Home
 

Azi pe ISC Arhiva Septembrie 2012

Galeria jucatorilor de Scrabble - Albume individuale Fotogalerii cu cei mai buni 1100 de scrabbleri romani (care au avut bunatatea sa-i trimita fotografii lui Mosgerila sau sa se lase pozati la diverse competitii sportive incepand cu anul 1982). Pictoriale noi: Izabela DIACONU, Picderoua Radu OGARCA, Raduo

CIT ~uri n. pop. 1) Țesătură subțire de bumbac, cu desene colorate, folosită pentru confecționarea îmbrăcămintei de vară și a lenjeriei de pat; stambă. Haine de ~. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<turc. çit. Sursa: NODEX.
-CIT v. cito-. Sursa: DN.
cit¹, -ă, adj. (reg.) adevărat, întreg. Sursa: DAR.
cit!² interj. (reg.) cuvânt prin care facem pe cineva să tacă; pâs!, st!. Sursa: DAR.
2) cit n., pl. urĭ (turc. čit, îngrăditură). Ĭal. Ĭesle de nuĭele în curte. Sursa: Scriban.
gágă s.f. (reg.) termen respectuos pentru o femeie; dadă, țață, lele. Sursa: DAR.
COP, copuri, s. n. (Reg.) Măsură de capacitate de aproape un litru. ♦ Cană, vas având această capacitate. ♦ Conținutul unei astfel de căni. – Din rus. kop. Sursa: DEX '98.
*cop n., pl. urĭ (ung. köpü, putineĭ, stup. Cp. și cu copaĭe, cofă). Vechĭ. O măsură de capacitate p. lichide (Iorga, Negoț. 117). Azĭ. Nord Covată maĭ lată (une-orĭ rătundă [!] și cu coadă). – În Tut. cob, oală de vin (1 litru). V. chersîn. Sursa: Scriban.
ot prep. – De la, din, de. Sl. otu. Sec. XVI-XIX, înv. Termen de cancelarie, fără circulație reală. Sursa: DER.
OT- v. oto-. Sursa: DN.
ot s. n., pl. óturi. – A douăzeci și cincea literă a alfabetului chirilic. (din sl. ot). Sursa: DMLR.
oț, V. hoț. Sursa: Scriban.
DAN s. m. grad de calificare în ierarhia titularilor centurii negre în artele marțiale japoneze (judo, karate, aikido etc.). (< fr. dan). Sursa: MDN.
dan s. n., pl. dánuri. Sursa: Ortografic.
Xen-(Dăn), instrument din familia lautei*, răspândit în Extremul Orient și mai ales în vietnam. Are cutia de rezonanță* în formă octogonală, iar tija, pe care sunt întinse două corzi, este prelungă. Este unul dintre instr. orch. tradiționale. Sursa: DTM.
DREN (‹ fr.) s. n. 1. (HIDROT.) Conductă subterană sau canal deschis, având secțiunea transversală liberă umplută cu material filtrant (pietriș, fascine etc.), destinată să colecteze și să evacueze apa de infiltrație, să coboare nivelul pânzei de apă dintr-un teren sau să colecteze apa dintr-o pânză acviferă subterană. ♦ D. contrafort = ansamblu de șanțuri umplute cu piatră, amenajate la suprafața unui taluz, în scopul drenării apelor și al consolidării terenului. 2. (CONSTR.) Strat de piatră spartă sau de pietriș, așezat în spatele unui zid de sprijin ori deasupra unei bolți de pod sau de tunel, destinat să colecteze apa de infiltrație. 3. (NAV.) Conductă de oțel montată de-a lungul unei nave, pe fundul ei, care servește la colectarea apei drenate din santinelele acesteia. 4. (MED.) Tub de d. = tub de cauciuc, de aluminiu, de sticlă etc. cu care se efectuează drenarea (4). Meșă de d. = fâșie de tifon, sterilizată, uscată, utilizată pentru drenare (4). Sursa: DE.
CROV, crovuri, s. n. Formă mică de relief cu aspect de depresiune circulară sau alungită, dezvoltată pe loess prin tasare; găvan, padină. – Din scr. crov. Sursa: DEX '98.
GAZÉL ~uri n. Poezie lirică (orientală), cu conținut erotic sau filozofic, având formă fixă și constând din distihuri, în care strofa întâi are rimă împerecheată, iar, în strofele următoare, fiecare al doilea vers rimează cu versurile primei strofe. /<fr. ghazel. Sursa: NODEX.
BAX s. n. cutie (de diferite dimensiuni) pentru ambalaj. (<engl. box). Sursa: MDN.
ÎNFRICÁ vb. I. Refl. (Folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa. – În + frică. Sursa: DEX '98.

CURÁ¹, curéz, vb. I. Tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ Refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren. Sursa: DEX '98.
SÍMA (‹ fr.; {a} si[licium] + ma[gnésium]) subst. Înveliș al Pământului, aflat sub sial, alcătuit în special din compuși ai siliciului și ai magneziului (bazalte, diorite, gabrouri) și care se întinde atât în domeniul continental (unde are 15-17 km grosime), cât și în cel oceanic (cu grosimi de 6-10 km). Sursa: DE.
ÍHA interj. (Adesea cu finala prelungită) Strigăt de mirare sau de bucurie. – Onomatopee. Sursa: DEX.
GLOSÁR, glosare, s. n. Listă sau colecție de cuvinte regionale, învechite sau puțin cunoscute, însoțite de explicația lor, concepută ca operă anexă ori independentă. ♦ (Înv.) Dicționar, vocabular. – Din lat. glossarium, fr. glossaire. Sursa: DEX '98.
ÍGA interj. v. inga; ÍNGA interj. Iată! uită-te! [Var.: íga interj.] – Et. nec. Sursa: DEX '98.
AMÁ interj. (Înv., ir.) Zău că..., zău așa. – Din tc. ama „însă”, ngr. amá. Sursa: DEX '98.
FÁPTIC, faptice, adj.n. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii. Sursa: DEX '98.
FÁPTIC adj. (rar) material. (Izvoare ~.). Sursa: Sinonime.
MOCOȘÍ, mocoșesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop. și fam.) A lucra îndelung, cu migală (la ceva); a pierde prea mult timp la o treabă, a lucra prea încet, cu prea multă migală; a-și pierde vremea; a (se) mocăi. – Cf. mocăi. Sursa: DEX '98.
mocoșésc v. tr. și intr. (cp. cu moacă și moșcondesc). Fam. Mă muncesc prea mult c´un lucru pînă să-l termin (mă bosîncesc, mă bosolesc, mă boțocănesc, mă bunghinesc): de un ceas tot mocoșeștĭ, și n´aĭ maĭ sfîrșit. V. refl. Nu te maĭ mocoși atîta c´o bĭată traducere! – În vest și mă mocăĭ și mă moșcăĭ. V. bălăbănesc. Sursa: Scriban.
ABC s.n. 1. Enumerarea primelor litere ale alfabetului. 2. Fig. Început al unei arte, al unei științe. [Cit.: abecé] – Din fr. abece. Sursa: DEX '09.
HĂͲ, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga spre a stârni vânatul. – Din hăi¹. Sursa: DEX '98.
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. Sursa: DEX '98.
hîĭésc v. tr. (ung. hajolni, hajant, id. Cp. și cu rut. haiti, de unde și za-haiti, a molesta. V. zăhăĭesc). Est. Povîrnesc, strîmb puțin un edificiŭ: cutremuru a hîit casa. Fig. A se hîi de bătrîneță [!]. Sursa: Scriban.
GRADÉN s. n. 1. treaptă înaltă la baza unui edificiu. 2. fiecare dintre treptele cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, stadion etc. 3. denivelare de teren provenind din retragerea ghețarilor între o vale confluentă și una principală. (< fr. gradin, it. gradino). Sursa: MDN

