S-a jucat azi pe ISC

PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund; PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DEX '98.
ȘÓPĂ, șope, s. f. (Reg.) Măciucă scurtă și groasă; ghioagă. DLRM.
șópă, șópe, s.f. (înv.) șopină (v.); șopínă s.f. (înv.) veche unitate de măsură pentru băuturi (între un sfert de litru și o jumătate de litru); șopă. DAR.
LEGUMÍ, legumesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca sau a bea câte puțin, de ici și de colo; a mânca sau a bea cu măsură sau fără poftă; a ciuguli. ♦ A degusta, a savura. – Din legumă. DEX '98.
VUR interj. (Rar) Exclamație care exprimă durere sau regret; ah, vai. – Onomatopee. DEX '98.
HÍFĂ s. f. filament care formează aparatul vegetativ (miceliul) ciupercilor. (< fr. hyphe). MDN.
GAIÁC s.m. Arbore mare rășinos, originar din Antile, a cărui rășină se întrebuințează în medicină. [Pron. ga-iac, var. guaiac s.m. / < fr. gaïac, cf. sp. guayaco]. DN.
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DEX '98.
DJÚRSTVĂ s. f. v. dejurstvă; dejúrstvă f., pl. e (rus. dežúrstvo, d. dežúrnyĭ, de serviciŭ, de unde vine și rom. dejurnă). Administrațiunea centrală a armatei de la 1839 pînă la 1859. V. ștab. Scriban.
VIDANJÁ, vidanjez, vb. I. Tranz. A goli, a curăța haznalele, gurile de scurgere etc. – Din fr. vidanger. DEX '98.
ETERIZÁ vb. I. tr. a anestezia cu eter. II. tr., refl. (poet.) a căpăta un caracter eteric, a deveni pur, diafan. (< fr. éthériser). MDN.
BOÉM¹, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv). DEX '98.
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Artist care duce o viață dezordonată, neconformă conveniențelor sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème. DEX '98.

CONDRÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă a țesutului cartilaginos. [Pl. -oame. / < fr. chondrome, cf. gr. chondros – cartilaj]. DN.
áma și (vechĭ) amá interj. plină de ironie orĭ dispreț (turc. amma d. ar. emma; ngr. ma, bg. sîrb. ama, id.). Dar ce, halal: Ama om deștept! Ama cap de boŭ! Ama aĭ vorbit și tu! Conj. Sud. Dar, însă: știință avusese, ama n' avea practică (Iov. 205). Scriban.
ȘEVRÓU s. n. v. șevro; ȘEVRÓ, șevrouri, s. n. Piele moale și subțire (prelucrată din piele de capră, de oaie etc.) din care se confecționează încălțăminte, mănuși, genți etc. [Var.: șevróu s. n.] – Din fr. chevreau. DEX '98.
LĂPĂÍ², pers. 3 lăpăie, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A bea sau a mânca un aliment lichid făcând un zgomot caracteristic cu limba. – Bg. lapam „mănânc, sorb cu lăcomie”. DLRM.
ANÁ, anale, s. f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești. – Et. nec. DEX '98.
ANA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „în sus”, „înapoi”, „din nou”, „de-a curmezișul”. [< fr. ana-, cf. gr. ana – înapoi, în sus]. DN.
FOREZÍE s. f. (biol.) formă de conviețuire sporadică în care un organism dintr-o specie utilizează un organism din altă specie ca mijloc de transport. (< fr. phorésie). MDN.
JIB, -Ă, jibi, -e, adj. (Reg.) Bine dezvoltat, zdravăn. ♦ (Adverbial) Mult, foarte mult. – Comp. magh. zsib. DLRM.
carcaléte și -éț m. (bg. skakalec, lăcustă). Sud. Om fără căpătîĭ (în est „amant”). Șpriț compus din sirop, vin, apă gazoasa [!] și puțin rom (numaĭ forma -ete). Scriban.
GENÓM (‹ fr. {i}) s. n. (GENET.) 1. Grup de cromozomi, diferiți genetic, care formează o unitate. În celulele somatice ale organismelor diploide (2 n) se găsesc două genomuri, iar în gameți (n) unul singur. 2. Totalitatea genelor prezente în setul haploid de cromozomi. DE.
niu (literă grecească) [pron. nĭu] s. m., pl. niu; ν, N. DOOM 2.
PICNÍ, picnesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine țintită. ♦ Fig. (Despre boli, dureri, necazuri etc.) A veni (și a atinge, a doborî pe cineva) pe neașteptate. – Formație onomatopeică. DEX '98.

TAH s. v. stenograf. Sinonime.
ȚAH interj. (Rar; repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui; ham¹. – Onomatopee. DEX '98.
ágă (-ále), s. n. – 1. Ofițer superior în armata turcă. – 2. Nobil de rang secundar, ofițer superior; este atestat în Munt. începînd de la 1620, în locul celui care înainte se numea căpitan de vînători. Era conducătorul militar al poliției, inspector al piețelor urbane și, după răscoala din 1655, conducătorul militar al infanteriei; avea închisoare proprie și tribunal la el acasă. Regulamentul Organic i-a acordat gradul de colonel. – Mr. aga. Tc. aga (Roesler 587, Șeineanu, II, 10; Lokotsch 28); cf. ngr. ἀγά, alb., bg. agá. Este un hibrid gramatical. La început, sing. său a fost agá, formă care explică pl. agale. Mai tîrziu sing. a fost asimilat cu tipul tată; astfel că astăzi sing. este m., în ciuda formei, iar pl. este f., în ciuda sensului. DAR tratează drept cuvinte distincte agá (pl. aghii, a cărui formă este falsă) și agă. Der. agesc, adj. (polițienesc); agie, s. f. (poliție; birou al unui agă); agoaie, s. f. (soție de agă); agiesc, adj. (polițienesc); Agachi, s. m. (aga), dim. de la ngr. ἀγάϰι, și considerat greșit nume propriu (Șeineanu, II, 11; Bogaci). Sursa: DER.
XENÍE, xenii, s. f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale speciei. – Din fr. xénie, engl. xenia. DEX '98.
XÉNIE¹ s.f. (Liv.) Gen de epigramă satirică. [Gen. -iei. / < germ. Xenie]. Sursa: DN.
-XENÍE³ elem. v. xeno-. MDN.
Précista s. f. – Fecioara. – Megl. Preacista. Sl. prĕčista „preacurata” (Miklosich, Slaw. Elem., 41). DER.
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder. DEX '98.
ȚUȘTÍ², țuștesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A arunca cu repeziciune. – Din țuști¹. DLRM.
ÁVĂ¹ s. m. (Neobișnuit) Părinte, tată; (prin restricție) nume dat călugărilor bătrâni. – Slav (v. sl. avva < gr.). DLRM.
AVI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) pasăre”, „referitor la păsări”. [< fr. avi-, cf. lat. avis]. DN.
FRISÓN, frisoane, s. n. Succesiune de tremurături convulsive și ritmice, însoțită de senzație puternică de frig, care se manifestă de obicei înainte de o criză febrilă sau în timpul unei boli febrile. – Din fr. frisson. DEX '98.
RATIFICÁ, ratífic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier. DEX '98.
LÍMFĂ, limfe, s. f. Lichid transparent, incolor sau gălbui, care circulă prin vasele și ganglionii limfatici și în spațiile intercelulare ale organismului vertebratelor, transportând diferite substanțe între sânge și țesuturi. – Din fr. lymphe, lat. lympha. DEX '98.
TÁPĂ, tape, s. f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal. – Et. nec. DEX '98.
TÁPĂ s.f. 1. (Mar.; tehn.) Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere. ♦ Scobitură la capătul elementelor de construcție din lemn, făcută pentru a le putea îmbina. [< fr. tape]. DN.
ZIDUÍ, ziduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A zidi, a închide sau a înconjura cu ziduri. – Din zid. DLRM.
HĂUÍ, pers. 3 hắuie, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a hui. – Onomatopee. DLRM.

VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu]. DN.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. DTM.
EXÍGUU, -UĂ adj. (Liv.) 1. Exact; exigent. 2. Mic, nesemnificativ, strâmt. [Pron. -gu-u. / cf. fr. exigu, lat. exiguus, it. esiguo]. DN.
DINÁM, dinamuri, s. n. Mașină electrică rotativă, generatoare de curent continuu. – Din fr. dynamo. DEX '98.
OGÁRCĂ, ogarce, s. f. (Pop.) Femela ogarului. – Ogar + suf. -că. DEX '98.
VĂLOÁIE, văloaie, s. f. (Rar) Augmentativ al lui vale. DLRM.
BÚHĂ, buhe, s. f. 1. (Ornit.) Bufniță. 2. (Entom.; în compusele) Buha-semănăturilor = fluture mic de noapte, de culoare cenușie, care dăunează semănăturilor (Agrotis segetum); buha-verzei = fluture nocturn de culoare cenușie, ale cărui larve distrug varza, conopida, sfecla etc. (Mamestra brassicae). – Formație onomatopeică. DEX '98.
BUHA-CIÚMEI s. v. cap-de-mort, fluture-cap-de-mort, strigă. Sinonime.
BUHĂ-CU-CÂRPĂ s. v. strigă. Sinonime.
BUHĂ-DE-CURÉCHI s. v. bohoci. Sinonime.
CORDIÁL, -Ă adj. (adesea adv.) Pornit din toată inima; afectuos. ♦ Sincer, loial. [Pron. -di-al. / < fr. cordial, cf. it. cordiale]. DN.
ASTÚȚIE s. f. 1. șiretenie, viclenie, perfidie. 2. subtilitate, finețe. (< it. astuzia). MDN.
STUPÍ, stupésc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A scuipa. ♦ Tranz. Spec. A scuipa sau a se face că scuipă în semn de batjocorire, de înjosire a cuiva. ♦ Tranz. A elimina un obiect aflat sau introdus în gură. ◊ Expr. A-și stupi sufletul (cu cineva) = a se chinui mult cu un om nepriceput sau îndărătnic. ♦ (Despre pisici) A-și încorda corpul într-un gest de apărare sau de atac, însoțit de un pufăit specific. – Probabil lat. *stupire (< *scuppire + sputare). DEX '98.
MẤRCED, -Ă, mârcezi, -de, adj. (Reg.) 1. (Despre plante) Veșted, ofilit. ♦ (Despre lemne) Umed și putred. 2. Fig. (Despre oameni) Slab, uscățiv; bolnăvicios, sleit de puteri, vlăguit. – Lat. marcidus. DEX '98.

SECUNDÁ, secundéz, vb. I. Tranz. 1. A sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale. 2. (Muz.) A acompania. [Var.: secondá vb. I] – Din fr. seconder, lat. secundare. DEX '98.
FAMÁT, -Ă, famați, -te, adj. (În sintagma) Rău famat = care are o reputație proastă; deocheat. – Din fr. [mal] famé. DEX '98.
gas s. n. (pl. gásuri). DMLR.
dereá s. f., art. dereáua (sil. -rea-ua), g.-d. art. derélei; pl. deréle. Ortografic.
ZUF s. n. (înv.) Sortiment de stofă de lână fină și ușoară. – Din tc. sof. DEX '98.
MACAMÁ (‹ germ.) s. n. Gen literar în proză ritmată, propriu literaturii arabe (sec. 10-11), asemănător ca structură nuvelei și povestirii europene; a fost creat de Hamadhānῑ. DE.
TRIÓDĂ s.f. Tub electronic cu trei electrozi. [Pron. tri-o-. / < fr. triode, cf. gr. tri – cu trei + (electr)od]. DN.
JUNC, junci, s. m. Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug. – Lat. juvencus. DEX '98.
ÎRA interj. (Pop.; rostit cu î prelungit) Exclamație care exprimă mirare, uimire, ciudă etc. [Var.: ắra interj.] – Onomatopee. DEX '98.
î́ ra (din îracul-de-mine), interj. de mirare saŭ cĭudă (Mold. nord): î ra, măĭ, ĭa uĭte-te [!] ce mare foc! î ra, măĭ, da plicticos eștĭ! (Toți scriŭ îra, fără să puĭe [!] accentu. Dar a scrie îrá orĭ î́ra e fals, că se pronunță îîîrá saŭ, maĭ exact, î ra). Scriban.
ÇA IRA (fr.) o să meargă – Cântec de mare popularitate din perioada Revoluției franceze, exprimând încrederea în izbândă. DE.
IRA FUROR BREVIS EST (lat.) mânia este o scurtă nebunie – Horațiu, „Epistulae”, 1, 2, 62. DE.
QUAMLIBET INFIRMAS ADIUVAT IRA MANUS (lat.) mânia dă putere chiar și brațelor slabe – Ovidiu, „Amores”, I, 7.
DE.
SINE IRA ET STUDIO (lat.) fără mânie și părtinire – Tacit, „Annales”, I, 1. Caracterizare a obiectivității științifice și condiție a obiectivității în genere. DE.
PIȚIGÁ, pițíg, vb. I. Tranz. (Reg.) A pișca, a ciupi. – Comp. it. pizzicare. DLRM.
PRIBOÍ², priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul¹ (1). – Din priboi¹. DEX '98.
BÚTURE, buturi, s. m. (Reg.) Butuc (1). – Din but[uc] + suf. -ure. DLRM.

21 iunie LAF, PARCE, PLESUG - Bulibasa (foto, galerie); IC, AGUD, ACTINIU, MAXIT - Ancasiatat, in meciul Bulibasa - Ancasiatat 487 - 344.

LAF, lafuri, s. n. (Rar; de obicei la pl.) Palavră. ◊ Loc. vb. A ședea, (cu cineva) la lafuri= a pălăvrăgi (cu cineva), a sta (cu cineva) la taifas. ◊ Expr. A tăia frunză verde și lafuri = a spune minciuni. – Din tc. lâf. DEX '98.
PÁRCĂ², parce, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei divinități ale destinului oamenilor din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque. DEX '98.
PLEȘÚG, -Ă adj. v. pleșuv. DEX '98.
IC ~uri n. reg. Pană pentru despicat lemne sau pentru a fixa unele piese sau elemente de construcție. /<ung. ik. NODEX.
-ÍC, -Ă suf. 1. „referitor la...”, „propriu...”. 2. (chim.) „oxacid; sare metalică”. 3. „de forma”, „cu aspect”. (< fr. -ique, engl. -ic, germ. -isch, cf. lat. -icus). MDN.
agúd (agúzi), s. m. – Dud (Morus nigra, morus blanca). Sl. *agoda (Hasdeu 534; DAR), a cărui existență se deduce din forma rom., și din sb. jagoda „fragă”. – Der. agudă, s. f. (dudă). DER.
ACTÍNIU (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic radiactiv din grupa a III-a a sistemului periodic (Ac; nr. at. 89, m. at. 227). A fost descoperit în 1899 de A. Debierne și, independent, de F. Giesel. DE.
MAXÍT s. n. Oțel rapid standardizat, cu fier, molibden, wolfram, crom etc. în compoziție. – Din germ. Maxit. DEX '98.

