FANTAXÍ, fantaxesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se fandosi. – Ngr. fantazome (aor. fantaxa). Sursa: DLRM.
fandaxésc și fant- v. intr. (ngr. fandázo, aor. fándaxa [scris fant-], arăt, reprezent [!]). Sec. 19. Fac paradă de ceva, mă fălesc. Sursa: Scriban.
RĂZDÁ, răzdáu, vb. I. Tranz. (Rar) A da de mai multe ori, a da mereu; a da mai mult. – Răz- + da. Sursa: DEX '98.
COLAGÓG (‹ fr. {i}; {s} gr. khole „bilă” + ago „a duce”) s. n. Aliment sau medicament care provoacă evacuarea bilei în intestin (ex. uleiul de măsline, sulfatul de magneziu). Sursa: DE.
MATUFÍ vb. IV. v. matofi; MATOFÍ, matofesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) 1. A îmbătrâni, a se ramoli. 2. A se îmbăta. [Var.: matufí vb.IV] – Cf. matuf. Sursa: DEX '98.
puichíță, puichíțe, s.f. (reg.) 1. puică mică. 2. bibilică, pichere, câță. 3. (mai ales la pl.) boabele de porumb rămase neînflorite după ce s-au făcut floricelele; puicuță. 4. plantă erbacee perenă, toxică, cu frunzele groase și lucitoare în formă de copită de cal, și cu flori mari, galbene-aurii; calce. 5. floarea-paștilor, de culoare albă. 6. nume de plantă. 7. numele unei specii de broască. Sursa: DAR.
STRÍPER, stripere, s. n. (Tehn.) Dispozitiv de strângere, cu cleștele, al macaralei de stripare. – Din germ. Stripper, engl. stripper. Sursa: DEX '98.
GEONÓMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de geonomie; propriu geonomiei. /<fr. géonomique; GEONOMÍE f. Totalitate a științelor care se ocupă cu studiul legilor fizice în legătură cu Pământul. /<fr. géonomie. Sursa: NODEX
JOÁNTĂ, joante, s. f. 1. Legătură făcută la capetele șinelor de cale ferată pentru a asigura continuitatea căii de circulație. 2. Legătură între două bare de oțel din armătura unui element de beton armat. – Din fr., engl. joint. Sursa: DEX '98.

29 martie SCULER, MAXI, LATENTEI, PAN, IT- Mihaildan; HAITASI, SCUD, STEL, BRAC, VOROVIT - Cris (foto, galerie), in meciul Mihaildan - Cris 419 - 518.

SCULÉR, sculeri, s. m. Muncitor care face sau repară scule (1). – Sculă + suf. -ar. Sursa: DEX '98.
lăcătúș-sculér s.m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la confecționarea sau la repararea sculelor ◊ „P.I., lăcătuș-sculer din R.P. Ungară, este inventatorul unei mașini de șlefuit pneumatice.” Sc. 3 III 62 p. 4 (din lăcătuș + sculer; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 233; DTP). Sursa: DCR2.
sculér-matrițér s.m. Sculer care este și matrițer ◊ „Discutând despre emisiunea «Seară pentru tineret», sculerul-matrițer Vasile C., Daniela T., confecționeră de piese radio, s-au referit la caracterul neconvingător al unora dintre rubricile acestei emisiuni.” Sc. 27 III 73 p. 4; v. și R.l. 12 VII 79 p. 6 (din sculer + matrițer). Sursa: DCR2.
sculér-șéf s.m. Șef al unei echipe/secții de sculărie ◊ „Unii dintre aceștia dețin chiar posturi-cheie în diferite sectoare ale uzinei; doi mecanizatori de agricultură coordonează producția de locomotive electrice [...] inginerul minier e sculer-șef etc.” Sc. 12 XI 69 p. 4 (din sculer + șef). Sursa: DCR2.
MÁXI adj. invar., subst. 1. Adj. invar. (Despre lungimea fustei) Care ajunge până aproape de gleznă. 2. Subst. Fustă, palton etc. maxi (1). – Din fr. maxi. Sursa: DEX '98.
MAXI- Element prim de compunere savantă cu sensul „maxim”, „foarte mare”. [< fr. maxi-, cf. lat. maximus]. Sursa: DN.
máxi-ecrán s.n. (spect.) Ecran gigantic ◊ „Pe maxi-ecranul montat în Piazza del Popolo din Roma, la două noaptea, în fața a zece mii de spectatori, se retransmitea finala.” Săpt. 30 VII 82 p. 12 (din maxi- + ecran). Sursa: DCR2.
LATÉNT, -Ă, latenți, -te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. – Din fr. latent, lat. latens, -ntis. Sursa: DEX '98.
LATÉNȚĂ, latențe, s. f. (Livr.) Stare latentă. – Din fr. latence. Sursa: DEX '98.
PAN¹- Element de compunere care înseamnă „tot”, „întreg” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr., ngr. pan-. Sursa: DEX '98.
PAN², pani, s. m. Denumire dată (în evul mediu) nobililor polonezi sau, p. gener., marilor boieri români; persoană care purta acest titlu. – Din pol. pan. Sursa: DEX '98.
IȚ, iți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat. Sursa: DAR.
HĂITÁȘ², hăitași, s. m. Om care, făcând gălăgie mare, stârnește vânatul din ascunzători și îl gonește spre vânători; gonaci, gonaș, bătăiaș, hăitar, crainic (3). – Haită + suf. -aș. Sursa: DEX '98.
HĂITÁȘ s. bătăiaș, gonaci, gonaș, mânător, (reg.) ciocănaș, hăitar, (prin Mold.) botaș. (~ la o vânătoare.). Sursa: Sinonime.
SCUD, scuzi, s. m. Veche monedă de argint sau de aur care a circulat în unele țări din Europa apuseană, valoarea ei variind după țări și epoci. – Din it. scudo. Sursa: DEX '98. Foto: moneda de 1 Scudo San Marino, de la taxfreegold.co.uk.
STEL s.n. (Bot.) Partea centrală din structura rădăcinii și tulpinii, care conține țesuturile conducătoare; cilindru central. [< germ. Stele]. Sursa: DN.
STEL²(O)-, -STÉL, -STELÍE elem. „cilindru central”. (< fr. stél/o/-, -stèle, -stélie, cf. lat. stela, gr. stele). Sursa: MDN.
BRAC¹, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Din fr. braque. Sursa: DEX '98.
BRAC², bracuri, s. n. Rest, rămășiță bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; de neîntrebuințat. Cal de brac. ♦ Spec. Deșeu rezultat în cursul fabricării hârtiei. – Din rus. brak. Sursa: DEX '98.
bric-à-brac s.n. (franțuzism) Adunătură de lucruri vechi, puse alandala ◊ „Acțiunea a fost plasată într-o singură odaie (atelierul pictoriței? budoarul ei?), hală domestică într-un fad bric-à-brac, cu o singură ușă, monotonizând, exasperant, intrarea și ieșirea personajelor.” R.lit. 17 IV 80 p. 17 (din fr. bric-à-brac; DEX, DN3). Sursa: DCR2.
VOROVÍ vb. v. conversa, dialoga, discuta, flecări, îndruga, pălăvrăgi, relata, sporovăi, spune, trăncăni, vorbi, zice. Sursa: Sinonime.

PLEDÁNT, -Ă, pledanți, -te, adj. Care pledează o cauză în fața unei instanțe judecătorești. ◊ Avocat pledant = avocat care are dreptul să susțină o cauză în fața unei instanțe judecătorești, în schimbul unui onorariu. – Din fr. plaidant. Sursa: DEX '98.
OJÓG, (1) ojoage, s. n., (2) ojogi, s. m. (Reg.) 1. S. n. Băț (cu o cârpă udă la un capăt) folosit pentru a curăța cuptorul de spuză, pentru a mișca jarul etc. 2. S. m. Fig. Om înalt și subțire. [Var.: ojóc s. n.] – Din magh. azsag. Sursa: DEX '98.
ÓNIX n. 1) Mineral care prezintă o alternare de straturi, negre și albe sau albe și roșii, întrebuințat la confecționarea obiectelor decorative. 2) Piatră semiprețioasă confecționată din acest mineral. [Acc. și oníx] /<fr. onyx. Sursa: NODEX.
-ÓNIX² elem. onic(o)-. Sursa: MDN.
ÓNIX s. (înv.) soliman. (Inel împodobit cu un ~.). Sursa: Sinonime.
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. Sursa: DEX '98.
PUFUIÁT, -Ă, pufuiați, -te, adj. (Rar) Pufos. – Din puf². Sursa: DLRM.
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. Sursa: DEX '98.
BLUF, blufuri, s. n. (Livr.) Atitudine neîntemeiată prin care se urmărește intimidarea cuiva. [Pr.: și: blaf] – Din engl. bluff. Sursa: DEX '98.
RACHIÁȘ, rachiașe, s. n. Diminutiv al lui rachiu. [Pr.: -chi-aș] – Rachiu + suf. -aș. Sursa: DEX '98.
JUNC, junci, s. m. Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug. – Lat. juvencus. Sursa: DEX '98.
CURIÁT, -Ă, curiați, -te, adj. Care este compus din curii¹; format pe curii¹, pe adunări. [Pr.: -ri-at] – Din lat. curiatus. Sursa: DEX '98.
MIED, mieduri, s. n. (Pop.) Hidromel. – Din sl. medŭ. Sursa: DEX '98.

ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
EUTROFÍE, eutrofii, s. f. Dezvoltare armonioasă a organismului, ca urmare a unei bune nutriții a țesuturilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutrophie. Sursa: DEX '98.
OBÓD, oboduri, s. n. (Reg.) Veșcă făcută din coajă de copac sau din lemn, așezată în jurul pietrelor morii țărănești, pentru a împiedica risipirea făinii. – Sb. obod. Sursa: DLRM.
GURÚT s. n. (Reg.) Pastă alimentară făcută din făină de hrișcă și de grâu, cu adaos de brânză, lapte și ouă. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
PUÁH interj. Cuvânt care exprimă dezgustul, scârba. Sursa: DLRM.
RĂZNÍ, răznesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre vite) A se pierde, a se depărta de cârd sau de turmă; (despre oameni) a se despărți, a se izola de ai săi; a se înstrăina. – Din razna. Sursa: DEX '98.
PEÁJ s. n. Drept de a folosi o cale ferată străină pentru transportul de mărfuri cu vehicule proprii. – Din fr. péage. Sursa: DEX '98.
CĂPRÍU, -ÍE, căprii, adj. Căprui. – Capră + suf. -iu. Sursa: DEX '98.
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. scr. bujati. Sursa: DEX '98.

24 martie FARNESOL, TEX, CANAFII, HIALOIDA, VIUT - Nefertiti (foto 1, robot, galerie); DEBUSAU, MESI, LOM, TUGU, RECENZASEM - Maestrul Sportului Mihu (foto 2, galerie, interviu), in meciul Nefertiti - Mihu 630 - 688.

farnesól s. m. Sursa: Ortografic; Farnesol is a natural organic compound which is an acyclic sesquiterpene alcohol found as a colorless liquid. It is insoluble in water, but miscible with oils. It is the building block of most, and possibly all, acyclic sesquiterpenoids and is an important starting compound for organic  synthesis. Sursa: www.babylon.com.
TEX¹ ~uri n. Cui mic folosit la confecționarea și repararea încălțămintei. /<fr. tex. Sursa: NODEX.
TEX² ~uri n. Unitate de măsură a gradului de finețe a firelor textile, egală cu greutatea în grame a o mie de metri de fir. /<fr. tex. Sursa: NODEX.
canáf s.n. / s.m., pl. canáfuri / canáfi. Sursa: Ortografic.
CANÁF ~uri n. Element ornamental, constând dintr-un mănunchi de fire legate sau împletite, cu care se împodobesc diferite obiecte; ciucure. /<ung. kanaf. Sursa: NODEX.
HIALOÍD, -Ă, hialoizi, -de, adj. 1. (Livr.) Care are aspect sticlos. 2. (Anat.; în sintagmele) Umoare hialoidă = lichid transparent care umple fundul globului ocular. Membrană hialoidă = membrană subțire care învelește corpul vitros. [Pr.: hi-a-lo-id] – Din fr. hyaloïde. Sursa: DEX '98.
VIÚȚ, -Ă, viuți, -e, adj. Viuleț. ◊ Expr. Viu-viuț = viu, nevătămat. – Din viu² + suf. -uț. Sursa: DLRM.
DEBUȘÁ, debușez, vb. I. Intranz. A ieși dintr-un loc îngust, dintr-un loc acoperit. – Din fr. déboucher. Sursa: DEX '98.
MESÍ, mesesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A sta la masă, a benchetui. – Din masă³. Sursa: DLRM.
MEȘI s. m. pl. Un fel de încălțăminte fără toc, confecționată din piele subțire și purtată în trecut de bărbați, peste ciorapi. ◊ Expr. (Fam.) A nu-i da (cuiva) meșii = a nu-i conveni (cuiva); a nu avea curaj, a nu cuteza. A-l ține (pe cineva) meșii = a fi în stare, a putea. – Din tc. mest. Sursa: DEX '98.
LOM ~uri n. 1) reg. Bară de oțel, teșită la unul din capete, utilizată ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea corpurilor grele; rangă. 2) Pârghie de oțel folosită la montarea căii ferate. /<rus. lom. Sursa: NODEX.
ȚÚGU interj. Strigăt (repetat) cu care se cheamă porcii. Sursa: DLRM.
RECENZÁ vb. I. tr. 1. A analiza critic (o lucrare literară, un spectacol etc.); a comenta. 2. A face un recensământ. [P.i. -zez. / < fr. recenser, cf. germ. rezensieren]. Sursa: DN.