STRAS, strasuri, s. n. Sticlă de diferite forme poliedrice, șlefuită pe fețe, care conține plumb, folosită ca imitație de pietre prețioase pentru podoabe; obiect de podoabă făcut din asemenea bucăți de sticlă. [Var.: ștras s. n.] – Din fr. strass, germ. Strass. Sursa: DEX '98.
HORÎ, horăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. Sursa: DLRM.
horésc v. intr. (d. horă). Trans. Cînt din gură: din furcă torcînd, de drăguț horind (P. P.). Cînt melancolic din fluĭer. Joc hora. V. tr. Adun căpițele ca să fac claĭa (stogu). – În est horăsc, a horî. Sursa: Scriban.
GÂNJ, gânjuri (gânji), s. n. (m.) (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
GÂNJ s. v. apărătoare, chingă, coardă, cocârlă, crivac, potâng, râncă. Sursa: Sinonime.
UJUÍ, pers. 3 ujuiește, vb. IV. Intranz. (Reg., despre ape, vânt) A face un zgomot ușor, caracteristic; a susura, a murmura. – Onomatopee. Sursa: DLRM.
ÉMDEN (cuv. germ.) [émdən], subst. Rasă de gâște originară din Germania, de culoare albă, în greutate de 7-10 kg (îngrășată poate ajunge până la 15 kg). Sursa: DE.
CIT ~uri n. pop. 1) Țesătură subțire de bumbac, cu desene colorate, folosită pentru confecționarea îmbrăcămintei de vară și a lenjeriei de pat; stambă. Haine de ~. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<turc. çit. Sursa: NODEX.
-CIT v. cito-. Sursa: DN.
cit¹, -ă, adj. (reg.) adevărat, întreg. Sursa: DAR.
cit!² interj. (reg.) cuvânt prin care facem pe cineva să tacă; pâs!, st!. Sursa: DAR.
2) cit n., pl. urĭ (turc. čit, îngrăditură). Ĭal. Ĭesle de nuĭele în curte. Sursa: Scriban.
DOICÍ, doicesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea meseria de doică. – Din doică. Sursa: DLRM.
VẤLCĂ, vâlci, s. f. (Reg.) Umflătură sub piele. Sursa: DLRM.

GNÓMIC, -Ă (‹ fr.; {{s} gr. gnomikos „sentențios”) adj. 1. Care conține maxime, sentințe și reflecții morale. ◊ Poezie g. = poezie de tip didactic, cultivată cu precădere în Grecia antică (sec. 7-5 î. Hr. de Teognis, Focilide, Solon), iar mai târziu de latini (Cato), care conținea precepte, reflecții morale, sfaturi practice. 2. (LINGV.; despre timpuri verbale) Care prezintă acțiunea într-o formă generală (ex. în maxime, teoreme) sau a cărei acțiune se îndeplinește indiferent de timp (ex. timp g.). Sursa: DE.
tătăíșă (-e), s. f. – 1. Dădacă, numele dat de copii unei femei care îngrijește un copil. – 2. Titlu afectuos care se dă unei mătuși sau unei cumnate, mai ales în Trans. – 3. Plante (Pulicaria dysenterica, Carlina acaulis, Chrysanthemum leucanthemum). Creație expresivă, ca tată sau sp. tata (Tiktin). Der. directă de la tată (Pușcariu, Diminutiv, 126) nu este probabilă. Sursa: DER.
CISLUÍ, cisluiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A se sfătui, a discuta; a pune la cale. 2.Tranz. A acuza, a învinovăți. – Cislă + suf. -ui. Sursa: DEX '98.
JEB, jeburi, s. n. (Reg.) Buzunar. – Din magh. zseb. Sursa: DEX '98.
PÓLDER (‹ germ. {i}) s. m. Nume dat unei porțiuni joase de uscat, smulsă mării sau unui lac maritim prin îndiguire și drenare, pentru a fi folosită în agricultură. Termenul a fost utilizat inițial în Olanda, unde astfel de lucrări s-au făcut de mult timp și pe mari întinderi. Există însă tendința de a fi extins și la alte situații, mai mult sau mai puțin similare, de ex. pentru suprafețele îndiguite din lunca Dunării. Sursa: DE.
DORIÉNI (‹ fr.) s. m. Populație care a migrat din NV Pen. Balcanice (unde se oprise la începutul milen. 2 îHr.) și stabilită în Pelopones, în Grecia insulară și în Asia Mică (Dorida), în sec. 12-11 î. Hr. Invazia d. a marcat declinul culturii miceniene. Sursa: DE.
FEE ~ f. mit. Ființă imaginară în chip de femeie frumoasă, înzestrată cu forță supranaturală și cu influență asupra destinelor oamenilor; zână. [Art. feea; G.-D. feei; Sil. fe-e] /<fr. fée. Sursa: NODEX.
bédă (béde), s. f. – Necaz, supărare, grijă. Sl. bĕda, cf. bg. bĕdá, sb. bijeda, rut. bidá. Puțin obișnuit, se folosește în Trans., cu der. bedarnic, adj. (neomenos); bedarniță, s. f. (călău, zbir); bidi, vb. (a se chinui, a pătimi). Cf. obidă. Sursa: DER.
BIV adj. invar. (Înv.; urmat de un titlu, de o funcție) Fost. – Din sl. bivŭ. Sursa: DEX '98.
VRÉSCUR s. n. v. vreasc. Sursa: DEX '98.