OMISÍV, -Ă adj. Care constituie o omisiune; datorat unei omisiuni. [Cf. it. omissivo]. DN.
BRETÉSĂ s. f. 1. lucrare de fortificație medievală care întărea o altă fortificație. 2. nazal (II) mobil la coifuri. (< fr. bretesse). MDN.
ÁPULI s. m. pl. Trib dacic situat în centrul Transilvaniei. – Din lat. Apulli. DEX '98.
HAMÚT ~uri n. înv. Parte a hamului care trece peste gâtul calului. /<rus. homut. NODEX.
HAMÚT s. v. bucar, curar, gâtar, vânar. Sinonime.
ZUF s. n. (înv.) Sortiment de stofă de lână fină și ușoară. – Din tc. sof. DEX '98.
ler⁴ sn vz left. MDA; left (léfți), s. m. – 1. Monedă de aur de cinci ducați. – 2. Medalie, medalion. – 3. Colier, salbă. Ngr. λεφτόν, formă populară a lui λεπτόν „centimă” (Cihac, II, 668; DAR; Gáldi 205). Nu este posibilă der. din bg. levče „monedă” (Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Sensul 3 se explică prin uzul comun al medaliilor de aur cu mărgele în șirag. DER.
LER² s. n. (Reg.) Vreme, timp, (în special) timpul în care cineva este în floarea vârstei. ◊ Expr. A(-i) trece (cuiva) lerul = a îmbătrâni, a nu mai avea căutare; a nu mai avea nici o valoare, a nu mai fi bun de nimic. DLRM.
ler (‹ alleluia*, aler-l.) 1. Cuvânt de compunere a refrenului* întâlnit în colinde, mai rar în cântece de nuntă (ex. lerunda, ler fetița), ca atare sau în cuvinte derivate, în forme simple sau compuse: l., doamne; lerului; hai l.; leroi; aleroi; lerolui; lerui l.; l. floare dalbă de măr; hai lerul daler, doamne leroi lerumi, doamne; hai lerundai leroi, doamne; hai leruida, lerumi, doamne; ieroi și reliu (Densușianu); leruia lerui; oleroi, doamne; voleronda lerului, doamne; oileronda lerolui, doamne (Pamfile); leroileo; lină milină (melină), leroi milină. 2. Melodia colindului (ex. „leru colindei” sau „o colindă poate avea mai multe leruri” – Densușianu). ♦ Cuv. derivat aleruit desemnează: a) un cântec ceremonial funebru, practicat în trecut într-o zonă limitată din Transilvania; b) un cântec ceremonial de nuntă din Bihor; c) acțiunea colindatului (ex. „se leruie” – Reteganul). DTM.
ȘNEC s.n. Transportor pentru materiale pulverulente sau în formă de pastă, la care antrenarea materialului se efectuează cu ajutorul unei benzi elicoidale sau al unor palete fixate pe un arbore care se rotește; transportor-melc. [< germ. Schnecke]. Sursa: DN.
EOLÍTIC, -Ă, eolitici, -ce, adj. Care aparține epocii pietrei cioplite, privitor la epoca pietrei cioplite. ♦ (Substantivat, n.) Epoca pietrei cioplite. [Pr.: -e-o-] – Din fr. éolithique. DEX '98.
MAZ subst. (La jocul de cărți; de obicei art.) Sumă cu care un jucător majorează miza inițială. ♦ În plus, pe deasupra. – Din rus. maz. DEX '98.
MAZ s. v. email, glazură, smalț. Sursa: Sinonime.
MAZÚ s. n. invar. (Înv.) Sumă care se adăuga la miza jocului de cărți. ♦ Ceea ce se dă pe deasupra, adaos. – Rus. maz. DLRM.
MAZÚR, mazuri, s. m. (Reg.; mai ales la pl.) Persoană care aparținea unui grup etnic polonez din regiunile Mazuria și Mazovia. – Din ucr. mazur, pol. Mazur. DEX '98.
DAN s. m. grad de calificare în ierarhia titularilor centurii negre în artele marțiale japoneze (judo, karate, aikido etc.). (< fr. dan). MDN.
Xen-(Dăn), instrument din familia lautei*, răspândit în Extremul Orient și mai ales în vietnam. Are cutia de rezonanță* în formă octogonală, iar tija, pe care sunt întinse două corzi, este prelungă. Este unul dintre instr. orch. tradiționale. DTM.
FITOFÁG ~gă (~gi, ~ge) și substantival (despre ființe) Care se hrănește cu plante. /<fr. phytophage. NODEX.
jeb (jéburi), s. n. – Buzunar. – Var. jep. Mag. zseb (Tiktin; DAR). Trans. de Nord. DER.
VÁRUS s.n. (Med.; op. valgus) Deviație a piciorului spre înăuntru. [< fr., lat. varus]. DN.
LINÁRIȚĂ, linarițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze asemănătoare cu cele de in, cu flori galbene și cu fructe în formă de capsule, conținând semințe aripate; inișor-de-alior (Linaria vulgaris). [Var.: linăríță s. f.] – Cf. Linaria (numele științific al plantei). DEX '98.

17 iunie SIFUL, CAVI - Oltheea (foto 1, galerie); CODEX, BRELAN, DAD, EVI, CIR, TEC - Mosgerila (foto 2, galerie), in meciul Oltheea - Mosgerila 237 - 357 (Mosgerila a depasit timpul de gandire).

SIF s.n. Creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt. [< fr. sif < cuv. arab]. DN.
ȘIF s.n. (Germanism) Galion²; navă mare. [< germ. Schiff]. DN.
ȘIF s. n. (poligr.) planșetă (de zinc) pe care se așază zațul; galion (4). (< germ. Schiff). MDN.
șif¹ adv. (reg.) oblic, pieziș. DAR.
CAV, -Ă adj. (Tehn.) Gol, care nu are nimic în interior. ♦ Vână cavă = nume dat fiecăreia dintre cele două vine principale care aduc sângele la inimă. [< fr. cave, cf. lat. cavus – găunos]. DN.
CÓDEX (‹ lat.) s. n. 1. Cea mai veche formă de carte, în Roma și Grecia antică, compusă din tăblițe de lemn cerate, legate la cotor cu curele. Mai tîrziu, tăblițele de lemn au fost înlocuite cu foi de pergament. 2. Denumirea unor culegeri miscelanee de manuscrise medievale, cu conținut religios și profan. 3. Denumire dată unor culegeri de legi din evul mediu; codice (1). 4. Nume dat unor culegeri de documente din evul mediu (ex.: c. Carolinus). ◊ C. argenteus = c. manuscris din sec. 6, care cuprinde traducerea evangheliilor făcută în limba gotică de Wulfila, în sec. 4. Literele sînt scrise cu argint pe pergament purpuriu. ◊ C. aureus = tip de manuscris de mare valoare din sec. 8-9, ale cărui litere sînt scrise cu aur, iar miniaturile sînt desenate pe fond de aur. Un c.a. din sec. 9 (fragment de evanghelii) se găsește la biblioteca Battyáneum din Alba Iulia. DE.
CODEX NEAGOEANUS, culegere manuscrisă de texte populare, traduse în românește în a doua jumătate a sec. 16. Copiat în 1620 de către popa Ioan Românul (Vlahul) din Sînpetru (Hunedoara). Cuprinde: „Alexandria”, „Floarea darurilor” și „Rojdanicul”. DE.
CODEX SINAITICUS, cea mai veche versiune manuscrisă cunoscută a Bibliei, scrisă cu litere grecești unciale. Descoperit de o expediție americană, în 1950, la biblioteca mănăstirii ortodoxe Sf. Ecaterina, de la Muntele Sinai. Sursa: DE.
CODEX STURDZANUS, manuscris miscelaneu de texte parabiblice (legende apocrife, hagiografice și apocaliptice etc.) din sec. 16; copiat între 1580 și 1619 de către popa Grigorie din Măhaci. Monument de limbă veche românească, publicat și studiat de B.P. Hadeu în „Cuvinte din bătrîni”. DE.
BRELÁN s. n. 1. (la unele jocuri de cărți) grup de trei cărți de valoare egală, dar de culori diferite, la același jucător. 2. (fig.) grup de trei persoane, lucruri etc. care formează o unitate. (< fr. brelan)/ MDN.
DAD - Cuvânt inexistent.
ev (livr.) s. n. / s. m., pl. évuri / evi. DOOM 2.
cír s. m. – 1. Clei, lipici. – 2. Terci de porumb foarte subțire. – 3. Păsat, terci. Origine incertă. După E. Petrovici, Dacor., X, 26-32, din gr. χυλός „suc.” Conform acestei ipoteze, rut. čyr „terci,” pe care Scriban, Arhiva, 1927, 292; Tiktin și Pascu, R. crit., XIV, 40, îl considerau drept etimon al rom., derivă de la acesta. Se folosește numai în Trans. și Mold. Rămîne de lămurit legătura acestui cuvînt cu ciriș, s. m. (clei, lipici), din tc. çiriș (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 134), cf. bg., sb. čiriš, mag. csiriz. – Der. ciros, adj. (lipicios); cirui, vb. (a face păsat); ciruială, s. f. (păsat). DER.
CIR s.m. (Zool.) Fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. [< fr. cirre, cf. lat. cirrus]. DN.
TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). – Din fr. teck. DEX '98.
TEC²(A)-/TECI-, -TÉCIU elem. „conceptacul, teacă”. (< fr. théc/a/-, -théci-, -thécium, cf. lat. theca, gr. theke). MDN.
TEC s. Dozator de sucuri ◊ „Comerțul a pătruns și în piața de legume, unde câțiva oameni cu inițiativă și-au instalat măsuțe cu tot felul de produse, mașina de înghețată sau de TEC, fără să se gândească că micșorează prea mult spațiul.” R.l. 19 IV 93 p. 5 (din numele firmei TEC care importă dozatoarele). DCR2.