23 martie VIDEOURI, HOUSE, TOVAL, ZENIT, JAPA, APNEE, FAMENI, SAMSARITII, HOGEAC, JUDECIM, AVI, CRUG, OXIURI, REMF - Topuri la partida Duplicat de la ora 0.30. Foto: Agnostic (galerie), Vidi2013 (galerie).

VIDEO² adj. invar. Care se referă la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. [Pr.: -de-o] – Din fr. vidéo, engl. video. Sursa: DEX '98.
house (angl.) [pron. haŭs] s. n., art. house-ul. Sursa: DOOM 2.
TOVÁL, tovaluri, s. n. 1. Piele de vacă, de vițel, de porc sau de cal, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice, din care se confecționează încălțăminte rezistentă. 2. Fig. (Fam.) Obraz (gros) al unei persoane (fără caracter). – Din ucr. tovar. Sursa: DEX '98.
ZENÍT s. n. Punct de intersecție al verticalei locului cu sfera cerească situat deasupra capului observatorului și opus nadirului; amiază. ♦ Fig. Culme, apogeu, înălțime. – Din fr. zénith. Sursa: DEX '98.
JÁPĂ, jape, (Reg.) Nuia subțire și elastică. ◊ Bătaie dată cu o astfel de nuia. – Din jap. Sursa: DEX '98.
APNÉE f. Întrerupere temporară a respirației, voită sau cauzată de o boală. [Art. apneea; G.-D. apneii; Sil. a-pne-e] /<fr. apnée. Sursa: NODEX.
FÁMEN, fameni, s. m. (Înv.) Bărbat castrat; spec. eunuc. ♦ Fig. Bărbat decăzut din punct de vedere moral. – Refăcut din fameni (pl. lui famăn înv. „bărbat castrat”, din lat. *feminus, din femina). Sursa: DEX '98.
SĂMSĂRÍ, sămsăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face treburi de samsar, a mijloci afaceri; a trafica. – Din samsar. Sursa: DLRM.
hogeác (reg.) s. n., pl. hogeácuri. Sursa: DOOM 2.
JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec. Sursa: DEX '98.
AVI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) pasăre”, „referitor la păsări”. [< fr. avi-, cf. lat. avis]. Sursa: DN.
ÁVĂ¹ s. m. (Neobișnuit) Părinte, tată; (prin restricție) nume dat călugărilor bătrâni. – Slav (v. sl. avva < gr.). Sursa: DLRM.
CRUG, cruguri, s. n. (Înv.) 1. Orbită a lunii sau a unei planete. ◊ Crugul cerului (sau ceresc) = bolta cerească. 2. Ciclu solar (sau lunar). – Din rus., scr. krug. Sursa: DEX '98.
OXIÚR, oxiuri, s. m. Vierme parazit care trăiește în intestinul oamenilor (mai ales al copiilor) și al unor animale, depunându-și ouăle în jurul orificiului anal. [Pr.: -xi-ur] – Din fr. oxyure. Sursa: DEX '98.
REMF, s. m. Plantă cu flori galbene, dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsulă în formă de pară (Aristolochia clematitis). – Din săs. rämp, remp. Sursa: DEX '98.

22 martie EVI, POS, ON, FRES - Maestrul Sportului Littlebig (foto 1, galerie); CENUR, ELECTRUM, ARESTANT, SLIM, OTAVA, CUPID - Zurix (foto 2, robot, galerie), in meciul Littlebig - Zurix 637 - 525.

ev (livr.) s. n. / s. m., pl. évuri / evi. Sursa: DOOM 2.
POȘ s.n. Cornet din pânză densă prevăzut la un cap cu șpriț de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. [< fr. poche]. Sursa: DN.
pos, posuri, s.n. (înv.) altoi; răsad; plantă. Sursa: DAR.
pos (-suri), s. n. – Batic. – Var. Banat poșe. Tc. (bg.) poș, sb. poša (Tiktin; Candrea). Sursa: DER.
POȘ s. v. poștă. Sursa: Sinonime.
poș², póșuri, s.n. (reg.) 1. alică mijlocie sau mare, folosită la vânătoare; bucățică de fier folosită în loc de alică. 2. (în forma: poș) glonț de vânătoare; cartuș. Sursa: DAR.
–ON Element secund de compunere savantă cu semnificația (în terminologia fizicii) „corpuscul nucleonic” și (în terminologia biologiei) „unitate funcțională”. [Cf. fr. -on, it. -one]. Sursa: DN.
on, ónuri s. n. A șaisprezecea literă a alfabetului chirilic. (din sl. on). Sursa: DMLR.
ANTHROPOS ON TUT ISTHI KAI MEMNES AEI (Aυθρωποζ ων τοντ ϰχι μέμνηζ ἀει) (gr.) nu uita niciodată că ești om! – Maximă aparținând poetului grec Philemon. Constituie un apel pentru păstrarea unei condiții umane superioare în orice împrejurare. Sursa: DE.
IL FAUT BONNE MÉMOIRE APRÈS QU’ON A MENTI (fr.) trebuie o memorie bună după ce ai mințit – Corneille, „Le menteur”, act IV, scena 5. Sursa: DE.
LA FAÇON DE DONNER VAUT MIEUX QUE CE QU’ON DONNE (fr.) felul în care dai prețuiește mai mult decât ceea ce dai – Corneille, „Le menteur”, act I, scena 1. V. și Bis dat qui cito dat. Sursa: DE.
LA PLUS PERDUE DE TOUTES LES JOURNÉES EST CELLE OU L’ON N’A PAS RI (fr.) ziua cea mai (deplin) pierdută din toate este cea în care n-ai râs – Chamfort, „Maximes, caractères et anecdotes”, II. Sursa: DE.
FREȘ adj. (Fam.; despre oameni) Care nu este obosit, vioi; p. restr. (despre înfățișarea lor) care exprimă prospețime, sănătate, tinerețe. – Din fr. fraîche. Sursa: DEX '98.
CENÚR, cenuri, s. m. (Med.) Formă larvară a teniei care se dezvoltă parazitar în organism. – Din fr. cénure. Sursa: DEX '98.
ELÉCTRUM s. n. Aur nativ care conține o mare cantitate de argint, de culoare galben-deschis până la albă-argintie, maleabil și ductil. – Din fr. électrum. Sursa: DEX '98.
ARESTÁNT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat, deținut. – Germ. Arrestant. Sursa: DLRM.
SLIM s. n. v. slin. Sursa: DEX '98.
slim (-muri), s. n. – Sfat, adunare de tătari. Origine necunoscută, dar probabil tătară. Sec. XVII. – Der. slimui, vb. (înv., a sfătui, a aviza). Sursa: DER.
OTÁVĂ s. f. Iarbă care crește în același an, după ce câmpul a fost cosit sau pășunat; p. ext. loc unde crește această iarbă. – Din bg., scr. otava. Sursa: DEX '98.
CUPÍD, -Ă, cupizi, -de, adj. (Livr.) Apucător, avid de câștig; lacom, hrăpăreț. – Din fr. cupide, lat. cupidus.
Sursa: DEX '98.

21 martie HON, COPTE, CVAS, TRASORUL, ART- Lexluthor (foto, galerie); IGA, DOAPA, URDUCATI, BIV, GERAM - Aiureala, in meciul Lexluthor - Aiureala 529 - 593.

HON, honuri, s. n. Sculă așchietoare alcătuită dintr-un corp rotativ de oțel pe care sunt fixate mai multe pietre abrazive și care este utilizată la finisarea suprafețelor cilindrice interioare ale pieselor metalice. – Din engl. hone. Sursa: DEX '98.
COPT³, -Ă, copți, -te, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația indigenă a Egiptului. ♦ Creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia. 2. Adj. Care aparține copților³ (1), care se referă la copți. ♦ (Substantivat f.) Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți³ (1) ca limbă de cult. – Din fr. copte. Sursa: DEX '98.
CVAS, cvasuri, s. n. Băutură răcoritoare, cu gust acrișor, obișnuită la ruși, preparată prin fermentare din fructe sau din apă, pâine și malț. – Din rus. kvas. Sursa: DEX '98.
TRASÓR, (1, 2, 3) trasoare, s. n., (4) trasori, s. m. 1. S. n. Unealtă formată dintr-un ac de oțel cu mâner de lemn, folosită pentru a indica pe o piesă metalică brută contururile suprafețelor de prelucrat; trasator (2). 2. S. n. Unealtă de oțel cu mâner de lemn, folosită în legătorii pentru trasarea liniilor pe marginea scoarțelor îmbrăcate în piele sau pe marginea pielii la cotoare și la colțurile trase în piele, precum și la călcarea falțului la legăturile în pânză. 3. S. n. Glonț, proiectil învelit într-un material fosforic, care se aprinde în clipa descărcării, descriind în aer o traiectorie luminoasă. 4. S. m. (Fiz.) Izotop radioactiv al unui element stabil, pe care îl însoțește peste tot, permițând recunoașterea și urmărirea acestuia într-un sistem. – Din fr. traceur. Sursa: DEX '98.
art decó s.f. Artă aplicată obiectelor utilitare (mobilier, costumație, ceramică etc.) ◊ „Dacă vreți, vă pot desena fotoliile joase, model art deco din bibliotecă (the library). Aici se adună întreaga familie când J.R. mai omoară pe cineva sau mai dă faliment [...]” Cont. 31 V 81 p. 9. ◊ „Situându-și activitatea în orizontul distinct al esteticii industriale, fără contaminări cu art-deco sau hibridizări deconcertante [...] realizează dubla performanță de a-și demonstra incontestabilele calități de creatori [...]” R.l. 29 XI 84 p. 8 (din fr. art(s) déco(ratifs); cf. engl. art-deco; BD 1968). Sursa: DCR2.
op-árt loc.s. (arte; anglicism) Curent în arta plastică modernă în care se pune accentul pe efectele optice ◊ „R.W., cu mijloacele op-artului, sau J.R. aduc paralel imagini în care ritmul linear preponderent demonstrează o experiență vizuală întemeiată pe o bună cunoaștere a unora dintre curentele artistice mondiale.” Sc. 18 I 75 p. 4. ◊ „Vasarely este considerat a fi inițiatorul unui curent artistic de anvergură, în perioada anilor 1950 – op-art, preluat și de către creatorii americani.” R.lit. 28 II 85 p. 22; v. și Săpt. 2 XI 79 p. 3 (din engl. op art; DN3, DEX-S). Sursa: DCR2.
pop-árt sint.s. (cuv. engl.; artă) Formă a creației plastice care constă mai ales în reunirea unor obiecte (resturi) cotidiene ◊ „În ceea ce privește pop-art-ul, modalitate de sorginte populară cultivată de o seamă de artiști, reprezintă, în realitate, o artă inspirată de gustul estetic periferic considerat «popular».” Sc. 25 X 78 p. 4. ◊ „Subjugat de pop-art, a adus între primii arta americană în muzeele renane.” R.lit. 39/95 p. 15; v. și Săpt. 2 XI 79 p. 3 (cf. fr. pop-art; PR 1955, BD 1969; DN3). Sursa: DCR2.
arț și harț n., pl. urĭ, și (maĭ vechĭ) arțĭ și harțĭ m. pl. (prescurtat din Arțivur și -urț, numele cîneluĭ [!] căruĭa, după credința poporuluĭ, se închină Armeniĭ și poreclă dată Armenilor, d. ngr. Artzivúrtzi, mgr. Artzivúrion, ĭar acesta d. arm. aračayork, timpu din aintea [!] postuluĭ mare. A mînca de frupt Mercurea și Vinerea „ca un cîne [!]” înseamnă „a te spurca”, ca adoratoriĭ cîneluĭ). Munt. Timpu cînd se mănîncă carne și Mercurea, și Vinerea, ca' n săptămîna a zecea înainte de Paște, a brînzeĭ (cînd nu se mănîncă carne, dar, se mănîncă lapte și oŭă), a Pașteluĭ, a Rusaliilor și de la Crăcĭun pînă la Bobotează: A mînca harț orĭ de harț, a nu ținea postu. – Ghib. (Traista, 129) zice: „Săptămîniĭ albe saŭ a brînzeĭ îĭ precede o săptămînă în care se mănîncă vrîstat; această săptămînă se cheamă hirța. În aintea hirțeĭ e cîrneleaga. Tot cîrneleagă e și săptămîna întîĭa după Crăcĭun. Cînd cîșlegile țin numaĭ cincĭ săptămînĭ, avem săptămîna întîĭa cîrneleagă, a doŭa hirță, a treia cîrneleagă, a patra hirță, ĭar a cincea a brînzei”. – Vechĭ și hîrț, pl. urĭ. În Mold. hîrță, pl. e. Sursa: Scriban.
ÍGA interj. v. inga; ÍNGA interj. Iată! uită-te! [Var.: íga interj.] – Et. nec. Sursa: DEX '98.
doápă s. f., g.-d. art. doápei; pl. doápe. Sursa: Ortografic.
doapă, doape s. f. (peior.) femeie scundă și grasă. Sursa: Argou.
URDUCÁ, urdúc, vb. I. V. hurduca. Sursa: DEX '98.
biv adv. – Înainte cu unele titluri, indică faptul de a se fi aflat persoana respectivă într-o funcție în care nu mai este: biv vel logofăt, fost mare cancelar; biv vornic, fost vistiernic. Sl. byvŭ. Termen administrativ, nu aparține limbii vii. Înv. Sursa: DER.
biŭ și biv n. (ung. bö, böv, larg, frecŭent, îmbelșugat, de unde și böseg, belșug. V. bios, belșug). Vechĭ. În de biŭ saŭ de biŭ, din belșug. – În Ban. din biŭ. – În Ps. S. a fi ên de biŭ, a locui. Sursa: Scriban.
A GERÁ ~éz tranz. (domenii de activitate, afaceri etc.) A administra în locul (și pe socoteala) altei persoane. /<fr. gérer, lat. gerere. Sursa: NODEX.

NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus. Sursa: DEX '98.
per pédes (lat.) loc. adv. Sursa: DOOM 2.
PER PEDES APOSTOLORUM (lat.) cu picioarele apostolilor – Pe jos. În grecește, „apostolos”, trimis departe, care străbate drumurile pe jos și desculț. Sursa: DE.
NOVÁC, novaci, s. m. Nume dat în mitologia populară unui personaj închipuit ca un om puternic și voinic. – Din n. pr. Novac. Sursa: DEX '98.
LA³, lau, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) spăla (pe cap); A (se) scălda, a (se) îmbăia. ◊ Compus: lă-mă-mamă subst. = om prost, lălâu. [Prez. ind.: lau, lai, lă, lăm, lați, lau] – Lat. lavare. Sursa: DEX '98.
IC, icuri, s. n. (Reg.) Pană de despicat lemne. – Din magh. ík (lit. ék). Sursa: DEX '98.
IC s. pană, (reg.) nadă, penuș, (Maram.) cui, (Ban.) găvozd, (Transilv. și Ban.) țintă. (~ de despicat lemne.). Sursa: Sinonime.
IN SPE loc. adv. pe, în viitor. (< lat. in spe). Sursa: MDN.
BÍGĂ, bigi, Aparat format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută de scripeți, cu ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi. – Din fr. bigue. Sursa: DEX '98.
CAFTÁN, caftane, s. n. (Înv.) Manta orientală, albă, lungă și largă, împodobită cu fire de aur sau de mătase, pe care o purtau domnitorii și boierii români. ◊ Expr. A îmbrăca (cu sau în) caftan = a (se) ridica la rangul de domn sau de boier. ♦ Simbol al rangului de boier. – Din tc. kaftan. Sursa: DEX '98.

BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; slujbaș. 3. (Înv.) Soldat făcând parte dintr-o breaslă (3). – Din breaslă + suf. -aș. Sursa: DLRM.
BRESLÁȘ s. (înv.) isnaf, rufet, rufetaș. (~ul era membrul unei bresle.). Sursa: Sinonime.
NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus, -a. Sursa: DEX '98.
NAN²(O)- elem. „mic, nedezvoltat”; „a miliarda parte”. (< fr. nan/o/-, cf. lat. nanus, gr. nanos, pitic). Sursa: MDN.
JÍGLĂ, jigle, s. f. (Reg.) Stinghie care se află la jug între gâtul boului și cuiul care intră prin jug și proțap. – Din bg. žegla. Sursa: DEX '98.
PISĂGÍ vb. v. bate, bătători, bătuci, îndesa, mărunți, pisa, presa, sfărâma, zdrobi. Sursa: Sinonime.
HEXÁN, hexani, s. m. Hidrocarbură saturată, volatilă, incoloră, insolubilă în apă, cu miros specific, care se obține prin distilare din petrol și care este folosită ca dizolvant. – Din fr. hexane. Sursa: DEX '98.
EBÉN s. n. Varietate de lemn tare, greu și de culoare închisă, obținută din arbori exotici, în special din abanos, și intrebuințată la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus. Sursa: DEX '98.
CROMIZÁ vb. I. tr. A trata o piesă metalică prin procedeul cromizării. [< fr. chromiser]. Sursa: DN.
ROMÁNȚ s. n. v. roman¹. Sursa: DEX '98.
A CONSUNÁ pers. 3 consúnă intranz. (despre sunete muzicale) A produce o consonanță. /<fr. consonner. Sursa: NODEX.
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu]. Sursa: DN.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. Sursa: DTM.

dóxă (-xe), s. f. – Prudență, înțelepciune, minte. – Var. doxie, docsă, docsie. Mr. dhoxă. Ngr. δόξα „glorie, considerație” (Tiktin; Gáldi 175). Este destul de popular; se folosește cu forma doftă, (Munt., reputație). – Der. doxologie, s. f. (te deum), din gr. δοξολογία (sec. XVIII, cf. Gáldi 175); doxastar, s. n. (carte care conține doxologiile), din ngr. δοξασταριον; doxastih, s. n. (motet care însoțește doxologia), din ngr. δοξαστιχόν. Sursa: DER.
RONJÁT, -Ă, ronjați, -te, adj. Corodat. – V. ronja. Sursa: DEX '98.
PSI s. m. invar. A douăzeci și treia literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetelor ps; a patruzecea literă a alfabetului chirilic, corespunzând sunetelor ps și numărului 700. – Din gr. psi. Sursa: DEX '98.
BĂBÁR, băbari, s. m. (Reg.) Om însurat. – Din babă + suf. -ar. Sursa: DLRM.
MĂGÁN adv. (Reg.; în expr.) De măgan = de la sine, din proprie voință. – Magh. magán. Sursa: DLRM.
ALCOXÍD, alcoxizi, s. m. (Chim.) Alcoolat. – Din fr. alcoxid; ALCOOLÁT s. m. Derivat al acoolului, obținut prin înlocuirea hidrogenului din grupa hidroxil cu un metal. [Pr.: -co-o-] – Din fr. alcoolate. Sursa: DEX '98.
RIPS, ripsuri, s. n. Țesătură de bumbac sau de mătase, cu dungi paralele și înguste, în relief, folosită pentru tapisarea mobilelor și pentru confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte. – Din germ. Rips. Sursa: DEX '98.
FURCHÍȚĂ, furchițe, s. f. (Pop., rar) Furcuță (1). – Furcă + suf. -iță. Sursa: DEX '98.
EUPEPSÍE, eupepsii, s. f. Digestie ușoară. [Pr.: e-u-] – Din fr. eupepsie. Sursa: DEX '98.
ȚÂFNÍ, țâfnesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A pufni pe nas de mânie, a vorbi cu ciudă. ♦ (Despre animale) A sufla cu putere pe nări, a sforăi. – Din țâfnă. Sursa: DEX '98.

16 martie NON, GIGA, NEMET - Neaion; POLIGNIM, ARZ, DUPACIM - Prettyflor (foto, galerie), in meciul Neaion - Prettyflor 511 - 559.

NON- Element de compunere care însemnează „nu” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat., fr. non-. Sursa: DEX '98.
PERSONA NON GRATA subst. Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. p. gener. persoană indezirabilă. [Pr.: persóna non gráta] – Loc. lat. Sursa: DEX '98.
NON TROPPO loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Nu prea mult. [< it. non troppo]. Sursa: DN.
SÍNE QUA NON loc. adj. (condiție) fără de care nu se poate; indispensabil, necesar. (< lat. /conditio/ sine qua non). Sursa: MDN.
NON, NISI PARENDO, VINCITUR (lat.) nu o birui, dacă nu i te supui – Fr. Bacon, „Novum Organum”, aphorism, 129. În variantă engleză: „Nature, to be commanded, must be obeyed” („Trebuie să te supui naturii că să-i poți porunci”). Omul nu poate determina natura să-i servească interesele decât cunoscând și respectând legile ei. Sursa: DE.
ACTA, NON VERBA (lat.) fapte, nu vorbe – Faptele sunt mai grăitoare decât vorbele. Variantă: Res, non verba. Sursa: DE.
AMORI FINEM TEMPUS NON ANIMUS FACIT (lat.) timpul pune capăt dragostei, nu judecata – Publilius Syrus, „Sententiae”, 35. Sursa: DE.
AQUILA NON CAPIT MUSCAS (lat.) vulturul nu prinde muște – Cine este preocupat de lucruri importante nu se lasă furat de nimicuri. V. și De minimis non curat praetor. Sursa: DE.
CAESAR NON SUPRA GRAMMATICOS (lat.) împăratul nu este mai presus de gramatici – Replică dată lui Sigismund de Luxemburg când, corectat de arhiepiscopul Placentius pentru o greșeală gramaticală, ar fi spus: „Ego sum rex Romanus et supra grammaticam” („Sunt împărat roman și mai presus de gramatică”). V. și Non est princeps supra leges, sed leges supra principem. Sursa: DE.
DE GUSTIBUS (ET COLORIBUS) NON DISPUTANDUM (lat.) despre gusturi (și culori) nu se discută – Adagiu scolastic. S-a răspândit ca o justificare a libertății de a avea preferințe personale în domeniul nedemonstrabilului. Sursa: DE.
DE MINIMIS NON CURAT PRAETOR (lat.) pretorul nu se ocupă de treburile mărunte – Recomandare de a nu-ți irosi timpul cu preocupări minore. V. și Aquila non capit muscas. Sursa: DE.
EPISTULA NON ERUBESCIT (lat.) scrisoarea nu roșește – Cicero, „Epistulae ad familiares”, V, 12, 1. Autorul își scuză astfel confidențele din scrisori. În sens mai larg: hârtia suportă orice. Sursa: DE.
GRAECA SUNT, NON LEGUNTUR (lat.) (aceste cuvinte) sunt scrise pe grecește, nu se citesc – Avertisment asupra unui text ininteligibil, dificil, în Evul Mediu, limba greacă nemaifiind cunoscută, pasajele scrise în grecește din lucrările latine se săreau. Sursa: DE.
GUTTA CAVAT LAPIDEM NON VI, SED SAEPE CADENDO (lat.) picătura găurește piatra nu prin forță, ci prin continua ei cădere – Ovidiu, „Ex Ponto”, IV, 10, 5. Voința stăruitoare învinge cu timpul orice obstacol. Sursa: DE.
HYPOTHESES NON FINGO (lat.) nu născocesc ipoteze – Newton, într-o scrisoare către R. Hooke, din 5. febr. 1676. Teoriile valabile se întemeiază numai pe cercetarea faptelor. Sursa: DE.
IL FAUT MANGER POUR VIVRE ET NON PAS VIVRE POUR MANGER (fr.) trebuie să mănânci ca să trăiești și nu să trăiești ca să mănânci – Maximă cunoscută încă din Antichitate, repusă în circulație de Moliére („Avarul”, act. III, scena 1). Sursa: DE.
IN SILVAM NON LINGA SILVAM (lat.) să nu duci lemne în pădure – Horațiu, „Satirae”, I, 10, 34. Sursa: DE.
MANIFESTUM NON EGET PROBATIONE (lat.) ceea ce este evident nu are nevoie de dovadă – Principiu de drept civil roman. Sursa: DE.
MORS NATURAE FINIS EST, NON POENA (lat.) moartea este sfârșitul firesc, nu o pedeapsă – Cicero, „Pro Milone”, 37, 101. Sursa: DE.
MULTUM, NON MULTA V. NON MULTA, SED MULTUM. Sursa: DE.
NATURALIA NON SUNT TURPIA (lat.) lucrurile firești nu sunt rușinoase – Principiu al Școlii cinice. Sursa: DE.
NATURA NON FACIT SALTUS (lat.) natura nu face salturi – Idee formulată de Leibniz în „Nouveaux essais sur l’entendement humain”, IV, 16 și reluată de Linné. Sintetizează concepția fixistă asupra naturii vii. Sursa: DE.
NECESSITAS NON HABET LEGEM (lat.) necesitatea nu are lege – Adagiu din dreptul roman. A avut o largă circulație în forme ușor modificate. Utilizat ca argument suprem în cazuri de forță majoră, dar și pentru a justifica arbitrarul. Sursa: DE.
NIHIL EST IN INTELLECTU QUOD NON PRIUS FUERIT IN SENSU (lat.) nu există nimic în minte fără să fi fost mai înainte în simțuri – Principiu care rezumă concepția senzualistă a lui J. Locke, îndreptat împotriva teoriei carteziene a ideilor înnăscute. Sursa: DE.
NON BIS IN Idem (lat.) nu de două ori pentru același (lucru) – Axiomă juridică potrvit căreia nu poți fi judecat de două ori pentru aceeași vină. P. ext. Recomandare pentru a evita repetarea unui subiect, a unei metode. Sursa: DE.
NON DECET (lat.) nu se cuvine – Avertisment asupra unei acțiuni care nu trebuie întreprinsă sau a unui cuvânt ce nu trebuie rostit. Sursa: DE.
NON ERAT HIS LOCUS (lat.) aceatea nu-și aveau locul aici – Horațiu, „Ars poetica”, 19. Îndemn la evitarea digresiunilor inutile sau a cuvintelor superflue. Sursa: DE.
NON EST PRINCEPS SUPRA LEGES, SED LEGES SUPRA PRINCIPEM (lat.) nu conducătorul stă deasupra legilor, ci legile deasupra conducătorului – Principiu atribuit lui Pliniu cel Tânăr. Toți oamenii, indiferent de rangul lor social, sunt datori să respecte legea. V. și Caesar non supra grammaticos. Sursa: DE.
NON MULTA, SED MULTUM (lat.) nu multe, ci mult – Quintilian, „De institutione oratoria”, X, 1, 59; Pliniu cel Tânăr „Epistulae”, 7. Nu mulțimea cunoștințelor contează, ci calitatea lor. Trebuie să spui mult în cuvinte puține. Variantă: Multum, non multa. Sursa: DE.
NON NOVA, SED NOVE (lat.) nu lucruri noi, ci într-un chip nou – Originalitatea unei opere literare constă în maniera proprie, inedită de tratare nu noutatea subiectului. Sursa: DE.
NON OLET (PECUNIA) (lat.) banii n-au miros – Replică pe care a dat-o împăratul Vespasian fiului său, Titus, care-i reproșa că înființase latrine cu taxă pentru a reface visteria țării. Ironie la adresa celor ce obțin câștiguri bănești prin mijloace nedemne sau necinstite. Sursa: DE.
NON OMNIA POSSUMUS OMNES (lat.) nu toți putem toate – Vergiliu, „Bucolica”, VIII, 63. Omul nu este universal. Sursa: DE.
NON OMNIS MORIAR (lat.) – Horațiu, „Ode,” III, 30, 6. Un mare creator supraviețuiește prin opera sa. Sursa: DE.
NON QUIA DIFFICILIA SUNT. NON AUDEMUS, SED QUIA NON AUDEMUS, DIFFICILIA SUNT (lat.) nu fiindcă (lucruriel acestea) sunt grele nu avem curaj, ci fiindcă nu avem curaj, ele sunt grele – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 104, 26. Sursa: DE.
NON SCHOLAE, SED VITAE DISCIMUS (lat.) nu învățăm pentru școală, ci pentru viață – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 106. Instruirea nu este un scop în sine. Ea are în vedere pregătirea omului pentru viața socială. Sursa: DE.
NOVUM ET AD HUNC DIEM NON AUDITUM! (lat.) ceva nou și nemaiauzit până astăzi! – Cicero, „Pro ligario”, I, 1. Expresie ironică. Sursa: DE.
NULLUM EST IAM DICTUM, QUOD NON SIT DICTUM PRIUS (lat.) nu s-a spus nimic care să nu fi fost spus mai înainte – Terențiu, „Eunuchus”, Prolog, 41. Ineditul și originalitatea sunt întotdeauna relative. Sursa: DE.
OCULOS HABENT ET NON VIDENT (lat.) au ochi și nu văd – „Oculos habent et non videbunt. Quid habet aures audiendi audiat” („Au ochi și vor vedea. Cine nu are urechi de auzit să audă”). Cuvinte care se găsesc de mai multe ori în Evanghelie (Matei, 13, 14; Luca 8, 10; Ioan, 12, 40 ș.a.) urmând parabolele lui Iisus. Se folosesc pentru a avertiza pe cineva că trebuie să țină seama de un sfat. Sursa: DE.
PAETE NON DOLET (lat.) Paete, nu doare – Pliniu cel Tânăr, „Epistulae”, III, 16. Cuvinte adresate de Arria soțului ei, consulul Paetus Caecina, condamnat la sinucidere pentru participarea la o conspirație împotriva împăratului Claudiu, în timp ce-i întindea pumnalul cu care ea însăși se străpunsese. Sursa: DE.
PUDOR DOCERI NON POTEST, NASCI POTEST (lat.) pudoarea nu se poate învăța, ea este înnăscută – Publilius Syrus, „Sententiae”, 580. Sursa: DE.
QUID DECEAT, QUID NON (lat.) ce se cuvine și ce nu – Horațiu, „Ars poetica”, 308. În artă, ca și în viață, trebuie să știi să găsești întotdeauna tonul potrivit. Sursa: DE.
QUOD NON EST IN ACTIS NON EST IN MUNDO (lat.) ceea ce nu este în acte nu este pe lume – Axiomă juridică potrivit căreia un lucru neconsemnat printr-un act este ca și inexistent. Sursa: DE.
QUOD NON VETAT LEX, HOC VETAT FIERI PUDOR (lat.) ceea ce nu interzice legea, interzice pudoarea – Seneca, „Troades”, 334. Sursa: DE.
RES, NON VERBA V. ACTA, NON VERBA. Sursa: DE.
SE NON È VERO È BEN TROVATO (it.) dacă nu e adevărat e bine găsit – Giordano Bruno, „Gli eroici furori”. Mod de a pune la îndoială veracitatea unei informații sau a unei legende, admitând totodată că e adecvată. Sursa: DE,
SENSUS, NON AETAS, INVENIT SAPIENTIAM (lat.) observația, nu vârsta, va aduce înțelepciunea – Publilius Syrus, „Sententiae”, 638. Observarea mediului înconjurător și a oamenilor dă cunoștințe și experiență care valorează mai mult decât anii trăiți. Sursa: DE.
VIRTUTE NON ASTUTIA (lat.) prin virtute, nu prin viclenie – Deviză a luptătorilor cinstiți și, în genere, a celor ce vor să reușească numai prin merite. Sursa: DE.
relatio non harmonica (cuv. lat. „legătură nearmonică”) v. falsă relație. Sursa: DTM.
GIGA- Element de compunere savantă care, antepus denumirii unei unități de măsură, o multiplică de un miliard de ori, adică având semnificația de 10⁹. [< fr. giga-, cf. gr. gigas – gigant]. Sursa: DN.
gigă (engl. jig; it. giga; fr. gigue [în fr. veche, giguer „a dansa”]) 1. Dans* rapid în măsură 6/8 sau, mai rar, 6/4, practicat la Curtea engl. încă din sec. 16, apoi la cea fr. (sec. 17) fiind utilizată și în operă* (începând cu Lully). Totodată, pătrunde în muzica instr. devenind unul din principalele dansuri ale suitei* preclasice (situat, de obicei, la sfârșit). Răspândită în toată Europa, g. cunoaște două variante mai importante: tipul fr. (ritm, punctat, salturi intervalice mari, formă binară* și scriitură polif.) e cel mai frecvent și a fost cultivat, pe lângă compozitorii fr. (Lully, Destouches, Rameau, Chambonnières), și de Froberger, Händel și Bach; tipul it. (tempo foarte rapid, figurații* numeroase, stil armonic) se întâlnește și la compozitorii it. (Vitali, Corelli, Zipoli) dar și la Bach, Froberger. 2. Instrumente cu coarde și cu arcuș, cunoscute sub această denumire deja în sec. 13, al căror spate era bombat, în contrast cu cel plat al fidulei*. Sursa: DTM.
NEMÉT, nemeturi, s. n. (Rar; colectiv) Totalitatea neamurilor cuiva; rude. – Neam + suf.-et. Sursa: DEX '98.
POLIGNÍ, polignesc, vb. IV. 1. Tranz. A doborî, a ucide. 2. Refl. (Despre plante) A se culca la pământ. – Slav (v. sl. legnonti, pol. polegnać). Sursa: DLRM.
ARZ, arzuri, s. n. (Înv.) Plângere scrisă (împotriva domnitorului) prezentată sultanului sau marelui-vizir; p. ext. poruncă dată de sultan, prin care se impunea decapitarea sau schimbarea unui domnitor român. – Tc. arz „expunere”.
Sursa: DLRM.
ARZ - Forma flexionara de la ÁRDE, ard vb.
DUPĂCÍ, dupăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lovi cu pumnul; a ghionti. – Din dupac. Sursa: DLRM.