JEEP [dʒi:p] (‹ fr.; {s} engl. General Purpose „utilizare generală”) s. n. Autovehicul militar, proiectat (1939) de K. Probst pentru forțele armate americane. A intrat în producția de serie în 1942. După război, companiile Bantam, Ford, Willys Overland l-au adaptat pentru a deveni autovehicul de teren și i-au diversificat modelele, fiind utilizat în prezent pe scară largă. Cântărește c. 1 tonă și este echipat cu un motor având patru cilindri (60 CP); robust și cu tracțiune pe toate cele patru roți, operează pe terenuri accidentate, urcă în pantă până la 60º, traversează ape puțin adânci etc. Sursa: DE.
RAL, raluri, s. n. Zgomot caracteristic al respirației în afecțiunile bronhiilor sau ale alveolelor pulmonare. – Din fr. râle. Sursa: DEX '98.
DOL (‹ fr., lat.) s. n. (Dr.) Viciu de consimțământ constând în eroarea provocată uneia dintre părțile contractante, prin utilizarea de către cealaltă parte a unor mijloace viclene (acte de șiretenie, abilități sau mașinații) și în lipsa căreia partea nu ar fi încheiat contractul (d. principal) sau l-ar fi încheiat în condiții mai avantajoase pentru ea (d. accesoriu); viclenie. Sursa: DE.
MOSC, (1) moști, s. m., (2) moscuri, s. n. 1. S. m. Mamifer rumegător de mărimea unei căprioare, lipsit de coarne, cu caninii superiori foarte lungi, originar din Asia (Moschus moschiferus). 2. S. n. Substanță cu miros pătrunzător și plăcut, secretată de masculul moscului (1), care se folosește în industria parfumurilor, în cosmetică și în medicină. ◊ Mosc sintetic = substanță chimică sintetică, al cărei miros imită pe cel al moscului natural. – Din ngr. móskos. Sursa: DEX '98.
BLUF [pr.: blöf] ~uri n. livr. Șiretlic prin care cineva este speriat sau indus în eroare; faptă sau acțiune neizbutită (menită să deruteze sau să intimideze un adversar). /<engl. bluff. Sursa: NODEX.
SIV, -Ă, sivi, -e, adj. (Reg.) De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Din bg., scr. siv. Sursa: DEX '98.
RAPT, rapturi, s. n. 1. Răpire a unei persoane. 2. Furt săvârșit prin violență; jaf, hoție. – Din fr. rapt, lat. raptus. Sursa: DEX '98.
VENÉT, -Ă I. s. m. (pl.) populație indo-europeană așezată în antichitate în nord-estul Italiei, supusă de romani. II. adj. din provincia Veneția. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de veneți. (< it. veneto). Sursa: MDN.
BUÁZ s. n. Albia unui râu mic, la vărsare. – Tc. boghaz. Sursa: DLRM.
bogáz, boház, boáz și buáz n., pl. urĭ (turc. boghaz, de unde și ngr. bogázi, bg. sîrb. bogaz, boaz). Vechĭ. Azi. Serbia. Strîmtoare de apă (maĭ ales Bosforu), gură de rîu, canal: bohazu Suliniĭ (chear azi). Trecătoare, defileu: bohazurile Carpaților. Azĭ în Olt buházurĭ, țărĭ depărtate pin poveștĭ. V. coclaurĭ, meleagurĭ, pogheazurĭ, veneție. Sursa: Scriban.

IM¹, imuri, s. n. (Reg.) Noroi, murdărie. – Lat. limus. Sursa: DEX '98.
IM²- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in¹-] – Din fr., lat. in-. Sursa: DEX '98.
PAN², pani, s. m. Denumire dată (în evul mediu) nobililor polonezi sau, p. gener., marilor boieri români; persoană care purta acest titlu. – Din pol. pan. Sursa: DEX '98.
ágă (-ále), s. n. – 1. Ofițer superior în armata turcă. – 2. Nobil de rang secundar, ofițer superior; este atestat în Munt. începînd de la 1620, în locul celui care înainte se numea căpitan de vînători. Era conducătorul militar al poliției, inspector al piețelor urbane și, după răscoala din 1655, conducătorul militar al infanteriei; avea închisoare proprie și tribunal la el acasă. Regulamentul Organic i-a acordat gradul de colonel. – Mr. aga. Tc. aga (Roesler 587, Șeineanu, II, 10; Lokotsch 28); cf. ngr. ἀγά, alb., bg. agá. Este un hibrid gramatical. La început, sing. său a fost agá, formă care explică pl. agale. Mai tîrziu sing. a fost asimilat cu tipul tată; astfel că astăzi sing. este m., în ciuda formei, iar pl. este f., în ciuda sensului. DAR tratează drept cuvinte distincte agá (pl. aghii, a cărui formă este falsă) și agă. Der. agesc, adj. (polițienesc); agie, s. f. (poliție; birou al unui agă); agoaie, s. f. (soție de agă); agiesc, adj. (polițienesc); Agachi, s. m. (aga), dim. de la ngr. ἀγάϰι, și considerat greșit nume propriu (Șeineanu, II, 11; Bogaci). Sursa: DER.
EGO- Element prim de compunere savantă însemnând „eu”, „propria persoană”. [< lat. ego]. Sursa: DN.
ÁLTER ÉGO s. m. persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ◊ prieten nedespărțit. (< lat. alter ego, al doilea eu). Sursa: MDN.
ET IN ARCADIA EGO (lat.) și eu am fost în Arcadia – Epigraful unui tablou celebru al pictorului Nicolas Poussin. Arcadia legendară fiind ținutul vieții idilice, patriarhale, expresia mărturisește nostalgia după o fericire pierdută. Sursa: DE.
inch (angl.) [ch pron. č] s. m., art. ínch-ul; pl. inchi, art. ínchii; abr. in. Sursa: DOOM 2.
ÎMBLÁ vb. I. v. umbla. Sursa: DEX '98.
SCÓTĂ, scote, s. f. Parâmă folosită pentru fixarea colțului de jos al unei vele pe o navă cu pânze. – Din it. scotta. Sursa: DEX '98.
TEX s.m. (Text.) Unitate de măsură folosită pentru indicarea fineței firelor și semifabricatelor textile, reprezentând greutatea în grame a 1000 de metri de fir. [< fr. tex]. Sursa: DN.
TEX¹ ~uri n. Cui mic folosit la confecționarea și repararea încălțămintei. /<fr. tex. Sursa: NODEX.

