S-a jucat azi pe ISC - decembrie 2012

NÁTRĂ, natre, s. f. Parte a urzelii dintre ițe și sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de țesut; p. ext. urzeală învârtită pe sul; p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul de dinapoi. – Din bg., scr. natra. Sursa: DEX '98.
MURGÚȚ, -Ă, murguți, -e, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui murg². – Murg² + suf. -uț. Sursa: DEX '98.
SPÂNÍ, spânesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A deveni spân. ♦ (Despre păsări) A-și pierde penele. – Din spân. Sursa: DLRM.
SCULÉR, sculeri, s. m. Muncitor care face sau repară scule (1). – Sculă + suf. -ar. Sursa: DEX '98.
lăcătúș-sculér s.m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la confecționarea sau la repararea sculelor ◊ „P.I., lăcătuș-sculer din R.P. Ungară, este inventatorul unei mașini de șlefuit pneumatice.” Sc. 3 III 62 p. 4 (din lăcătuș + sculer; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 233; DTP). Sursa: DCR2.
sculér-matrițér s.m. Sculer care este și matrițer ◊ „Discutând despre emisiunea «Seară pentru tineret», sculerul-matrițer Vasile C., Daniela T., confecționeră de piese radio, s-au referit la caracterul neconvingător al unora dintre rubricile acestei emisiuni.” Sc. 27 III 73 p. 4; v. și R.l. 12 VII 79 p. 6 (din sculer + matrițer). Sursa: DCR2.
GÓMĂ¹, gome, s. f. 1. Tumoare cu aspect de noduli, de natură infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, ficat etc. 2. Secreție cu aspect vâscos produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor parazite. – Din fr. gomme. Sursa: DEX '98.
TEX¹ ~uri n. Cui mic folosit la confecționarea și repararea încălțămintei. /<fr. tex. Sursa: NODEX.
TEX² ~uri n. Unitate de măsură a gradului de finețe a firelor textile, egală cu greutatea în grame a o mie de metri de fir. /<fr. tex. Sursa: NODEX.
SMAC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o mișcare precipitată. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
SMÂC ~uri n. 1) Laț de prins păsări. 2) Unealtă de pescuit formată dintr-o sfoară prevăzută la capăt cu mai multe cârlige și cu o greutate, celălalt capăt fiind prins de o scândură fixată pe mal. /cf. a smuci. Sursa: NODEX.
șmac, șmah, V. smac. Sursa: Scriban.

BÁVĂ s. f. parte a peretelui unei gogoși de mătase din care se extrage mătasea superioară. (< it. bava). Sursa: MDN.
SUDÍST, -Ă, sudiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. Adept al politicii statelor din sudul Statelor Unite ale Americii, în cursul Războiului de secesiune. 2. Adj. Care aparține sudiștilor (1), privitor la sudiști. – Din fr. sudiste. Sursa: DEX '98.
EDÉN s. n. (Livr.) Rai, paradis. ♦ Fig. Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. – Din fr. éden. Sursa: DEX '98.
METÓD s. n. v. metodă. Sursa: DEX '98.
VĂRÚȚĂ, văruțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui vară. Sursa: DLRM.
ȚINC² s. m. v. țânc. Sursa: DEX '98.
ȚINC¹, țincuri, s. n. Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scânduri (alternând cu câte o scobitură) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scânduri. – Din germ. Zinke. Sursa: DEX '98.
ȚINC³ s. n. (Var.) Zinc. Sursa: DER.
TOPORÂIE s. v. coadă. Sursa: Sinonime.
hart¹, hárturi, s.n. (reg.) latură, parte. Sursa: DAR.
HARȚ s. n. V. harță. Sursa: DEX '98.
HÂRȚ s. v. guzgan, șobolan. Sursa: Sinonime.
PAGER, pagere, s. n. Receptor alfanumeric pentru mesaje personale. [Pr.: peĭğăr] – Din engl. pager. Sursa: DEX '09.

EXA- v. hexa-; HEX(A)- Element de compunere însemnând „de șase ori”, „sextuplu”, care servește la formarea unor adjective și substantive. [Var.: exa-] – Din fr. hex(a)-. Sursa: DEX '98.
DEROGÁ, deróg, vb. I. Intranz. A se abate (în mod excepțional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale. – Din fr. déroger, lat. derogare. Sursa: DEX '98.
OFÍT s. n. Varietate de marmură de culoare verde-închis cu vinișoare galbene. – Din fr. ophite, germ. Ophit. Sursa: DEX '98.
*ofít n., pl. urĭ și e (lat. ophites, d. vgr. ophites, d. óphis, șarpe, din cauza vinelor care cam seamănă cu pelea [!] șarpeluĭ). Min. Un fel de marmură (de un verde închis cu vine galbene) care se află pin [!] Pirineĭ. Sursa: Scriban.
OFÍȚI s. m. pl. Membrii unei comunități ezoterice caracterizată prin cultul șarpelui, acesta amintind de șarpele de bronz al deșertului care vindeca mușcături veninoase; simboliza pentru ei pe Mesia care vindecă rănile păcatului. O sectă gnostică din sec. 2 practica acest amestec de date biblice și creștine, unite prin simbolul tradițional foarte bogat și complex al șarpelui. Sursa: DE.
OXIÚR, oxiuri, s. m. Vierme parazit care trăiește în intestinul oamenilor (mai ales al copiilor) și al unor animale, depunându-și ouăle în jurul orificiului anal. [Pr.: -xi-ur] – Din fr. oxyure. Sursa: DEX '98.
CLIVÁ, pers. 3 clivează, vb. I. Intranz. (Despre minerale, roci, cristale) A se desface în plăci sau în lame cu suprafețe plane. – Din fr. cliver. Sursa: DEX '98.
PUSNICÍRE s. f. v. pustnicire; PUSTNICÍ, pustnicesc, vb. IV. (Rar) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. 2. Refl. A se face pustnic. [Var.: pusnicí vb. IV] – Din pustnic. Sursa: DEX '98.
clon s.m., s.n. (biol.) Ansamblu de indivizi genetic asemănători care provin dintr-un individ unic, reprodus pe cale asexuată ◊ „Savanții elvețieni au izbutit să realizeze «cloni» (exemplare absolut identice) de mamifere, mai precis de șoareci.” Sc. 8 II 81 p. 5. ◊ „[...] în colaborare cu stațiunea de la Craiova, s-au identificat și multiplicat circa 20 de clone (descendenți) de salcâmi cu înflorire precoce sau tardivă [...]” R.l. 4 II 84 p. 2; v. și Ev.z. 15 III 97 p. 5 (din engl. clone; cf. fr., it. clone; PR sec. XX, OA, DMN 1970; DN3). Sursa: DCR2.