PAMPÓN s.n. v. pompon; POMPÓN s.n. Ciucure mare de lână (purtat odinioară mai ales de ofițeri, înfipt la chipiu). [Var. pampon s.n. / < fr. pompon]. DN.
DÓMĂ s. f. v. dom. DEX '98.
dom n., pl. urĭ și (maĭ bine) dómă f., pl. e (vgr. dôma, Cp. cu temă). Cupolă (ca a sf. Petru din Roma, a Panteonuluĭ saŭ a Invalizilor din Paris). Scriban.
CUCURIGÍ vb. IV v. cucuriga; CUCURIGÁ, pers. 3 cucurígă, vb. I. Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigí vb. IV] – Din cucurigu. DEX '98.
VERASCÓP s.n. Aparat fotografic stereoscopic cu plăci care se schimbă automat. [Nume comercial]. DN.
HĂÍ², hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga spre a stârni vânatul. – Din hăi¹. DEX '98.
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. DEX '98.
ORAJÓS, -OÁSĂ, orajoși, -oase, adj. (Met.; despre fenomene atmosferice) Cu caracter de furtună. – Din fr. orageux. DEX '98.
DISTÍL, -Ă I. adj., s. n. (edificiu, element arhitectonic) cu două coloane la fațadă. II. adj. (despre flori) prevăzut cu două stile. (< fr. distyle). MDN.
CÂLȚI s. m. pl. Fire scurte rămase în urma trecerii fuiorului de cânepă sau de in printre dinții daracului, din care se țese pânză de saci și de saltele, se fac funii etc. – Din sl. klŭkŭ (pl. klŭci). DEX '98.
FÚCUS s. m. Denumire dată algelor brune din genul Fucus, al căror tal este prins de stâncile din apa mărilor prin crampoane fixatoare. – Cuv. lat. DEX '98.
NEV, nevi, s. m. Tumoare benignă a pielii, uneori colorată în brun, cenușiu sau albastru. – Din lat. naevus. DEX '98.
-IÁN², -IÁNĂ, suf. „Referitor la...”, „propriu, specific (cuiva)”; „locuitor al, locuitoare a...”. (din fr. -ien, -ienne, cf. lat. -ianus). MDN.
IAN interj. v. iată, uite, vezi. Sursa: Sinonime.
EMU (‹ germ.) Pasăre terestră acarinată, de talie mare (până la 2 m), endemică în Australia și asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap, foarte bună alergătoare (70 km/h) și înotătoare (Dromiceius novaehollandiae). Specie ocrotită. DE.
OCTÁNT, octante, s. n. 1. Instrument de navigație maritimă și aeriană sau care servește la măsurarea înălțimii aștrilor, a distanțelor lor unghiulare etc. 2. A opta parte din circumferința unui cerc sau dintr-o suprafață circulară. ♦ Fiecare dintre cele opt porțiuni din suprafața unui corp sferic, determinate de trei planuri perpendiculare care se intersectează în centrul corpului. – Din fr. octant. DEX '98.

CALVÍȚIE f. Cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diferite boli; pleșuvie; chelie. [Art. calviția; G.-D. calviției; Sil. -ți-e] /<fr. calvitie, lat. calvities. NODEX.
HURÉZ, hurezi, s. m. (Reg.) V. huhurez; HUHURÉZ, huhurezi, s. m. Numele a două păsări răpitoare de noapte, asemănătoare cu bufnița, fără smocuri de pene pe cap, care scot un strigăt caracteristic și trăiesc în scorburi de copaci; ciuhurez (Strix aluco și urelensis). ◊ Expr. A sta ca un huhurez (sau ca huhurezul) = a sta singur, părăsit. A se scula ca huhurezii = a se scula foarte devreme dimineața. [Var.: (reg.) huréz s. m.] – Huhura + suf. -ez. DEX '98.
PUIGÁN, puigani, s. m. (Reg.) Pui mare de pasăre sau de alt animal. – Din pui² + suf. -ic-an. DLRM.
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Franțuzism înv.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. refuter, lat. refutare. DEX '98.
VOTRÍ, votresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A peți. – Din votru. DEX '98.
MERCURÓS, -OÁSĂ, mercuroși, -oase, adj. (Despre compușii mercurului) Care conține un ion de mercur monovalent. – Din fr. mercureux. DEX '98.
PĂSÚLĂ s. f. v. fasole. DEX '98.
DODÍ, dodesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găsi ceva din întâmplare; a pune mâna pe ceva, a înhăța. DLRM.
AVOCĂȚÉL, avocăței, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui avocat. – Avocat + suf. -el. DEX '98.
STUPÍ, stupésc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A scuipa. ♦ Tranz. Spec. A scuipa sau a se face că scuipă în semn de batjocorire, de înjosire a cuiva. ♦ Tranz. A elimina un obiect aflat sau introdus în gură. ◊ Expr. A-și stupi sufletul (cu cineva) = a se chinui mult cu un om nepriceput sau îndărătnic. ♦ (Despre pisici) A-și încorda corpul într-un gest de apărare sau de atac, însoțit de un pufăit specific. – Probabil lat. *stupire (< *scuppire + sputare). DEX '98.
ȚINTÚȚĂ, țintuțe, s. f. (Reg.) Țintișoară. – Din țintă + suf. -uță. DLRM.
PARÍNG s. m. v. părâng; PĂRẤNG s. m. (Reg.) Numele a două plante erbacee din familia gramineelor: a) dughie; b) mei. [Var.: parínc, paríng, parấng s. m.] – Lat. panicum. DEX '98.
cezură (‹ lat. caesura „tăietură”), pauză, respirație, suspensie în interiorul unui vers* mai lung (10-12 silabe) pentru a-i organiza ritmul*. 1. În prozodia* antică (sanscrită, gr., lat.), c. cădea în interiorul unui picior (1) metric (al II-lea, al III-lea sau al IV-lea) – când despărțea două picioare, suspensia purta numele de diereză*. Un vers putea avea și mai multe c. C. bucolică (gr. βουϰολιϰή τομή), suspensie, subliniată prin punctuație, după al patrulea picior metric (de obicei un dactil*). Această c. este impropriu numită astfel, ea fiind de fapt o diereză. Se întâlnește adesea în poezia gr. (la poeții bucolici, mai ales la Teocrit) și foarte rar în cea lat. 2. În prozodia modernă, c. cade de obicei la mijlocul versului și totdeauna între două unități metrice (niciodată la mijlocul unui picior). 3. (În muzica greg.) Scurtă pauză ce separă două versete; v. inflexiune (4). 4. (În folc. românesc) Scurtă respirație ce separă rândurile melodice*. 5. Element de frazare (2), mai ales cântul vocal, ce constă dintr-o scurtă pauză* de respirație. C. este rareori notată de către compozitor. C. a devenit un element de formă*, ce delimitează unitățile discursului melodic. DTM.
JOÍ², joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni. DLRM.

14 iunie MES, AMA, GAGAIE, ACILATEI - Zimera; NEV, GACII, DANI, BIURETA, GAGA - Danidor (foto, galerie), in meciul Zimera - Danidor 501 - 608.

MEȘ ~i m. mai ales la pl. 1) înv. Încălțăminte fără toc, confecționată din piele foarte fină, purtată peste ciorapi, sub încălțămintea de stradă. 2) rar Încălțăminte de casă din pâslă. /<turc. mest. NODEX.
MEȘ², meșuri, s. n. (Reg.) Fiecare dintre inelele care se formează anual în trunchiul copacilor, după care se poate recunoaște vârsta acestora. DLRM.
amá interj. – Zău că... zău așa. – Mr. ama. Ngr. ἀμμά (Șeineanu, II, 18; Lokotsch 64); cf. tc. emme (arab. ammā), alb., bg. amá. DER.
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga]. DEX '98.
ACILÁ, acilez, vb. I. Tranz. A introduce, pe cale chimică, un radical acil în molecula unui compus organic în scopul obținerii de cetone, esteri și amide. – Din fr. aciler. DEX '98.
NEV, nevi, s. m. Tumoare benignă a pielii, uneori colorată în brun, cenușiu sau albastru. – Din lat. naevus. DEX '98.
GACI¹ (‹ magh., sl.) s. m. pl. (În costumul tradițional bărbătesc din NV Transilvaniei) Obiect de îmbrăcăminte, larg și lung, în formă de pantaloni, confecționat din pânză albă (uneori doar până la mijlocul gambei). DE.
GÂCÍ, gâcesc, vb. IV. Tranz. V. ghici. DEX '98.
DAN s. m. grad de calificare în ierarhia titularilor centurii negre în artele marțiale japoneze (judo, karate, aikido etc.). (< fr. dan). MDN.
Xen-(Dăn), instrument din familia lautei*, răspândit în Extremul Orient și mai ales în vietnam. Are cutia de rezonanță* în formă octogonală, iar tija, pe care sunt întinse două corzi, este prelungă. Este unul dintre instr. orch. tradiționale. DTM.
BIURÉTĂ, biurete, s. f. Tub de sticlă gradat, prevăzut la capătul inferior cu un robinet și folosit în lucrările de laborator. [Pr.: bi-u] – Fr. burette. DLRM.
gágă f. fără pl. (bg. káka, ngr. gĭagĭá). Olt. (Izv. Ian. 1923, 13). Munt. Mold. sud. Epitet respectuos ca și dadă: casa gaghiĭ (Munt.), gagăĭ (Mold.). Sursa: Scriban.

