhac, puhaci, puhace. – Mr., megl. buf. Lat. būfus, de la būho, būfo (Pușcariu 231; REW 1352; Pascu, I, 54); cf. it. gufo, sp. buho, port. bufo. Forma simplă are circulație, generalizîndu-se formele contaminate cu cuvinte mai mult sau mai puțin asemănătoare din alte limbi, cum sînt bg. buchu(l), mag. buhu (› buhă), ngr. μποῦφος, pol. puhacz (› puhaci), poate și cu creațiile expresive bazate pe interj. buf. Sursa: DER.
CIT ~uri n. pop. 1) Țesătură subțire de bumbac, cu desene colorate, folosită pentru confecționarea îmbrăcămintei de vară și a lenjeriei de pat; stambă. Haine de ~. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<turc. çit. Sursa: NODEX.
-CIT v. cito-. Sursa: DN.
cit¹, -ă, adj. (reg.) adevărat, întreg. Sursa: DAR.
cit!² interj. (reg.) cuvânt prin care facem pe cineva să tacă; pâs!, st!. Sursa: DAR.
2) cit n., pl. urĭ (turc. čit, îngrăditură). Ĭal. Ĭesle de nuĭele în curte. Sursa: Scriban.
cîț, interj. de alungat mîța, ca și zît (rudă cu rut. kic [pron. kiț], a. î.). Sursa: Scriban.

NĂMÍ vb.IV v. năimi; NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.). Sursa: DEX '98.
IȚ, iți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat. Sursa: DAR.
MĂDĂRÍT, -Ă, mădăriți, -te, adj. (Reg.) Răsfățat. – V. mădări. Sursa: DLRM.
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus. Sursa: DEX '98.
MĂLURÁ, pers. 3 mălurează, vb. I. Refl. (Despre cereale) A se umple de mălură (1), a se înnegri din cauza mălurei, a se îmbolnăvi de mălură. – Din mălură. Sursa: DEX '98.
TEX s.m. (Text.) Unitate de măsură folosită pentru indicarea fineței firelor și semifabricatelor textile, reprezentând greutatea în grame a 1000 de metri de fir. [< fr. tex]. Sursa: DN.
GÁȘĂ s. f. 1. (tehn.) brățară (de conductă). 2. buclă la capătul unei parâme, pentru agățare. (< fr. gâche). Sursa: MDN.
huc, hucuri, s.n. (reg.) Rămășiță, brac, gunoi, bucluc, gogleze, goz, huimată. Sursa: DAR.
VEL adj. invar. (Preceda un titlu sau un rang boieresc în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Mare. Vel logofăt. – Din sl. veliĩ. Sursa: DEX '98.
MISERAM PACEM VEL BELLO BENE MUTARI (lat.) chiar și războiul e preferabil unei păci mizerabile – Tacit, „Annales”, III, 44. Sursa: DE.
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe. Sursa: DEX.
az s.m. (înv.) 1. numele primei litere a alfabetului chirilic 2. eu (în zapise, înaintea numelui propriu). Sursa: DAR.

FORNĂI, fórnăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A sforăi. 2. A fonfăi, a fârnâi. – Formație onomatopeică. Sursa: DEX '98.
jotă (cuv. sp. [hota]), dans popular spaniol în măsură* de trei timpi, cu o mișcare rapidă. Când este scrisă pentru voce (1) folosește un tempo (2) mai lent. Are caracteristici regionale (j. valenciana, murciana, mahonesa). Cea mai cunoscută este j. aragoneză. (Ex. celebre, în creația lui Glinka și De Falla). Sursa: DTM.
OT¹ prep. (Înv., sec. XVI – XIX; termen de cancelarie, fără circulație reală) Din. (din sl. otŭ). Sursa: DER.
OT- v. oto-. Sursa: DN.
oț, V. hoț. Sursa: Scriban.
–ON Element secund de compunere savantă cu semnificația (în terminologia fizicii) „corpuscul nucleonic” și (în terminologia biologiei) „unitate funcțională”. [Cf. fr. -on, it. -one]. Sursa: DN.
on, ónuri s. n. A șaisprezecea literă a alfabetului chirilic. (din sl. on). Sursa: DMLR.
on, V. un. Sursa: Scriban.
ANTHROPOS ON TUT ISTHI KAI MEMNES AEI (Aυθρωποζ ων τοντ ϰχι μέμνηζ ἀει) (gr.) nu uita niciodată că ești om! – Maximă aparținând poetului grec Philemon. Constituie un apel pentru păstrarea unei condiții umane superioare în orice împrejurare. Sursa: DE.
IL FAUT BONNE MÉMOIRE APRÈS QU’ON A MENTI (fr.) trebuie o memorie bună după ce ai mințit – Corneille, „Le menteur”, act IV, scena 5. Sursa: DE.
LA FAÇON DE DONNER VAUT MIEUX QUE CE QU’ON DONNE (fr.) felul în care dai prețuiește mai mult decât ceea ce dai – Corneille, „Le menteur”, act I, scena 1. V. și Bis dat qui cito dat. Sursa: DE.
LA PLUS PERDUE DE TOUTES LES JOURNÉES EST CELLE OU L’ON N’A PAS RI (fr.) ziua cea mai (deplin) pierdută din toate este cea în care n-ai râs – Chamfort, „Maximes, caractères et anecdotes”, II. Sursa: DE.
HEL. s. m. Pește migrator, cu corpul asemănător cu al șarpelui (Anguilla anguilla). – Ngr. héli. Sursa: DLRM.
hel, heli, s.m. (reg., înv.) Țipar, fusar. Sursa: DAR.
FUX s. n. Aducere pe linia de plutire a buștenilor înțepeniți prin împingerea și răsucirea lor cu ajutorul țapinei. – Din germ. Fuchs. Sursa: DEX '98.
CLING interj. Cuvânt care imită sunetul clopoțeilor sau al zurgălăilor. ♦ Cuvânt care imită zgomotul produs de vibrarea sau de ciocnirea unor obiecte de metal sau de sticlă. [Var.: clinc interj.] – Onomatopee. Sursa: DEX.