ev (livr.) s. n. / s. m., pl. évuri / evi. Sursa: DOOM 2.
NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț. Sursa: DEX '98.
ARM, ármuri, s. n. (Reg.) Partea piciorului de dinapoi al unui animal, între genunchi și șold; (la om) coapsă, șold. – Lat. armus. Sursa: DLRM.
PARR - Cuvant inexistent in dictionare; pâr/pârrr interj.  Sursa: Ortografic.
FEÚDĂ, feude, s. f. (În evul mediu) Moșie, domeniu, provincie pe care vasalul o primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații și pe care o lucra cu țăranii iobagi; fief. [Acc. și: féudă. – Var.: (înv.) feúd s. n.] – Din it. feudo. Sursa: DEX '98.
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă. Sursa: DEX '98.
OCTOGÓN, -Ă, octogoni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu opt laturi. 2. Adj. Octogonal. – Din fr. octogone. Sursa: DEX '98.
PENÁ, penez, vb. I. Tranz. (Jur.; rar) A penaliza (1). – Din penă. Sursa: DEX '98.
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban². Sursa: DLRM.
HERB ~uri n. înv. 1) Semn simbolic al unui stat sau al unui oraș (zugrăvit pe drapele, monede, ștampile etc.); stemă. 2) Marcă de noblețe a unei familii sau dinastii; blazon. 3) fig. Origine nobilă. /<pol. herb. Sursa: NODEX.
DECASTÉR, decasteri, s. m. Unitate de măsură egală cu zece steri, folosită pentru volumul lemnelor. – Din fr. décastère. Sursa: DEX '98.
VUR interj. (Rar) Exclamație care exprimă durere sau regret; ah, vai. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
AMÚ adv. (Pop.) Acum. – Lat. ad-modo. Sursa: DEX '98.
NOVÁC, novaci, s. m. Nume dat în mitologia populară unui personaj închipuit ca un om puternic și voinic. – Din n. pr. Novac. Sursa: DEX '98.
prósie, prósii, s.f. (pop.) 1. ogor arat și semănat pentru prima dată, după ce a fost necultivat doi sau trei ani; ogor nelucrat sau abia desțelenit. 2. (reg.; în forma: prosâie) fânaț. 3. (reg.) moșie strămoșească. Sursa: DAR.
FILȚ, filțuri, s. n. 1. Pâslă fină făcută din păr de iepure, care servește la confecționarea pălăriilor. 2. Țesătură specială făcută din lână împâslită și folosită la fabricarea filtrelor¹, ca izolator fonic etc. – Din germ. Filz. Sursa: DEX '98.

PACEÁ, pacele, s. f. 1. (Înv.) Partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; p. ext. blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale. 2. (Reg.) Mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de vițel sau de miel, mai rar de pasăre etc., cu adaos de ouă, de oțet sau de usturoi. – Din tc. paça. Sursa: DEX '98.
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sădi, a răsădi. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. – Slav (v. sl. prĕsaditi). Sursa: DLRM.
VEL adj. invar. (Preceda un titlu sau un rang boieresc în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Mare. Vel logofăt. – Din sl. veliĩ. Sursa: DEX '98.
MISERAM PACEM VEL BELLO BENE MUTARI (lat.) chiar și războiul e preferabil unei păci mizerabile – Tacit, „Annales”, III, 44. Sursa: DE.
POVÓI s. n. v. puhoi¹. Sursa: DEX '98.
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus. Sursa: DEX '98.
BUS s. n. 1. (Inform.) Cale de dirijare a informațiilor. 2. Conductor comun al mai multor circuite. (< fr. bus). Sursa: MDN.
buș² (lovitură) (înv.) s. n., pl. búșuri. Sursa: DOOM 2.
grind,(engl.= = natural levee deposits) formă acumulativă în cadrul albiei majore a unui râu (fluviu) cu secțiune triunghiulară și înclinare mică spre câmpia aluvială; materialul grosier trece lateral în nisip fin și silt; pe verticală se întâlnesc interstratificații grosier-nisip, fin-silt; laminații și stratificații oblice la scară mică; în zonele uscate (aride) poligoane de contracție și oxidări ale substanțelor organice. Sursa: Petro-Sedim.

19 septembrie Rezolvare de manual a unei situatii favorabile: Gigiuc sesizeaza dificultatea din ce in ce mai mare a robotului Lexus de a depune si se hotaraste sa incheie rapid partida printr-o serie de tehnici specifice.
Precizare: prin program, robotul nu stie sa schimbe litere.
In turul 4 este evident ca Lexus nu are vocale sau joker. Gigiuc socoteste ca trebuie sa scape de literele supraunitare si schimba B si V. In turul urmator robotul anunta din nou Pas iar Gigiuc schimba litera Z pe care o trasese in turul anterior. Dupa inca un tur in care Gigiuc securizeaza victoria cu inca 15 p, urmeaza un ultim schimb al lui Gigiuc, litera D de 2 p, apoi finalul cu 3 tururi fara depuneri pe tabla, scaderea valorii literelor din ambele maini si omologarea partidei.
Scor final: Gigiuc - Lexus 50-18.

18 septembrie VIL, GREP, PLOSCAS, BAZON - Bertailinc; BANIT, ZEE, PERL, GHILEA - Ursuza, in meciul Bertailinc - Ursuza 701 - 510.

VIL adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos. Sursa: Sinonim.
GREP, grepuri, s. n. Grepfrut. – Prescurtare din grepfrut. Sursa: DEX '98.
PLOSCÁȘ, ploscași, s. m. (Reg.) Ploscar (4). – Ploscă + suf. -aș. Sursa: DEX '98.
PLOSCÁȘ s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț. Sursa: Sinonime.
BAZÓN, bazoane, s. n. Petic de stofă, de piele, de pânză etc., aplicat pe partea dindărăt a pantalonilor bărbătești, a indispensabililor sau a chiloților, pentru a-i cârpi sau a-i întări. Sursa: DLRM.
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban². Sursa: DLRM.
zée (înv., rar) s. f., art. zéea, g.-d. art. zéei; pl. zée. Sursa: DOOM 2.
PERL subst. Corp de literă cu mărimea de cinci puncte tipografice. – Din germ. Perl. Sursa: DEX '98.
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti. Sursa: DEX '98.