15 martie IM, ET, FULA - Marmalady (foto, galerie); PUCI, SINOD, JINDUITE, ZEA - Vasze, in meciul Marmalady - Vasze 415 - 335.

IM¹, imuri, s. n. (Reg.) Noroi, murdărie. – Lat. limus. Sursa: DEX '98.
IM²- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in¹-] – Din fr., lat. in-. Sursa: DEX '98.
im², imuri, s.n. (reg., înv.) măsură de cereale. Sursa: DAR.
et cétera / et caetera (lat.) [pron. etcétera] (cae-) loc.; abr. etc. Sursa: DOOM 2.
ET(I) s.m. ◊ „Jumătate din populație crede că suntem vizitați sistematic de farfurii zburătoare dirijate de ETI (prescurtare azi uzuală pentru Inteligența Extraterestră).” R.lit. 8 II 79 p. 22. ◊ „Un extraterestru (ET) abia sosit pe Pământ [...]” R.l. 10 III 84 p. 6; v. și Săpt. 22 IV 83 p. 2 (siglă din engl. E[xtra] T[errestrial] I[ntelligence]; DPN 1983). Sursa: DCR2.
AB HOC ET AB HAC (lat.) de ici și de colo – A vorbi ab hoc et ab hac, a vorbi anapoda, a spune vrute și nevrute. V. Á tort et à travers. Sursa: DE.
À TORT ET À TRAVERS (fr.) fără noimă, fără vrute și nevrute – A vorbi à tort et à travers. V. și Ab hoc et ab hac. Sursa: DE.
AUDITUR ET ALTERA PARS (AUDI ALTERAM PARTEM) (lat.) să fie ascultată și cealaltă parte – Seneca, „Medeea”, act. II, scena 2, 199. O judecată dreaptă cere ascultarea argumentelor ambelor părți. Sursa: DE.
CHEVALIER SANS PEUR ET SANS REPROCHE (fr.) cavaler fără teamă și fără prihană – Apelativ al ilustrului cavaler medieval Bayard. Astăzi folosit mai mult cu sens ironic. Sursa: DE.
DE GUSTIBUS (ET COLORIBUS) NON DISPUTANDUM (lat.) despre gusturi (și culori) nu se discută – Adagiu scolastic. S-a răspândit ca o justificare a libertății de a avea preferințe personale în domeniul nedemonstrabilului. Sursa: DE.
DE OMNI RE SCIBILI ET DE QUIBUSDAM ALIIS (lat.) despre tot ceea ce se poate ști și despre alte câteva – De omni re scibili era deviza ambițioasă a eruditului italian Pico della Mirandola. Cineva, probabil Voltaire, a adăugat cu maliție ironicul et de quibusdam aliis. Sursa: DE.
DIVIDE ET IMPERA! (lat.) dezbină și stăpânește – Principiu de guvernare enunțat de Machiavelli, utilizat deseori pentru a defini politica Imperiului Habsburgic. Exista și la romani: „Divide ut regnes!” („dezbină ca să domnești!”). Sursa: DE.
DIXI (ET SALVAVI ANIMAM MEAM) (lat.) am spus (și mi-am mântuit sufletul) – Formulă rostită de filozofi și de juriști la încheierea argumentărilor și a pledoariilor. Prin ea se subliniază că ai spus tot ce ai avut de spus. Sursa: DE.
DULCE ET DECORUM EST PRO PATRIA MORI (lat.) e plăcut și frumos să mori pentru patrie – Horațiu, „Ode”, III, 2, 13. Îndemn adresat tineretului de a urma pildele de vitejie ale străbunilor. Sursa: DE.
ET IN ARCADIA EGO (lat.) și eu am fost în Arcadia – Epigraful unui tablou celebru al pictorului Nicolas Poussin. Arcadia legendară fiind ținutul vieții idilice, patriarhale, expresia mărturisește nostalgia după o fericire pierdută.
Sursa: DE.
ET NUNC... ERUDIMINI, QUI INDICATIS TERRAM (lat.) și acum... luați aminte voi, cei ce judecați Pământul – Psalmii, 2, 10. O mare răspundere apasă pe umerii celor chemați să hotărască destinele semenilor. Sursa: DE.
ET PROPTER VITAM, VIVENDI PERDERE CAUSAS (lat.) și pentru a trăi să pierzi rațiunea de a trăi – Iuvenal, „Satirae”, VIII, 83. Viața nu se cuvine să fie trăită în rușine și în dezonoare. Sursa: DE.
ET QUASI CURSORES VITAE LAMPADA TRADUNT (lat.) și ca alergătorii (oamenii) își trec din mână în mână făclia vieții – Lucrețiu, „De rerum natura”, II, 79. Viața este o nesfârșită curgere a generațiilor. Sursa: DE.
ET QUORUM PRAS MAGNA FUI (lat.) și în acestea am avut rol însemnat – Vergiliu, „Eneida”, II, 6. Astfel începe Enea relatarea Războiului troian. Cuvintele indică participarea totală a unei persoane la frământările epocii. Sursa: DE.
ET SEMEL EMISSUM VOLAT IRREVOCABILE VERBUM (lat.) un cuvânt o dată spus zboară fără să-l mai poți aduce înapoi – Horațiu, „Epistulae”, 1, 6, 31. Sursa: DE.
FAS EST ET AB HOSTE DOCERI (lat.) este îngăduit să înveți (chiar) de la dușman – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, IV, 428. Sursa: DE.
FERRO ET IGNI (lat.) prin fier și foc – A trece ferro et igni, prin foc și sabie. Sursa: DE.
HIC ET NUNC (lat.) aici și acum – A lua inițiative, decizii hic et nunc, pe loc. Sursa: DE.
HORRIBLE DICTU (ET AUDITU) (lat.) groaznic de spus (și de auzit) – Introducere în atmosferă în vederea relatării unor fapte grave. Are, în egală măsură, un sens ironic. Sursa: DE.
IL FAUT MANGER POUR VIVRE ET NON PAS VIVRE POUR MANGER (fr.) trebuie să mănânci ca să trăiești și nu să trăiești ca să mănânci – Maximă cunoscută încă din Antichitate, repusă în circulație de Moliére („Avarul”, act. III, scena 1). Sursa: DE.
INDE IRAE ET LACRIMAE (lat.) de aici mânii și lacrimi – Iuvenal, „Satirae”, I, 168. Satira usturătoare a lui Caius Lucilius a stârnit furia contemporanilor vizați de el. Sursa: DE.
INTER DOMINUM ET SERVUM NULLA AMICITIA EST (lat.) între stăpân și sclav nu poate exista prietenie – Curtius, „Historia Alexandri Magni”, 7, 8, 23. Sursa: DE.
IUS EST ARS BONI ET AEQUI (lat.) dreptul este arta binelui și a echității – Definiție dată dreptului în „Digestele” lui Iustinian. Sursa: DE.
L’UNIVERS EST UN CERCLE DONT LE CENTRE EST PARTOUT ET LA CIRCONFÉRENCE NULLE PART (fr.) Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni și a cărui circumferință nu e nicăieri – Pascal, „Pensées”. Sursa: DE.
LE ROI RÉGNE ET NE GOUVERNE PAS (fr.) regele domnește, nu guvernează – Principiul monarhiei parlamentare enunțat în febr. 1830 de A. Thiers. Sursa: DE.
MEMENTO, HOMO, QUIA PULVIS ES ET IN PULVEREM REVERTERIS (lat.) adu-ți aminte, omule, că pulbere ești și în pulbere te vei întoarce – „Geneza”, 3, 19. Sursa: DE.
NOVUM ET AD HUNC DIEM NON AUDITUM! (lat.) ceva nou și nemaiauzit până astăzi! – Cicero, „Pro ligario”, I, 1. Expresie ironică. Sursa: DE.
OCULOS HABENT ET NON VIDENT (lat.) au ochi și nu văd – „Oculos habent et non videbunt. Quid habet aures audiendi audiat” („Au ochi și vor vedea. Cine nu are urechi de auzit să audă”). Cuvinte care se găsesc de mai multe ori în Evanghelie (Matei, 13, 14; Luca 8, 10; Ioan, 12, 40 ș.a.) urmând parabolele lui Iisus. Se folosesc pentru a avertiza pe cineva că trebuie să țină seama de un sfat. Sursa: DE.
OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie. Sursa: DE.
PANEM ET CIRCENSES (lat.) pâine și jocuri de circ – Iuvenal, „Satirae”, X, 81. În perioada de decadență a Romei imperiale, mulțimilor plebee nemulțumite li se ofereau spectacole de circ în arene, la sfârșitul cărora li se împărțeau gratuit alimente. În atmosfera de corupție generală, însăși gloata reclama aceste spectacole. În sens general, a da panem et circenses, a oferi oamenilor pomeni neînsemnate, de care nu au nevoie, pentru a le distrage atenția de la problemele lor reale. Sursa: DE.
PARCERE SUBIECTIS ET DEBELLARE SUPERBOS (lat.) să cruți pe cei supuși și să-i zdrobești pe ce-i trufași – Vergiliu, „Eneida”, VI, 853. Anchise, tatăl lui Enea, îl povățuiește cum trebuie să se poarte un conducător. Sursa: DE.
PAUPERTAS ET SENECTUS GRAVISSIMA IN REBUS HUMANIS MALA SUNT (lat.) sărăcia și bătrânețea sunt cele mai mari necazuri în viața omului – Apuleius, „Metamorphoses”, 2, 80. Sursa: DE.
PER FAS ET NEFAS (lat.) prin ceea ce este și prin ceea ce nu este îngăduit (de zei) – Pe orice cale, fără a alege mijloacele. Sursa: DE.
PULVIS ET UMBRA SUMUS (lat.) suntem pulbere și umbră – Horațiu, „Ode”, IV, 7, 16. Cenușă în urna funerară și umbră în Infern devenea omul, după moarte, în credința anticilor. Sursa: DE.
QUIDQUID AGIS, PRUDENTER AGAS ET RESPICE FINEM (lat.) orice ai face, fă cu băgare de seamă și ai în vedere sfârșitul – „Gesta Romanorum” (culegere de povestiri, legende, anecdote inspirate din istoria poporului roman, datând din sec. 14). 103. V și Age quod agis. Sursa: DE.
RECTUM ITER QUOD SERO COGNOVI ET LASSUS ERRADO, ALIIS MONSTRO (lat.) eu arăt altora calea dreaptă, pe care am cunoscut-o târziu când eram obosit de rătăcire – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 8, 3. Sursa: DE.