BAMĂ, bame, s.f. Plantă anuală cultivată, din fam. malvaceelor (Hibiscus esculentus); fructul acesteia, în stare tânără, asemănător cu o păstaie (din punct de vedere botanic o capsulă), este folosit în alimentație ca o legumă; este cunoscută în țările orientale ca bamia, în cele occidentale drept okra, gumbo sau gombo, iar în cele anglofone și ca lady finger. <">Sursa: DGE.
AD LÍTTERAM adv. Literă cu literă, întocmai ca în textul original; textual. /Cuv. lat. <">Sursa: NODEX (2002).
AD- pref. „adaos”. (< fr. ad-, cf. lat. ad, lângă). <">Sursa: MDN.
ĭad și (vechĭ) ad n., pl. urĭ (vsl. ĭadŭ și adŭ, rus. ad, vgr. ῾ades, ĭad, d. ῾Ades, Hades, Plutone, zeu ĭaduluĭ). Infern, locu unde păcătoșiĭ sufere [!] chinurile eterne pe lumea cea-laltă, după credința ĭudaică și creștinească. Fig. Loc neplăcut, stare nesuferită. Peatra [!] ĭaduluĭ, V. peatră. Talpa ĭaduluĭ, babă răutăcĭoasă. <">Sursa: Scriban.
AD LÍBITUM loc. adj., loc. adv. După voie, după faptă, după plac; oricum. – Loc. lat. <">Sursa: DEX '09.
AD REM loc. adv. La obiect. – Loc. lat. <">Sursa: DEX '09.
AD REFERÉNDUM loc. adj. Termen folosit la semnarea unui tratat internațional de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze, dar nu să angajeze statul în privința semnării tratatului. [< lat. ad referendum – pentru a referi]. <">Sursa: DN.
AD VALÓREM loc. adv. (De obicei despre calcularea taxelor vamale) După valoare. [< lat. ad valorem]. <">Sursa: DN.
AD HÓMINEM loc. adj. argument ~ = argument îndreptat contra persoanei înseși de către adversarul său. (< lat. ad hominem, la om). <">Sursa: MDN.
AD PÁTRES loc. adv. (fam.) a se întoarce ~ = a muri; a trimite ~ = a ucide. (< lat. ad patres, la strămoși). <">Sursa: MDN.
AB ORE AD AUREM (lat.) de la gură la ureche – A vorbi ab ore ad aurem, cu toată discreția. .
AB OVO USQUE AD MALA (lat.) de la ouă (până) la mere – De la început până la sfârșit. Romanii începeau prânzul cu ouă și îl terminau cu mere. <"> Sursa: DE.
AD APERTURAM LIBRI (lat.) acolo unde se deschide cartea – A citi și a comenta un text ad aperturam libri, pe loc, fără o pregătire prealabilă. Variantă: Aperto libro. .
AD AUGUSTA PER ANGUSTA (lat.) pe poteci strâmte (și abrupte se ajunge) la fapte mari – Hugo, „Hernani”, act. IV. Parola juraților. V. și Per aspera ad astra. .
AD CALENDAS GRAECAS (SOLVERE) (lat.) (a plăti) la calendele grecești – Suetoniu „De vita XII Caesarum”, 87. Niciodată. Ironie la adresa rău-platnicilor, grecii neavând, ca romanii, calende (prima zi a lunii), când se achitau toate datoriile. .
AD GLORIAM (lat.) pentru glorie – A trudi ad gloriam, fără a urmări o recompensă materială. V. și Ad honores. .
AD HOMINEM (lat.) la om, la persoană – Argumentum ad hominem, mod de argumentare care vizează adversarul ca persoană, și nu fondul afirmațiilor sale. .
AD HONORES (lat.) pentru onoare – A deține o funcție, o demnitate ad honores (onorifică, neplătită). V. și Ad gloriam. .
AD IMPOSIBILIUM NULLA EST OBLIGATIO (lat.) pentru imposibil nu există nicio obligație – Adagiu exprimând ideea că debitorul este exonerat de o obligație în cazul în care aceasta nu poate fi executată din cauze neimputabile lui. .
AD LIBITUM (lat.) după voie; la alegere – A executa o bucată muzicală ad libitum, în conformitate cu dorința de interpretare a artistului. .
AD LIMINA APOSTOLORUM (lat.) în pragul (bazilicii) apostolilor – La Roma; la Sfântul Scaun. .
AD MAIOREM DEI GLORIAM (lat.) întru preamărirea Domnului – Deviza Ordinului iezuiților. În sens mai larg: a acționa dezinteresat în numele unei cauze nobile. .
AD OSTENTATIONEM (lat.) cu fală; cu mândrie; în mod ostentativ – A face un lucru ad ostentationem. .
AD PATRES (lat.) la strămoși – Locuțiune folosită în expresiile familiare: a se întoarce ad patres („a muri”), a trimite ad patres („a ucide, a trimite pe lumea cealaltă”). .
AD PERPETUAM REI MEMORIAM (lat.) spre veșnică aducere aminte a acestei fapte – Text utilizat pe inscripțiile comemorative. .
AD UNGUEM (lat.) la unghie – Horațiu, „Satirae”, I, 5, 32. La perfecție. În Antichitate, sculptorii își alegeau marmura verificându-i netezimea cu unghia. .
AD VITAM AETERNAM (lat.) pentru viața veșnică – Pentru totdeauna, pentru vecie. .
DE PROFUNDIS (CLAMAVI AD TE, DOMINE) (lat.) din adâncul sufletului (strigat-am către Tine, Doamne) – Psalmii, 129. Se cântă, la catolici, în cadrul liturghiei morților. De profundis, strigăt de deznădejde, a căpătat o semnificație laică, fiind luat drept titlu al unor opere de către numeroși scriitori. .
HANNIBAL AD (ANTE) PORTAS! (lat.) Hannibal la porți! – Cicero, „Filipicele”, 1, 5; Titus Livius, „Ab urbe condita”, 16. Strigăt de groază scos de romani, înfrânți de Hannibal în bătălia de la Cannae, localitate din apropierea Romei. Semnal de alarmă în fața unei primejdii iminente. .
MACTE, NOVA VIRTUTE, PUER SIC ITUR AD ASTRA (lat.) slavă ție, copile, pentru noua ta faptă de vitejie, așa se ajunge la stele – Vergiliu, „Eneida”, IX, 641. Cuvinte de îmbărbătare pe care Apolo le adresează lui Ascanius, în războiul troienilor cu latinii. P. ext. Îndemn la o acțiune hotărâte, ieșită din comun. .
NOVUM ET AD HUNC DIEM NON AUDITUM! (lat.) ceva nou și nemaiauzit până astăzi! – Cicero, „Pro ligario”, I, 1. Expresie ironică. .
PER ASPERA AD ASTRA (lat.) pe căi anevoioase (se ajunge) la stele – Seneca, „Hercule furens”, 437. V. și Ad augusta per angusta. .
USQUE AD FINEM (lat.) până la sfârșit – A rezista usque ad finem. .
ad libitum (loc. lat. „după dorință”) 1. Indicație ce arată prezența facultativă a unui instrument sau a unei voci într-un ansamblu (1, 2), contrar lui obligato* (v. acompaniament). 2. Indicație ce dă interpretului libertatea de a-și alege nuanțele și tempoul (2), întâlnită mai frecvent în dreptul unei coroane* sau al unei cadențe (2); în acest sens, sin. cu a piacere*; abrev. ad lib. <">Sursa: DTM.
prosa (ad sequentiam) v. secvență (I, 1). <">Sursa: DTM.
cepuí (a cepui) (a pune cepuri, a curăța arbori) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cepuiésc, imperf. 3 sg. cepuiá; conj. prez. 3 să cepuiáscă. <">Sursa: DOOM 2.
ter s.n. (reg.) catran. <">Sursa: DAR.
STIHÍE, stihii, s. f. 1. Fenomen al naturii care se manifestă cu o forță irezistibilă, distrugătoare. ♦ Fiecare dintre elementele considerate în concepțiile din trecut că ar sta la baza fenomenelor și corpurilor din natură. 2. (În superstiții) Duh rău personificând o forță oarbă a naturii. ♦ Fig. Himeră, nălucă. 3. (Poetic) Pustietate, singurătate, sălbăticie. – Din sl. stihija. <">Sursa: DEX '98.
OST, osturi, s. n. (Înv.) Est, răsărit. Din osturi bate crivăț. – Din germ. Ost(en). <">Sursa: DEX '98.
-ÓST elem. oste(o)-. <">Sursa: MDN.
ELEVÁȚIE, elevații, s. f. 1. Reprezentare grafică, la o scară dată, a fețelor exterioare ale unei construcții, mașini etc. 2. Parte a unui zid, a unei pile sau a unei culee de pod situată deasupra terenului. 3. Fig. Însușirea de a fi elevat. – Din fr. élévation, lat. elevatio. <">Sursa: DEX '98.
MAGNÉZIU (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic din grupa a doua a sistemului periodic (Mg.; nr. at. 12, m. at. 24,305, gr. sp. 1,74, p. t. 650ºC, p. f. 1.100ºC), metal alb-argintiu, maleabil și ductil, foarte ușor și rezistent, care, sub formă strujitură sau praf, arde în aer, degajând o lumină albă orbitoare. Se găsește în natură sub formă de săruri. În toate combinațiile sale este bivalent. Constituent important al plantelor; este prezent în organismul animal în diverse țesuturi, în plasmă, în lichidul extracelular, având rol în echilibrul osmotic; intervine, de asemenea, în metabolismul muscular. Carența sa în organism duce la hiperexcitabilitate musculară; prezența în exces provoacă depresiuni ale sistemului nervos central. Folosit la fabricarea aliajelor ușoare, utilizate în constr. aeronautice (rachete), la dezoxidarea și desulfurarea unor metale, la fabricarea proiectilelor luminoase și incendiare etc. Minerale: magnezit, dolomit, carnalit. A fost obținut prin electroliză pentru prima oară de Sir Humphry Davy (1808). .
FLAX s. n. Țesut conjunctiv elastic format din tendoane, cartilaje, cordoane neurovasculare etc., care se elimină din carne la prepararea conservelor de carne și a mezelurilor. – Din germ. Flechse. <">Sursa: DEX '98.
EC- elem. „În afară de”. (din fr. ec-, cf. gr. ek = în afară). <">Sursa: MDN.

NÍCSIS s. n. (Înv.) Supărare. – Ngr. nyxis „împunsătură”. <">Sursa: DLRM.
AMENORÉE s. f. Absență fiziologică a ciclului menstrual, în timpul sarcinii, al alăptării, sau patologică, pricinuită de o insuficiență ovariană sau hipofizară. – Din fr. amenorrhée. <">Sursa: DEX '98.
ÁNTĂ s.f. (Arhit.) Pilastru pătrat care prelungește zidurile laterale ale unui edificiu. [< fr. ante]. <">Sursa: DN.
-ÁNȚĂ elem. -ant². <"> Sursa: MDN.
JÍGHER, jigheruri (jighere), s. n. 1. (Text.) Mașină pentru vopsit pânza. 2. (Elt.) Transformator pentru cuplarea circuitelor radioelectrice. [Scris și: jigger] – Din engl. jigger. <">Sursa: DEX '98.
ZAPÁT, zapáturi, s.n. (Regional) Vântul de nord-vest. Nu mai încetează zapatul, o să ne calicească pe toți. ANTIPA, P. 369. <">Sursa: DLRLC.
ZAPÁ, zapéz, vb. I. Tranz. A schimba frecvent canalele la televizor cu telecomanda. (din fr. zapper). <">Sursa: MDN.
BAIÁN, baiani, s. m., baiane, s. n. 1. S. m. Cântăreț rus sau ucrainean de balade. 2. S. n. Armonică de mână folosită de baiani (1). [Pr.: ba-ian] – Din rus. baian. <">Sursa: DEX '98.
baian, armonică* având butoane în loc de clape. Acordajul (1.) b. este bazat pe gama cromatică*. Butoanele pentru mâna dreaptă redau melodia, iar cele din stânga realizează acompaniamentul* (prin acorduri* gata construite). Este răspândit ca instr. pop. în unele zone ale fostei U.R.S.S. Numele și-l trage de la cântăreții de balade numiți Baian. <">Sursa: DTM.
PIRUETÁ, piruetez, vb. I. Intranz. (Rar) A executa, a face piruete. [Pr.: -ru-e-] – Din piruetă. Cf. fr. pirouetter. <">Sursa: DEX '98.
OFT, ofturi, s. n. (Înv. și reg.) Oftat, suspin; p. ext. amărăciune, regret, durere, suferință, deznădejde. – Din aht. <">Sursa: DEX '98.
JESTERS DO OFT PROVE PROPHETS (engl.) măscăricii se dovedesc adeseori profeți – Shakespeare, „Regele Lear”, act V, scena 3. <">Sursa: DE.
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu]. <">Sursa: DN.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. <">Sursa: DTM.
UIDEÓ interj. v. huideo. <">Sursa: DEX '98.
cioársă (gioarsă), cioárse, s.f. (pop.) 1. cuțit, coasă, topor, sabie care nu mai taie, sunt tocite și știrbite; custură, bleau, bordeac; (despre oameni) căzătură, babalâc, tombateră. 2. (reg.) arșic prăpădit, capră de joc roasă. <">Sursa: DAR.

19 august ODAIASI, TICLELOR - Maestra sportului Acidula (foto 1, galerie); STRELITI, HAID, REF, BUBALI, VURT, NEOLOG, BUR, VANG, HEMINEI - Betty (robot, foto 2, galerie), in meciul Acidula - Betty 547 - 516.

ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist. 2. (Înv. și reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2). [Pr.: -dă-iaș] – Odaie + suf. -aș. <">Sursa: DEX '98.
țíclă, țícle, s.f. (reg.) 1. instrument de pescuit raci. 2. vârf, ridicătură de pământ. 3. țugui. 4. ciocănitoare. <">Sursa: DAR.
STRELÍȚ, streliți, s. m. Pedestraș dintr-un corp special de infanterie din vechea Rusie, recrutat dintre orășeni și având de obicei funcții polițienești. – Din rus. streleț. <">Sursa: DEX '98.
HAID interj. v. HÁIDE 2. (Cu funcție de imperativ, corespunzând unor verbe de mișcare) Vino! veniți! să mergem! ◊ (Împrumutând desinențe verbale de pers. 1 și 2 pl.) Haidem la plimbare. [Var.: háida, haid, áida, áide interj.] – Din tc. haydi, bg. haide, ngr. áide. <">Sursa: DEX '98.
REF, refuri, s. n. Sculă folosită în turnătoriile de litere. <">Sursa: DLRM.
BUBÁL s.m. Gen de antilopă africană cu coarne în formă de U sau de liră. [< fr. bubale, cf. gr. boubalos – bivol]. <">Sursa: DN.
VURT, vurturi, s. n. (Reg.) Rachiu slab, prost; poșircă. – Et. nec. <">Sursa: DEX '98.
NEOLÓG, neologi, s. m. (Rar) Adept al introducerii și folosirii neologismelor în limba proprie; neologist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologue. <">Sursa: DEX '98.
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în secolul al XVII-lea; (la sg.) persoană care face parte din această populație. – Din pronunțarea bur a cuv. engl. boer. <">Sursa: DEX '98.
BUR s. afrikaander. (~ii locuiesc în sudul Africii.). <">Sursa: Sinonime.
VANG, vanguri, s. n. (Constr.) Grindă așezată de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. – Din germ. Wange. <">Sursa: DEX '98.
HEMÍNĂ, hemine, s. f. Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge. – Din fr. hémine. <">Sursa: DEX '98.

az s. n., pl. ázuri. – Prima literă a alfabetului chirilic. (din sl. az). <">Sursa: DMLR.
GRANDOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de grandomanie; îngâmfat. [< grandomanie]. <">Sursa: DN.
cígă (-gi), s. f. – 1. Titirez, sfîrlează. – 2. Scripete. – 3. Melc. – 4. Buzdugan. Mag. csiga (Cihac, II, 490; DAR). <">Sursa: DER.
cígă (Mold. Olt.) cégă (Munt.) și căcĭúgă (Ban.) f., pl. ĭ (sîrb. čiga, kèčiga și kèčika, bg. čiga, rut. čečúha, pol. czeczuga; ung. köcsöge, kecsege; ngr. kétsiga). Un pește ganoid de vre-o 60-70 cm. (acupenser ruthenus). <">Sursa: Scriban.
cígă-mígă f. fără pl. (ung. csiga-biga). Mold. Un fel de burete comestibil (cantharellus cibarius). Fig. A umbla cu ciga-miga, a umbla cu șoalda, a căuta să înșel fugind de muncă. <">Sursa: Scriban.
ancie (‹ it. ancie; fr. anche; germ. Zunge; engl. reed), lamă din trestie sau din metal care, traversată de un curent de aer, este pusă în vibrație* și produce, la rându-i, oscilația coloanei de aer (sunetul) la unele instrumente de suflat. Există a. batante, de dimensiuni mai mari decât deschiderea ce permite trecerea suflului, trasmițând numai o parte din vibrație (ex. la regal*) și a. libere, care oscilând pe toată suprafața, transmit întreaga vibrație (ex. la armoniu*, muzicuță*, acordeon*). Sunetul fix al a. metalice depinde de felul (densitatea) metalului din care sunt construite, de lungimea și grosimea lamei; sunetul a. din trestie variază în funcție de presiunea buzelor executantului, fiind modificat în continuare și de lungirile și scurtările coloanei de aer (acționarea orificiilor și clapelor instr.). Se disting, în cadrul a. din trestie: a. simple (a. batante, dintr-o singură lamă, ca la cl. și sax.) și a. duble (din două lame, ca la ob., c. engl., fag.). Celor din urmă le pot fi asimilate și buzele executantului, a căror vibrație se produce în interiorul muștiucului* (v. și ambușură). Registrele (II, 1) de la a. la orgă* sunt registrele a căror coloană de aer este întreruptă periodic de vibrația unor a. batante sau libere. Majoritatea acestor registre sunt desemnate prin numele unor instr. de suflat: Sordun*, Rackett*, trb., trp., fag. <"> Sursa: DTM.
butíc s.n. (com.; franțuzism) **1. Magazin mic în care se desfac confecții, de obicei de serie mică ◊ „Suflarea feminină a căutat, a sondat, a defrișat magazine și boutique-uri întru aflarea lenjeriei adecvate.” Săpt. 31 X 75 p. 8. ◊ „O parte din modelele prezentate vor fi puse în vânzare la «boutique»-ul «Moda», al Centrului de îndrumare a producției și creației meșteșugărești, un mic magazin de prezentare a creației de gen a meșteșugarilor.” R.l. 15 III 76 p. 3; v. și Cont. 14 V 71 p. 6, I.B. 19 VII 79 p. 2, R.l. 12 VIII 80 p. 3. **2. (Sens dezvoltat după 1989, de multe ori peiorativ) Magazin de dimensiuni reduse, amenajat fără pretenții și care vinde mărunțișuri ◊ „Cred că peste 90% din buticuri sunt de tipul consignației cu marfă străină.” R.lit. 18 VII 91 p. 2. ◊ „Închiriez apartament două camere [...] posibilități firmă străină, cabinet medical, butic [...]” R.l. 20 XI 91 p. 7 [pron. butíc; var. butică; boutique) (din fr. boutique; R. Zafiu în Luc. 13/92 p. 5; DN3, DEX-S – sensul 1.).<">Sursa: DCR2.
CUÉSTĂ (‹ sp.) s. f. Formă de relief asimetrică într-o regiune cu structură monoclinală, unde statele de roci dure alternează cu cele moi, apărute datorită eroziunii torențiale și retragerii treptate a versanților, avînd forma unui povîrniș. coastă. Termen introdus în geomorfologie de W.M. Davis din toponimia mexicană. <">Sursa: DE.
dram (drámuri), s. n. – 1. Veche măsură de greutate în valoare de 3,38 gr. în Țara Românească și 3,23 gr. în Moldova. – 2. Măsură de capacitate în valoare de 0,0038 l în Țara Românească și 0,0032 l în Moldova. – 3. Fărîmă, greutate minimă în general. – Mr. drame. Ngr. δράμι, din gr. δράμη (Lokotsch 523; Ronzevalle 90), de unde și arab. darham › sp. adarme, cat. daram, și calabr. dramma „un strop, un pic”. Este dublet de la drahmă, s. f. (veche unitate de măsură pentru greutăți). – Der. drămălui, vb. (a cîntări, a prețui); drămui, vb. (a cîntări; a economisi). <">Sursa: DER.
Dram armean (1 dram=100 luma) este unitatea monetară oficială a Armeniei. Are codul ISO 4217 AMD. De la ro.wikipedia.org/wiki/Dram.
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus. <">Sursa: DEX '98.
IAC, iaci, s. m. Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). – Din fr. yack. <">Sursa: DEX '98.
GNU s.m. invar. Specie de antilopă din Africa, de culoare brună-cenușie, cu coarnele scurte și aduse înapoi. [< fr. gnou < cuv. hotentot]. <">Sursa: DN.
ISTM, istmuri, s. n. Fâșie îngustă de pământ care leagă două continente sau o peninsulă de un continent și care separă două mări sau două golfuri. – Din fr. isthme, lat. isthmus. <">Sursa: DEX '98.
IRÚPE, irúp, vb. III, Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. a se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb.III] – Din lat. irrumpere (după rupe). <">Sursa: DEX '98.