SERÓS, -OÁSĂ, seroși, -oase, adj. 1. De natura serului sau a serozității, având caracterul serozității. ◊ Sânge seros = sânge în compoziția căruia predomină serul. 2. (Despre țesuturi) Care secretează o serozitate. ◊ Membrană seroasă = membrană care înlesnește mișcările unui organ, fiind formată din două foi subțiri, una care aderă strâns la organ, cealaltă care căptușește cavitatea în care se găsește organul, spațiul dintre ele fiind umplut cu o serozitate; membrană care protejează articulațiile osoase. – Din fr. séreux. Sursa: DEX '98.
ued, (engl.= wadi) 1. vale largă și uscată cu scurgere intermitentă din reg. deșertice ale Africii (Sahara), care găzduiește acumulări izolate de blocuri și bolovănișuri dispuse pe un substrat nisipos. Sin. wadi (Arabia), omiribi (Kalahari), arroyo (America); 2. văi fluviale relicte din perioadele climatice mai umede. Sursa: Petro-Sedim.
HABENT SUA FATA LIBELLI (lat.) cărțile își au soarta lor – Terentianus Maurus, „De littersi, syllabis, pedibus et metris”, 258: „Procaptu lectoris, habent sua fata libelli” („Încăpute pe mâna cititorului, cărțile își au soarta lor”). Autorul acestui vers a avut el însuși o soartă tristă, întrucât cartea sa de prozodie a fost dată uitării, iar aforismul acesta atribuit altor scriitori latini. Sursa: DE.
NEMO IUDEX IN CAUSA SUA (lat.) nimeni nu este judecător în propriul său proces – Adagiu din dreptul roman. Nu poți fi imparțial în judecarea propriei cauze. Sursa: DE.
NEMO PATRIAM, QUIA MAGNA EST, AMAT SED QUIA SUA (lat.) nimeni nu-și iubește patria fiindcă este mare, ci pentru că este a sa – Seneca, „Epistulae”, 66, 26. Sursa: DE.
NEMO PROPHETA IN PATRIA SUA (lat.) nimeni nu este profet în țara sa – Luca, 4, 24. Sursa: DE.
O, FORTUNATOS NIMIUM, SUA SI BONA NORINT, AGRICOLAS! (lat.) ce fericiți ar fi țăranii de și-ar da seama de fericirea lor! – Vergiliu, „Georgica”, II, 458-459. Țăranii nu știu cât de fericit e traiul lor patriarhal în comparație cu viața agitată a cetății. P. ext. Oamenii nu apreciază binele pe care îl au. Sursa: DE.
PRO DOMO SUA (lat.) pentru casa sa – Unul dintre cele patru discursuri rostite de Cicero la întoarcerea sa din exil, prin care-și revendica averea răpită de patricianul Clodius. A pleda pro domo, a-ți susține cauza propria cauză. Sursa: DE.
SPONTE SUA (lat.) de la sine – A acționa sponte sua, din proprie inițiativă. Sursa: DE.
SÍMPLEX s. n. 1. Sistem de telecomunicații care asigură legătura bilaterală simultană între două posturi. 2. Țesătură din tricot cu ambele părți lucrate pe față. – Din fr. simplex. Sursa: DEX '98.
VERITAS SIMPLEX ORATIO (lat.) adevărul se rostește simplu – Seneca, „Epistulae as Lucillium”, 49, 12. Sursa: DE.
IÚRTĂ, iurte, s. f. Locuință demontabilă, specifică pentru populațiile nomade mongole sau turcice, de formă conică (la mongoli) sau semisferică (la turci), alcătuită dintr-un schelet din zăbrele de lemn în formă de cerc, acoperit cu pâslă. – Din rus. iurta. Sursa: DEX '98.
TECȘÍLĂ, tecșile, s. f. (Reg.) Tașcă. – Cf. tașcă. Sursa: DEX '98.
VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) – Din magh. vég. Sursa: DEX '98.
HRĂPÍ, hrăpesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) V. răpi. Sursa: DEX '98.
OBÓD, oboduri, s. n. (Reg.) Veșcă făcută din coajă de copac sau din lemn, așezată în jurul pietrelor morii țărănești, pentru a împiedica risipirea făinii. – Sb. obod. Sursa: DLRM.
TROTINÁ, pers. 3 trotinează, vb. I. Intranz. (Despre cai) A nu păstra pasul regulat, a bate pasul aproape pe loc. – Din fr. trottiner. Sursa: DEX '98.

FOL interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă zgomotul produs de oamenii fără dinți când mestecă. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone. Sursa: DEX '98.
atón, -ă adj. (vgr. átonos, d. a-, fără, și tónos, ton). Med. Fără expresiune, fără vigoare. Gram. Fără accent. Sursa: Scriban.
vac, -uri, s.n. – (înv.) 1. Timp, perioadă, epocă, veac. 2. Existență, viață, trai: „Eu îți dau pită de grâu și sare, tu îmi dai leac și vac la cutare” (Bârlea 1924 II: 382); „Dă-i, Doamne, leac până-n vac” (Bilțiu 1990: 284; Lăpuș). – Din sl. věkǔ (Cihac cf. DER). Sursa: DRAM.
gágă s.f. (reg.) termen respectuos pentru o femeie; dadă, țață, lele. Sursa: DAR.
DISIPÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A împrăștia; a risipi, a cheltui nebunește. 2. refl., tr. A pierde sau a elimina energia sub formă de căldură cedată unui corp sau mediului ambiant. [< fr. dissiper]. Sursa: DN.
PALMI- Element prim de compunere savanta, cu sensul „(în formă de) palmă”. [< fr. palmi-, cf. lat. palma]. Sursa: DN.
PALM, palmi, s. m. (Rar) Palmier. – Din fr. palme, germ. Palme. Sursa: DEX '98.
pălmí, pălmésc, vb. IV (reg.) 1. a pălmui. 2. a apăsa cu palma un obiect (pentru a-i da formă). Sursa: DAR.
SUMÁN, sumane, s. n. 1. Haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă (1). 2. Țesătură groasă de lână lucrată în casă, din care se fac sumane (1); pănură, aba, dimie. [Pl. și: (2, m.) sumani. = Var.: sucmán s. n.] – Din bg. sukmanŭ. Sursa: DEX '98.
BÚNDĂ, bunde, s. f. 1. Haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați; burcă¹; (reg.) blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 2. (Reg.) Pieptar (1). – Din magh. bunda. Sursa: DEX '98.
búndă V. bondă. Sursa: Scriban.

SARD, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Sardinia; sardinian. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită în Sardinia. (< fr. sarde). Sursa: MDN.
GRIL s. n. 1. grătar (pentru fripturi). 2. friptură la grătar. (< engl. grill, fr. gril). Sursa: MDN.
DERDICÁ vb. I. v. deretica. Sursa: DEX '98.
TÂRNUÍ, târnuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu târnul¹. 2. Fig. (Fam.) A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). [Prez. ind. și: tấrnui] – Târn¹ + suf. -ui. Sursa: DEX '98.
stâmpí, stâmpésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. (despre ochi, vedere, putere) a slăbi. 2. (refl.) a se tâmpi. 3. a opri, a potoli. 4. a înceta. Sursa: DAR.
JAC¹, jacuri, s. n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane. [Scris și: jack. – Pr. și: geac] – Din fr., engl. jack. Sursa: DEX '98.
JAC², jacuri, s. n. v. jaf. ursa: DEX '98.
VINÁȚ, vinațuri, s. n. (Pop.) (Varietate) de vin. [Pl. și: vinațe] – Probabil lat. vinaceus. Sursa: DEX '98.
DAN s. m. grad de calificare în ierarhia titularilor centurii negre în artele marțiale japoneze (judo, karate, aikido etc.). (< fr. dan). Sursa: MD.
Xen-(Dăn), instrument din familia lautei*, răspândit în Extremul Orient și mai ales în vietnam. Are cutia de rezonanță* în formă octogonală, iar tija, pe care sunt întinse două corzi, este prelungă. Este unul dintre instr. orch. tradiționale. Sursa: DTM.
huțúl, -i, (huțan), s.m. – Populație de origine slavă ce vorbește un dialect ucrainean; a fost colonizată pe văile Tisei și Tarasului de autoritățile austriece în jurul anului 1773 (Tomi 2005: 92). „Limba lor este ucraineană, amestecată cu elemente românești. Seamănă cu românii la port și la obiceiuri. După unii, huțulii ar fi cumani ucrainizați, după alții (Iorga), români slavizați” (Iordan 1963: 274). – Din ucr. hucul. Sursa: DRAM.
TIJ adv. (Înv.) De asemenea. – Cf. ucr. tež, pol. tež. Sursa: DEX '98.
CLOP, clopuri, s. n. (Reg.) Pălărie; spec. (sens curent) pălărie țărănească din fetru de culoare neagră, cu calota semisferică și borurile înguste. – Din magh. kalap. Sursa: DEX '98.