13 iunie AUIT, EVI - Supernova (foto 1, galerie); JAB, GRIME, EFET - Cris (foto 2, galerie), in meciul Supernova - Cris 514 - 465.

AUÍ, pers. 3 auiéște, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung, a hăuli. [Var.: hăuí vb. IV] – Formație onomatopeică. DEX '98.
ev (livr.) s. n. / s. m., pl. évuri / evi. DOOM 2.
jab s.n. (sport) Lovitură scurtă la box ◊ „[...] victoria la puncte i-a fost acordată americanului grație unor serii de «jaburi» cu ambele mâini, relativ bine ajustate.” Sc. 8 VIII 84 p. 5 [pron. djeb] (din engl. jab). DCR2.
GRÍMĂ ~e f. Totalitate a mijloacelor cosmetice (fard, pudră, plastilină etc.) folosite de actori pentru a-și modifica trăsăturile feței în conformitate cu rolul cerut; machiaj. /Din a grima. NODEX.
EFÉT s.m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal instituit de Dracon la Atena. [< fr. éphète, gr. ephetes]. DN.

PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DEX '98.
HARÁG, haragi, s. m. V. arac. DEX '98.
HĂRĂGÍ, hărăgesc, vb. IV. Tranz. V. arăci. DEX '98.
JETÉU s. n. ochi de tricotaj prin înfășurarea firului o singură dată pe andrea, trecut din față spre spate. (< fr. jeté). MDN.
MUS s. m. 1. elev marinar. 2. ajutor al timonierului (schipărului) la bordul unei ambarcații cu vele. (< engl. mus, fr. mousse). MDN.
PARTURIUNT MONTES, NASCENTUR RIDICULUS MUS (lat.) se vor căzni munții (în durerile facerii) și se va naște un biet șoarece – Horațiu, „Ars poetica”, 139. Versul caracterizează rezultatele disproporționat de mici în raport cu strădaniile despuse și indică totodată una din sursele generale ale comicului. DE.
BIG, biguri, s. n. Unitate comercială complexă. – Din inițialele B[ăcănie] + I[ndustriale] + G[ospodina]. DEX '98.
BIG s.n. Linie de îndoire executată prin presare pe suprafața unui carton; îndoitură. [Pl. -guri. / < germ. Biga]. DN.
big-band s.n. Orchestră mare de jazz ◊ „La Timișoara A.U. a susținut recent un concert «in memoriam» R.O. – acompaniată de big-band-ul Filarmonicii «Banatul» din localitate.” Săpt. 13 IV 84 p. 2 [pron. big bend] (din engl. big band; DN3). Sursa: DCR2.
big-store s.n. (anglicism) Supermagazin ◊ „Mândria cartierului, un big-store tipic yankeu.” R.l. 17 VIII 93 p. 1 (din engl. big store). DCR2.
BIG BANG s. n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) ce a inițiat expansiunea universului observabil. [Pr.: beng] – Din engl. big bang [theory]. DEX '98.
PIEPTĂNÁR, pieptănari, s. m. Persoană care face sau vinde piepteni (1). – Pieptene + suf. -ar. DEX '98.
VUR interj. (Rar) Exclamație care exprimă durere sau regret; ah, vai. – Onomatopee. DEX '98.
AHT, ahturi, s. n. (Reg.) 1. Oftat, suspin. 2. Durere, suferință, chin, jale. – Din ngr. áhti „dorință arzătoare”. DEX '98.
CUȘMELÍE s. f. v. coșmelie; COȘMELÍE, coșmelii, s. f. (Reg.) Casă veche, mică și dărăpănată. [Var.: cușmelíe s. f.] – Et. nec. DEX '98.
RUTÉNIU (‹ fr. {i}; {s} lat. m. Ruthenia „Ucraina”) s. n. Element chimic (Ru; nr. at. 44, m. at. 101,07) din grupa metalelor platinice. Intră în componența aliajelor foarte dure și rezistente la uzura prin frecare; catalizator al multor reacții chimice folosit și la fabricarea filamentelor pentru lămpile cu incandescență. A fost descoperit de chimistul rus Karl K. Klaus în 1844. DE.
CAZÍC, cazici, s. m. Țăruș de lemn (având la capăt un inel de oțel), care se introduce în pământ, pe malul unei ape, pentru legarea ambarcațiilor. – Et. nec. DEX '98.
SLOGÁN, sloganuri, s. n. Formulă pregnantă, concludentă care exprimă în chip lapidar țelurile politice, economice ale unor grupuri, organizații etc. sau o problemă de actualitate. – Din fr., engl. slogan. DEX '98.
slogán s. n., pl. slogánuri / slogáne. DOOM 2.

11 iunie Ag008 acumuleaza 1 p intr-o partida intreaga, suficient pentru a castiga Duplicatul de la miezul noptii, in conditiile in care toti ceilalti competitori se retrag sau joaca necotat!

GALIÓN¹ s.n. 1. Navă spaniolă cu vele, care transporta în Spania, la sfârșitul evului mediu, produsele minelor de aur și de argint din America (Mexic și Peru). 2. Prelungire a etravei navelor cu pânze, care susține bompresul. ♦ Ornamentație care se montează uneori la prora navelor cu pânze. [Pron. -li-on. / < fr. galion]. DN.
galión (galioáne), s. n. – 1. Navă cu pînze. – 2. Planșetă (de tipografie). Ngr. γαλείονι (DAR), tc. kalion (Șeineanu, III, 54), ambele din it. galeone. Este dublet al lui galaon, s. n. (Olt., dans tipic). – Der. galeongiu, s. m. (marinar de pe un galion), din tc. kalioncu; gălăongească, s. f. (Olt., dans tipic). DER.
AMÁ interj. (Înv., ir.) Zău că..., zău așa! – Tc. amma „însă” (ngr. ama). DLRM.
TAPOTÁ vb. tr. a bate ușor, rapid și ritmic țesuturile cu palma, ca tratament prin masaj. (< fr. tapoter). MDN.
NUBÍL, -Ă, nubili, -e, adj. (Livr.) Care a atins vârsta la care se poate căsători. ♦ P. ext. (Rar; despre unele părți ale corpului) Ajuns la deplină dezvoltare; format. – Din fr. nubile, lat. nubilis. DEX '98.
EDÉM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. – Din fr. oedème. DEX '98.
DIORÁMIC, -Ă, dioramici, -ce, adj. Care aparține unei diorame, privitor la o dioramă. [Pr.: di-o-] – Din fr. dioramique; DIORÁMĂ, diorame, s. f. Tablou de mari dimensiuni (alcătuit din mai multe planuri), care, sub efectul unui joc de lumini (și privit din întuneric), dă spectatorului impresia realității. ♦ Reprezentare spațială a unei porțiuni de peisaj, în care se expun, în muzee, animale împăiate, manechine etc., în scopul înfățișării unui ecosistem. [Pr.: di-o-. – Var.: (înv.) diorám s. n.] – Din fr. diorama. DEX '98.
OBIDÁ vb. I. v. obidi; OBIDÍ, obidesc, vb. IV. 1. Refl. (Înv. și pop.) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Înv.) A deplânge, a jeli. 3. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă. DEX '98.
TUF ~uri n. Rocă poroasă, provenită din erupțiile vulcanice, folosită ca material de construcție. ◊ ~ calcaros rocă sedimentară calcaroasă, ușoară și poroasă, provenită prin depunerea carbonatului de calciu din apele izvoarelor minerale. /<fr. tuf, germ. Tuff . NODEX.
PUNGĂȘÍ, pungășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) fura, a (se) înșela, a (se) escroca. – Din pungaș. DEX '98.
MOLÓH s.m. (Zool.) Șopârlă din Australia, cu corpul acoperit cu țepi. [< fr. moloch]. DN. Foto: Moloh, de la en.wikipedia.org.
MOLÓH, molohi, s. m. (Livr.) Simbol al cruzimii, al lăcomiei, al rapacității; persoană, colectivitate cu astfel de însușiri. – Din n. pr. Moloh. DEX '98.
FRÁNJĂ s.f. Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran printr-un fenomen de interferență luminoasă. [< fr. frange]. ursa: DN.
SÍLEX (‹ fr., lat.) s. n. Formație silicioasă foarte fin cristalizată sau amorfă, de formă lenticulară sau neregulată, cu dimensiuni centimetrice sau decimetrice, care ia naștere în rocile calcaroase. Este dur și are culoarea cenușie, gălbuie sau brună și spărtură concoidală. În Paleolitic a fost folosit pentru confecționarea uneltelor și armelor și mult timp pentru obținerea focului datorită scânteilor pe care le produce prin izbire cu un corp ascuțit. În prezent se folosește la prepararea emailului, faianței și ca abraziv. Fragmentele de s. sunt numite popular cremene. DE.