REDDE CAESARI QUAE SUNT CAESARIS, ET QUAE SUNT DEI DEO (lat.) dă-i Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu – Matei, 22, 21. La întrebarea fariseilor dacă trebuie să plătească tibut romanilor, Iisus a arătat o monedă pe care era gravată efigia împăratului și a dat acest răspuns. Sensul cuvintelor este: a da fiecăruia ce i se cuvine. Sursa: DE.
SCIENTIA ET POTENTIA IN Idem COINCIDUNT (lat.) știința este unul și același lucru cu puterea – Fr. Bacon, „Novum Organum”, 3. În varianta engleză, „Knowledge is power” („Știința este putere”). Sursa: DE.
SINE IRA ET STUDIO (lat.) fără mânie și părtinire – Tacit, „Annales”, I, 1. Caracterizare a obiectivității științifice și condiție a obiectivității în genere. Sursa: DE.
TEMPORA MUTANTUR ET NOS MUTATUR IN ILLIS! (lat.) vremurile se schimbă și noi o dată cu ele! – Cugetare a împăratului Lothar I, care și-a sfârșit viața în călugărie. Sursa: DE.
TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES (lat.) mă tem de danai chiar și când aduc daruri – Vergiliu, „Eneida”, II, 49. Cuvintele prin care marele poet troian, Laocoon, a încercat să-i convingă pe concetățenii săi să nu introducă în cetate calul de lemn lăsat de ahei pe țărm și în care se aflau Odiseu și luptătorii lui. Sursa: DE.
UNGUIBUS ET ROSTRO (lat.) cu unghiile și cu ciocul – A te lupta unguibus et rostro, cu ghearele și cu dinții. Sursa: DE.
URBI ET ORBI (lat.) către oraș (către Roma) și către Univers – Benedicțiunea papală către credincioșii de pretutindeni. În sens larg, a vesti urbi et orbi, a declara un lucru în auzul tuturor. Sursa: DE.
VANITAS VANITATUM OMNIA VANITAS (lat.) deșertăciune a deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune – „Eclesiastul”, 1, 2. Sursa: DE.
FULÁ, fulez, vb. I. Intranz. (Despre roți) A se roti neregulat, având, pe lângă mișcarea de rotație, și o mișcare pendulară. – Din fr. fouler. Sursa: DEX '98.
PUCI, puciuri, s. n. Încercare a unui grup politic militar de a răsturna prin violență un regim politic, o ordine statală. – Din germ. Putsch. Sursa: DEX '98.
sinód, sinoade și (rar) sinoduri s. n. Adunare a ierarhilor care constituie forul suprem al Bisericii (sau al unei eparhii) ortodoxe și care se întrunește periodic pentru rezolvarea unor probleme de administrație. ◊ Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române = cea mai înaltă autoritate în Bis. Ortodoxă Română pentru toate problemele spirituale, canonice și administrative. Este alcătuit din patriarh, ca președinte, și din toți mitropoliții, episcopii, episcopii-vicari și arhiereii-vicari în funcțiune, ca membri. ♦ Sobor; (la catolici) conciliu. ◊ Sinod ecumenic = adunare de episcopi din întreaga Bis. creștină înainte de marea schismă din 1054 și care, recunoscute de Bis. ortodoxă, sunt în număr de șapte: Sinodul I de la Niceea (325 d. Hr.), II Constantinopol (381), III Efes (431), IV Calcedon (451), V Constantinopol (553), VI Constantinopol (680) și VII Niceea (787). Bis. romano-catolică a mai ținut ulterior încă 14 sinoade ecumenice, numai cu episcopii săi, ultimul fiind Conciliul II Vatican (1962). – Din gr. sinodos, lat. synodus, fr. synode. Sursa: D.Religios.
JINDUÍT, -Ă, jinduiți, -te, adj. Poftit, râvnit; jinduitor. – V. jindui. Sursa: DEX '98.
ZEA, zele, V. za². Sursa: DEX '98.
ZEA, zeále s.f. (Var.) Za. Sursa: DLRLC.

14 martie FIONG, NEXURI, HOGAS, DONJUANI, SPIT - Exarh; HUIM, JACA, VIST - Dinuvegas (foto, galerie), in meciul Exarh- Dinuvegas 505 - 530.

FIÓNG, fionguri, s. n. (Înv. și reg.) Fundă (făcută din panglici cu ciucuri) purtată de femei ca podoabă (pe cap). [Var.: fiónc s. n.] – Din ngr. fiónkos, tc. fiyonga. Sursa: DEX '98.
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus. Sursa: DEX '98.
hogáș, hogáșuri, s.n. (reg.) 1. adâncitură pe un drum îngust; făgaș. 2. vâlcea, vâgăună mică. 3. șanț săpat. 4. crestătură în lemn. 5. petec de pământ, hătaș. Sursa: DAR.
DONJUÁN, donjuani, s. m. (Fam. și ir.) Bărbat care umblă întruna după aventuri amoroase; om seducător, crai. [Pr.: -ju-an, j pron. și sp. h] – Din fr. don Juan. Sursa: DEX '98.
ȘPIȚ¹, șpiți, s. m. Numele unei rase de câini de talie mică, cu păr pufos, cu urechi drepte și bot ascuțit; câine din această rasă. – Din germ. Spitz. Sursa: DEX '98.
ȘPIȚ², șpițuri, s. n. 1. (Tehn.) Unealtă formată dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit, folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor. 2. (Tipogr.) Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte, construcții etc. 4. (Reg.) Țigaret scurt. – Din germ. Spitze. Sursa: DEX '98.
ȘPIȚ s. v. blacheu, dantelă, trior, vânturătoare. Sursa: Sinonime.
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. Sursa: DEX '98.
huí², huiésc, vb. IV (reg.) a ocărî, a certa, a cicăli; a huidui. Sursa: DAR.
JÁCĂ, jăci, (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák. Sursa: DEX '98.
VIST s. n. Joc de cărți care se joacă între trei sau patru persoane. – Din engl., fr. whist. Sursa: DEX '98.

13 martie TIJ, AHT, JAB, EVI - Alinutz (foto, galerie); CAPO, FON - Cris (foto, galerie), in meciul Alinutz - Cris 430 - 421.

TIJ adv. (Înv.) De asemenea. – Cf. ucr. tež, pol. tež. Sursa: DEX '98.
AHT, ahturi, s. n. (Reg.) 1. Oftat, suspin. 2. Durere, suferință, chin, jale. – Din ngr. áhti „dorință arzătoare”. Sursa: DEX '98.
JAB s.n. Lovitură scurtă, repetată la box cu vârful mănușii celei mai avansate; lovitură de ciocan. [Pron. geb, pl. -uri. / < engl. jab]. Sursa: DN.
ev (livr.) s. n. / s. m., pl. évuri / evi. Sursa: DOOM 2.
da capo (loc. it. „de la cap, de la început”), indicație prin care se cere repetarea piesei muzicale de la început. Abrev. d.c.D.c. al fine arată că piesa trebuie reluată de la început și încheiată la punctul unde apare mențiunea fine. D.c. al segno e poi coda cere reluarea până la semnul ø (tăiat orizontal), de unde trece direct la coda*. Menuetul* clasic include, explicit sau implicit, indicația: minuetto d.c., senza ripezitione, ceea de însemnează că, după executarea cu repetiții a fiecăreia dintre cele 2 secțiuni ale menuetului, apoi la fel a trio(3)-ului, la repriză*, menuetul se execută fără repetiții. V. abreviație; arie (1). Sursa: DTM.
capo d´óperă f., pl. e (it. capo d´ópera, îld. capolavóro). Operă, lucrare perfectă (maĭ bine zis cap de operă, pl. capete de operă). Sursa: Scriban.
FON²(O)-, -FÓN, -FONÍE elem. „sunet, voce”. (< fr. phon/o/-, -phone, -phonie, cf. gr. phone). Sursa: MDN.
fon (‹ gr. φωνή [phone], „sunet”) (acustică), unitate de măsură pentru nivelul de intensitate (1) auditivă (de tărie fiziologică), introdusă de H. Barkhausen. Numărul n care arată tăria în f. a unui sunet* oarecare este egal cu același număr n de decibeli (dB) (v. bel) care arată intensitatea (energia) sursei sonore (fapt obiectiv). Introducerea f. are la bază legea fiziologică generală Weber-Fechner din 1884, lege aproximativă, dar fecundă: mărimea unei senzații crește proporțional cu logaritmul* în baza 10 al excitației. Aplicând legea în domeniul audiției, tăria unui sunet (mărimea senzației sonore) crește proporțional cu log 10 al intensității (energiei) de vibrație*. (Ex.: dacă energia care excită urechea crește de 1000 de ori, mărimea senzației auditive crește de 3 ori, deoarece log₁₀1000 = 3). Un sunet oarecare are tăria de zero f. (nici o senzație auditivă) dacă este produs cu intensitatea măsurată în (dB) a sunetului de 1000 Hz la pragul de audibilitate*. Tăria celui mai puternic sunet pe care urechea îl poate auzi (dar care o poate auzi) este de 140 f. Tăria în f. corespunzătoare nuanțelor dinamice* muzicale este arătată în tabele-diagrame, cifrele având valoare orientativă, în cazul unei orch. mari (de la o formație redusă nu se poate avea un fortissimo de 80 f.). V. frecvență; son (2). Sursa: DTM.

12 martie SEN, MIED, SFRINTII, JOTEI - Roshia (foto, galerie); SAPUNEI, COMET, SURIU, GARF, TIGANELI, PUD - Adariana, in meciul Roshia - Adariana 531 - 559.