PUITÓR, -OÁRE, puitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Lucrător tipograf care alimentează cu coli de hârtie presa de imprimat. 2. S. n. (În sintagma) Puitor de mine = navă de luptă amenajată pentru transportul și punerea minelor marine. [Pr.: pu-i-] – Pune + suf. -tor. Sursa: DEX '98.
GRUS ~uri n. Piatră dură, mărunțită și folosită ca așternut pentru șosele. /<germ. Grus. Sursa: NODEX.
gruș m. (V. groș). Numele groșuluĭ turcesc, care valora 40 de aspri, ca și leu (Ĭorga, Negoț. 219). Sursa: Scriban.
VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare. Sursa: DEX '98.
AFANISÍ, afanisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici, a prăpădi. – Ngr. afanizo (aor. afanisa). Sursa: DLRM.
PENÁ, penez, vb. I. Tranz. (Jur.; rar) A penaliza (1). – Din penă. Sursa: DEX '98.
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. Sursa: DEX '98.
LÍNDENĂ s. f. v. lindină; LÍNDINĂ, lindini, s. f. Ou de păduche. [Var.: líndenă s. f.] – Lat. lens, lendinem (=lendem). Sursa: DEX '98.
ȚURCAN, -Ă, țurcani, -e, s. f., adj. 1. S. f. Rasă de oi cu lână lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lână groasă, lungă și aspră. 3. S. f. Țurcă². – Et. nec. Sursa: DEX '98.
MOCÍ, mocesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A schilodi, a zdrobi. – Comp. bg. măča. Sursa: DLRM.
MOC s. m. v. moacă. Sursa: DEX '98.
STRUG ~uri n. reg. 1) Unealtă de tâmplărie folosită la cojirea (și cioplirea) unui lemn (rotund); cuțitoaie. 2) rar v. STRUNG. /<sl. strugu/ Sursa: NODEX.
STRUG, strugi, s. m. (Reg.) Tulpină târâtoare; rug. Sursa: DLRM.
DECÓCT, decocturi, s. n. Soluție apoasă obținută prin fierberea anumitor plante alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din acestea. [Var.: (reg.) dicóct s. n.] – Din germ. Dekokt, lat. decoctum. Sursa: DEX '98.
FOT, foți, s. m. Unitate de măsură a iluminării, reprezentând iluminarea unei suprafețe de un centimetru pătrat care primește fluxul de un lumen repartizat uniform. – Din fr. phot. Sursa: DEX '98.
-FÓT² elem. foto¹-. Sursa: MDN.

MÓCA s. f. inv. 1. cafea provenită din orașul Moka; (p. ext.) cafea de calitate superioară, foarte parfumată; băutură din această cafea. 2. prăjitură umplută cu cremă de unt parfumată cu cafea. (< fr. moka, germ. Mokka). Sursa: MDN.
LAR s. m. maimuță arboricolă din sud-estul Asiei, cu mâini lungi, albe. (< germ. Lar). Sursa: MDN.
1) lar (ngr. și vgr. láros, lat. lărus). Un fel de pasăre care prinde pește zburînd pe deasupra apelor: un stol de larĭ albĭ (Vlah. Rom. Pit. Ins. Șerp. 63). V. gĭușcă. goeland. Sursa: Scriban.
lăr, interj. – v. ler. Sursa: DRAM.
2) *lar m. (lat. lar, láris, de la un cuv. etrusc care însemna „șef”). Numele zeilor protectorĭ aĭ vetreĭ domestice la Romanĭ. Pl. Fig. Casa părintească saŭ casa ta, domiciliu: a-țĭ revedea lariĭ tăĭ. V. penațĭ. Sursa: Scriban.
SIV, -Ă, sivi, -e, adj. (Reg.) De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Din bg., scr. siv. Sursa: DEX '98.
GERÁ, gerez, vb. I. Tranz. (Rar) A administra pe socoteala și în locul altuia. [Var.: girá vb. I] – Din fr. gérer. Sursa: DEX '98.
VIÁ², viez, vb. I. Intranz. (Astăzi livr.) A avea viață; a trăi, a viețui, a exista. ♦ (Despre sentimente, gesturi, atitudini etc.) A dura, a dăinui. – Lat. vivere. Sursa: DEX '98.
AD LÍTTERAM adv. Literă cu literă, întocmai ca în textul original; textual. /Cuv. lat. <">Sursa: NODEX (2002).
AD- pref. „adaos”. (< fr. ad-, cf. lat. ad, lângă). <">Sursa: MDN.
ĭad și (vechĭ) ad n., pl. urĭ (vsl. ĭadŭ și adŭ, rus. ad, vgr. ῾ades, ĭad, d. ῾Ades, Hades, Plutone, zeu ĭaduluĭ). Infern, locu unde păcătoșiĭ sufere [!] chinurile eterne pe lumea cea-laltă, după credința ĭudaică și creștinească. Fig. Loc neplăcut, stare nesuferită. Peatra [!] ĭaduluĭ, V. peatră. Talpa ĭaduluĭ, babă răutăcĭoasă. <">Sursa: Scriban.
AD LÍBITUM loc. adj., loc. adv. După voie, după faptă, după plac; oricum. – Loc. lat. <">Sursa: DEX '09.
AD REM loc. adv. La obiect. – Loc. lat. <">Sursa: DEX '09.
AD REFERÉNDUM loc. adj. Termen folosit la semnarea unui tratat internațional de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze, dar nu să angajeze statul în privința semnării tratatului. [< lat. ad referendum – pentru a referi]. <">Sursa: DN.
AD VALÓREM loc. adv. (De obicei despre calcularea taxelor vamale) După valoare. [< lat. ad valorem]. <">Sursa: DN.
AD HÓMINEM loc. adj. argument ~ = argument îndreptat contra persoanei înseși de către adversarul său. (< lat. ad hominem, la om). <">Sursa: MDN.
AD PÁTRES loc. adv. (fam.) a se întoarce ~ = a muri; a trimite ~ = a ucide. (< lat. ad patres, la strămoși). <">Sursa: MDN.
AB ORE AD AUREM (lat.) de la gură la ureche – A vorbi ab ore ad aurem, cu toată discreția. .
AB OVO USQUE AD MALA (lat.) de la ouă (până) la mere – De la început până la sfârșit. Romanii începeau prânzul cu ouă și îl terminau cu mere. <"> Sursa: DE.
AD APERTURAM LIBRI (lat.) acolo unde se deschide cartea – A citi și a comenta un text ad aperturam libri, pe loc, fără o pregătire prealabilă. Variantă: Aperto libro. .
AD AUGUSTA PER ANGUSTA (lat.) pe poteci strâmte (și abrupte se ajunge) la fapte mari – Hugo, „Hernani”, act. IV. Parola juraților. V. și Per aspera ad astra. .
AD CALENDAS GRAECAS (SOLVERE) (lat.) (a plăti) la calendele grecești – Suetoniu „De vita XII Caesarum”, 87. Niciodată. Ironie la adresa rău-platnicilor, grecii neavând, ca romanii, calende (prima zi a lunii), când se achitau toate datoriile. .
AD GLORIAM (lat.) pentru glorie – A trudi ad gloriam, fără a urmări o recompensă materială. V. și Ad honores. .
AD HOMINEM (lat.) la om, la persoană – Argumentum ad hominem, mod de argumentare care vizează adversarul ca persoană, și nu fondul afirmațiilor sale. .
AD HONORES (lat.) pentru onoare – A deține o funcție, o demnitate ad honores (onorifică, neplătită). V. și Ad gloriam. .
AD IMPOSIBILIUM NULLA EST OBLIGATIO (lat.) pentru imposibil nu există nicio obligație – Adagiu exprimând ideea că debitorul este exonerat de o obligație în cazul în care aceasta nu poate fi executată din cauze neimputabile lui. .
AD LIBITUM (lat.) după voie; la alegere – A executa o bucată muzicală ad libitum, în conformitate cu dorința de interpretare a artistului. .
AD LIMINA APOSTOLORUM (lat.) în pragul (bazilicii) apostolilor – La Roma; la Sfântul Scaun. .
AD MAIOREM DEI GLORIAM (lat.) întru preamărirea Domnului – Deviza Ordinului iezuiților. În sens mai larg: a acționa dezinteresat în numele unei cauze nobile. .
AD OSTENTATIONEM (lat.) cu fală; cu mândrie; în mod ostentativ – A face un lucru ad ostentationem. .
AD PATRES (lat.) la strămoși – Locuțiune folosită în expresiile familiare: a se întoarce ad patres („a muri”), a trimite ad patres („a ucide, a trimite pe lumea cealaltă”). .
AD PERPETUAM REI MEMORIAM (lat.) spre veșnică aducere aminte a acestei fapte – Text utilizat pe inscripțiile comemorative. .
AD UNGUEM (lat.) la unghie – Horațiu, „Satirae”, I, 5, 32. La perfecție. În Antichitate, sculptorii își alegeau marmura verificându-i netezimea cu unghia. .
AD VITAM AETERNAM (lat.) pentru viața veșnică – Pentru totdeauna, pentru vecie.
IM¹, imuri, s. n. (Reg.) Noroi, murdărie. – Lat. limus. Sursa: DEX '98.
IM²- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in¹-] – Din fr., lat. in-. Sursa: DEX '98.
im², imuri, s.n. (reg., înv.) măsură de cereale. Sursa: DAR.