DERIVÁ, derív, vb. I. 1. Intranz. (mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte și sensul lor) A-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvânt din altul, b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. ♦ A îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale. ♦ A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei funcții. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent; a devia. – Din fr. dériver, lat. derivare. <">Sursa: DEX '98.
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. <">Sursa: DEX '98.
icón (simbol grafic) s. n., pl. icónuri. <">Sursa: DOOM 2.
EN-/EM- pref. „în, înăuntru”. (< fr. en-, em-, cf. gr. en). <">Sursa: MDN.
en détáil (fr.) [pron. ãdetáǐ] (-tail) loc. adj., loc. adv. <">Sursa: DOOM 2.
SI J’ECRIS QUATRE MOTS, J’EN EFFECERAI TROIS (fr.) dacă scriu patru cuvinte, voi șterge trei dintre ele – Boileau, „Satires”, III, 52. Vers celebru prin care se recomandă scriitorilor o mare exigență față de propria creație. <">Sursa: DE.
biv adv. – Înainte cu unele titluri, indică faptul de a se fi aflat persoana respectivă într-o funcție în care nu mai este: biv vel logofăt, fost mare cancelar; biv vornic, fost vistiernic. Sl. byvŭ. Termen administrativ, nu aparține limbii vii. Înv. <">Sursa: DER.
biŭ și biv n. (ung. bö, böv, larg, frecŭent, îmbelșugat, de unde și böseg, belșug. V. bios, belșug). Vechĭ. În de biŭ saŭ de biŭ, din belșug. – În Ban. din biŭ. – În Ps. S. a fi ên de biŭ, a locui. <">Sursa: Scriban.
GERÁ, gerez, vb. I. Tranz. (Rar) A administra pe socoteala și în locul altuia. [Var.: girá vb. I] – Din fr. gérer. <">Sursa: DEX '98.
BÍȚĂ s. m. (Reg.) Bădiță. – Prescurtare din bădiță. <">Sursa: DLRM.
et cétera / et caetera (lat.) [pron. etcétera] (cae-) loc.; abr. etc. <">Sursa: DOOM 2.
AB HOC ET AB HAC (lat.) de ici și de colo – A vorbi ab hoc et ab hac, a vorbi anapoda, a spune vrute și nevrute. V. Á tort et à travers. <">Sursa: DE.
À TORT ET À TRAVERS (fr.) fără noimă, fără vrute și nevrute – A vorbi à tort et à travers. V. și Ab hoc et ab hac. <">Sursa: DE.
AUDITUR ET ALTERA PARS (AUDI ALTERAM PARTEM) (lat.) să fie ascultată și cealaltă parte – Seneca, „Medeea”, act. II, scena 2, 199. O judecată dreaptă cere ascultarea argumentelor ambelor părți. <">Sursa: DE.
CHEVALIER SANS PEUR ET SANS REPROCHE (fr.) cavaler fără teamă și fără prihană – Apelativ al ilustrului cavaler medieval Bayard. Astăzi folosit mai mult cu sens ironic. <">Sursa: DE.
DE GUSTIBUS (ET COLORIBUS) NON DISPUTANDUM (lat.) despre gusturi (și culori) nu se discută – Adagiu scolastic. S-a răspândit ca o justificare a libertății de a avea preferințe personale în domeniul nedemonstrabilului. <">Sursa: DE.
DE OMNI RE SCIBILI ET DE QUIBUSDAM ALIIS (lat.) despre tot ceea ce se poate ști și despre alte câteva – De omni re scibili era deviza ambițioasă a eruditului italian Pico della Mirandola. Cineva, probabil Voltaire, a adăugat cu maliție ironicul et de quibusdam aliis. <">Sursa: DE.
DIVIDE ET IMPERA! (lat.) dezbină și stăpânește – Principiu de guvernare enunțat de Machiavelli, utilizat deseori pentru a defini politica Imperiului Habsburgic. Exista și la romani: „Divide ut regnes!” („dezbină ca să domnești!”). <">Sursa: DE.
DIXI (ET SALVAVI ANIMAM MEAM) (lat.) am spus (și mi-am mântuit sufletul) – Formulă rostită de filozofi și de juriști la încheierea argumentărilor și a pledoariilor. Prin ea se subliniază că ai spus tot ce ai avut de spus. <">Sursa: DE.
DULCE ET DECORUM EST PRO PATRIA MORI (lat.) e plăcut și frumos să mori pentru patrie – Horațiu, „Ode”, III, 2, 13. Îndemn adresat tineretului de a urma pildele de vitejie ale străbunilor. <">Sursa: DE.
ET(I) s.m. ◊ „Jumătate din populație crede că suntem vizitați sistematic de farfurii zburătoare dirijate de ETI (prescurtare azi uzuală pentru Inteligența Extraterestră).” R.lit. 8 II 79 p. 22. ◊ „Un extraterestru (ET) abia sosit pe Pământ [...]” R.l. 10 III 84 p. 6; v. și Săpt. 22 IV 83 p. 2 (siglă din engl. E[xtra] T[errestrial] I[ntelligence]; DPN 1983). <">Sursa: DCR2.
ET IN ARCADIA EGO (lat.) și eu am fost în Arcadia – Epigraful unui tablou celebru al pictorului Nicolas Poussin. Arcadia legendară fiind ținutul vieții idilice, patriarhale, expresia mărturisește nostalgia după o fericire pierdută. <">Sursa: DE.
ET NUNC... ERUDIMINI, QUI INDICATIS TERRAM (lat.) și acum... luați aminte voi, cei ce judecați Pământul – Psalmii, 2, 10. O mare răspundere apasă pe umerii celor chemați să hotărască destinele semenilor. <">Sursa: DE.
ET PROPTER VITAM, VIVENDI PERDERE CAUSAS (lat.) și pentru a trăi să pierzi rațiunea de a trăi – Iuvenal, „Satirae”, VIII, 83. Viața nu se cuvine să fie trăită în rușine și în dezonoare.
<">Sursa: DE.
ET QUASI CURSORES VITAE LAMPADA TRADUNT (lat.) și ca alergătorii (oamenii) își trec din mână în mână făclia vieții – Lucrețiu, „De rerum natura”, II, 79. Viața este o nesfârșită curgere a generațiilor. <">Sursa: DE.
ET QUORUM PARS MAGNA FUI (lat.) și în acestea am avut rol însemnat – Vergiliu, „Eneida”, II, 6. Astfel începe Enea relatarea Războiului troian. Cuvintele indică participarea totală a unei persoane la frământările epocii. <">Sursa: DE.
ET SEMEL EMISSUM VOLAT IRREVOCABILE VERBUM (lat.) un cuvânt o dată spus zboară fără să-l mai poți aduce înapoi – Horațiu, „Epistulae”, 1, 6, 31. <">Sursa: DE.
FAS EST ET AB HOSTE DOCERI (lat.) este îngăduit să înveți (chiar) de la dușman – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, IV, 428. <">Sursa: DE.
FERRO ET IGNI (lat.) prin fier și foc – A trece ferro et igni, prin foc și sabie. <">Sursa: DE.
HIC ET NUNC (lat.) aici și acum – A lua inițiative, decizii hic et nunc, pe loc.
<">Sursa: DE.
HORRIBLE DICTU (ET AUDITU) (lat.) groaznic de spus (și de auzit) – Introducere în atmosferă în vederea relatării unor fapte grave. Are, în egală măsură, un sens ironic. <">Sursa: DE.
IL FAUT MANGER POUR VIVRE ET NON PAS VIVRE POUR MANGER (fr.) trebuie să mănânci ca să trăiești și nu să trăiești ca să mănânci – Maximă cunoscută încă din Antichitate, repusă în circulație de Moliére („Avarul”, act. III, scena 1). <">Sursa: DE.
INDE IRAE ET LACRIMAE (lat.) de aici mânii și lacrimi – Iuvenal, „Satirae”, I, 168. Satira usturătoare a lui Caius Lucilius a stârnit furia contemporanilor vizați de el. <">Sursa: DE.
INTER DOMINUM ET SERVUM NULLA AMICITIA EST (lat.) între stăpân și sclav nu poate exista prietenie – Curtius, „Historia Alexandri Magni”, 7, 8, 23. <">Sursa: DE.
IUS EST ARS BONI ET AEQUI (lat.) dreptul este arta binelui și a echității – Definiție dată dreptului în „Digestele” lui Iustinian. <">Sursa: DE.
L’UNIVERS EST UN CERCLE ONT LE CENTRE EST PARTOUT ET LA CIRCONFÉRENCE NULLE PART (fr.) Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni și a cărui circumferință nu e nicăieri – Pascal, „Pensées”. <">Sursa: DE.
LE ROI RÉGNE ET NE GOUVERNE PAS (fr.) regele domnește, nu guvernează – Principiul monarhiei parlamentare enunțat în febr. 1830 de A. Thiers. <">Sursa: DE.
MEMENTO, HOMO, QUIA PULVIS ES ET IN PULVEREM REVERTERIS (lat.) adu-ți aminte, omule, că pulbere ești și în pulbere te vei întoarce – „Geneza”, 3, 19. <">Sursa: DE.
NOVUM ET AD HUNC DIEM NON AUDITUM! (lat.) ceva nou și nemaiauzit până astăzi! – Cicero, „Pro ligario”, I, 1. Expresie ironică. <">Sursa: DE.
OCULOS HABENT ET NON VIDENT (lat.) au ochi și nu văd – „Oculos habent et non videbunt. Quid habet aures audiendi audiat” („Au ochi și vor vedea. Cine nu are urechi de auzit să audă”). Cuvinte care se găsesc de mai multe ori în Evanghelie (Matei, 13, 14; Luca 8, 10; Ioan, 12, 40 ș.a.) urmând parabolele lui Iisus. Se folosesc pentru a avertiza pe cineva că trebuie să țină seama de un sfat. <">Sursa: DE.
OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie. <">Sursa: DE.
PANEM ET CIRCENSES (lat.) pâine și jocuri de circ – Iuvenal, „Satirae”, X, 81. În perioada de decadență a Romei imperiale, mulțimilor plebee nemulțumite li se ofereau spectacole de circ în arene, la sfârșitul cărora li se împărțeau gratuit alimente. În atmosfera de corupție generală, însăși gloata reclama aceste spectacole. În sens general, a da panem et circenses, a oferi oamenilor pomeni neînsemnate, de care nu au nevoie, pentru a le distrage atenția de la problemele lor reale. <">Sursa: DE.
PARCERE SUBIECTIS ET DEBELLARE SUPERBOS (lat.) să cruți pe cei supuși și să-i zdrobești pe ce-i trufași – Vergiliu, „Eneida”, VI, 853. Anchise, tatăl lui Enea, îl povățuiește cum trebuie să se poarte un conducător. <">Sursa: DE.
PAUPERTAS ET SENECTUS GRAVISSIMA IN REBUS HUMANIS MALA SUNT (lat.) sărăcia și bătrânețea sunt cele mai mari necazuri în viața omului – Apuleius, „Metamorphoses”, 2, 80. <">Sursa: DE.
PER FAS ET NEFAS (lat.) prin ceea ce este și prin ceea ce nu este îngăduit (de zei) – Pe orice cale, fără a alege mijloacele. <">Sursa: DE.
PULVIS ET UMBRA SUMUS (lat.) suntem pulbere și umbră – Horațiu, „Ode”, IV, 7, 16. Cenușă în urna funerară și umbră în Infern devenea omul, după moarte, în credința anticilor. <">Sursa: DE.
QUIDQUID AGIS, PRUDENTER AGAS ET RESPICE FINEM (lat.) orice ai face, fă cu băgare de seamă și ai în vedere sfârșitul – „Gesta Romanorum” (culegere de povestiri, legende, anecdote inspirate din istoria poporului roman, datând din sec. 14). 103. V și Age quod agis. <">Sursa: DE.
RECTUM ITER QUOD SERO COGNOVI ET LASSUS ERRADO, ALIIS MONSTRO (lat.) eu arăt altora calea dreaptă, pe care am cunoscut-o târziu când eram obosit de rătăcire – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 8, 3. <">Sursa: DE.
REDDE CAESARI QUAE SUNT CAESARIS, ET QUAE SUNT DEI DEO (lat.) dă-i Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu – Matei, 22, 21. La întrebarea fariseilor dacă trebuie să plătească tibut romanilor, Iisus a arătat o monedă pe care era gravată efigia împăratului și a dat acest răspuns. Sensul cuvintelor este: a da fiecăruia ce i se cuvine. <">Sursa: DE.
SCIENTIA ET POTENTIA IN Idem COINCIDUNT (lat.) știința este unul și același lucru cu puterea – Fr. Bacon, „Novum Organum”, 3. În varianta engleză, „Knowledge is power” („Știința este putere”). <">Sursa: DE.
SINE IRA ET STUDIO (lat.) fără mânie și părtinire – Tacit, „Annales”, I, 1. Caracterizare a obiectivității științifice și condiție a obiectivității în genere. <">Sursa: DE.
TEMPORA MUTANTUR ET NOS MUTATUR IN ILLIS! (lat.) vremurile se schimbă și noi o dată cu ele! – Cugetare a împăratului Lothar I, care și-a sfârșit viața în călugărie. <"> Sursa: DE.
TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES (lat.) mă tem de danai chiar și când aduc daruri – Vergiliu, „Eneida”, II, 49. Cuvintele prin care marele poet troian, Laocoon, a încercat să-i convingă pe concetățenii săi să nu introducă în cetate calul de lemn lăsat de ahei pe țărm și în care se aflau Odiseu și luptătorii lui. <"> Sursa: DE.
UNGUIBUS ET DENTIBUS loc. adv. Cu unghiile și cu dinții; folosind toate forțele. [< lat. unguibus et dentibus]. <">Sursa: DN.
UNGUIBUS ET ROSTRIS loc. adv. Cu toate forțele, cu orice mijloace, cu toate armele. [Lat. unguibus et rostris – cu unghiile și ciocul]. <">Sursa: DN.
UNGUIBUS ET ROSTRO (lat.) cu unghiile și cu ciocul – A te lupta unguibus et rostro, cu ghearele și cu dinții. <">Sursa: DE.
URBI ET ORBI (lat.) către oraș (către Roma) și către Univers – Benedicțiunea papală către credincioșii de pretutindeni. În sens larg, a vesti urbi et orbi, a declara un lucru în auzul tuturor. <">Sursa: DE.
VANITAS VANITATUM OMNIA VANITAS (lat.) deșertăciune a deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune – „Eclesiastul”, 1, 2. <">Sursa: DE.