SEN¹ s.m. Monedă divizionară în Japonia, a suta parte dintr-un yen. (cf. engl., fr. sen < jap. sen < chinez. mandar. qián = ban, monedă) [și AHDEL]. Sursa: MDN.
SEN² s.m. Monedă divizionară în Cambodgia, Indonezia, Malaiezia și Brunei, a suta parte dintr-un riel, respectiv rupiah, ringgit (dolar) și dolar. (cf. engl., fr. sen < indonez. sen, senti < engl. cent) [și AHDEL]. Sursa: MDN.
MIED, mieduri, s. n. (Pop.) Hidromel. – Din sl. medŭ; HIDROMÉL, hidromeluri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă; mied; mursă¹. – Din fr. hydromel. Sursa: DEX '98.
SFRINȚÍ, sfrințesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se îmbolnăvi de sifilis. – Din sfrențe (puțin folosit). Sursa: DLRM.
jotă (cuv. sp. [hota]), dans popular spaniol în măsură* de trei timpi, cu o mișcare rapidă. Când este scrisă pentru voce (1) folosește un tempo (2) mai lent. Are caracteristici regionale (j. valenciana, murciana, mahonesa). Cea mai cunoscută este j. aragoneză. (Ex. celebre, în creația lui Glinka și De Falla). Sursa: DTM.
SĂPUNÉL, -EÁ, -ÍCĂ, săpunei, -ele, subst. I. S. n. 1. Diminutiv al lui săpun. 2. Supozitor (pe bază de săpun) pentru copii. II. (Bot.) 1. S. n. Odagaci. 2. S. f. pl. Plantă erbacee ornamentală cu flori mari (Aster laexigatus). – Săpun + suf. -el. Sursa: DEX '98. Foto: Flori de sapunele, de la http://it.wikipedia.org/wiki/Saponaria.
COMÉT s. n. v. cometă. Sursa: DEX '98.
SURÍU, -ÍE, surii, adj. (Pop.) Care bate în cenușiu-deschis. ♦ (Substantivat, n.) Culoare cenușiu-deschis. ♦ (Despre păr) Ușor încărunțit. – Sur + suf. -iu. Sursa: DEX '98.
ȘURÍU s. v. cuțit, pumnal, stilet. Sursa: Sinonime.
garf, gárfuri, s.n. (reg.) 1. bucată de carne de porc din zona primelor vertebre. 2. costiță; pârjoală. Sursa: DAR.
țigăneală, țigăneli s. f. 1. cerere insistentă / încăpățânată 2. târguială, tocmeală (de o manieră necivilizată) 3. comportament necivilizat, zgomotos, strident. Sursa: Argou.
PUD, puduri, s. n. Unitate (rusească) de măsură pentru greutăți egală cu 16,38 kg. – Din rus. pud. Sursa: DEX '98.

EXÉMPT, -Ă adj. (jur.) care nu este supus unei obligații, liber de ceva. (< fr. exempt, lat. exemptus). Sursa: MDN.
A ȘERBÍ ~ésc tranz. 1) ist. A aduce în stare de șerb; a iobăgi. Țăranii liberi erau șerbiți. 2) fig. A munci din greu; a robi; a iobăgi. /Din șerb. Sursa: NODEX.
ȘERBÍ vb. v. consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina. Sursa: Sinonime.
ANCOLÁ vb. I tr. (franțuzism) A încleia, a impregna cu clei, cu lac. [< fr. encoller]. Sursa: DN.
OTĂVÍ, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă, a înverzi. – Din otavă. Sursa: DEX '98.
EXPURGÁ, expúrg, vb. I. Tranz. A elimina dintr-o carte pasajele care sunt sau par a fi incompatibile cu anumite principii morale. – Din fr. expurger, lat. expurgare. Sursa: DEX '98.
INÉPT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de logică; fără nici o noimă; absurd; stupid; alogic; aberant. /<fr. inepte, lat. ineptus. Sursa: NODEX.
ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost. Sursa: DEX '98.

JOB, joburi, s. n. (Englezism) Slujbă, serviciu. ♦ Afacere cu caracter privat sau oficial. [Pr.: giob] – Din engl. job. Sursa: DEX '98.
CANTALÚP, cantalupi, s. m. Varietate de pepene galben, cu fructul turtit și cu coaja groasă, brăzdată în felii, și cu miezul aromat. – Din fr. cantaloup. Sursa: DEX '98.
MISCHÍU, -ÍE, mischii, s. n., adj. (Înv. și reg.) 1. S. n. Oțel de calitate superioară. 2. Adj. De culoarea oțelului; cenușiu-vânăt. – Din ngr. dimiski „de Damasc”. Sursa: DEX '98.
A DEFAZÁ ~éz tranz. (circuite electrice) A prevedea cu un defazaj. /Din defazaj. Sursa: NODEX.
DECATÁ, decatez, vb. I. Tranz. A aplica țesăturilor de lână un tratament prin supunerea lor la acțiunea aburului sau a apei fierbinți, în vederea îmbunătățirii calității și a măririi stabilității dimensionale. – Din fr. décatir. Sursa: DEX '98.
LÍGAV, -Ă adj. v. lingav. Sursa: DEX '98.
EXSUDÁT s.n. Produs de secreție care se formează în cursul unui proces inflamator al mucoaselor și al diferitelor țesuturi ale organismului. ♦ Scurgere de sevă sau de rășină care se prelinge la suprafața organelor plantelor ori se strânge în anumite goluri ale țesuturilor. [< fr. exsudat]. Sursa: DN.
PTUȘÍ, ptușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pune mâna pe cineva sau pe ceva; a prinde, a înșfăca. Sursa: DLRM.
NENEÁCO - Forma flexionara de la NENEÁCĂ s. f. (Reg. și fam.) Mamă. [Var.: nineácă s. f.] – Cf. tc. nine.
Sursa: DEX '98

9 martie NAT, GAS, HON, GROSIERE, XU, MAS, IHA - Sorinas (foto 1, galerie); DON, DECLAMI, DIS, PUNIC - Selena1001 (foto 2, galerie), in meciul Sorinas - Selena1001 571 - 567.

NAT s. m. (Pop.) Om, ins, individ. ◊ Tot natul = fiecare, oricare; toată lumea. – Lat. natus. Sursa: DEX '98.
gas s. n. (pl. gásuri). Sursa: DMLR.
HON, honuri, s. n. Sculă așchietoare alcătuită dintr-un corp rotativ de oțel pe care sunt fixate mai multe pietre abrazive și care este utilizată la finisarea suprafețelor cilindrice interioare ale pieselor metalice. – Din engl. hone. Sursa: DEX '98.
GROSIÉR, -Ă, grosieri, -e, adj. (Livr.) Care este lipsit de finețe; care este făcut fără grijă, fără finețe. ♦ Fig. Care este lipsit de educație, de cultură, de bune maniere. [Pr.: -si-er] – Din fr. grossier. Sursa: DEX '98.
GROSIÉRE n. pl. Nutrețuri fibroase (paie, pleavă de cereale etc.) care conțin multă celuloză. /<fr. grossier. Sursa: NODEX.
XU s.m. Monedă divizionară în Vietnam, a suta parte dintr-un dong. ♦ Monedă divizionară din fostul Vietnam de Sud, echivalentă cu un cent. (din vietnam. xu < fr. sou = veche monedă fr. egală cu 12 denari sau monedă fr. de 5 centime < v. fr. sol < lat. târzie solidus = solid¹; cf. engl., fr. xu) [și MW]. Sursa: MDN. Foto: moneda de 2 xu, avers si revers, R.S. Vietnam, 1958, de la omnicoin.com.
MAS, masuri, s. n. (Reg.) Faptul de a mânca; popas (peste noapte); p. ext. loc de popas peste noapte. ♦ Găzduire peste noapte. – Lat. mansum. Sursa: DEX '98.
MÂNEÁ, mân, vb. II. Intranz. (Pop.) A petrece undeva noaptea, a rămâne, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (Reg.) A poposi o vreme undeva; a se așeza, a sta. ◊ Expr. (Parcă) i-au mas șoarecii în pântece (sau în burtă), se spune despre un om care este mereu flămând, căruia îi este mereu foame, care mănâncă mult, cu lăcomie. [Prez. ind. și: mâi; part. mas] – Lat. manere. Sursa: DEX '98.
mas s. m. sg. (țig.) 1. carne. 2. hrană, mâncare. Sursa: Argou.
ÍHA interj. (Adesea cu finala prelungită) Strigăt de mirare sau de bucurie. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
DON s. m. titlu de curtoazie cu care spaniolii se adresează bărbaților. (< sp. don). Sursa: MDN.
DECLAMÁ vb. tr. a rosti cu voce tare un text literar (versuri). ◊ a vorbi cu un ton declamator. (< fr. déclamer, lat. declamare). Sursa: MDN.
DIS²- Element prim de compunere savantă cu sensul de „dificil”, „greu”, „anormal”. [Var. diz-. / < fr. dys-, gr. dys]. Sursa: DN.
DIS¹-/DI-/DIZ- pref. „separare”, „absență”. (< fr. dis-, cf. lat. dis). Sursa: MDN.
dis, re diez*, în terminologia muzicală germană. Sursa: DTM.
PÚNIC, -Ă, punici, -ce, adj. Care aparține Cartaginei sau locuitorilor ei, privitor la Cartagina sau la locuitorii ei; cartaginez. ◊ Război punic = nume dat fiecăruia dintre cele trei războaie purtate de Roma antică împotriva Cartaginei. – Din lat. punicus, fr. punique. Sursa: DEX '98.

8 martie SOVARNOG, AFIF, BATISTUL, TAT, PHII, FLAMINI - Mikaela74; FIF, ALODIILE, DANOS, JAIS, PUNGESTI - Jubita (foto, galerie), in meciul Mikaela74 - Jubita 604 - 541.

ȘOVÂRNÓG, -OÁGĂ, șovârnogi, -oage, adj. (Reg.) Care de abia își târâie picioarele; olog, șchiop. – Comp. ucr. ševernogiĭ. Sursa: DLRM.
AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban, lefter – Din tc. hafif „ușor, sprinten”. Sursa: DEX '98.
BATÍST, batisturi, s. n. Țesătură din fire foarte subțiri de bumbac sau de in. – Din fr. batiste. Sursa: DEX '98.
ȚÂȚ interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda sunetele scoase de unele păsări, șoareci etc.). /Onomat. Sursa: NODEX.
ȚÂȚ, țâțuri, s. n. (Reg.) Căniță din care se dă copiilor să bea. Sursa: DLRM.
IARBA-LUI-TÁT s. v. tătăneasă. Sursa: Sinonime.
ȚÂȚ s. v. pitulice, purcelușă. Sursa: Sinonime.
TAT TWAT ASI, TAT AHAM ASMI (sanscrită) aceasta ești tu, acesta sunt eu – Formula principiului identității, al unității, în filozofia indiană. Sursa: DE.
phi / phii (fam.) interj. Sursa: DOOM 2.
FLAMÍN, flamini, s. m. Preot cu atribuții speciale în vechea Romă, care slujea fie 3 zeități principale, fie alte 12 divinități mai mici. – Din fr. flamine, lat. flamen, -inis. Sursa: DEX '98.
FIF, fifuri, s. n. (Reg.) Unitate de măsură egală cu 1/2 de decilitru. – Germ. fünf. Sursa: DLRM.
ALÓDIU s. n. (în feudalism) domeniu funciar ereditar în deplină proprietate, scutit de orice sarcini și deosebit de feudă. (< lat. allodium). Sursa: MDN.
DĂNÓS, -OÁSĂ, dănoși, -oase, adj. (Rar) Darnic, generos. – Din dan[ie] + suf. -os. Sursa: DLRM.
JAIS s. n. Varietate de antracit, foarte dură, sticloasă, de culoare neagră, folosită la confecționarea unor mărgele. [Pr.: je] – Din fr. jais. Sursa: DEX '98.
PUNGÍ, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (În expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele. 2. (Înv.) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. – Din pungă. Sursa: DEX '98.

8 martie SULFURAJ, AFIX, HAPCA, BIP, REBATEAU, STOPERUL, FETIS, ASAMBLOR, CINETICI, OZONATEI - Topuri la partida Duplicat de la ora 10.

SULFURÁJ, sulfuraje, s. n. Sulfurare. – Din fr. sulfurage. Sursa: DEX '98.
AFÍX, afixe, s. n. 1. (Gram.) Nume generic pentru prefixe, sufixe și infixe. 2. (Mat.) Punct care reprezintă un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene. – Din fr. affixe, lat. affixus. Sursa: DEX '09.
HÁPCĂ, hăpci, s. f. Cârlig de undiță de 8-10 cm, folosit la pescuitul somnului. ◊ Expr. (Fam.) A lua cu hapca = a lua cu forța, cu de-a sila, pe nedrept, abuziv. – Din bg. hapka. Sursa: DEX '98.
bip s. n., pl. bípuri.Sursa: DOOM 2.
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Re¹- + bate. Sursa: DEX '98.
STÓPER¹ I. s. m. jucător la fotbal care are însărcinarea de a supraveghea pe centrul înaintaș advers, pe care îl stopează când acesta înaintează cu mingea. II. s. n. ceasornic de precizie care înregistrează minutele, secundele și zecimile, uneori și sutimile de secundă, având și o scară de viteze. (< engl. stopper). Sursa: MDN.
STÓPER² s. n. ciocan perforator la forarea găurilor verticale de jos în sus. (< germ. Stopper). Sursa: MDN.
FETÍȘ, fetișuri, s. n. Obiect considerat ca fiind înzestrat cu o forță magică, supranaturală, capabil să dea ajutor celui care îl posedă, îl poartă etc. – V. amuletă, talisman. ♦ Fig. Idee, principiu etc. care constituie obiectul unei adorații oarbe, nejustificate. [Pl. și: fetișe] – Din fr. fétiche. Sursa: DEX '98.
ASAMBLÓR, (1) asamblori, s. m., (2) asambloare s. n. 1. S. m. Muncitor care asamblează. 2. S. n. (Inform.) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. – Din fr. assembleur. Sursa: DEX '98.
ASAMBLÓR s.n. (Cib.) Program care prelucrează instrucțiunile scrise într-un limbaj simbolic pentru calculator, traducându-le în coduri ale limbajului de mașină. [< fr. assembleur]. Sursa: DN.
CINÉTIC, -Ă, cinetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de mișcare, privitor la mișcare. ◊ Energie cinetică = energie dezvoltată de un corp în mișcare, egală cu jumătatea produsului dintre masa corpului și pătratul vitezei lui. 2. S. f. Ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei. 3. S. f. (În sintagma) Cinetică chimică = ramură a chimiei fizice care studiază evoluția reacțiilor chimice și influența factorilor fizico-chimici asupra desfășurării acestor reacții. – Din fr. cinétique. Sursa: DEX '98.
OZONÁT, -Ă, ozonați, -te, adj. Care conține (mult) ozon; ozonizat. – V. ozona. Sursa: DEX '98.
OZONÁT adj. v. curat. Sursa: Sinonime.