XU s.m. Monedă divizionară în Vietnam, a suta parte dintr-un dong. ♦ Monedă divizionară din fostul Vietnam de Sud, echivalentă cu un cent. (din vietnam. xu < fr. sou = veche monedă fr. egală cu 12 denari sau monedă fr. de 5 centime < v. fr. sol < lat. târzie solidus = solid¹; cf. engl., fr. xu) [și MW]. Sursa: MDN. Foto: moneda de 2 xu, avers si revers, R.S. Vietnam, 1958, de la omnicoin.com.
INGRÁT, -Ă, ingrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus. Sursa: DEX '98.
az s.m. (înv.) 1. numele primei litere a alfabetului chirilic 2. eu (în zapise, înaintea numelui propriu). Sursa: DAR.
ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
ÉTA s. n. a șaptea literă a alfabetului grecesc, care notează un e lung. (< fr., gr. éta). Sursa: MDN.
-ÉTĂ suf. „diminutival”. (< fr. -ette, it. -etta, cf. lat. -itta). Sursa: MDN.

RĂPȘTÍ, răpștesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A murmura, a cârti. 2. Refl. A se răsti. – Din sl. rŭpŭtati, -šton. Sursa: DEX '98.
FIÉSTĂ, fieste, s. f. Serbare, sărbătoare (populară) în țările de limbă spaniolă. [Pr.: fi-es-] – Din sp. fiesta. Sursa: DEX '98.
FIEȘTÉ pron. nehot. v. fiece. Sursa: DLRM.
fiéște adv. Ca fiiĭ. Sursa: Scriban.
NAREJELE - Cuvant inexistent in dictionare.
BARÉJ s. n. v. bariș. Sursa: DLRM; BARÍȘ, barișe, s. n. 1. Broboadă de lână foarte subțire și ușoară. ◊ Expr. (Reg.) A-și da barișul pe ceafă = a se face de râs, a pierde rușinea, a încălca regulile bunei-cuviințe. 2. Stofă de lână foarte subțire și fină. [Var.: baréj, baríz s. n.] – Din fr. barège. Sursa: DEX '98.
ÎNDOCÁ, îndochez, vb. I. Tranz. A efectua operațiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor. [Var.: andocá vb. I] – Din germ. eindocken. Sursa: DEX '98.
BÉDĂ s. v. aghiuță, bănuială, belea, bucluc, dandana, demon, diavol, drac, încornoratul, încurcătură, naiba, năpastă, neajuns, necaz, necuratul, neîncredere, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, satană, supărare, suspiciune, tartor. Sursa: Sinonime.
țug, țúguri, s.n. (reg.) 1. tren. 2. curent de aer. 3. pluton. 4. trecere, căutare. 5. elastic la ghete. Sursa: DAR.
tug, túguri, s.n. (reg.) unealtă de lustruit piei, în tăbăcărie. Sursa: DAR.
OT¹ prep. (Înv., sec. XVI – XIX; termen de cancelarie, fără circulație reală) Din. (din sl. otŭ). Sursa: DER.
OT- v. oto-. Sursa: DN.
ot s. n., pl. óturi. – A douăzeci și cincea literă a alfabetului chirilic. (din sl. ot). Sursa: DMLR.
oț, V. hoț. Sursa: Scriban.
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu]. Sursa: DN.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. Sursa: DTM.
HEC interj. (se folosește pentru a reda sughițul). /Onomat. Sursa: NODEX.
OVILÍ vb. IV v. ofili. Sursa: DEX '98.
HORÎ, horăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. Sursa: DLRM.
horésc v. intr. (d. horă). Trans. Cînt din gură: din furcă torcînd, de drăguț horind (P. P.). Cînt melancolic din fluĭer. Joc hora. V. tr. Adun căpițele ca să fac claĭa (stogu). – În est horăsc, a horî. Sursa: Scriban.
ȘPRAIȚ, șpraițuri, s. n. Piesă de lemn cu care se execută o șpraițuire; proptea. – Din germ. Spreize. Sursa: DEX '98.

ANEURÍE s.f. Paralizie, slăbire a funcțiilor nervoase; aneuroză. [Pron. -ne-u-ri-e, gen. -iei. / < fr. aneurie, cf. gr. a – fără, neuron – nerv]. Sursa: DN.
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț. Sursa: DEX '98.
BIO- Element de compunere care exprimă ideea de „viață” și servește la formarea unor substantive ca biofizică și a unor adjective ca biobibliografic etc. [Pr.: bi-o] – Fr. bio- (<gr.). Sursa: DLRM.
grop (grópuri), s. n. – Sac pecetluit pentru expedierea valorilor declarate și sigilate. – Mr. grup. It. groppo (sec. XIX), cf. fr. group, ngr. γροῦπος. Sursa: DER.
PISTONÁJ, pistonaje, s. n. (Tehn.) 1. Pistonare. 2. Crearea unei depresiuni în spațiul situat sub garnitura de foraj a unei sonde. – Din fr. pistonnage. Sursa: DEX '98.
CENS s. n. 1. (În Roma antică) Recensământ al cetățenilor și al averii lor. Efectuat din cinci în cinci ani, pentru a servi ca bază în recrutare, la fixarea impozitelor, la exercitarea drepturilor politice etc. ♦ Grupare a unor cetățeni sau a tuturor locuitorilor unei țări după diverse criterii. 2. (În societatea feudală) Rentă în bani sau în natură datorată seniorului de către posesorul pământului. 3. (În unele țări) Câtimea de impozit prevăzută de legile electorale necesară pentru acordarea dreptului de alegător. – Din lat. census, fr. cens. Sursa: DEX '98.
CERVÍD, cervide, s. n. (La pl.) Familie de mamifere rumegătoare ai cărei masculi au coarne osoase, ramificate; (și la sg.) animal din această familie. – Din fr. cervidés. Sursa: DEX '98.
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. Sursa: DEX '98.
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț. Sursa: DEX '98.
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A practica. – Comp. ngr. pratto (viit. praxo). Sursa: DLRM.
UIB, uiburi, s. n. (Reg.) Cuprins, întindere. ◊ Expr. În uibul locului = a) cât vezi cu ochii; b) într-un noroc, pe nimerite. – Lat. obvium. Sursa: DLRM.
ÍGA interj. v. inga; ÍNGA interj. Iată! uită-te! [Var.: íga interj.] – Et. nec. Sursa: DEX '98.