9 iunie VEXAU, CALARII, TALC, MASTEI, ABC - Euvic (foto, galerie); ZAP, GAG - Dentatus, in meciul Euvic - Dentatus 559 - 486.

VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare. DEX '98.
CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare. DEX '98.
CALÁ, calez, vb. I. Tranz. A fixa un organ sau o piesă de mașină, după un model dat. – Fr. caler. DLRM.
TALC s. n. Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, unsuros și moale la pipăit, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. – Din fr. talc. Cf. it. talco, germ. Talk. DEX '98.
TÂLC ~uri n. 1) Înțeles profund, ascuns; noimă; subînțeles. ◊ Om cu ~ om priceput. Fără ~ fără noimă; fără rost. A nu avea nici un ~ a fi complet lipsit de sens. 2) Învățătură exprimată alegoric; poveste moralizatoare; parabolă. ◊ A vorbi în ~uri a vorbi figurat; a vorbi în pilde. /<sl. tluku. NODEX.
MÁSTĂ, maste, s. f. (Înv.) Catarg. – Germ. Mast[baum]. DLRM.
ABC s.n. 1. Enumerarea primelor litere ale alfabetului. 2. Fig. Început al unei arte, al unei științe. [Cit.: abecé] – Din fr. abece. DEX '09.
zap interj. – Imită lătratul unui cîine. – Var. zapa. Creație expresivă. – Der. zăpăi, vb. (a lătra); zăpăit, s. n. (lătrat); zăpăitură, s. f. (lătrat). În Mold. DER.
zap s.n. Operația de schimbare frecventă a canalelor la TV ◊ „O arie «pe 2» mi-a paralizat zappul, oprindu-mă, ca într-o vrajă, să văd «Tunurile Saratogăi» «pe 1».” R.lit. 713 VIII 93 p. 18. ◊ „Zap-ul la români” R.lit. 9/96 p. 3 (din zapá). DCR2.
GAG, gaguri, s. n. Efect comic într-un film sau într-o piesă de teatru, care rezultă dintr-o asociere surprinzătoare de situații contrastante. – Din fr., engl. gag. DEX '98.

8 iunie OBOTE, PAVANE, TUTURAM, CADISE, LANDA, VERIF, AMA - Cosmindon (foto 1, galerie, interviu); SEM, INCUMBE, OTARAU, UIATI, NEX - Maestrul Sportului Littlebig (foto 2, galerie), in meciul Cosmindon - Littlebig 519 - 495.

ÓBOT, obote, s. n. Scândură care leagă în față tălpile săniei. – Cf. bg. hobot. DEX '98.
pavană 1. Dans* de Curte din sec. 16. 2. Piesă introductivă în suita* instr. a sec. 17 provenită din p. (1). Originea și etosul* p. sunt controversate. Conform muzicologiei germ., este de obârșie sp. (pavo, „păun”), obârșie pentru care pledează caracterul său majestuos, grav. P. este urmată de obicei de un dans contrastant, rapid, în măsură ternară* (gagliarda*, saltarello* etc.). Numele – transformat în padovana – a fost folosit de unii maeștri it. ai lautei* pentru a desemna un dans diferit, vioi, bazat pe o anume formulă ritmică: 1/4 1/8 1/4 1/8. La începutul sec. 17, p. pătrunde în suita instr. germ. sub forma unei introduceri (intrada*) solemne, grandioase, cu fraze* largi și bogat ornamentate*. În jurul anului 1650, locul ei este luat de sinfonia* sau sonata* (ca părți introductive ale ciclului (I, 2) suită). Conform muzicologiei fr. p. este un dans de curte originar din Italia de N, rapid, în măsură ternară (12/8). Primele p. consemnate în partituri* (scrise sau tipărite) se semnalează la Veneția (1508, 1510, 1517), purtând indicațiile: padoane, paduana, padovana. Transformarea p. într-un dans lent, solemn, s-ar datora preluării sale greșite, confuze de către muzicienii sp., engl. și germ. Astfel, englezii credeau în originea iberică a dansului, denumindu-l „paduana hispanica”. Trebuie deci făcută distincția între paduana sec. 16, dans rapid și strălucitor, și p. suitei instr. a sec. 17, parte introductivă lentă a ciclului. În epoca modernă, au compus p. Fauré, Ravel, Enescu. DTM.
ȚUȚURÁ, țúțur, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage pe cineva de păr sau de ureche. DLRM.
CĂDÍ, cădesc, vb. IV. Intranz. A cădelnița, a tămâia. – Din sl. kaditi. DEX '98.
LÁNDĂ, lande, s. f. Șes întins situat pe țărmurile Atlanticului, format din nisipuri marine neproductive fixe sau mișcătoare. – Din fr. lande. DEX '98.
VERÍF s. n. (În loc. adj. și adv.; în legătură cu felul de a așeza, a îndoi sau a croi o stofă) În verif = (așezat) în diagonală, pieziș. – Din bg. verev. DEX '98.
AMÁ interj. (Înv., ir.) Zău că..., zău așa! – Tc. amma „însă” (ngr. ama). DLRM.
SEM s.n. (Lingv.) Semantem. ♦ Unitate semantică minimă care permite definirea unui sens. [< fr. sème, cf. gr. sema]. DN.
INCUMBÁ vb. I. intr. (Despre sarcini, obligații) A se impune, a reveni cuiva. [P.i. 3 -bă. / < lat. incumbere, cf. fr. incomber, it. incombere]. DN.
OȚĂRÎ, oțărăsc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. ♦ Refl. și tranz. A (se) mâhni, a (se) supăra. ♦ A se înspăimânta, a se îngrozi. 2. A face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust). [Var.: oțărí, oțerí, oțerî vb. IV.] – Din bg. ocerea. DEX '98.
UÍ², uiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A chiui. – Din ui¹. DLRM.
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus. DEX '98.