7 martie CERBER, TIS, ULI, SCRUNTAR, TUG, FANARI, BEICA, RENIE - Ghylls (foto 1, robot, galerie); SCAFELOR, AZ, PIL, AT, POGACILE, LIDIENI, VOST, TIF, TAH, MIXOM - Maestrul Sportului Cornf (foto 2, galerie), in meciul Ghylls - Cornf 407 - 708.

CERBER (KERBEROS) (în mitologia greacă), monstru fabulos, înfățișat ca un cîine cu trei (sau o sută) de capete și coadă de șarpe. Fratele Hidrei din Lerna și al Gorgonelor. Paznic al porților Infernului, permitea spiritelor numai Intrarea, nu și ieșirea de aici. A fost păcălit doar de Orfeu și de Kerakles. Sursa: DE.
TIS s. m. v. tisă; TÍSĂ, tise, s. f. Arbore sau arbust rășinos, care poate atinge peste 1000 de ani, cu frunze lungi, aciculare, lucioase, cu lemnul tare și foarte prețios (Taxus baccata); p. restr. lemnul acestui arbore. [Var.: (rar) tis s. m.] – Din sl. tisa. Sursa: DEX '98.
úliu (-ii), s. m. – Șoim, coroi, vindereu (Astur palumbarius, Accipiter nisus, Buteo vulgaris, Archibuteo lagopus, Circus aeruginosus, C. cyaneus). – Var. uli, uleu. Mag. ölyü (Cihac, II, 536; Gáldi, Dict., 186). Se folosește, în forme mai mult sau mai puțin diferite, pentru una sau alta dintre aceste specii; ulieș, s. m.; uliga(n)ie, s. f.; uligan, s. m.; uliuț, s. m. Sursa: DER.
SCRUNTÁR, scruntare, s. n. (Înv. și reg.) Loc nisipos, pietros, la marginea mării sau a unui râu. Sursa: DLRM.
TUG, tuguri, s. n. Unealtă folosită în tăbăcărie pentru lustruitul pieilor. Sursa: DLRM.
țug, țúguri, s.n. (reg.) 1. tren. 2. curent de aer. 3. pluton. 4. trecere, căutare. 5. elastic la ghete. Sursa: DAR.
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. Sursa: DEX '98.
BÉICĂ, (1) beici, s. f. 1. Mamifer răpitor înrudit cu jderul (Martes foina). 2. (Reg.) Cuarț. – (2) Comp. magh. béka-só. Sursa: DLRM.
RÉNIE, renii, s. f. Porțiune joasă și convexă din meandrul unui râu, acoperită de nisipuri și de prundișuri, reprezentând zona de acumulare a aluviunilor. – Din ucr. dial. rjien. Sursa: DEX '98.
SCÁFĂ, scafe, s. f. 1. Căuș. ♦ Strachină (mare) de lemn scobit; găvan. 2. (Arhit.) Suprafață curbă sau cu muluri care face racordarea între pereții și tavanul unei încăperi sau între pereți și podea. 3. Piesă (de ceramică, din beton etc.) cu care se execută scafele (2). – Din ngr. skáfi. Sursa: DEX '98.
az s.m. (înv.) 1. numele primei litere a alfabetului chirilic 2. eu (în zapise, înaintea numelui propriu). Sursa: DAR.
PIL interj. Strigăt cu care vânătorii îndeamnă câinele să se arunce asupra vânatului. – Din fr. pille. Sursa: DEX '98.
-PÍL² elem. „rețea”. (< fr. -pile, cf. gr. pilos). Sursa: MDN.
-PÍL³ elem. pile-. Sursa: MDN.
pil (píluri), s. n. – 1. Vargă, băț. – 2. (Olt.) Bici, cravașă. Origine incertă. Ar putea fi vorba de un lat. *pillum, cf. pilla › piuă, în loc de pila „stîlp” și pilum „suliță”; în acest caz ar fi însemnat la început „piuă”. Nu e o constatată o pronunțare patalizată, care ar proba acest etimon; în plus, se mai consideră ca der. de la pil, cuvintele pilos (var. chilos), adj. (puternic, rezistent; încăpățînat, îndărătnic) și pilug (var. chilug, v. aici). Sursa: DER.
pil², píluri, s.n. (înv.) pilulă. Sursa: DAR.
AT s.m. Monedă divizionară în Laos, valorând a suta parte dintr-un kip. [Pl. ați. / cf. fr. at]. Sursa: DN.
-ÁT² suf. „sare”, „ester”. (< fr. -ate). Sursa: MDN.
at și hat m. (turc. at, cal; bg. at, hat, armăsar. V. bahmet). L. V. Cal bun saŭ armăsar. Azĭ. Olt. Serbia (hat): împăratu încalecă pe hatu luĭ (N. Pl. Ceaur, 82). – În P. P. hată, pl. e, ĭapă. Și hatoáĭcă, pl. e (Aricescu, 43). Sursa: Scriban.
POGÁCE, pogăci, s. f. (Pop.) Turtă de mălai coaptă în cuptor; turtă din aluat de făină de grâu, preparată de obicei cu jumări de porc. – Din scr. pogača, magh. pogácsa, germ. dial. Pogatsche. Sursa: DEX '98.
LIDIÁN, -Ă, lidieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Lidiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Lidiei sau populației ei, privitor la Lidia sau la populația ei. [Pr.: -di-an] – Din fr. lydien. Sursa: DEX '98.
VOST, VOÁSTĂ pron. pos., adj. pos. v. vostru. Sursa: DEX '98.
ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
țif (bărbuță, colț de plantă) s. n., pl. țífuri. Sursa: Ortografic.
ȚAH interj. (Rar; repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui; ham¹. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
TAH s. v. stenograf. Sursa: Sinonime.
MIXÓM s. n. tumoare moale, benignă, a țesutului conjunctiv mucos. (< fr. myxome). Sursa: MDN.

6 martie RUJEI, BILATERAL, MART, VINERITA, UT, OJOC, SOALDEI - Monte (foto 1, galerie); CUBA, GRIFA, NEX, MARTINI, IM, CAB - Takeiteasy (foto 2, galerie), in meciul Monte - Takeiteasy 558 - 434.

RÚJĂ¹, ruje, s. f. 1. (Reg.) Măceș. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roșeață, rumeneală în obraz. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galben-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină (Sedum rosea) 4. Compus: ruji-galbene = plantă având tulpina fără peri, cu frunze ovale și cu flori galbene; mărită-mă-mamă (Rudbeckia laciniata). [Pl. și: ruji] – Din bg., scr. ruža. Sursa: DEX '98.
RÚJĂ², ruje, s. f. (Fam.) Bandă de pânză, destofă, de dantelă etc. plisată sau încrețită, care servește ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte. [Var.: ríjă s. f.]- Cf. fr. ruche. Sursa: DEX '98.
RÚJĂ¹ s. f. culoarea metalului incandescent. (< fr. rouge). Sursa: MDN.
RUJĂ-DE-DEÁL s. v. salvie-albă. Sursa: Sinonime.
RUJĂ-DE-TOÁMNĂ s. v. crizantemă, dumitriță, steliță, tufănică. Sursa: Sinonime.
RUJĂ-FLOARE-MÁRE s. v. salvie-albă. Sursa: Sinonime.
RUJI-GÁLBENE s. pl. v. mărită-mă-mamă. Sursa: Sinonime.
rujá-soárelui s. f. Sursa: Ortografic.
rújă-de-toámnă s. f. Sursa: Ortografic.
rújă-gálbenă s. f., pl. ruji-gálbene.Sursa: Ortografic.
BILATERÁL, -Ă, bilaterali, -e, adj. 1.Care are două părți (sau două laturi) opuse, simetrice. 2. Care privește în același timp două laturi sau aspecte (fundamentale) ale unui întreg. 3. (Despre date, contracte, convenții) Care obligă în mod reciproc părțile interesate. – Din fr. bilatéral. Sursa: DEX '98.
MARȚ¹ s. n. invar. (În expr.) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; b) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; c) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic. [Var.: (pop.) marți s. n.] – Din tc. mars. Sursa: DEX '98.
MARȚ², (2) marțuri, s. n. (Pop.) 1. Martie. 2. Mărțișor. – Lat. martius [mensis]. Sursa: DEX '98.
mart, -ă, s.f., s.n. (înv.) 1. (s.f.) catarg. 2. (s.n.) construcție metalică, turlă de sondă. Sursa: DAR.
VINERÍȚĂ, vinerițe, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de la bază așezate în formă de rozetă, cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse în spic în vârful tulpinii, care se întrebuințează ca plantă medicinală; vinețică (Ajuga reptans). – Vineri + suf. -iță. Sursa: DEX '98.
VINERIȚĂ-GÁLBENĂ s. v. tămâiță-de-câmp. Sursa: Sinonime.
UT s. m. invar. Vechea denumire a notei do. – Din germ. Ut, fr. ut. Sursa: DEX '98.
ut, în solmizația* medievală, prima silabă a hexacordului* (în sensul lui c*, f* sau g*); în lb. fr. denumirea notei do* din celelalte limbi romanice (corespunzător cu c* din limbile germanice).
Sursa: DTM.
DO UT DES (lat.) își dau ca să-mi dai – Formulă din dreptul roman referitoare la echivalența prestațiilor în cazul schimbului; în sens larg, serviciu contra serviciu. Sursa: DE.
SINT UT SUNT, AUT NON SINT (lat.) să fie ceea ce sunt, sau să nu fie – Răspunsul papei Clement al XIII-lea la cererea de a modifica regulamentul Ordinului iezuiților. Atribuit în mod eronat lui L. Ricci, generalul acestui ordin. Expresia hotărârii ca o instituție să nu-și dezică sarcinile fundamentale, caracteristice. Sursa: DE.
UT AMERIS AMABILIS ESTO (lat.) de vrei să fii iubit, fii vrednic de iubire – Ovidiu, „Ars amandi”, 2, 519. Sursa: DE.
UT FATA TRAHUNT (lat.) cum le-o târî soarta – A te lăsa în voia soartei, a lăsa ceva la voia întâmplării. Sursa: DE.
UT SUPRA (lat.) ca mai sus – Formulă juridică utilizată în acte. Sursa: DE.
OJÓC s. n. v. ojog. Sursa: DEX '98.
ȘOÁLDĂ, șoalde, s. f. 1. (În expr.) ◊ (A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu șmecherii, cu vicleșug, cu minciuni. 2. Momeală artificială pentru pești folosită în apele repezi. – Cf. săs. solt „datorie bănească; vină”. Sursa: DEX '98.
șold, șoáldă, adj. (reg.; despre animale) șoldit (cu șoldul vătămat). Sursa: DAR.
CUBÁ vb. I. tr. A determina volumul unui corp. [< fr. cuber]. Sursa: DN.
GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer. Sursa: DEX '98.
GRÍFĂ s. f. 1. instrument pentru marcarea arborilor (prin zgârierea pe coajă). 2. piesă metalică în formă de gheară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprimă filmului o mișcare intermitentă. 3. poziție patologică a mâinii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. ornament din motive florare, geometrice, gheare și capete de animale, folosit în stilurile romanic și gotic. (< fr. griffe). Sursa: MDN.
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus. Sursa: DEX '98.
MARTÍN, martini, s. m. (Ornit.; de obicei urmat de determinări care indică specia) Nume dat mai multor specii de pescăruși și de pescari. – Din fr. martin. Sursa: DEX '98.
MARTIN-DE-IÁRNĂ s. v. martin-mare, pescar-de-mare, pescar-mare. Sursa: Sinonime.
MOȘ MARTÍN s. v. urs. Sursa: Sinonime
Martín (martíni), s. m. – 1. Sărbătoare populară (1-3 februarie); se respectă pentru a dobîndi protecție contra lupilor. – 2. Urs. De la Martin, nume de persoană; cf. REW 5381. Sursa: DER.
martin (cuv. fr.) v. bariton (1). Sursa: DTM.
IM¹, imuri, s. n. (Reg.) Noroi, murdărie. – Lat. limus. Sursa: DEX '98.
IM²- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in¹-] – Din fr., lat. in-. Sursa: DEX '98.
im², imuri, s.n. (reg., înv.) măsură de cereale. Sursa: DAR.
CAB s. n. cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul stă pe un scaun înalt, la spate. (< engl., fr. cab). Sursa: MDN.