PAG¹ s. m. v. paj. <">Sursa: DEX '98.
PAG², -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. <">Sursa: DEX '98.
-PÁG elem. „unit, legat”. (< fr. -page, cf. gr. pagos). <">Sursa: MDN.
FAPT³ ~ți m. depr. Copil neastâmpărat și obraznic. /<lat. factum. <">Sursa: NODEX.
VENÉT, -Ă I. s. m. (pl.) populație indo-europeană așezată în antichitate în nord-estul Italiei, supusă de romani. II. adj. din provincia Veneția. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de veneți. (< it. veneto). <">Sursa: MDN.
CLÍNCI, clinciuri, s. n. Încleștare reciprocă a partenerilor la box. [Var.: clíncing s. n.] – Din engl. clinching. <">Sursa: DEX '98.
clencĭ și clincĭ n., pl. urĭ (cp. cu vsl. klĭučĭ, cîrlig, cheĭe, klĭuka, șiretenie, și klĕčati, a se închina, a șchĭopăta). Vechĭ. Ghimpe. Azĭ. Zîmboc. Ramură de corn la cerb. Fam. Punct dificil într´o afacere (fie p. tine, fie p. a face dificultățĭ adversaruluĭ): a găsi cuĭva un clencĭ. A avea clencĭ cu cineva, a avea neînțelegerĭ cu cineva. A prinde clencĭ de cineva, a prinde dragoste de cineva. V. chițibuș. <">Sursa: Scriban.
SOLÍ, solésc, vb. IV. Intranz. (Înv., rar) A comunica cuiva ceva printr-un sol². – Din sol². <">Sursa: DEX '98.
DÉXTER ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește pricepere și îndemânare; îndemânatic; abil; iscusit; dibaci. /<lat. dexter. <">Sursa: NODEX.
BOND salt al aeronavei la o aterizare incorectă. <">Sursa: GTA.
PĂPURÍ, păpuresc, vb. IV. Tranz. A introduce frunze de papură între doagele unui butoi, ale unui vas de lemn etc. pentru a astupa fisurile și a asigura etanșeitatea vasului; a împăpuri. – Din papură. <">Sursa: DEX '98.
CRAS, -Ă, crași, -se, adj. Care nu corespunde nici celor mai modeste exigențe; ale cărui caractere negative sunt sub orice limită; extrem (în sens rău); grosolan, nerușinat. – Din fr. crasse. <">Sursa: DEX '98.
HODIE MIHI, CRAS TIBI (lat.) astăzi mie, mâine ție – Varianta latină a unei vechi zicale ebraice cu sens fatalist: nimeni nu e ferit de loviturile soartei. <">Sursa: DE.

SCIT ~ți m. ist. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație indo-europeană ce locuia în sec. VIII-VII î.e.n. în HIDROFÚG, -Ă adj. (Despre un material) Care nu permite pătrunderea apei, a umidității. [< fr. hydrofuge, cf. gr. hydor – apă, lat. fugare – a alunga]. <">Sursa: DN.
HIDROFÚG adj. v. hidrofob. <">Sursa: Sinonime.
VÓMIC, -Ă adj. 1. de vomă; care provoacă vomă. 2. nucă ~ă = sămânța unui arbore originar din zona tropicală, foarte otrăvitoare, din care se extrage stricnina. (< fr. vomique). <"> Sursa: MDN.
EC- elem. „În afară de”. (din fr. ec-, cf. gr. ek = în afară). <">Sursa: MDN.
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș. <">Sursa: DEX '98.
podúț (podúți), s. m. – Pește de rîu (Chondrostoma nasus). Mag. paduc (Gáldi, Dict., 152; cf. Cihac, II, 271). <">Sursa: DER.
PODÚȚ², poduțuri, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uț. <">Sursa: DEX '98.
devóc (vest) și dehóc, dihóc (est), a -á v. tr. (lat. *devocare = *vocare îld. vacare, a fi deșert, cu înț. luĭ vacuare, a evacua. v. desfac 2. Cp. cu vulpe-hulpe). Fam. Sfîrtic, sfîșiĭ de tot, prăpădesc, nimicesc: lupiĭ eraŭ să-mĭ dihoace vita, plînge de i se dihoacă inima. V. refl. Mă dăhulez, mă extenuez muncind. Mă dezbin (vorbind de vite cînd alunecă pe gheață). – În Ml. a se dăvoca, a se desfunda pămîntu de multă apă. <">Sursa: Scriban.
SPÂRC, (1) spârcuri s. n., (2) spârci, s. m. 1. S. n. (Pop.) Bucată mică (și nefolositoare) din ceva. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat unui tânăr sau unui copil. [Var.: spârci s. m.] – Cf. ucr. špyrka, pol. szperka. <">Sursa: DEX '98.
spârc², spấrcuri, s.n. și spârci, s.m. 1. (s.n.) bucată de slănină; șorici fript. 2. (înv.) bucată mică de carne de proastă calitate, slabă, de piele sau de pieliță. 3. (în sintagmă) spârcul nasului = cartilagiul nasului. 4. (s.m.; deprec.) copilandru; persoană lipsită de importanță. <">Sursa: DAR.
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec. <">Sursa: DEX '98.
REȘAPÁ, reșapéz, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper. <">Sursa: DEX '98.
NEȘTÍRE s. f. (în loc. adv.) În neștire = a) fără să-și dea seama, fără a ști cum sau de ce; la întâmplare; absent, distrat; p. ext. involuntar; b) fără rost, fără sens, în mod inutil; c) fără măsură, fără socoteală; la nesfârșit. (Rar) Din neștire = din nebăgare de seamă; involuntar. – Ne- + știre. <">Sursa: DEX '98.
REF, refuri, s. n. Sculă folosită în turnătoriile de litere. <">Sursa: DLRM.
ÉTA s. n. a șaptea literă a alfabetului grecesc, care notează un e lung. (< fr., gr. éta). <">Sursa: MDN.
-ÉTĂ suf. „diminutival”. (< fr. -ette, it. -etta, cf. lat. -itta). <">Sursa: MD.

14 august TONOMAT, GREFATI, CUPRASEM, GAVAN, SAXONE, ICHIURILE - Crwth (robot, foto 1, galerie); RA, AVAN, BARDUISI - Golanitza (foto 2, galerie), in meciul Crwth - Golanitza 537 - 582.

TONOMÁT s. n. aparat cu discuri muzicale care se schimbă automat prin introducerea unei fise, în baruri și restaurante; juke-box. (< germ. Tonomat). <">Sursa: MDN.
GREFÁT, -Ă, grefați, -te, adj. (Despre un țesut) Refăcut cu ajutorul unei grefe². – V. grefa. <">Sursa: DLRM.
CUPRÁ vb. I. tr. A acoperi pe cale electrolitică suprafața obiectelor de lemn, de ipsos etc. cu un strat subțire de cupru. [Cf. fr. cuprer]. <">Sursa: DN.
găván (găváne), s. n. – 1. Scobitură, adîncitură. – 2. Strachină, blid. – 3. Lingură, polonic. – 4. Farfuriuță. – 5. Mînerul furcii de tors. – 6. Prăpastie hău. – Mr. găvane, megl. găvan. Origine obscură. Este pus în legătură cu bg., sb. vagan „strachină” (Cihac, II, 118; DAR), bg. gavanka (Conev 64), și prin intermediul acestuia cu ngr. γαβένα „vas”; însă explicația nu pare suficientă întrucît nu lămurește legătura cu găun, văgăună și eventual cu gaură; cf. și gîf, s. m. (Trans., blid), găfană, s. f. (Trans. de Vest, partea scobită a lingurii). Este posibil să existe o intenție expresivă în aceste cuvinte (după Diculescu, Elementele, 467, gîf este gr. ϰῦφος). Der. găvănat, adj. (gol); găvăni, vb. (a săpa. a adînci); găvănătură, s. f. (cavitate; scobitură); găvănos, adj. (gol, scobit). <">Sursa: DER.
SAXÓNI (‹ cuv. germ. Sachsen) s. m. pl. Triburi germane, aparținând ramurii apusene, care populau, în sec. 2 terit. dintre gurile Weserului și Elbei, precum și S Pen. Iutlanda; de aici au emigrat spre litoralul Mării Nordului, în direcția estuarului Rinului. Din a doua jumătate a sec. 3 au atacat pe calea mării coastele Galiei, apoi Britannia; în cursul sec. 5-6, împreună cu alte triburi germanice (anglii și iuții) au cucerit și colonizat mare parte din Anglia. S. rămași în reg. Rinului inferior au fost dislocați de franci spre E (a doua jumătate a sec. 5). S. care locuiau la E de Elba au fost supuși și creștinați cu forța în urma a numeroase războaie (772-804) de suveranul franc Carol cel Mare. V. și anglo-saxoni. <">Sursa: DE.
ICHI, ichiuri, s. n. (La jocul de arșice) Arșic mai mare (și plumbuit) cu care se lovesc celelalte arșice în timpul jocului. – Din tc. yek. <">Sursa: DEX '98.
RA - Cuvant din Lista Oficiaala de Cuvinte de 2 litere, inexistent in dictionarele explicative.
AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit. ♦ Crud, rău, hain. [Var.: avám, -ă adj.] – Tc. havan (sb. avan). <">Sursa: DLRM.
AVAN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „înainte”, „anterior” (în timp și spațiu). [Var. avant-. /< fr. avant]. <">Sursa: DN.
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. A ciopli cu barda. -Bardă + suf. -ui. <">Sursa: DEX '98.