NEV (‹ lat.) s. m. Malformație congenitală a pielii, de forma unei pete sau tumori. Există două tipuri principale de n.: pigmentar (sau melanic), ce apare ca o pată brună cu suprafața netedă sau ușor proeminentă (lentigo) și vascular, format din proliferarea vaselor sangvine (angiom). Sursa: DE.
INC, incuri, s. n. (Reg.) Poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
ÁPULI s. m. pl. Trib dacic situat în centrul Transilvaniei. – Din lat. Apulli. Sursa: DEX '98.
ápul adj. m., s. m., pl. ápuli (-puli). Sursa: DOOM 2.
EC- elem. „În afară de”. (din fr. ec-, cf. gr. ek = în afară). Sursa: MDN.
CÍGĂ, cige, s. f. 1. (Min.) Scripete fix. 2. (Zool.) Cochilie de gasteropod. – Din magh. csiga. Sursa: DEX '98.
cígă (Mold. Olt.) cégă (Munt.) și căcĭúgă (Ban.) f., pl. ĭ (sîrb. čiga, kèčiga și kèčika, bg. čiga, rut. čečúha, pol. czeczuga; ung. köcsöge, kecsege; ngr. kétsiga). Un pește ganoid de vre-o 60-70 cm. (acupenser ruthenus). Sursa: Scriban.
cígă-mígă s.f. (reg.) bureți galbeni comestibili. Sursa: DAR.
MĂIUȚ, măiuțe, s. n. Măiug. – Mai + suf. -iuț; MĂIUG, măiuge, s. n. Diminutiv al lui mai². ♦ Unealtă de lemn cu care se bate inul sau cânepa; măiuț. – Mai + suf. -iug. Sursa: DEX '98.
MĂIÚȚ s. v. femeiușcă, iapă, muierușcă, schimbător, tălpig. Sursa: Sinonime.

REDOX, prescurtare folosită în mod curent pentru reacția de oxidoreducere. Sursa: DE.
OVẮS subst. v. ovăz. Sursa: DEX '98.
DECATÁ, decatez, vb. I. Tranz. A aplica țesăturilor de lână un tratament prin supunerea lor la acțiunea aburului sau a apei fierbinți, în vederea îmbunătățirii calității și a măririi stabilității dimensionale. – Din fr. décatir. Sursa: DEX '98.
PĂIÚȘ (‹ pai) s. n. Nume dat mai multor specii de poacee spontane, cu tulpina în formă de pai, care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale (Agrostis tenuis, Deschampsia caespitosa, Deschampsia flexuosa, Festuca ovina etc.). Se cunosc c. 500 de specii; păiș. ◊ P. roșu = graminee larg răspândită în pajiștile din etajul montan, adesea dominantă (Festuca rubra). Sursa: DE.
dáfie, dăfii, s.f. (reg.) 1. ispravă. 2. snoavă. Sursa: DAR.
ÍGA interj. v. inga; ÍNGA interj. Iată! uită-te! [Var.: íga interj.] – Et. nec. Sursa: DEX '98.
CAB s.n. Cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul șade pe un scaun înalt, la spate. [Pl. -buri. / < engl., fr. cab]. Sursa: DN.
eți provine din vrea V517-aux (Verb, Indicativ, prezent, persoana a II-a, plural).
ANIÓN, anioni, s. m. (Chim.) Ion cu sarcină negativă, care este atras de anod. [Pr.: -ni-on] – Din fr. anion. Sursa: DEX '98.

PRIBÁG, -Ă adj. v. pribeag. Sursa: DLRM.
PAS-DE-DEUX [pa də dö] (loc. fr.) subst. Dans clasic executat de o balerină și de un balerin, alcătuit de obicei dintr-un adagio (parte lirică dansată împreună), un alllegro (care cuprinde una sau mai multe variațiuni solistice) și o coda (dansată împreună). Sursa: DE.
JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák. Sursa: DEX '98.
ev (livr.) s. n. / s. m., pl. évuri / evi. Sursa: DOOM 2.
GOGÍ, gogesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A fi suferind, bolnav (o perioadă mai lungă), fără a prezenta simptome clare și de obicei fără a cădea la pat; a purta o boală pe picioare timp mai îndelungat. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
GOG, gogi, s. m. (Reg.) Băiat sau tânăr prost, tont. – Cf. Gogu (n. pr.). Sursa: DEX '98.

STOG, stoguri, s. n. Grămadă mare de fân, de snopi de grâu (sau de alte păioase), așezată în formă cilindrică și terminată printr-un vârf conic. – Din sl. stogŭ. Sursa: DEX '98.
jib, (jâb), adv. – 1. Tare: „Când îs supărată jib / Atunci fac voie și râd” (Țiplea 1906: 450). „Zî mai jâb n-aud bine” (Budești). În toate localitățile din Țara Maramureșului circulă în paralel cu sin. tare (ALR 1969: 64). 2. Repede. „Mă duc mai jib” (Giulești). Se mai utilizează: „mă duc fuga” (ALR 1969: 138). 3. Cu rol adjectival. În expr. tare jib „mult, rău„. Țiplea (1906) indică și jib, jibă „mare”. Jâbucu, poreclă în Rohia-Lăpuș. – Din magh. zsib „actor comic” (DA; Gh. Radu 1970, MDA); Din ucr. živ „viu” (Drăganu) sau ucr. žibo. Sursa: DRAM.
JIB, -Ă, jibi, -e, adj. (Reg.) Bine dezvoltat, zdravăn. ♦ (Adverbial) Mult, foarte mult. – Comp. magh. zsib. Sursa: DLRM.
VULG s. n. (Depr.) Popor, norod, plebe. – Din lat. vulgus. Sursa: DEX '98.
FERÁT ~ți m. Sare a acidului feric. /<fr. ferrate. Sursa: NODEX.
ferăț s.n. (reg.) măsură de capacitate de opt cofe. Sursa: DAR.
GRESÁ, gresez, vb. I. Tranz. A unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi. – Din fr. graisser. Sursa: DEX '98.
PRUD, -Ă, pruzi, -de, adj. (Franțuzism) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră. – Din fr. prude. Sursa: DEX '98.
NOMÁD, -Ă, nomazi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, grup social) care nu are așezare statornică într-un loc, care se mută dintr-un loc în altul, care rătăcește. 2. Adj. Caracteristic nomadismului. Viață nomadă. – Din fr. nomade. Sursa: DEX '98.
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu]. Sursa: DN.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. Sursa: DTM.

HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. Sursa: DEX '98.
csi (literă grecească) s. m., pl. csi; ξ, Ξ. Sursa: DOOM 2.
STERNÁL, -Ă, sternali, -e, adj. Care aparține sternului, privitor la stern. – Din fr. sternal. Sursa: DEX '98.
HOGEÁG, hogeaguri, s. n. 1. (Reg.) Coș (la o casă); horn, fumar. 2. (Înv.; în forma ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp. [Var.: ogeác s. n.] – Din tc. ocak. Sursa: DEX '98.
GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva care a fugit, care s-a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhăța, a găbui. ♦ A fura. – Cf. găbui. Sursa: DEX '98.
SÍLEX (‹ fr., lat.) s. n. Formație silicioasă foarte fin cristalizată sau amorfă, de formă lenticulară sau neregulată, cu dimensiuni centimetrice sau decimetrice, care ia naștere în rocile calcaroase. Este dur și are culoarea cenușie, gălbuie sau brună și spărtură concoidală. În Paleolitic a fost folosit pentru confecționarea uneltelor și armelor și mult timp pentru obținerea focului datorită scânteilor pe care le produce prin izbire cu un corp ascuțit. În prezent se folosește la prepararea emailului, faianței și ca abraziv. Fragmentele de s. sunt numite popular cremene. Sursa: DE.
AMIÁZ s. n. v. amiază. Sursa: DEX '98.
DAN s. m. grad de calificare în ierarhia titularilor centurii negre în artele marțiale japoneze (judo, karate, aikido etc.). (< fr. dan). Sursa: MDN.
Xen-(Dăn), instrument din familia lautei*, răspândit în Extremul Orient și mai ales în vietnam. Are cutia de rezonanță* în formă octogonală, iar tija, pe care sunt întinse două corzi, este prelungă. Este unul dintre instr. orch. tradiționale. Sursa: DTM.
RÂMNÍ vb. IV v. râvni. Sursa: DEX '98.
FÓDRĂ, fodre, s. f. Căptușeală din scânduri aplicată pe pereții care separă încăperile unei nave. – Din it. fodra. Sursa: DEX '98.

VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franțuzism înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit, ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil. Sursa: DEX '98.
HARD subst. (Fam.) Hardware. – Prescurtat din hard[ware]. Sursa: DEX '98.
hard-core adj. (americanism) Puternic ◊ „Chiar și RAP-ul are mai multe curente, tendințe – unul revendicativ și dur (hard-core), și genul în care partea muzicală este preponderentă, chiar improvizația muzicală (jazz-RAP).” R.l. 23 II 93 p. 2 [pron. hard có] (din engl., it. hard-core; BD 1970, PN, DPN 1975). Sursa: DCR2.
hard-disk s.n. (americanism) Disc magnetic inamovibil, de mare capacitate, folosit pentru stocarea datelor la computere ◊ „Vând hard-disk 20 M.” R.l. 29 X 91 p. 7; v. și Ev.z. 18 I 97 p. 3 (din engl., it. hard-disk; PN 1987).Sursa: DCR2.
hard-rock (and roll) sint.s. (muz.; anglicism) Rock cu un grad mai înalt de elaborare și cu o mai mare stridență decât rock and roll-ul ◊ „Iar piesele vor fi, cum spuneam, ceva mai grele, mai hard-rock and roll cu influențe din soul. Ca și în cele două melodii amintite, vocile [...] vor fi mai aspre, dar ca o principală caracteristică va rămâne melodicitatea.” Cont. 26 IV 74 p. 6. ◊ „A nu se confunda hard-rock cu așa-numitul curent punk!” Săpt. 6 I 78 p. 7. ◊ „H., P. și S. sunt bine mersi și-au dat-o rău pe hard-rock.” Săpt. 8 XII 78 p. 7; v. și Pr.R.TV 29 XI 78 p. 9 (din engl. hard-rock; BD 1968; DEX-S). Sursa: DCR2.
porno-hard sint.s. 1993 (americanism) v. hard. Sursa: DCR2.
HARD BOP [ha:d bap] (cuv. engl.) s. n. Stil al jazului modern, apărut modern, apărut prin 1955, ca o formulă de compromis între inovațiile be bop-ului și ale stilului cool (prea intelectualizat). Îmbogățește formulele armonice și orchestrale ale be bop-ului, reabilitând totodată trăsăturile primordiale de hot și swing ale jazului. Reprezintă forma cea mai vie și mai dinamică a jazului modern. Sursa: DE.
HARD COPY [ha:d kopi] (cuv. engl.) s. n. V. disc, ~ fix. Sursa: DE.
HARD PAN [há:d pæn] (cuv. engl.) s. n. Strat de pământ compact, impermeabil, format la fundul brazdei ca urmare a tasării acesteia de brăzdarul plugului, ce împiedică pătrunderea rădăcinii plantelor în adâncime. Sursa: DE.
HARD ROCK [ha:d rok] (cuv. engl.) s. n. Muzică rock dezvoltată în perioada 1965-1975, cu o „bătaie” accentuată, hiperamplificată, evitând tipurile de melodii lente, armonioase și cu o puternică dependență de efectele electronice. Sursa: DE.
MECÁNIC, -Ă, mecanici, -ce, adj., s. m., s. f. II. Adj. 1. Care aparține mecanicii (I), privitor la mecanică, de mecanică. 2. (Și adverbial) Care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor; mecanizat. 3. (Și adverbial) Care se realizează fără participarea conștiinței, a voinței; mașinal, automat. ♦ Care aplică o teză, o teorie, o dispoziție etc. fără a ține seama de specificul concret sau individual al situației, fenomenului, cazului respectiv; simplist, schematic, rigid, dogmatic. III. S. m. și f. Specialist în mecanică (I 1, 2). ♦ Persoană care efectuează operații de montaj, de reparare sau de întreținere a utilajelor, mașinilor și aparatelor. ♦ Persoană care supraveghează sau conduce un vehicul sau un motor, cu instalațiile anexe; mașinist. – Din (II) lat. mechanicus, fr. mécanique, (III) lat. mechanicus, germ. Mechaniker. Sursa: DEX '09.
CIL cili, s. m. Prelungire protoplasmatică mobilă în formă de fire subțiri, a unor bacterii, a unor infuzori, a unor alge și a unor celule animale, care servește de obicei la locomoție și la deplasarea secrețiilor în organism. – Din fr. cil. Sursa: DEX '98.
STORNÁ, stornez, vb. I. Tranz. A rectifica o înregistrare contabilă greșit făcută în cartea sau în jurnalul de contabilitate al unei întreprinderi, prin adăugarea sau scăderea unei sume echivalente cu cea greșită. – Din it. stornare. Sursa: DEX '98.
NUTUÍ, nutuiesc, vb. IV. Tranz. A executa nuturi într-o piesă (de lemn). – Nut + suf. -ui. Sursa: DEX '98.
TEX¹ ~uri n. Cui mic folosit la confecționarea și repararea încălțămintei. /<fr. tex. Sursa: NODEX.
TEX² ~uri n. Unitate de măsură a gradului de finețe a firelor textile, egală cu greutatea în grame a o mie de metri de fir. /<fr. tex. Sursa: NODEX.