JAC¹, jacuri, s. n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane. [Scris și: jack. – Pr. și: geac] – Din fr., engl. jack. Sursa: DEX '98.
JAC², jacuri, s. n. v. jaf. Sursa: DEX '98.
jac n., pl. urĭ (po. žak, jaf, d. mgerm. sack, sac [sackmann, servitor de armată, jăfuitor, de unde ung. zsákmány, jaf, it. saccomanno], d. lat. saccus, sac, de unde și it. sacco, sac, jaf, fr. sac. V. sac, jacă, jăcmănesc). Est. Rar azĭ. Jaf. Sursa: Scriban.
ELÍN, -Ă, adj. v. elen. Sursa: DEX '98.
FIÓRD (‹ fr., germ.) s. n. Golf marin adânc, strâmt, sinuos, cu țărmuri abrupte, format în urma pătrunderii apelor marine în văile glaciare după topirea ghețarilor. Sunt numeroase în Norvegia, Noua Zeelandă, Chile și Groelanda. Unul dintre cele mai mari este Sognefjord, de pe coasta de V a Norvegiei (lungime: 220 km; lățime: 6 km; ad. max.: 1.308 m). Sursa: DE.
UCÁZ ~uri n. înv. l) Hotărâre adoptată de organul suprem al puterii de stat; decret; ordin. 2) fig. Hotărâre care nu admite nici o contrazicere. /<rus. ukaz, fr. oukase, ukase. Sursa: NODEX.
ÎNSĂMÁ, însắm vb. I. Tranz. și intranz. (Reg.) A câștiga, a agonisi. [Var.: însemá vb. I] – Din în- + samă. Sursa: DLRM.

CRUȘÍ, crușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A argăsi, a tăbăci. – Din ucr. krušyty. Sursa: DEX '98.
FIVE O'CLÓCK s. n. Ceai servit la ora cinci după-amiază, însoțit de o gustare. ♦ Reuniune amicală făcută după-amiaza (în jurul orei cinci). [Pr.: faiv ă clóc] – Expr. engl. Sursa: DEX '98.
CRAH ~uri n. 1) Criză economică acută manifestată prin devalorizarea banilor, căderea cursului acțiunilor, insolvabilitatea debitorilor etc. 2) fig. Eșec complet; nereușită totală; fiasco; faliment. /<germ. Krach. Sursa: NODEX.
CÍGĂ, cige, s. f. 1. (Min.) Scripete fix. 2. (Zool.) Cochilie de gasteropod. – Din magh. csiga. Sursa: DEX '98.
cígă (Mold. Olt.) cégă (Munt.) și căcĭúgă (Ban.) f., pl. ĭ (sîrb. čiga, kèčiga și kèčika, bg. čiga, rut. čečúha, pol. czeczuga; ung. köcsöge, kecsege; ngr. kétsiga). Un pește ganoid de vre-o 60-70 cm. (acupenser ruthenus). Sursa: Scriban.
cígă-mígă f. fără pl. (ung. csiga-biga). Mold. Un fel de burete comestibil (cantharellus cibarius). Fig. A umbla cu ciga-miga, a umbla cu șoalda, a căuta să înșel fugind de muncă. Sursa: Scriban.
BIG, biguri, s. n. Unitate comercială complexă. – Din inițialele B[ăcănie] + I[ndustriale] + G[ospodina]. Sursa: DEX '98.
BIG BANG s. n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) ce a inițiat expansiunea universului observabil. [Pr.: beng] – Din engl. big bang [theory]. Sursa: DEX '98.
BIG BAND s.n. (Anglicism) Orchestră mare de jaz, incluzând peste 20 de membri. [Pron. big bend. / < engl. big band]. Sursa: DN.
big-store s.n. (anglicism) Supermagazin ◊ „Mândria cartierului, un big-store tipic yankeu.” R.l. 17 VIII 93 p. 1 (din engl. big store). Sursa: DCR2.
HÁPLE s. m. V. haplea. Sursa: DEX '98.
OBSÍGĂ (‹ scr.) s. f. Plantă furajeră perenă din familia gramineelor cu rădăcini puternice, stoloni subterani lungi și tulpina înaltă până la 140 cm, cu frunze liniare, late, și cu inflorescența un panicul (Bromus inermis). Foarte rezistentă la secetă, intră în componența pășunilor și fânețelor cultivate, în amestec cu alte graminee și leguminoase. Se mai cultivă pe pante expuse eroziunii, pe taluzuri și diguri, nisipuri mișcătoare etc. Crește și spontan în fânețele din regiunile secetoase. Sursa: DE.
AMÉNT ~ți m. (la nuc, alun, salcie) Inflorescență cu flori foarte mici, dispuse pe o axă, care atârnă ca un ciucure; mâțișor. /<lat. amentum, it. amento. Sursa: NODEX.
DĂINÁ, dăinez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) mișca încoace și încolo, a (se) balansa, a (se) legăna. – Onomatopee. Sursa: DLRM.
RUF, rufuri, s. n. Construcție deasupra punții superioare a unei nave, extinsă numai pe o porțiune a ei, în care sunt amenajate, de obicei, locuințele echipajului. – Din fr. rouf. Sursa: DEX '98.
POTCÁP, potcapuri, s. n. 1. Acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de preoții și călugării ortodocși. 2. Compus: potcapul-călugărului = plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene dispuse în capitule (Leontodon hispidus). – Din sl. podŭkapŭ. Sursa: DEX '98.
JOͲ, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni. Sursa: DLRM.