JOͲ, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni. <">Sursa: DLRM.
REF, refuri, s. n. Sculă folosită în turnătoriile de litere. <">Sursa: DLRM.
ÁLTER ÉGO s. m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărțit. – Loc. lat. <">Sursa: DEX '98.
EGO- Element prim de compunere savantă însemnând „eu”, „propria persoană”. [< lat. ego]. <">Sursa: DN.
ET IN ARCADIA EGO (lat.) și eu am fost în Arcadia – Epigraful unui tablou celebru al pictorului Nicolas Poussin. Arcadia legendară fiind ținutul vieții idilice, patriarhale, expresia mărturisește nostalgia după o fericire pierdută. <">Sursa: DE.
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză. <">Sursa: DOOM 2.
VRÁNĂ, vrane, s. f. 1. Gaură rotundă sau dreptunghiulară făcută la butoaiele înfundate, pentru a putea introduce sau scoate vinul, murăturile etc. 2. Parte a morii prin care curge făina. – Din bg. vrana. <">Sursa: DEX '98.
OST, osturi, s. n. (Înv.) Est, răsărit. Din osturi bate crivăț. – Din germ. Ost(en). <">Sursa: DEX '98.
-ÓST elem. oste(o)-. <">Sursa: MDN.
TUPILÁ vb.I v. pitula; PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) piti. ◊ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [Var.: tupilá vb. I] – Din piti. <">Sursa: DEX '98.
PICHETÁ, pichetez, vb. I. Tranz. A marca punctele unei alinieri, ale unei măsurători etc. prin picheți³ (II) înfipți în pământ. ♦ A bate picheți³ (II) în pământ (pentru a marca ceva). – Din fr. piqueter. <">Sursa: DEX '98.
VÍDMĂ ~e f. pop. 1) (în superstiții) Ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; duh; arătare; fantomă; nălucă; vedenie. 2) fam. Femeie care face vrăji; vrăjitoare. 3) fam. depr. Femeie rea. /< ucr. vidjma. <">Sursa: NODEX.
DÉJĂ, deje, s. f. (Reg.) Vas scund de lemn, cilindric sau în formă de trunchi de con (folosit la prepararea vinului). – Magh. dézsa. <">Sursa: DLRM.
TÓNUS, tonusuri, s. n. 1. Stare permanentă de ușoară tensiune a mușchilor unui organism sănătos (aflat în repaus). 2. Stare permanentă de excitație (în condiții de repaus) a centrilor nervoși. ♦ Fig. Energie, vigoare. – Din fr. tonus. <">Sursa: DEX '98.
tonus (cuv. lat. „ton, sunet”) I. Denumirea lat. a tonului* (întreg). II. T. currens v. psalmodie. III. (în sens de „mod. scară”): 1. Denumirea lat. a modului (I, 3) medieval. V. și tonos. 2. T. mixtus sau commixtus, modul medieval occid. în care finala* și repercussa* aparțin autenticului, dar ambitus-ul* (2) este acela al plagalului; plagal. „T. mixtus est, qui si authenticus fuerit, descensum sui plagalis, si vero plagalis, ascensum sui authentici attingit” (Tinctoris). După unele interpretări (Bernhard Meier), t. mixtus se referă mai mult la formulele (I, 3) și finala împrumutate din alt mod, decât la ambitus. 3. T. peregrinus, un mod străin de cele opt moduri prestabilite. <">Sursa: DTM.
CICÂRÂG, cicârâge, s. n. (Pop.) Instrument care servește la depănarea pe mosoare sau pe țevi a sculelor așezate pe vârtelniță. – Tc. çikirik. <">Sursa: DLRM.
RUF, rufuri, s. n. Construcție deasupra punții superioare a unei nave, extinsă numai pe o porțiune a ei, în care sunt amenajate, de obicei, locuințele echipajului. – Din fr. rouf. <">Sursa: DEX '98.
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante. – Din fr. asservir. <">Sursa: DEX '98.
FORÁȘ s. n. v. făraș. <">Sursa: DEX '98.

SCIT ~ți m. ist. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație indo-europeană ce locuia în sec. VIII-VII î.e.n. în stepele din nordul Mării Negre. /<fr. scythe, lat. Scythane. <">Sursa: NODEX.
PIUÁ, piuez, vb. I. Tranz. A da o țesătură de lână la piuă (1). [Pr.: pi-ua] – Din piuă. <">Sursa: DEX '98.
GÂCÍ, gâcesc, vb. IV. Tranz. V. ghici. <">Sursa: DEX '98.
EURIBÁR, -Ă, euribari, -e, adj. s. m. și f. (Animal) care suportă variații mari ale condițiilor de mediu acvatic. [Pr.: e-u-] – Din fr. eurybare. <">Sursa: DEX '98.
AMÁ interj. (Înv., ir.) Zău că..., zău așa. – Din tc. ama „însă”, ngr. amá. <">Sursa: DEX '98.
JÚLFĂ, julfe, s. f. (Reg.) Sămânță de cânepă. ♦ Mâncare de post făcută din sămânța de cânepă pisată cu apă și amestecată cu miere; zeamă care se obține prin fierberea seminței de cânepă. – Din magh. zsufa. <">Sursa: DEX '98.
UÍM s. n. v. uium. <">Sursa: DLRM; UIÚM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc; vamă (1). [Pr.: u-ium] – Din bg. ujem, scr. ujam.
<">Sursa: DEX '98.
UͲ, uiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A chiui. – Din ui¹. <">Sursa: DLRM.
FĂGÁDĂ, făgade, s. f. (Reg.) Făgăduială. – Postverbal al lui făgădui. <">Sursa: DLRM.
OPULÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care manifestă bogăție; excesiv de bogat. Regiune ~tă. Viață ~tă. 2) (despre persoane sau despre părți ale corpului lor) Care se caracterizează, se impune prin amploarea formelor; caracterizat prin opulență; corpolent. Femeie ~tă. /<fr. opulent, lat. opulentus. <">Sursa: NODEX.
LABÁN (‹ rus.) s. m. Pește teleostean marin din familia mugilidelor, de c. 25-50 cm lungime, de culoare cenușie-albăstruie (Mugil cephalus); chefal mare. Din M. Mediterană pătrunde în Marea Neagră, apoi în Delta Dunării și în lacurile litorale. <">Sursa: DE. Foto: Laban, de la ghidpescuit.ro.
LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer. <">Sursa: DEX '98.
nat s. m. – 1. Individ, persoană. – 2. Rudă, rudenie. – Mr. nat „copil”. Lat. nātus „născut” (Pușcariu 1158; Candrea-Dens., 1208; REW 5851), cf. lat. nati „progenituri, urmași”, în opoziție cu părinți, și prov. nat și nada „fată”. Cf. naște. În Trans., Banat și izolat în Olt. – Der. nată, s. f. (lume). Der. neol. natal, adj., din fr. natal; natalitate, s. f., din fr. natalité; prenatal, adj. <">Sursa: DER.

DÁBULĂ, dabule, s. f. (Reg.) Dabilă²<">. Sursa: DLRM; DÁBILĂ, dabile, s. f. (Înv.) Impozit, dare, bir. – Et. nec. <">Sursa: DEX '98.
VÉȘCĂ ~ti f. 1) Coajă de ulm sau de tei folosită la confecționarea diferitelor obiecte (mai ales site, ciururi). 2) Obiect din astfel de coajă. /<sl. vĕțko. <">Sursa: NODEX.
véșcă, véște, s.f. (reg.) 1. văcălie. 2. tipar în care se pune cașul. <">Sursa: DAR.
MELÁNIC, -Ă, melanici, -ce, adj. Care conține melanină. – Din fr. mélanique. <">Sursa: DEX '98.
FÉDING ~uri n. tehn. 1) Variație în timp a intensității undelor radiofonice datorită schimbării condițiilor de propagare a acestora. 2) Modificare a culorii unei țesături sub influența unor factori externi (apă, lumină etc.). /<engl., fr. fading. <">Sursa: NODEX.
AHÉI s. m. pl. 1. Populație indo-europeană așezată la începutul mileniului al doilea î.Hr. în Pelopones, unde a întemeiat puternice centre de civilizație. ♦ Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumirea generală a vechilor triburi grecești la Homer. – Cf. Ahaia (n. pr.). <">Sursa: DEX '98.
SUDÍST, -Ă, sudiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. Adept al politicii statelor din sudul Statelor Unite ale Americii, în cursul Războiului de secesiune. 2. Adj. Care aparține sudiștilor (1), privitor la sudiști. – Din fr. sudiste. <">Sursa: DEX '98.