ORÁC interj. (Reg.; de obicei repetat) Cuvânt care redă strigătul broaștelor. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
PAG¹ s. m. v. paj. Sursa: DEX '98.
PAG², -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. Sursa: DEX '98.
GÂNJ, gânjuri (gânji), s. n. (m.) (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
BATÍU, batiuri, s. n. Construcție de oțel sau de fontă pe care se montează mecanismele unui sistem tehnic stabil și prin intermediul căreia acesta se poate fixa pe o fundație, pe un teren etc. – Din fr. bâti. Sursa: DEX '98.
HÂȘÂÍ, hâșâiesc, vb. IV. Tranz. A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. Sursa: DEX '98.
ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. – Din fr. érudit, lat. eruditus. Sursa: DEX '98.
BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din fr. bouffe. Sursa: DEX '98.
peș s.n. (pop.) 1. partea dinainte a unui zid. 2. latură, coastă, rână; (în loc. adv.) într-un peș = pe o parte, într-o latură, într-o rână, înclinat, oblic, pieziș. Sursa: DAR.
JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ◊ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
juvăț, juvețe, s.n. (reg.) 1. laț, sfâc, arcan (la capătul unui ștreang sau al unei funii) spre a prinde ceva cu el. 2. (la hamurile calului) valul ștreangului. 3. funie de spânzurat oameni; coardă, ștreang de spânzurătoare. Sursa: DAR.
NUT, nuturi, s. n. 1. Canelură. 2. Uluc, șanț făcut într-o piesă de lemn. ◊ Nut și feder = sistem de îmbinare a două piese (din lemn) care constă în introducerea unei proeminențe fasonate, aflată pe una din fețele primei piese, în ulucul de pe fața corespunzătoare a celei de-a doua piese. – Din germ. Nut. Sursa: DEX '98.
VOLÁNT², -Ă, volanți, -te, adj. Desprins de o unitate, detașabil; mobil. ◊ Foaie volantă = tipăritură pe o singură foaie care se difuzează în public ca manifest, ca afiș etc.; filă detașată dintr-un caiet, dintr-o carte etc. Echipă volantă = echipă mobilă care se deplasează cu ușurință, dintr-un loc de muncă în altul, după nevoie. Bibliotecă volantă = fond de cărți aparținând unei biblioteci și împrumutat unei instituții pentru folosință temporară. ♦ (Rar) Care poate zbura; care se poate menține în aer. – Din fr. volant. Sursa: DEX '98.

VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) – Din magh. vég. Sursa: DEX '98.
PUD, puduri, s. n. Unitate (rusească) de măsură pentru greutăți egală cu 16,38 kg. – Din rus. pud. Sursa: DEX '98.
VUR interj. (Rar) Exclamație care exprimă durere sau regret; ah, vai. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
ițar, ițari, s.m. (reg.) 1. bățul, sulul de care se leagă ițele. 2. scripetele ițelor. 3. pânză groasă țesută în patru ițe. 4. (la pl.) pantaloni țărănești de vară, lungi și creți, strâmți, strânși pe picior, purtați de ciobani și de munteni peste izmene; strâmțari. Sursa: DAR.
GÁȘĂ, gașe, s. f. (Mar.) Ochi de dimensiuni mari, executat la capătul unei parâme. – Din fr. gâche. Sursa: DEX '98.
FÉLE, fele, s. f. (Reg.) Măsură de capacitate pentru lichide, egală cu circa trei sferturi de litru; p. ext. conținutul acestei măsuri. – Din magh. fele. Sursa: DEX '98.
CAB s.n. Cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul șade pe un scaun înalt, la spate. [Pl. -buri. / < engl., fr. cab]. Sursa: DN.
SERJ, serjuri, s. n. Țesătură de mătase (amestecată cu bumbac) cu firul în diagonală, întrebuințată pentru căptușit haine. – Din fr. serge. Sursa: DEX '98.
SCOPT adj. v. acrit, acru, alterat, brânzit, descompus, fermentat, împuțit, înăcrit, stricat. Sursa: Sinonime.
ÍZBĂ s.f. Căsuță din bârne la popoarele din nordul Europei și Asiei. [< rus. izba]. Sursa: DN.
ízbă² s.f. (înv.) 1. izbitură. 2. trântă. Sursa: DAR.

MERÍNG s.n. Compoziție de cofetărie, spumoasă sau crocantă, realizată prin încorporarea zahărului în albuș de ou bătut; se folosește ca atare, ca o spumă, în lapte de pasăre, la acoperirea tartelor, pentru a da consistență cremelor și înghețatelor etc., iar prin coacere se realizează blaturi sau coji dulci și crocante, de diferite forme. [var. mereng; sin. bezea.] – Din fr. meringue, it. meringa. Sursa: DGE.
dobă (dubă), nume ce se dă instrumentelor populare românești cu două membrane întinse pe un cerc de lemn și al căror sunet se produce prin lovire cu bețe (tobe*). Confecționarea este diferită de la o regiune la alta. Pe lângă rolul de marcare a timpilor (2) în execuția muzicală d. se folosea și ca instr. de semnal. V. darabană. Sursa: DTM.
NAPOIÁ vb. I. v. înapoia². Sursa: DEX '98.
FUTÍL, -Ă, futili, -e, adj. (Livr.) Lipsit de valoare, de importanță, de interes; inutil, lipsit de seriozitate, neserios, frivol. – Din fr., it. futile, lat. futilis. Sursa: DEX '98.
SORGÍNTE, (1) sorginte, s. f., (2) sorginți, s. m. 1. (Livresc) Izvor, sursă de informații; origine. 2. (Înv.) Izvor de apă. – It. sorgente. Sursa: DLRM.
CLOȘ, cloșuri, s. n. Croială largă, în formă de clopot, cu falduri ori evazată, cu firele țesăturii așezate oblic. ◊ (Adjectival) Rochie cloș. – Din fr. cloche. Sursa: DEX '98.
GREJ s. n., adj. invar. 1. S. n. Fir de mătase naturală brută. 2. Adj. invar. (Despre firele de mătase naturală sau despre mătasea naturală) Care are culoarea naturală. – Din fr. grége. Sursa: DEX '98.
dermeá și dirméa (sud), grimeá (est), digrimeá (Mold. sud) și durmeá (est) f., pl. ele și dermié (est) f. (turc. dürmé și davürmé, îndoitură, învălitoare, vălătuc, sul, d. devirmek și dürmek, a’ndoi, a’nfășura). Tulpan, pînză ală (rar colorată) triangulară (est) orĭ îndoită în doŭă (sud), și decĭ tot triangulară, cu care se’mbrobodesc femeile: de pe frunte îi zburase grimeaŭa. (CL. 1910, 5, 315), o zdreanță de dirmea (VR 1916, 1-3, 163). – Pe la 1792 (deirmea), sul de pînză, colcovan. – V. casîncă. Sursa: Scriban.
2) palánc n., pl. urĭ, și palán, pl. e (ung. palánk, par, palisadă, d. it. palanca. V. palancă 2). Trans. Munt. Gard de scîndurĭ groase orĭ de parĭ groșĭ. (Cel de scîndurĭ supțirĭ [!] se numește ulucă, mold. zaplaz). – Și pălan, pl. e, și pălant, pl. e și urĭ. V. stobor. Sursa: Scriban.