ice-tea (angl.) [pron. aĭstí] s. n., art. ice-tea-ul. DOOM 2.
REMF, s. m. Plantă cu flori galbene, dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsulă în formă de pară (Aristolochia clematitis). – Din săs. rämp, remp. DEX '98.
NEX s.m. 1. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. 2. (Latinism) Legătură, înlănțuire (între fenomene); relație. ◊ Nex cauzal = raport de la cauză la efect. [< lat. nexus]. DN.
DROT, droturi, s. n. 1. Arc de sârmă folosit la scaunele capitonate, la somiere etc. ♦ Sârmă. 2. Instrument metalic de forma unui clește lung, care, încălzit, servește la ondulatul părului. – Din magh. drót. DEX '98.
ÓVER subst. Stil de înot rapid pe o parte, cu picioarele în formă de foarfece, cu brațul adus din spate în față pe deasupra apei. [Pr.: óvăr] – Cuv. engl. DEX '98.
TRIÁSIC, -Ă, triasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a erei mezozoice, caracterizată printr-o floră în care predomină gimnospermele și printr-o faună în care apar belemniții, unii coralieri și noi reptile. 2. Adj. Care aparține triasicului (1), privitor la triasic. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triasique. DEX '98.
SACÁDĂ, sacade, s. f. (Livr.) Mișcare sacadată; sunet sacadat. – Din fr. saccade. DEX '98.
BASÉT ~ți m. 1) Specie de câini de vânătoare, cu corpul lung și cu picioarele scurte, folosit pentru a scoate vulpile sau bursucii din vizuină. 2) Câine din această specie. /<fr. basset. Sursa: NODEX.
CODEÁLĂ s. v. ezitare. Sinonime.
ȚUCÁ, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc. Sursa: DEX '98.
TRÁMĂ s. f. 1. fir de mătase prin răsucirea a cel puțin două fire, ca bătătură. 2. ansamblu de străzi pe care se concentrează traficul principal într-un teritoriu urban. 3. (constr.) distanța dintre grinzi. 4. subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru, al unui film; acțiunea, intriga, canavaua pe care se țes evenimentele operei respective. 5. (biol.) ansamblu de elemente, osatura sau partea rezistentă a unui țesut. 6. (fig.) intrigă, uneltire, complot. (< fr. trame, lat. trama). MDN.
strámă, stráme, s.f. (înv. și reg.) 1. fir destrămat dintr-o țesătură; destrămătură, strămătură, stramiță, zdreanță, scamă. 2. (reg.; în forma: strană) urzeala de pe sulul războiului de țesut; natră. 3. (reg.) lână colorată pentru țesut sau pentru brodat. Sursa: DAR.

6 iunie VOZI, XANTOM, PESCAJ - Zurix (foto 1, robot, galerie); TANANAUA, BALIC, DEMIU, AGUD, VEDA - Maestrul Sportului Mihu (foto 2, galerie, interviu), in meciul Zurix - Mihu 487 - 586.

VOZÎ́, vozăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrămădi. DLRM.
XANTÓM, xantoame, s. n. Tumoare galbenă (sau roșcată) pe piele, nepericuloasă. – Din germ. Xanthom, fr. xanthome. DEX '98.
PESCÁJ, pescaje, s. n. Adâncimea de cufundare în apă a unei nave, măsurată până la linia de plutire, care variază în raport cu încărcătura. Cf. it. pescagione. DEX '98.
TANANÁ s. f. (Reg.) Numele unui dans țigănesc; melodie după care se execută acest dans; tananica. – Din țig. tanana. DEX '98. Clip: Tananica - Fratii Stefanet, de la youtube.com
BALÍC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”. DEX '98.
DEMÍU ~ri n. Palton subțire și ușor care se poartă primăvara și toamna; pardesiu. [Sil. de-miu] /<fr. demi. NODEX.
AGÚD ~zi m. pop. Pom cu lemn tare, cu fructe mici, cărnoase, comestibile, ale cărui frunze sunt folosite ca hrană pentru viermii-de-mătase; dud. / Din agudă. NODEX.
véda (text sanscrit) s. f., g.-d. art. védei; pl. véde. Sursa: DOOM 2.

5 iunie BOSTANE, NAPLAIRA, OSARDIEI, SPRAHUITE, FLOU, PREUMANA, CUANTIC, SOPOTIND, PES, RUGBISTA, DEXTEREI, FACALUIM - Topuri la partida Duplicat de la ora 15. Foto: Rifol.

BOSTÁNĂ, bostane, s. f. (Reg.) Pepenărie. – Bostan + suf. -ă. DEX '98.
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înnăbuși. 2. A se chinui în somn, a avea coșmar. DLRM.
OSẤRDIE s. f. (Pop.) Stăruință în executarea unui lucru; ardoare, zel, râvnă, sârguință, străduință. – Din sl. usrŭdije. DEX '98.
SPRĂHUÍ, sprăhuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mișca un obiect încoace și încolo; a scutura ceva (făcând să cadă praf). DLRM.
FLOU adj.invar. 1. (Despre îmbrăcăminte) Cu linii moi, vaporoase. ♦ (Despre fotografii) Cu contururi imprecise, evanescente. // s.n. Efect fotografic de evanescență a contururilor imaginii. [Var. după alte surse flu. / pron. flu. / cf. fr. flou]. DN.
PREUMÁN, -Ă, preumani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția omului pe pământ; care aparține acelei perioade. [Pr.: pre-u-] – Din fr. préhumain. DEX '98.
CUÁNTIC, -Ă, cuantici, -ce, adj. Referitor la cuantă sau la cuantificare. ◊ Număr cuantic = fiecare dintre numerele care caracterizează stările staționare ale unui atom, ale unei molecule etc. Mecanică cuantică = ramură a fizicii care studiază fenomenele care se petrec la scara atomilor. Electrodinamică cuantică = ramură a fizicii care studiază procesele elementare discontinue din câmpul electromagnetic și interacțiunea dintre câmpul electromagnetic și substanțe sau corpuri. [Var.: cvántic, -ă, adj.] – Din fr. quantique. DEX '98. Foto: Max Planck - fondatorul mecanicii cuantice, de la ro.wikipedia.org.
ȘOPOTÍ, șopotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre apă, vânt, frunze; la pers. 3) A murmura, a susura. 2. Intranz. și tranz. A vorbi în șoaptă, a schimba vorbe în șoaptă; a șopti. – Din șopot. DEX '98.
PEȘ s. n. (Pop.; în loc. adv.) Într-un peș = pe o parte, într-o latură, într-o rână; înclinat, pieziș, oblic. – Din tc. peș. DEX '98.
RUGBÍST, rugbiști, s. m. Jucător de rugbi. – Rugbi + suf. -ist. DEX '98. Comentariul Dexonline: Considerăm corecte și formele de feminin (rugbistă / rugbiste), întrucât există probe feminine de rugbi, inclusiv la nivel olimpic.
DÉXTER ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește pricepere și îndemânare; îndemânatic; abil; iscusit; dibaci. /<lat. dexter. NODEX.
FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). – Cf. făcăleț. Sursa: DEX '98.

4 iunie IMPRINSE, DRUIDICE, TAF, GOG, DEZNORAT, GIPSAT, BALBOR, FOT, CLAMPUS, CHIETISM, CTITORI - Topuri la partida Duplicat de la ora 19. Foto: Golanitza (galerie).

ÎMPRÍNDE vb. v. agăța, atârna, prinde, spânzura, suspenda. Sinonime.
DRUÍDIC, -Ă adj. Privitor la druidism sau la druizi. [Cf. fr. druidique]. DRUÍD s.m. Nume dat preoților vechilor celți, aleși pe viață de către nobilimea tribală, care au jucat un rol important în viața juridică și politică a triburilor până la cucerirea Galiei de către romani. [Pron. dru-id. / < fr. druide, cf. lat. druidae]. DN.
ȚÂF, țâfuri, s. n. (Reg.) 1. Fân amestecat cu mult rogoz. 2. Plantă abia răsărită din pământ. DLRM.
-TÁF elem. tafo-. MDN.
TAF prognoză de aerodrom privind evoluția vremii în interval de 9 ore cuprinzând: grupa de identificare a stației, orele pentru care este valabil și pentru care se prognozează situația meteo, grupa vântului, grupa vizibilităților, grupa timpului prezent, grupa norilor, grupa temperaturilor, jivrajul, grosimea stratului turbulenței, grupa de probabilitate de 30-40% de apariție a unor fenomene, orele între care este valabilă probabilitatea, grupa facultativă cu elemente meteo, grupa de interval de timp. Taf se elaborează din trei în trei ore. GTA.
GOG, gogi, s. m. (Reg.) Băiat sau tânăr prost, tont. – Cf. Gogu (n. pr.). DEX '98.
gog, goágă adj. (rudă cu gogleț, gogoman, gigît). Rar. Gogoman, prost. Scriban.
deznorá, pers. 3 sg. deznoreáză, vb. I refl. (reg., înv.) a se risipi norii; a se însenina. DAR.
GIPSÁT adj. v. CORSÉT Centură elastică lată (și întărită cu balene), care servește la strângerea taliei. ♢ Corset gipsat = (sau medical) = aparat special făcut din ghips sau din alt material, care servește la imobilizarea coloanei vertebrale sau pentru a corecta unele deformații ale sistemului osos. – Din fr. corset. [DEX '98]. Neoficial.
BÂLBÓR, bâlboare, s. n. (Reg.) Bulboană. DLRM.
FOT, foți, s. m. Unitate de măsură a iluminării, reprezentând iluminarea unei suprafețe de un centimetru pătrat care primește fluxul de un lumen repartizat uniform. – Din fr. phot. DEX '98.
-FÓT² elem. foto¹-. MDN.
clămpúș v. clempúș. DOOM 2; CLEMPÚȘ, clempușuri, s. n. Bucată de fier în formă de cârlig, pe care se sprijină clampa când se închide ușa. – Cleampă + suf. -uș. DEX '98.
CHIETÍSM/CVIETÍSM s. n. concepție etico-religioasă care recomandă contemplația mistică, negând importanța practicii rituale. ◊ (p. ext.) orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții. (< fr. quiétisme). MDN.
CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. Tranz. A întemeia, a funda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituții, unei asociații etc. – Din ctitor. DEX '98.
CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din. sl. ktitorŭ. Sursa: DEX '98.