drezínă f., pl. e (fr. draisine și draissiene, după numele ingineruluĭ și silvicultoruluĭ din Baden Drais de Saverbrun [† 1851], care a inventat bicicleta primitivă, numită așa la început [1816]). Un fel de căruță care merge pe șinele căiĭ ferate și se mișcă cu mînile saŭ cu niște pedale. <">Sursa: Scriban.
SUPÉU s.n. Cină; masă servită seara târziu, după ieșirea de la un spectacol etc. [< fr. souper]. <">Sursa: DN.
GROB, -Ă, grobi, -e, adj. (Livr.) Aspru, dur, grosolan, grobian. – Din germ. grob. <">Sursa: DEX '98.
ÁXIS s. n. A doua vertebră cervicală, care se articulează cu atlasul¹. – Din lat. axis, fr. axis. <">Sursa: DEX '98.
áxis múndi (lat.) s. m. <">Sursa: DOOM 2.
PURCÉDE, purcéd, vb. III. Intranz. (Pop.) A pleca, a porni la drum. ♦ Intranz. și refl. (Despre lucruri și despre fenomene văzute în mișcare, în evoluție) A începe, a (se) porni, a (se) dezlănțui. ◊ Expr. (Intranz.) A purcede grea (sau îngreunată) = a rămâne însărcinată. ♦ A întreprinde, a începe o acțiune. ♦ A proceda, a acționa (într-un anumit fel). ♦ (Despre acțiuni, stări) A izvorî, a proveni, a lua naștere. [Perf. s. purcesei, part. purces] – Lat. procedere. <">Sursa: DEX '98.
PUNT s. m. v. pfund; PFUND, pfunzi, s. m. 1. (Înv. și pop.) Unitate de măsură a greutății, egală cu circa 0,5 kg sau (reg.) cu 0,25 kg; livră. 2. Veche unitate monetară germană. [Pl. și: (n.) pfunduri. – Var.: fund, funt, (reg.) punt s. m.] – Din germ. Pfund. <">Sursa: DEX '98.
PUNT s. n. v. punct. <">Sursa: DLRM.
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Fr. ajourer. <">Sursa: DLRM.
áma și (vechĭ) amá interj. plină de ironie orĭ dispreț (turc. amma d. ar. emma; ngr. ma, bg. sîrb. ama, id.). Dar ce, halal: Ama om deștept! Ama cap de boŭ! Ama aĭ vorbit și tu! Conj. Sud. Dar, însă: știință avusese, ama n' avea practică (Iov. 205). <">Sursa: Scriban.
JÉLE s. f. v. jale¹. <">Sursa: DEX '98.
FLOAREA-JÉLEI s. v. linariță. <"> Sursa: Sinonime.
MAS, masuri, s. n. (Reg.) Faptul de a mânca; popas (peste noapte); p. ext. loc de popas peste noapte. ♦ Găzduire peste noapte. – Lat. mansum. <">Sursa: DEX '98.
mîș- Radical care pare să exprime ideea de bîzîială, sau de mișuneală sau cea de pîlpîială. Creație expresivă, paralelă cu fîș, hîș. – Der. mîșăi, vb. (Olt., despre cîini, a adulmeca); mîșcîi, vb. (Munt., a se bălăbăni); mișui, vb. (a furnica, a pui); mișuna (var. mișina), vb. (a furnica, a fierbe), a cărui identitate cu cuvîntul anterior este evidentă (fără îndoială, Cihac, II, 198, îl explică prin sl. mĕsiti „a amesteca”, cf. Tiktin; Drăganu, RF, II, 298, prin sl. myšĭ „șoarece”; și Pușcariu 1098; Candrea-Dens., 1141; Candrea; Scriban; Spitzer, BL, IV, 48, prin lat. *messionāre „a recolta”); mișuială, s. f. (furnicare); mișină (var. mișună, Mold. de sud mișnă), s. f. (abundență; furnicare; grămadă, morman; provizii, rezerve; furnicar), cuvînt pe care Pușcariu 1098 îl deriva în mod echivoc dintr-un lat. *mistiōnem și Candrea-Dens., 1140, din messiōnem; cf. REW 5620; mișun (var. mișunel), s. m. (hîrciog, Cricetus frumentarius); mișeniță, s. f. (Mold., furnicare; furnicar). Cf. mușuroi. <">Sursa: DER.

TROMBÁCI, trombaci, s. m. (Reg.) Trâmbițaș. – Rus. trubač. <">Sursa: DLRM.
VAFĂ, vafe, s.f. Semipreparat industrial, ca o gofră subțire și uscată, utilizat ca strat de napolitană, înveliș de nuga, de alviță, sub formă de cornete de înghețată etc.; din engl. wafer; sin. (înv.) vafelă, din. germ. Waffel. – V. gofră. <">Sursa: DGE.
PROPÍLIC, -Ă adj. (Chim.) Referitor la propil, care conține propil. ◊ Alcool propilic = alcool saturat primar obținut din propan și butan și folosit în parfumerie ca aromatizant. [Cf. it. propilico, fr. propylique]. <">Sursa: DN.
LUPOÁIE, lupoaie, s. f. 1. (Înv. și reg.) Lupoaică. 2. Plantă erbacee parazită, fără clorofilă, cu flori albăstrui sau albe-gălbui, cu frunze mici ca niște solzi, dăunătoare culturilor de floarea-soarelui, porumb, cânepă, tutun etc., din care își extrage hrana, provocând reducerea recoltelor (Orobanche ramosa). – Lup + suf. -oaie. <">Sursa: DEX '98.
ANÁ, anale, s. f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești. – Et. nec. <">Sursa: DEX '98.
ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care ține de anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal. <">Sursa: DEX '98.
ANÁLE f. pl. 1) Lucrare cu caracter istoric în care evenimentele sunt consemnate an de an; letopiseț; cronică. 2) Publicație științifică periodică. /<lat., fr. annales. <">Sursa: NODEX.
CONTÍGUU, -UĂ, contigui, -ue, adj. (Livr.) Care se leagă, se înrudește, se unește cu ceva, care are elemente apropiate, comune cu altceva. [Pr.: -gu-u] – Din fr. contigu, lat. contiguus. <">Sursa: DEX '98.
COFÉTURI s. pl. dulciuri (pl.), zaharicale (pl.), (reg.) zăhărele (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.). (A mâncat multe ~.). <">Sursa: Sinonime.
XÉRES (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Xeres) s. m. Vin licoros cu tăria de 17-20º, de calitate superioară, cu aromă și buchet specific, produs în podgoriile din reg. Cádiz (Spania). <">Sursa: DE.

CONSUNÁ vb. I. intr. A produce o consonanță. ♦ (Fig.) A se armoniza, a se acorda. [P.i. 3. consúnă, var. consona vb. I. / cf. fr. consonner, după suna]. <">Sursa: DN.
BATISCÁF (‹ fr.; {s} bati + gr. skaphos „barcă”) s. n. Navă submarină, echipată special pentru studii oceanografice la mari adîncimi. Primul b. a fost construit în 1948 de A. Piccard. La 23 iun. 1960, J.A. Piccard și J. Walsh au coborît cu b. „Trieste” la 10.912 m pe fundul Gropii Marianelor. <">Sursa: DE.
ANDOCÁ vb. I tr. A face manevra de urcare a unei nave pe un doc plutitor sau de intrare într-un doc. [Cf. germ. eindocken]. <">Sursa: DN.
gáșper (gáșperi), s. m. – Țigan. – Var. gașpar. De la Gaspar, unul din cei trei magi (DAR; Șeineanu, Semasiol., 174; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 179). – Der. gașperiță, s. f. (țigancă); ghesperiță, s. f. (vrăjitoare). <">Sursa: DER.
ÍBEX (‹ lat.) s. m. Capră sălbatică originară din reg. muntoase ale Europei, Asiei și Africii de Nord (Capra ibex). Are coarne mari și curbate, blana de culoare gri-maronie (vara) și galben-maronie (iarna), înălțimea de c. 1 m și greutatea de c. 90 kg. Spre deosebire de femelă, masculii au un smoc lung de păr în barbă. <">Sursa: DE.
PEFUGÁ vb. I. v. păfuga; PĂFUGÁ, păfúg, vb. I. Tranz. (Reg.) A fugări, a alunga. [Var.: pefugá vb. I] – Pe + fugă. <">Sursa: DEX '98.
TESTEMÉL ~e n. pop. Basma pătrată de pânză (subțire) împodobită cu flori colorate pe un fond negru. /<turc. destmal. <">Sursa: NODEX.
VURT, vurturi, s. n. (Reg.) Rachiu slab, prost; poșircă. – Et. nec. <">Sursa: DEX '98.
húrtă și vúrtă f., pl. inuzitat e (rut. hurt, cireadă, mulțime, na hurt, hurtóm, cu hurta, pol. hurt, d. mgerm. hurt, ngerm. hürde, herde, cireadă. V. cireadă). Est. Cu hurta, cu ghĭotura, cu totu: lucrătorĭ angajațĭ cu hurta, nu cu ziŭa. La hurtă, toțĭ la un loc, cu grămada. – Și hîrtă, vîrtă. <">Sursa: Scriban.
BÍGĂ, bigi, s. f. Aparat format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută de scripeți, cu ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi. – Din fr. bigue. <">Sursa: DEX '98.
TRENÁJ s. n. 1. (Min.) Transport minier în care vagonetele sunt trase de un cablu care se înfășoară pe un troliu. 2. (Tel.) Perturbație în funcționarea unor tuburi analizoare care se manifestă sub forma unei cozi în urma părților în mișcare pe imaginea de televiziune. – Din fr. traînage. <">Sursa: DEX '98.

ZGĂRDÁT, -Ă, zgărdați, -te, adj. (Rar) Care are zgardă, cu zgardă. – Din zgardă + suf. -at. <">Sursa: DLRM.
PINÉN s. m. hidrocarbură terpenică, partea principală a esențelor terebentinei. (< fr. pinène). <">Sursa: MDN.
dup, dupi, s.m. (reg.) 1. smoc de lână, cocoloș de blană, de păr, de postav. 2. (în jocul de copii) vergea prinsă din zbor. <">Sursa: DAR.
DUPI s. m. pl. (Reg.) Numele unui joc de copii. <">Sursa: DLRM.
ÁTIC, -Ă I. adj. propriu Aticii. ♦ dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumusețe ~ă = frumusețe desăvârșită. ◊ care se distinge prin bun-gust sau spirit. ♦ sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin. II. s. n. 1. parte a antablamentului, deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului. 2. etaj scund, deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras. (< fr. attique, lat. atticus, gr. attikos). <">Sursa: MDN.
AFRICÁT, -Ă, africați, -te, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. — Din fr [consonne] affriquée, germ. Affrikate. <">Sursa: DEX '09.
ETALÁJ s. n. 1. etalare. 2. expoziție de mărfuri; vitrină; marfa expusă. 3. (tehn.) partea inferioară a cuvei unui furnal. 4. (fig.) expunere ostentativă, paradă. (< fr. étalage). <"> Sursa: MDN.
CÍSTĂ s. f. 1. (ant.) coș de răchită în care se purtau la procesiunile închinate unor divinități diverse obiecte de cult. ◊ casetă, lădiță. 2. vas cilindric de metal pentru prima epocă a fierului din Italia. 3. mormânt preistoric din piatră în care era așezat cadavrul. 4. celulă, spor de rezistență, la alge. (< fr. ciste, lat. cista, gr. kiste). <">Sursa: MDN.
PAG¹ s. m. v. paj. <">Sursa: DEX '98.
PAG págă, pagi, páge (mai ales despre cai) Care este de culoare neagră sau roșcată, cu pete mari albe. /<sl. pĕgŭ. <">Sursa: NODEX.
-PÁG elem. „unit, legat”. (< fr. -page, cf. gr. pagos). <">Sursa: MDN.
HOLM, holmuri, s. n. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; delușor, movilă. – Magh. halóm (cf. ucr., rus. holm). <">Sursa: DLRM.
DISOLÚT, -Ă, disoluți, -te, adj. (Livr.) Corupt, decăzut. – Din fr. dissolu, lat. dissolutus. <">Sursa: DEX '98.
ȚICURÁ, țícur, vb. I. Tranz. (Pop.) A pișca, a ciupi. <">Sursa: DLRM.