VOLOCÉL, volocele, s. n. Diminutiv al lui voloc. – Voloc + suf. -el; VOLÓC, voloace, s. n. Plasă lungă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu câte un băț gros, ceea ce permite pescarului să o tragă prin apă și mai ales pe fundul apei. [Var.: vológ s. n.] – Din rus., ucr. volok. Sursa: DEX '98.
PENÁ, penez, vb. I. Tranz. (Jur.; rar) A penaliza (1). – Din penă. Sursa: DEX '98.
BÍGĂ, bigi, Aparat format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută de scripeți, cu ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi. – Din fr. bigue. Sursa: DEX '98.
AI⁴, ai, s. m. (Reg.) Usturoi. ◊ Ai sălbatic = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiețe și cu flori galbene (Allium ochroleucum), roz (Allium paniculatum), alb-verzui sau roșietice (Allium oleraceum). Aiul șarpelui = plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina în formă de spirală și cu flori roșii-purpurii dispuse în umbele, folosită în alimentație (Allium scorodoprasum). – Lat. allium. Sursa: DEX '98.
AÍ⁵ s. m. Mic mamifer arboricol cu mișcări lente, din America de Sud și Madagascar (Danbontonia madagascarensis). – Din fr. aï. Sursa: DEX '98.
biv adv. – Înainte cu unele titluri, indică faptul de a se fi aflat persoana respectivă într-o funcție în care nu mai este: biv vel logofăt, fost mare cancelar; biv vornic, fost vistiernic. Sl. byvŭ. Termen administrativ, nu aparține limbii vii. Înv. Sursa: DER.
biŭ și biv n. (ung. bö, böv, larg, frecŭent, îmbelșugat, de unde și böseg, belșug. V. bios, belșug). Vechĭ. În de biŭ saŭ de biŭ, din belșug. – În Ban. din biŭ. – În Ps. S. a fi ên de biŭ, a locui. Sursa: Scriban.
HÚMUS ~uri n. Amestec de substanțe organice amorfe din sol, rezultat din descompunerea materialului vegetal și animal, care asigură fertilitatea acestuia. Sol bogat în ~. /<lat., fr. humus, germ. Humus. Sursa: NODEX.
PANÁȘ, panașuri, s. n. Mănunchi de pene¹ (colorate) care împodobea altădată (în unele țări și astăzi) chipiul sau coiful militarilor, turbanul unor demnitari etc.; penaj. ♦ P. gener. Mănunchi de pene¹ folosit ca podoabă. [Pl. și: panașe] – Din fr. panache. Sursa: DEX '98.
TOBÁȘ, tobași, s. m. (Reg.) Toboșar. [Var.: dobáș s. m.] – Tobă + suf. -aș. Sursa: DEX '98.
PRITÁN s. m. (ant.) 1. primul magistrat în vechile cetăți grecești. 2. fiecare dintre delegații de trib care formau sfatul celor cinci sute la Atena. (< fr. prytane, gr. prytanis, șef). Sursa: MDN.
ALVEÓLĂ, alveole, s. f. 1. Fiecare dintre cavitățile sferice de dimensiuni mici, situate în oasele maxilarelor, în care sunt înfipți dinții. 2. Fiecare dintre cavitățile sferice de dimensiuni microscopice situate la extremitatea unei bronhiole. 3. Celulă a fagurelui. 4. (În sintagma) Alveolă eoliană = mică excavație în rocile regiunilor de deșert, rezultată din acțiunea vântului. [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéole. Sursa: DEX '98.
ALVEÓLĂ s. celulă, (pop.) căsuică, chilioară. (~ la fagurii de miere.). Sursa: Sinonime.
JUNÍME ~i f. înv. Totalitate a junilor (dintr-o țară sau dintr-o localitate); tineret. [G.-D. junimii] /june + suf. ~ime. Sursa: NODEX.

GĂMÁN, gămani, s. m. (Pop.) Om foarte mâncăcios; mâncău. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
ÁRTOS, artose, s. n. Pâine specială adusă la biserică, în ajunul sărbătorilor religioase, pentru a fi binecuvântată. – Ngr. artos. Sursa: DLRM.
BIMÁN ~ă (~i, ~e) Care are două mâini; cu două mâini. /<fr. bimane. Sursa: NODEX.
PICĂTÓR, picătoare, s. n. Tub de sticlă cu un capăt îngustat și cu celălalt prevăzut cu un tub de cauciuc, care servește la administrarea unei soluții (medicamentoase) în picături. – Pica¹ + suf. -ător. Sursa: DEX '98.
BURNONÍT s. n. Mineral complex care conține plumb, cupru și stibiu. – Fr. bournonite. Sursa: DLRM.

3 martie CIL, IM, EXAL, ARM, TARN, LIFTA - Nickolle (foto 1, galerie); BUDAI, POCAL, ABC - Mickyta (foto 2, galerie), in meciul Nickolle - Mickyta 443 - 461.

CIL cili, s. m. Prelungire protoplasmatică mobilă în formă de fire subțiri, a unor bacterii, a unor infuzori, a unor alge și a unor celule animale, care servește de obicei la locomoție și la deplasarea secrețiilor în organism. – Din fr. cil. Sursa: DEX '98.
cil adj. m. (reg., înv.; despre cai) în trei peri; gri. Sursa: DAR.
im (ímuri), s. n. – 1. Noroi, mîl. – 2. Murdărie, jeg. Lat. lῑmus (Cipariu, Gram., II, 338; Pușcariu 775; DAR), cf. alb. ljim, it., sp., port. limo, fr. (limon). – Der. imos, adj. (noroios; murdar), care ar putea proveni din lat. limosus (Candrea-Dens., 820); imoșa, vb. (a murdări); imoș(e)ală, s. f. (murdărie); ima, vb. (a murdări), care ar putea proveni direct din lat. lῑmāre (Candrea-Dens., 821; DAR); neimat, adj. (curat); imăciune, (înv., murdărie; pată); imală, s. f. (murdărie; noroi); imălos, adj. (murdar). – Din rom. provine mag. imolya (Edelspacher 14). Sursa: DER.
IM²- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in¹-] – Din fr., lat. in-. Sursa: DEX '98.
im², imuri, s.n. (reg., înv.) măsură de cereale. Sursa: DAR.
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. Sursa: DEX '98.
ARM, armuri, s. n. (Reg.) Parte a piciorului de dinapoi al unui animal cuprinsă între crupă și gambă; (la om) coapsă, șold. – Lat. armus. Sursa: DEX '98.
TÂRN¹, târnuri, s. n. 1. Mătură mare, făcută din mărăcini sau din nuiele, cu care se mătură curțile sau străzile. 2. (Bot.) Porumbar¹. – Din sl. trŭnŭ. Sursa: DEX '98.
LIFTÁ, liftez, vb. I. 1. Tranz. (La tenis) A trimite mingea imprimându-i anumite efecte. 2. A scoate la suprafață țițeiul acumulat în sonde. – Din fr. lifter. Sursa: DEX '98.
LÍFTĂ, lifte, s. f. 1. Termen injurios dat în trecut de românii ortodocși popoarelor de altă religie; p. ext. termen de ocară dat cotropitorilor. 2. Termen depreciativ pentru un om rău, câinos sau, p. ext. pentru un animal rău. – Din sl. Litva „Lituania”. Sursa: DEX '98.
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder. Sursa: DEX '98.
BUDẮI, budăie, s. n. (Reg.) 1. Vas de lemn în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp, se țin băuturi etc. ♦ Putinei. 2. Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână; p. ext. fântână puțin adâncă. [Var.: budúi s. n.] – Magh. bödöny. Sursa: DLRM.
POCÁL, pocale, s. n. Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit mai ales pentru băut. ♦ Conținutul unui pocal. [Pl. și: pocaluri. – Var.: bocál s. n.] – Din germ. Pokal, scr. bokal. Sursa: DEX '98.
ABC s.n. 1. Enumerarea primelor litere ale alfabetului. 2. Fig. Început al unei arte, al unei științe. [Cit.: abecé] – Din fr. abece. Sursa: DEX '09.

AGENEZÍE s. f. 1. Dezvoltare insuficientă sau nedezvoltare a unui organ sau a unui țesut în perioada embrionară. 2. Incapacitate de a procrea; sterilitate. – Din fr. agénésie. Sursa: DEX '98.
BÁCĂ, bace, Nume dat fructelor cărnoase, cu pielița subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. Afina este o bacă. – It. bacca (lat. lit. baca). Sursa: DLRM.
JAI s. m. (Reg.) Pui de pește rămas pe malul gârlelor când scade apa. Sursa: DLRM.
METRÓU (METRÓ) (‹ fr.) s. n. Mijloc de transport în comun pe cale ferată urbană, cu precădere subterană, cu trenuri rapide, alcătuite obișnuit din 3-8 vagoane. În m. subterane, calea ferată se montează în tuneluri care au adâncimi până la 60 m. Primul m. din lume a fost construit la Londra (1860-1863). Cele mai extinse rețele de m. sunt: la New York (1868, pente 500 km), Londra (408 km), Paris (1900, peste 300 km), Berlin (1902, 235 km), Moscova (1935, 230 km), Tökyö (1927, 155 km), Ciudad de Mexico (1902, peste 140 km), Seul (1972, 120 km). M. din Moscova transportă cei mai mulți călători (mai mult de 2 miliarde pe an). În România, construcția primei linii de m. a început în 1975, în București, fiind dată în folosință la 16 nov. 1979; ulterior, s-au construit încă două magistrale, în prezent rețeaua având o lungime de peste 60 km. Sin. metropolitan (2). Sursa: DE
METRO¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) uter”. [Var. metr-, metri-. / < fr. métro-, cf. gr. metra]. Sursa: DN.
METRO²- Element prim de compunere savantă cu semnificația „măsură”, „măsurare”. [Var. metr-. / < fr. métro-, it. metro-, cf. gr. metron]. Sursa: DN.
VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franțuzism înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit, ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil. Sursa: DEX '98.
ȘARPÁNTĂ, șarpante, s. f. Schelet format din piese de lemn, de metal sau de beton armat, care susține învelitoarea unui acoperiș (sau un alt element al unei construcții) și permite realizarea formei acestuia. – Din fr. charpente. Sursa: DEX '98.
GÚBĂ, gube, (Reg.) Sarică; suman (mițos). – Din magh. guba. Sursa: DEX '98.
GHILOȘÁ, ghiloșez, vb. I. Tranz. V. ghioșa. Sursa: DEX '98; GHIOȘÁ vb. I. tr. (Poligr.) A orna prin gravare suprafața unui obiect de sticlă sau de metal. [Pron. ghi-o-, var. ghiloșa vb. I, p.i. -șez, 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. guillocher, cf. germ. guillochieren]. Sursa: DN.
CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. – Comp. magh. csapni. Sursa: DLRM.
ANOREXÍE s.f. (Med.) Lipsă de poftă de mâncare. V. inapetență. ◊ Anorexie mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. [Gen. -iei. / < fr. anorexie, cf. gr. an – fără, orexis – poftă de mâncare]. Sursa: DN.
BULÉT, buleți, s. m. Denumire dată articulației gleznei calului, situată între chișiță și osul fluierului. – Din fr. boulet. Sursa: DEX '98.
BULÉT² s. n. 1. cocoloș de vată în pansamentele dentare. 2. mic cocoloș de carne, cașcaval etc.; perișoară, chifteluță. (< fr. boulette)  Sursa: MDN.
SFEROÍD, sferoide, s. n. Corp cu o formă apropiată de aceea a unei sfere (format prin rotirea unei elipse în jurul uneia dintre axele sale). – Din fr. sphéroïde. Sursa: DEX '98.

1 martie STEAMP, EXPIIND, OFT, TAHT, JOCOTE - Maestrul Sportului Bubi (foto 1, galerie); GURU, VUUL, CRASCA, ZOLNITE, PUBLICAN, GURUI - Alehin (foto 2, robot, galerie), in meciul Bubi - Alehin 470 - 465.

șteámp (-puri), s. n. – 1. Mai, pisălog, pilug, ciocan de lemn. – 2. Baros. – 3. Mașină de spart pietre, asemănătoare dîrstelor. – 4. Presă de bătut monede. Germ. Stampfe (Mîndrescu 89; Borcea 210; Graur, BL, III, 43; Gáldi, Dict., 195). Intervenția sl. stąpa (Cihac, II, 393) este improbabilă. – Der. ștempar, s. m. (Trans., muncitor care sparge pietrele scoase din mină); ștempăriță, s. f. (Trans., nevastă de ștempar); ștempări, vb. (a sparge minereu). Sursa: DER.
EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare. Sursa: DEX '98.
OFT, ofturi, s. n. (Înv. și reg.) Oftat, suspin; p. ext. amărăciune, regret, durere, suferință, deznădejde. – Din aht. Sursa: DEX '98.
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht. Sursa: DEX '98.
JÓCOT, jocote, s. n. (Reg.) Săritură; joc. – Din joc. Sursa: DEX '98.
gúru s.m. **1. ◊ „Ceva intermediar între preot al diverselor secte hinduse și preceptor – sau chiar judecător – guru este o prezență pitorească între Indus și Gange [...] Guru mai este considerat și un intermediar sacru între Dumnezeu (Hari) și oameni. De aceea cuvântul gurului este socotit drept «Adevăr absolut», iar persoana lui este divinizată.” Cont. 13 XII 74 p. 4; v. și 16 X 81 p. 12. **2. Mentor spiritual ◊ „[...] supremația lui Jean-Paul Sartre, marele «guru» al intelighenției pariziene.” R.lit. 28/95 p. 14 (cuv. sanscrit; cf. fr. gourou, engl. guru; PR 1960, BD 1966). Sursa: DCR2.
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu]. Sursa: DN.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. Sursa: DTM.
CRÂȘCÁ, crâșc, vb. I. Intranz. 1. (Reg.) A scrâșni din dinți de ciudă, de mânie etc. 2. (Despre zăpada înghețată) A scârțâi, a trosni (sub picioare). – Formație onomatopeică. Sursa: DEX '98.
cráscă (crắști), s. f. – Cadru pentru uscarea firelor la vopsitorii. Rut. kraska (DAR). – Der. craschiță, s. f. (ramură în formă de furcă, ce servește drept proptea), cf. crachiță. Sursa: DER.
ZÓLNIȚĂ, zolnițe, s. f. (Reg.) Ciubăr. – Din ucr. zol'nycá, pol. zolnica. Sursa: DEX '98.
PUBLICÁN, publicani, s. m. Persoană care strângea impozitele la romani. – Din lat. publicanus. Sursa: DEX '98.
GURUÍ, pers. 3 gúruie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre porci) A grohăi. Sursa: DLRM.

  Statistici web