3 iunie EXIG, BRAHME, AUROLACI, IAHTMENI, JUDECIM, PANSIV, RUTEANUL, VOTRITA - Topuri la partida Duplicat de la ora 16. Foto: Eliotys (galerie).

EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger. DEX '98.
BRÁHMA s. f. Rasă de găini grele (3,5-5,5 kg), originară din Asia, crescută în special pentru producția de carne. – Din n. pr. Brahma[putra]. DEX '98.
AUROLÁC I. s. n. lac pentru vopsit elemente metalice conținând solvenți cu efecte halucinogene. II. s. m. (fig.) copil fără cămin, al străzii, care se droghează cu aurolac (I). 3. (p. ext.) redus mintal. (n. com.). MDN.
IÁHTMEN s. m. v. iahtman; IÁHTMAN, iahtmani, s. m. Sportiv care practică iahtingul. [Scris și: yachtman. – Var.: iáhtmen] – Din fr. yachtman, engl. yachtsman. DEX '98.
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. DEX '98.
PANSÍV, -Ă, pansivi, -e, adj. (Ir. sau glumeț) Medidativ, gânditor. – Din fr. pensif. DEX '98.
RUTEÁN, -Ă, ruteni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume care se dădea ucrainenilor din Austro-Ungaria. 2. Adj. Care aparține rutenilor (1), privitor la ruteni. – Din germ. Ruthene. DEX '98.
VOTRÍ, votresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A peți. – Din votru. Sursa: DEX '98.

2 iunie EPITAF, BORNITUL, DEZI, TARCUISI, DEBITEZ, HEVEA, SIAJ, EXPIAM, POUND, FAGOT, TUG - Topuri la partida Duplicat de la ora 10. Foto: Minooletz (galerie), Miculprint (galerie).

EPITÁF, epitafuri, s. n. 1. Inscripție funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentință morală; p. ext. placă cu o inscripție funerară. ♦ Poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane. 2. Obiect de cult care constă dintr-o bucată de stofă pe care este brodată o scenă reprezentând punerea în mormânt a lui Isus Cristos; aer² (2). – Din ngr. epitáfion, fr. épitaphe. DEX '98.
BORNÍT (‹ fr. {i}; {s} von Born) s. n. Sulfură dublă de cupru și fier, care conține calcopirită, calcozină și argint formată în faza hidrotermală sau pe cale metasomatică. Are culoare arămie închisă, roșie și cu timpul se acoperă cu o peliculă irizată albastră. Este utilizat ca min. de cupru. DE.
DEZI - Forma flezionara de la DEZÍCE, dezíc, vb.
ȚĂRCUÍ, țărcuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un țarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Țarc + suf. -ui. DEX '98.
DEBITÁ¹, debitez, vb. I. Tranz. 1. A vinde marfă cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ Fig. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea și prelucrarea lor ulterioară. – Din fr. débiter. DEX '98.
HEVÉA s. f. Arbore exotic din regiunile tropicale, înalt și lipsit de ramuri la partea inferioară, din care se extrage cauciucul (Hevea brasiliensis). – Din fr. hévéa. DEX '98.
SIÁJ s. n. 1. dâră lăsată de o torpilă, de o navă în mers etc. 2. volum de fluid turbionar pe care îl lasă în urma sa un corp în mișcare într-un fluid. (< fr. sillage). MDN.
siáj s.n. în constr. a fi în siajul cuiva (franțuzism) A urma un maestru ◊ „Romanul [...] plutește undeva în siajul «Muntelui vrăjit».” R.lit. 17 IV 93 p. 9 (traduce fr. être dans le sillage de...; DEX – alt sens). DCR2.
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. DEX '98.
POUND s.m. Măsură anglo-saxonă de masă, egală cu 453,59 g. [Pron. paund. / < engl. pound]. DN.
fagot (‹ fr. fagot „legătură de lemne”; lat. phagotus; it. fagotto; fr. basson; germ. Fagott), instrument de suflat din lemn, alcătuit dintr-un tub curbat din lemn de arțar sau palisandru (în formă de U), cu sistem de clape (2) și ancie* dublă. Ancia se aplică peste un tub metalic în forma literei S (bocal). Corpul este demontabil, deosebindu-se patru părți: corpul mic, corpul mare, corpul care susține celelalte corpuri – având în același timp și cuveta de metal care se deschide pentru a evacua saliva- și pavilionul (bonet). F în do, folosit în orch., este de dimensiunea unui tub de orgă de 260 cm (8’), divizat în două părți paralele. F. are o întindere sonoră de trei octave* și jumătate, de la Si bemol₁-re²-mi². Se notează în cheia* fa și în cheia do de tenor, rareori în cheia sol. Din familia f. face parte și contrafagotul*. În orch. simf. se folosesc 2-3 f., rareori 4 fag., la indicația din partitură* „muta in c. fag.”. Partida* de f. se scrie în partitură sub partida de cl. Strămoșul f. datează din sec. 16 când abatele Afranio degli Albonesi din Ferrara (1539) reunește două bombarde (1) (instr. din familia ob. care era basul (1, 2) instr. de suflat cu ancie), făcându-le să comunice cu ajutorul unui sistem de tuburi. L-a numit „phagotus” deoarece semăna cu o legătură de lemne. La începutul sec. 17, Sigismund Scheltzer debarasează instr. de foalele pe care le deținea inițial și construiește adevăratul f. pe care îl denumește dolcian* datorită intonației foarte dulci. F. a suferit succesive modificări în sensul perfecționării, în 1851 Adolphe Sax construind chiar și un f. metalic. F. actual este construit după sistemul fr. Buffet și după sistemul germ. Heckel. F. tip Heckel a suferit modificări în ultimele decenii spre a se realiza omogenizarea registrelor (1). Are tubul mai lung și orificiile deplasate pentru a facilita sonoritatea registrului acut. Timbrul nazal și grav al f. îi conferă posibilități de expresie burlească dar și melancolică. Performanțele de construcție realizate în sec. 19-20 au determinat compozitorii să acorde mai multă importanță acestui instr. (în lucrări de Beethoven, Ceaikovski, Ravel, Dukas, Stravinski ș.a.). Compozitorii români (Iuliu Mureșianu, T. Fatyol, M. Moldovan) dedică concerte f., instr. apărând de asemenea și în lucrări camerale scrise pentru cvintet (1) de suflători (lemne și corn) sau dublu cvintet de suflători (ex. Dixtourul de Enescu). Abrev. în partituri: fag.; fg. Sursa: DTM.
fagot în cvartă, în cvintă, în terță, tenor v. fagottino. DTM.
TUG, tuguri, s. n. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor. DLRM.
țug, țúguri, s.n. (reg.) 1. tren. 2. curent de aer. 3. pluton. 4. trecere, căutare. 5. elastic la ghete. Sursa: DAR.

1 iunie Cei mai buni 20 de scrabbleri din ISC la categoria Clasic (Libere), dupa dictionarul LOC2000, vineri, 1 iunie 2012, la ora 14. In top sunt cuprinsi jucatorii care au disputat macar o partida in ultima saptamana.


5. Mejuly Julia Neacsu	6. Ybis	8. Yoz01 Doina Knall

10. Puiu99 Mihai Hrenciuc	12. Licuriciul	*13.* Fiul Vasile Mihalache

17. Michi Maestrul Sportului Mihai Negrea	18. Cosmindon Cosmin DONCIU

Azi pe ISC

Azi
pe ISC