fon (‹ gr. φωνή [phone], „sunet”) (acustică), unitate de măsură pentru nivelul de intensitate (1) auditivă (de tărie fiziologică), introdusă de H. Barkhausen. Numărul n care arată tăria în f. a unui sunet* oarecare este egal cu același număr n de decibeli (dB) (v. bel) care arată intensitatea (energia) sursei sonore (fapt obiectiv). Introducerea f. are la bază legea fiziologică generală Weber-Fechner din 1884, lege aproximativă, dar fecundă: mărimea unei senzații crește proporțional cu logaritmul* în baza 10 al excitației. Aplicând legea în domeniul audiției, tăria unui sunet (mărimea senzației sonore) crește proporțional cu log 10 al intensității (energiei) de vibrație*. (Ex.: dacă energia care excită urechea crește de 1000 de ori, mărimea senzației auditive crește de 3 ori, deoarece log₁₀1000 = 3). Un sunet oarecare are tăria de zero f. (nici o senzație auditivă) dacă este produs cu intensitatea măsurată în (dB) a sunetului de 1000 Hz la pragul de audibilitate*. Tăria celui mai puternic sunet pe care urechea îl poate auzi (dar care o poate auzi) este de 140 f. Tăria în f. corespunzătoare nuanțelor dinamice* muzicale este arătată în tabele-diagrame, cifrele având valoare orientativă, în cazul unei orch. mari (de la o formație redusă nu se poate avea un fortissimo de 80 f.). V. frecvență; son (2). Sursa: DTM.
jape, s. f. (Reg.) Nuia subțire și elastică. ◊ Bătaie dată cu o astfel de nuia. – Din jap. Sursa: DEX '98.
CẤNE s. m. v. câine. Sursa: DEX '98.
CÁNĂ¹, cane, s. f. (Bot.) Belșiță. – Din fr. canne; BELȘÍȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzui sau purpurii, și cu flori mari roșii, galbene sau pestrițe (Canna indica). -Et. nec. Sursa: DEX '98.
DÁGĂ, dăgi, s. f. (Franțuzism înv.) Pumnal cu lama scurtă și groasă, în trei muchii și cu vârf ascuțit. – Din fr. dague. Sursa: DEX '98.
hit s.n. (muz.; anglicism) Șlagăr, cântec pe primele locuri într-un top ◊ „Dacă n-ar fi fost decât acest hit mondial și «parada» noastră ar fi justificată.” Săpt. 28 VI 74 p. 7. ◊ „Albumele următoare mențin cota, fără însă a o forța, iar hit-urile curg liniștite.” Săpt. 29 IV 77 p. 7. ◊ „[...] remarcăm pe Mihai Constantinescu cu hitul său, plin de subînțelesuri politice, «Să iubim și câinii vagabonzi», și Anastasia Lazariuc cu subtilul «Ciau, amore ciau», evident un apropo fin la problema privatizării și a titlurilor de proprietate.” Cotid. 7 VI 93 p. 5; v. și Săpt. 20 II 75 p. 8, Cont. 16 III 79 p. 8, Ev.z. 22 VIII 96 p. 3; v. și Macarena (din engl. hit; DEX-S). Sursa: DCR2.
BAX s. n. cutie (de diferite dimensiuni) pentru ambalaj. (<engl. box). Sursa: MDN.
BUS s. n. 1. (Inform.) Cale de dirijare a informațiilor. 2. Conductor comun al mai multor circuite. (< fr. bus). Sursa: MDN.
buș² (lovitură) (înv.) s. n., pl. búșuri. Sursa: DOOM 2.
COMÁNȘI s. m. pl. Amerindieni din America de Nord, care populau sudul Podișului Preriilor. – Din fr. Commanci. Sursa: DEX '98.
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. Sursa: DEX '09.
jneap, jnepi, s.m. (reg.) 1. pană de lemn; ic, cui, nadă. 2. codru mare de turtă sau de mămăligă; dărab. Sursa: DAR.
jneáp și jnep m., pl. jnepĭ, jneápăn și jneápăr m., pl. jnepenĭ și jneperĭ (din *juneapăr, lat. juniperus. D. rom. vine rut. ženepin, ženepir, ženĕatin și žérep[nik]. V. ĭenupăr). Ienupăr. Jep, un fel de pin pitic și strîmb (pinus pumilio) care formează tufișurĭ pintre stîncĭ la înălțimĭ pe unde nu maĭ crește bradu (dincolo de 1800 de metri). Sursa: Scriban.
CIN¹, cinuri, s. n. (Înv.) 1. (În societatea medievală) Poziție socială înaltă. ♦ Stare socială. 2. Ordin preoțesc sau călugăresc; tagmă. – Din sl. cinŭ. Sursa: DEX '98.
CIN², cinuri, s. n. (Înv. și reg.) Luntre mică (pescărească). – Din scr. čun. Sursa: DEX '98.
MOP - Cuvant inexistent in dictionare.
art decó s.f. Artă aplicată obiectelor utilitare (mobilier, costumație, ceramică etc.) ◊ „Dacă vreți, vă pot desena fotoliile joase, model art deco din bibliotecă (the library). Aici se adună întreaga familie când J.R. mai omoară pe cineva sau mai dă faliment [...]” Cont. 31 V 81 p. 9. ◊ „Situându-și activitatea în orizontul distinct al esteticii industriale, fără contaminări cu art-deco sau hibridizări deconcertante [...] realizează dubla performanță de a-și demonstra incontestabilele calități de creatori [...]” R.l. 29 XI 84 p. 8 (din fr. art(s) déco(ratifs); cf. engl. art-deco; BD 1968). Sursa: DCR2.
op-árt loc.s. (arte; anglicism) Curent în arta plastică modernă în care se pune accentul pe efectele optice ◊ „R.W., cu mijloacele op-artului, sau J.R. aduc paralel imagini în care ritmul linear preponderent demonstrează o experiență vizuală întemeiată pe o bună cunoaștere a unora dintre curentele artistice mondiale.” Sc. 18 I 75 p. 4. ◊ „Vasarely este considerat a fi inițiatorul unui curent artistic de anvergură, în perioada anilor 1950 – op-art, preluat și de către creatorii americani.” R.lit. 28 II 85 p. 22; v. și Săpt. 2 XI 79 p. 3 (din engl. op art; DN3, DEX-S). Sursa: DCR2.
pop-árt sint.s. (cuv. engl.; artă) Formă a creației plastice care constă mai ales în reunirea unor obiecte (resturi) cotidiene ◊ „În ceea ce privește pop-art-ul, modalitate de sorginte populară cultivată de o seamă de artiști, reprezintă, în realitate, o artă inspirată de gustul estetic periferic considerat «popular».” Sc. 25 X 78 p. 4. ◊ „Subjugat de pop-art, a adus între primii arta americană în muzeele renane.” R.lit. 39/95 p. 15; v. și Săpt. 2 XI 79 p. 3 (cf. fr. pop-art; PR 1955, BD 1969; DN3). Sursa: DCR2.
arț și harț n., pl. urĭ, și (maĭ vechĭ) arțĭ și harțĭ m. pl. (prescurtat din Arțivur și -urț, numele cîneluĭ [!] căruĭa, după credința poporuluĭ, se închină Armeniĭ și poreclă dată Armenilor, d. ngr. Artzivúrtzi, mgr. Artzivúrion, ĭar acesta d. arm. aračayork, timpu din aintea [!] postuluĭ mare. A mînca de frupt Mercurea și Vinerea „ca un cîne [!]” înseamnă „a te spurca”, ca adoratoriĭ cîneluĭ). Munt. Timpu cînd se mănîncă carne și Mercurea, și Vinerea, ca' n săptămîna a zecea înainte de Paște, a brînzeĭ (cînd nu se mănîncă carne, dar, se mănîncă lapte și oŭă), a Pașteluĭ, a Rusaliilor și de la Crăcĭun pînă la Bobotează: A mînca harț orĭ de harț, a nu ținea postu. – Ghib. (Traista, 129) zice: „Săptămîniĭ albe saŭ a brînzeĭ îĭ precede o săptămînă în care se mănîncă vrîstat; această săptămînă se cheamă hirța. În aintea hirțeĭ e cîrneleaga. Tot cîrneleagă e și săptămîna întîĭa după Crăcĭun. Cînd cîșlegile țin numaĭ cincĭ săptămînĭ, avem săptămîna întîĭa cîrneleagă, a doŭa hirță, a treia cîrneleagă, a patra hirță, ĭar a cincea a brînzei”. – Vechĭ și hîrț, pl. urĭ. În Mold. hîrță, pl. e. Sursa: Scriban.

HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. Sursa: DEX '98.
huí², huiésc, vb. IV (reg.) a ocărî, a certa, a cicăli; a huidui. Sursa: DAR.
RÚNĂ (‹ Germ. run „secret”, „mister”) s. f. (mai ales la pl.) 1. Semn grafic crestat în lemn sau cioplit în piatră, aparținând celui mai vechi alfabet germanic atestat (alfabetul runic), utilizat în inscripțiile epigrafice despre care avem mărturii începând cu sec. 2. Scrierea runică este de origine incertă, dar probabil derivată dintr-un alfabet dintr-o reg. mediteraneeană. S-au păstrat peste 4.000 de inscripții și manuscrise runice, majoritatea dintre ele aflându-se în Suedia (Pe terit. României r. apar pe un vas aparținând tezaurului de la Pietroasele). Au avut o mare răspândire în țările scandinave și anglo-saxone (sec. 2-12). R. atestate sunt în număr de 24 și au atât valoarea fonetică, cât și ideografică. 2. Scriere consonantică utilizată de triburile turcice din Asia, în sec. 5-11. Sursa: DE.
TRÓFIC, -Ă adj. Referitor la nutriția țesuturilor, a organismelor. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) hrană”, „de nutriție”. [< fr. trophique, cf. gr. trophikos – hrănitor]. Sursa: DN.
PRÉTCĂ, pretce, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bețișoarele care susțin fagurii, în interiorul stupului. [Var.: preátcă s. f.] – Din scr. pritka. Sursa: DEX '98.
PRETCÁR, pretcare, s. n. (Reg.) Sfredel cu diametru mic, folosit în dulgherie. – Pretcă + suf. -ar. Sursa: DEX '98.
durit, (engl.= durite) constituent petrografic al cărbunilor naturali (în special al huilelor), bogat în hidrogen, cuprinzând resturi de spori, polen, cuticule, ceruri și rășini; se individualizează sub forma unor lamine mate, de culoare cenușie sau neagră. D. are o capacitate de cocsificare mai mică decât a → vitritului. V. și clarit. Sursa: Petro-Sedim.
BLANC¹ s.n. 1. Piele tăbăcită vegetal, colorată sau cu fața naturală, folosită pentru curelărie, harnașamente și articole tehnice. 2. Fâșie de material insensibil care apără capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică. [< germ. Blank]. Sursa: DN.
BLANC² s.n. 1. (Poligr.) Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. 2. Pauză albă și tremurătoare care apare uneori la emisiunile de televiziune, dând senzația că „s-a rupt filmul”. [< fr. blanc]. Sursa: DN.
blanc, -ă adj. (sas. blank, neted). Care cîntărește cît trebuĭe (vorbind de banĭ): galbenĭ blancĭ. S.n. Pele tăbăcită lăsată la culoarea naturală: un toc de pistol de blanc, nu negru. Adv. În întregime: la alegerĭ a ĭeșit blanc lista luĭ Popescu. Sursa: Scriban.
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu]. Sursa: DN.
pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si. Sursa: Scriban.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. Sursa: DTM.
buí (-uésc, -ít) vb. – A năvăli, a se repezi, a da buzna. Sl. buiti sę, bujǫ sę pe care dicționarele îl traduc prin „in deliciis vivere”, dar al cărui sens pare a fi fost „sese (in deliciis) praecipitare”, cf. sb., cr. bujati „a fi furios”, pol. bujać „a-și ieși din fire” rom. buiac. Înv.  Sursa: DER.

TERÍST, teriști, s. m. Soldat care beneficiază de reducerea termenului de serviciu militar. – Din pronunțarea inițialelor t[ermen] r[edus] + suf. -ist. Sursa: DEX '98.
NEPTÚNIU n. Metal argintiu, maleabil, radioacriv, sintetizat pe bază de reacții nucleare. /<fr. neptunium. Sursa: NODEX.
NEPTÚNIUM (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Neptun) s. n. Element chimic transuranic din seria actinoide (Np; nr. at.93, m. at. 237,048), metal de culoare alb-argintie, obținut pe cale artificială de fizicienii E.M. McMillan și P.H. Abelson în 1940, la Universitatea din California. Sursa: DE.
PLIOCÉN, -Ă, plioceni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține celei de-a doua epoci a neogenului, care se referă la această epocă. 2. S. n. A doua epocă a neogenului, situată intre miocen și perioada cuaternară, reprezentată, în partea de vest a Europei, prin depozite marine, iar în cea de est prin depozite lacustre. 3. S. n. Serie de straturi geologice din pliocen (2). [Pr.: pli-o-] – Din fr. pliocène. Sursa: DEX '98.
PINÉN s. m. hidrocarbură terpenică, partea principală a esențelor terebentinei. (< fr. pinène). Sursa: MDN.
bădíca m. fără pl., voc. bădică. Dim. d. badea și bădia. – În est. gen. bădicăĭ, în vest bădichiĭ sau (ob.) al luĭ b. Și bădița. Sursa: Scriban.
SÍCLU s. m. 1. monedă de argint sau de aur, la evrei, de aproximativ 6 gr. 2. una din figurile tarotului (< fr. sicle, lat. ciclus). Sursa: MDN. Foto: Siclu de argint, Persia, Lydia, intre anii -400 si -350, de la ma-shops.com.
șiclí, șiclésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) îmbiba, a (se) acoperi cu murdărie, cu substanțe unsuroase. 2. (refl.; despre păr) a deveni slinos, lipicios, aspru. 3. (despre ouă) a trata ouăle, înainte de vopsire, cu o soluție preparată din zer fierbinte și piatră acră, pentru fixarea culorii. Sursa: DAR.
íje s. m. Sursa: Ortografic.
JAB, jaburi, s. n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmărește agasarea și dezorientarea adversarului. [Pr.: geb]. – Din engl. jab. Sursa: DEX '98.
ZÉTA s.f. A șasea literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului z. (din fr. zêta). Sursa: MDN.