SPLÁI, splaiuri, s. n. Mal înalt al unei ape; mal al unei ape înălțat, întărit și pietruit sau pavat; p. ext. stradă amenajată pe acest mal. – Cf. plai. Sursa: DEX '98.
JICNÍ vb. IV. v. jigni. Sursa: DEX '98.
VĂRÓS, -OÁSĂ, văroși, -oase, adj. Care conține var, calcaros; cu aspect de var. – Var + suf. -os. Sursa: DEX '98.
JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo) – Et. nec. Sursa: DEX '98.
REM, remi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a dozelor de radiație raportate la efectul lor biologic (egală cu doza primită de un anumit țesut iradiat astfel încât doza absorbită să fie de un rad). – Din engl., fr. rem. Sursa: DEX '98.
RÚMMY (RÉMI) (cuv. engl.) s. n. Joc de societate cu 106 cărți sau cu mici piese dreptunghiulare din os, masă plastică, piatră, lemn etc. marcate cu cifre de diferite culori. Sursa: DE.
CUTANÁT, -Ă, cutanați, -te, adj. Care ține de piele, privitor la piele; (despre tratamente medicale) care se aplică pe piele. [Var.: cutanéu, -ée adj.] – Din fr. cutané. Sursa: DEX '98.
ev (-vi), s. m. – Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. Lat. aevum. Este împrumut neol., este atestat din sec. XVII (Dosoftei); cf. L. Tamás, Magyar Nyelvőr, XXX, 243. – [art. 3215]. Sursa: DER.

MÍRĂ, mire, s. f. 1. Riglă cu diviziuni speciale, care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau a înălțimilor. 2. Cătare (la armă). 3. Imagine-tip transmisă pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora. – Din fr. mire. Sursa: DEX '98.
FRATE-DE-MÍRE s. v. vătaf, vătășel, vornicel. Sursa: Sinonime.
MÍRĂ s. v. benzoe, mireasă, smirnă. Sursa: Sinonime.
MIRÉL, mirei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui mire. Sursa: DLRM.
míră s.f. (înv.) gumă mirositoare produsă de un arbore din Arabia. Sursa: DAR.
MUTÁNT (‹ fr.) s. m. 1. Individ cu caractere transmisibile, diferite de cele ale formei parentale. 2. (MITOL.) Personaj fabulos (zeu, vrăjitor, animal etc.) care avea capacitatea de a se metamorfoza într-o altă ființă, plantă, fenomen al naturii etc. Sursa: DE.
ȚEVÁR, țevare, s. n. Aparat care servește la răcire, la înghețare; cadă de răcire prin care trec țevile la cazanul de fabricat țuică. – Țeavă + suf. -ar. Sursa: DEX '98.
CLIVÁ, pers. 3 clivează, vb. I. Intranz. (Despre minerale, roci, cristale) A se desface în plăci sau în lame cu suprafețe plane. – Din fr. cliver. Sursa: DEX '98.
LÉȘIȚĂ s. f. v. lișiță. Sursa: DLRM.
IM¹, imuri, s. n. (Reg.) Noroi, murdărie. – Lat. limus. Sursa: DEX '98.
IM²- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in¹-] – Din fr., lat. in-. Sursa: DEX '98.
im², imuri, s.n. (reg., înv.) măsură de cereale. Sursa: DAR.
IJDERÍ, ijderésc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A afla, a descoperi. 2. Tranz. A ațâța, a întărâta. 3. Intranz. A izvorî, a proveni, a se trage. [Var.: ijdărí vb. IV, ijdăní vb. IV, izdărí vb. IV, izdăní vb. IV, jidărí vb. IV, jidărî́ vb. IV, zădărî́ vb. IV] (din sl. izdirati; cf. sb. izdirati se na koga = a se purta aspru (cu cineva), bg. dirjă = a scurma, zadiram = a enerva; celelalte explicații nu sunt satisfăcătoare: 1. cuv. identic cu a îndârji (Cihac); 2. din sl. izgnati = a izgoni, cf. a izgoni (Tiktin); 3. cf. Scriban, care pleacă de asemenea de la un sl. izdirati; der. ijderitór adj., ijderénie s. f., ijderánie s. f., ijdăránie s. f., izdăritúră s. f., zădărâtór adj., zădăreálă s. f.). Sursa: DER.
PUND s. m. și n. v. pfund. Sursa: DLRM; PFUND, pfunzi, s. m. 1. (Înv. și pop.) Unitate de măsură a greutății, egală cu circa 0,5 kg sau (reg.) cu 0,25 kg; livră. 2. Veche unitate monetară germană. [Pl. și: (n.) pfunduri. – Var.: fund, funt, (reg.) punt s. m.] – Din germ. Pfund. Sursa: DEX '98.

BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban². Sursa: DEX '98.
GAGÁT s.n. Cărbune bituminos, compact, de culoare neagră mată. [< fr. gagate]. Sursa: DN.
GAGÁT s. n. (Min.) Jais. – Din germ. Gagat. Sursa: DEX '98.
MIONÍ vb. IV v. mieuna. Sursa: DEX '98.
VIST s. n. Joc de cărți care se joacă între trei sau patru persoane. – Din engl., fr. whist. Sursa: DEX '98.
HÓLĂ, hole, s. f. (Reg.) Javră, potaie. Sursa: DLRM.
SIT s. n. 1. peisaj considerat din punctul de vedere al aspectului său pitoresc. 2. configurație proprie unui anumit teritoriu, păstrat în forma sa naturală. ◊ sit arheologic = loc în care se efectuează săpături. 3. (biol.) cea mai mică unitate a unei gene care poate suferi o mutație sau o recombinare. (< fr., engl. site). Sursa: MDN.
șiț! interj. (reg.) strigăt cu care se alungă pisicile. Sursa: DAR.
HOC VOLO, SIC IUBEO; SIT PRO RATIONE VOLUNTAS (lat.) asta vreau, așa poruncesc; voința mea să țină loc de rațiune – Iuvenal, „Satirae”, VI, 223. Expresie a unei încăpățânări arbitrare. Sursa: DE.
LICET IPSA VITIUM SIT AMBITIO, FREQUENTER TAMEN CAUSA VIRTUTEM EST (lat.) chiar dacă ambiția este în sine un viciu, deseori ea este un stimulent pentru virtuți – Quintilian, „De institutione oratoria”, 1, 2, 22. Sursa: DE.
NULLUM EST IAM DICTUM, QUOD NON SIT DICTUM PRIUS (lat.) nu s-a spus nimic care să nu fi fost spus mai înainte – Terențiu, „Eunuchus”, Prolog, 41. Ineditul și originalitatea sunt întotdeauna relative. Sursa: DE.
SIT TIBI TERRA LEVIS (S.T.T.L.) (lat.) fie-ți țărâna ușoară – Inscripție funerară creștină reprezentată printr-un cerc tăiat de o cruce și având gravat în fiecare sfert ce cerc inițiala unuia dintre cele patru cuvinte. Sursa: DE.
JNAP interj. (se folosește adesea pentru a reda zgomotul produs de o lovitură dată cu repeziciune). /Onomat. Sursa: NODEX.
HÍFĂ s. f. filament care formează aparatul vegetativ (miceliul) ciupercilor. (< fr. hyphe). Sursa: MDN.
mânc, mấncuri, s.n. (reg.) scobitura tălpii piciorului. Sursa: DAR.
MANC - Forma flexionara de la MÂNCÁ, mănấnc, vb. I.
PUBIÁN, -Ă, pubieni, -e, adj. Care aparține pubisului, privitor la pubis. [Pr.: -bi-an] – Din fr. pubien. Sursa: DEX '98.

1 decembrie Cei mai buni 20 de scrabbleuri din ISC la categoria Clasic (Libere), dupa dictionarul LOC2000, sambata, 1 Decembrie 2012, la ora 10. In top sunt cuprinsi jucatorii care au disputat macar o partida evaluata in ultima saptamana.


1. Mihu Maestrul Sportului Alexandru Lacatis	2. Vica Vasile Mihalache	4. Littlebig Maestrul Sportului Alexandru Gheorghiu

*8. Doctorlov*	9. Cosmindon Cosmin DONCIU	11. Natasha99 Mihaela Andrei

16. Myky503 Mircea Bojita	20. Incotro

Azi pe ISC

Azi
pe ISC