PELÓTĂ s.f. 1. Perniță în care se înfig ace. 2. Joc sportiv originar din regiunile bascilor, care constă în aruncarea unei mingi de cauciuc brut, cu mâna sau cu o rachetă, într-un perete, de unde trebuie să ricoșeze într-un anumit sector al terenului; mingea însăși. [< sp. pelota, fr. pelote]. <">Sursa: DN.
PELÓTĂ (‹ fr. {s}; lat. pila „minge”) s. f. 1. Joc cu mingea cunoscut din Antichitate, menționat de Homer în „Odiseea”. P. modernă se practică în S.U.A., Cuba, Egipt, Franța, Italia ș.a. Inițial mingea era lovită de un zid cu mâinile goale (jeu de paume). Ulterior asemănător tenisului de câmp se joacă pe un teren cu fileu și rachete. ◊ P. de bască = joc cu mingea originar din aria Țării Bascilor, foarte dinamic și spectaculos, cu figuri acrobatice pe cei trei pereți ai terenului; mingea este jucată cu chistera (un fel de mănuși de format mărit). 2. Pernuțe pentru ace. <">Sursa: DE.
ȚIPOTÍ, țipotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate țipete, a țipa¹, a striga. – Din țipăt. <">Sursa: DEX '98.
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. <">Sursa: DEX '98.
huít s.n. (reg.) scrânciob, huța. <">Sursa: DAR.
SOVẤRF, sovârfi, s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, întrebuințată la vopsit și în farmacie; savur (Origanum vulgare) [Var.: sovấrv, șovấrf s. m.] – Din scr. suhovrh. <">Sursa: DEX '98.
SOVÂRF s. (BOT.; Origanum vulgare) (reg.) broască, budeană, dost, ferăstău, majoran, milot, stropan, trifoiște, busuioc-de-pădure, busuiocul-feciorilor, măghiran-sălbatic, poala-Sfintei-Mării. <">Sursa: Sinonime.
gâjâí, gâjâiésc, vb. IV (reg.) a răsufla greu, cu zgomot. <">Sursa: DAR.
UNIÁX, -Ă, uniacși, -axe, adj. (Min.; despre cristale) Cu o singură axă optică. [Pr.: -ni-acs] – Din fr. uniaxe. <">Sursa: DEX '98.
IDÍLIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre creații artistice) Care are caracter de idilă; bucolic; câmpenesc; pastoral. 2) (despre natură) Care amintește idila; caracteristic vieții de la țară; câmpenesc; rustic; bucolic; pastoral. 3) (despre sentimente) Care vădește naturalețe; simplu. /<fr. idyllique, germ. idyllisch. <">Sursa: NODEX.
ORGÁSM ~e n. med. Grad suprem de voluptate ce apare la încheierea actului sexual. /<fr. orgasme. <">Sursa: NODEX.
fax s.n. (comunic.) ♦ 1. Aparat modern care transmite instantaneu prin rețeaua telefonică texte, desene, scheme etc. ◊ „[...] distribuitor autorizat al firmelor RANK XEROX și TEKTRONIX organizează concurs pentru ocuparea următoarelor posturi: 4 depanatori de echipamente de birou (copiatoare, faxuri, mașini de scris electronice etc.) [...]” R.l. 20 XI 91 p. 6. ◊ „Protestul pe care l-am trimis imediat prin fax către Rompres a rămas nedifuzat.” ◊ „22” 1016 IV 92 p. 2. ◊ „Un birou circular pe care se află un telefon cu fax și un «minitel».” As 5 XI 92 p. 14; v. și R.lit.10 X 91 p. 18; v. și copiator, faxá. ♦ 2. Document trimis prin fax ◊ „Faxul pe care mi l-ai trimis ieri este ilizibil.” (din engl. fac s[imile]). <">Sursa: DCR2.
ABÁ¹ interj. (Înv.) (În propoziții interogative) exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește. <">Sursa: DEX '98.
abá (abále), s. f. – Dimie, țesătură groasă de lînă. – Mr., megl. abă. < Tc. aba (Miklosich, Fremdw., 73; Șeineanu, II, 3; Lokotsch 2), cf. ngr. άμπᾶς, bg. aba – Der. abager, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături; croitor); abagerie, s. f. (fabrică sau prăvălie de țesături); abagiu, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături). <">Sursa: DER.
CEAUȘÉL, ceaușei, s. m. (înv.) Diminutiv al lui ceauș. [Pr.: cea-u-] – Ceauș + suf. -el. <">Sursa: DEX '98.
ceaușél s.m. 1990 Copil (nedorit) născut după decretul lui Ceaușescu din 1966 conform căruia femeile trebuiau să aibă minimum 4 copii v. ceaușit; v. și Orizont 13/90 p. 10 (din n.pr. Ceauș[escu] + -el; R. Zafiu Luc. 13/90 p. 4; termenul era folosit oral după 1967; DEX – alt sens). <">Sursa: DCR2.
CĂRPINÉT, cărpineturi, s. n. Cărpiniș. – Carpen + suf. -et; CĂRPINÍȘ, cărpinișuri, s. n. Pădurice sau desiș de carpeni; cărpinet. – Carpen + suf. -iș. <">Sursa: DEX '98.
CVÓRUM s.n. Numărul suficient de participanți pentru ca o adunare să se poată considera împuternicită să adopte o hotărâre. [Pl. -muri. / < fr., lat. quorum]. <">Sursa: DN.

ORÁC s. n. (Rar) Orăcăit. – Postverbal al lui orăcăi. <"> Sursa: DLRM.
GUSÉU, guseuri, s. n. (Constr.) Placă de oțel care servește la prinderea barelor ce se unesc într-un nod al unei grinzi. – Din fr. gousset. <">Sursa: DEX '98.
BIÉF s. n. Porțiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje. [Pr.: bi-ef] – Din fr. bief. <">Sursa: DEX '98.
ÁTIC, -Ă I. adj. propriu Aticii. ♦ dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumusețe ~ă = frumusețe desăvârșită. ◊ care se distinge prin bun-gust sau spirit. ♦ sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin. II. s. n. 1. parte a antablamentului, deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului. 2. etaj scund, deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras. (< fr. attique, lat. atticus, gr. attikos). <">Sursa: MDN.
AȚÍCĂ f. Pânză de bumbac, rară și subțire. Rochie din ~. /ață + suf. ~ică. <">Sursa: NODEX.
ALOCROMÁTIC, -Ă adj. (Despre minerale; op. idiocromatic) Care prezintă alocromatism. [< Cf. germ. allochromatisch]; ALOCROMATÍSM s. n. Proprietate a cristalelor de a prezenta culori diferite în funcție de natura substanțelor colorate pe care le conțin. – Din fr. allochromatisme. <">Sursa: DEX '98.
APOCROMÁTIC, -Ă adj. (Fiz.; despre un sistem optic) A cărui corecție cromatică a fost realizată pentru toate culorile spectrului. [< fr. apochromatique]. <">Sursa: DN.
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. <">Sursa: DEX '98.
demixtá vb. I (înv.) A despărți în școli sau clase deosebite fetele și băieții ◊ „În anii trecuți clasele au fost demixtate.” (din de- + mixt + -a; DEX-S). <">Sursa: DCR2.
ANÁ, anale, s. f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești. – Et. nec. <">Sursa: DEX '98.
ANA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „în sus”, „înapoi”, „din nou”, „de-a curmezișul”. [< fr. ana-, cf. gr. ana – înapoi, în sus]. <">Sursa: DN.
ANA- pref. „în sens contrar”, „din nou”, „în sus”, „în afară”. (< fr. ana-, cf. gr. ana). <">Sursa: MDN.
HEL. s. m. Pește migrator, cu corpul asemănător cu al șarpelui (Anguilla anguilla). – Ngr. héli. <">Sursa: DLRM.
UCÁZ ~uri n. înv. l) Hotărâre adoptată de organul suprem al puterii de stat; decret; ordin. 2) fig. Hotărâre care nu admite nici o contrazicere. /<rus. ukaz, fr. oukase, ukase. <">Sursa: NODEX.
IȚ, iți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat. <">Sursa: DAR.
biv adv. – Înainte cu unele titluri, indică faptul de a se fi aflat persoana respectivă într-o funcție în care nu mai este: biv vel logofăt, fost mare cancelar; biv vornic, fost vistiernic. Sl. byvŭ. Termen administrativ, nu aparține limbii vii. Înv. <">Sursa: DER.
GALICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Galicia. ◊ (s. f.) limba romanică, asemănătoare cu portugheza, vorbită în Galicia. (< fr. galiciene). <">Sursa: MDN.
ABC s.n. 1. Enumerarea primelor litere ale alfabetului. 2. Fig. Început al unei arte, al unei științe. [Cit.: abecé] – Din fr. abece. <">Sursa: DEX '09.

1 august Cei mai buni 20 de scrabbleri din ISC la categoria Clasic (Libere), dupa dictionarul LOC2000, miercuri, 1 august 2012, la ora 13. In top sunt cuprinsi jucatorii care au disputat macar o partida in ultima saptamana. 9. Palasatena 11. Vica Vasile Mihalache 14. Mihu  Maestrul Sportului Alexandru Lacatis 17. Cosmindon Cosmin DONCIU 19. Yoz01 Doina Knall

  Statistici web