TROCÚȚĂ, trocuțe, s. f. Diminutiv al lui troacă. – V. troacă. Sursa: DEX '98.
păiér, păiéri, s.n. și m. 1. saltea umplută cu paie sau cu fân; mindir, părnăjac, sălmăjac, străjac. 2. construcție în care se păstrează nutrețul de vite; șopru, șură, magazie, fânar. 3. fiecare dintre cele două lemne cu care doi oameni aduc fânul pentru a-l așeza în claie. 4. parte a batozei prin care ies paiele. 5. (s.m.) muncitor agricol care cară paiele la treierat. Sursa: DAR.
GLOTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de glotă; propriu glotei. Inflamație ~ă. 2) Care se află în regiunea glotei; din regiunea glotei. /<fr. glottal. Sursa: NODEX.
EFÉB, efebi, s. m. (în Grecia antică) Adolescent care făcea parte dintr-un colegiu (cu caracter militar). ♦ Tânăr ajuns la pubertate; adolescent. ♦ (Azi) Tânăr de o deosebită frumusețe. – Din fr. éphèbe, lat. ephebus. Sursa: DEX '98.
ÎNTINÁ, întinez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întín] – În + tină. Sursa: DEX '98.
ÎNȚINÁ, înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare. Sursa: DEX '98.
COP, copuri, s. n. (Reg.) Măsură de capacitate de aproape un litru. ♦ Cană, vas având această capacitate. ♦ Conținutul unei astfel de căni. – Din rus. kop. Sursa: DEX '98.
cop n., pl. urĭ (ung. köpü, putineĭ, stup. Cp. și cu copaĭe, cofă). Vechĭ. O măsură de capacitate p. lichide (Iorga, Negoț. 117). Azĭ. Nord Covată maĭ lată (une-orĭ rătundă [!] și cu coadă). – În Tut. cob, oală de vin (1 litru). V. chersîn. Sursa: Scriban.
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
palíu², -íe, adj. (reg.) nebun, aiurit, trăznit, țicnit; prost. Sursa: DAR.
palíu³, -íe, adj. (reg.) viteaz, cutezător. Sursa: DAR.
palíŭ, V. paniŭ. Sursa: Scriban.
paliéz v. tr. (fr. pallier, d. lat. palliare, a acoperi, a ascunde, d. pallium, manta. V. păĭoară). Atenuez o boală fără s´o vindec, alin pe puțin timp; laudanu paliază oare-care durerĭ. Fig. Atenuez cu vorba: a palia un defect. Sursa: Scriban.
DEGROȘÁ vb. tr. a prelucra prin așchiere o piesă brută de metal pentru a o aduce la o dimensiune apropiată de cea definitivă. (după fr. dégrossir). Sursa: MDN.
CLAVÍR ~e n. rar Instrument muzical de percuție constând dintr-o cutie mare de rezonanță (așezat pe trei picioare) și dintr-un sistem de coarde metalice, dispuse orizontal, care produc sunete, când sunt lovite de niște ciocănele, acționate cu ajutorul clapelor; pian. [Pl. și claviruri] /<germ. Klavier. Sursa: NODEX.

NECORNUT - Cuvant-titlu inexistent in dictionare. Este mentionat in cuprinsul definitiei cuvantului CIÚRDĂ, ciurde, s. f. (Turmă de animale necornute.). Sursa: DEX '98.
HOC interj. v. cea. Sursa: Sinonime.
AB HOC ET AB HAC (lat.) de ici și de colo – A vorbi ab hoc et ab hac, a vorbi anapoda, a spune vrute și nevrute. V. Á tort et à travers. Sursa: DE.
HOC CAVERAT MENS PROVIDA REGULI (lat.) mintea prevăzătoare a lui Regulus s-a gândit la asta – Horațiu, „Ode,” III, 5, 13. Elogiu adus clarviziunii senatorului Regulus, care a salvat astfel Senatul de la luarea unei hotărâri ce ar fi primejduit într-un viitor mai îndepărtat însăși existența statului roman. Sursa: DE.
HOC ERAT IN VOTIS (lat.) asta îmi era dorința – Horațiu, „Satirae”, II, 6, 1. Sentiment de satisfacție deplină la îndeplinirea unei mari dorințe. Sursa: DE.
HOC OPUS, HIC LABOR EST (lat.) aceasta e truda, aici e greutatea – Vergiliu, „Eneida”, VI, 129. Nu coborârea în Infern, ci revenirea pe Pământ e grea. Astfel îl previne Sibila din Cumae pe Enea, care îi ceruse să-l conducă în Infern. Sursa: DE.
HOC VOLO, SIC IUBEO; SIT PRO RATIONE VOLUNTAS (lat.) asta vreau, așa poruncesc; voința mea să țină loc de rațiune – Iuvenal, „Satirae”, VI, 223. Expresie a unei încăpățânări arbitrare. Sursa: DE.
IN HOC SIGNO VINCES (lat.) sub acest semn vei învinge – Eusebiu, „De vita Constantini”, I, 28. Deviză a împăratului creștin Constantin cel Mare, înscrisă sub semnul unei cruci pe stindardele armatei sale, înainte de lupta cu Maxențiu. Astăzi expresia se folosește pentru a arăta calea pe care trebuie să o urmeze cineva pentru a-și realiza un ideal. Sursa: DE.
POST HOC, ERGO PROPTER HOC (lat.) după aceasta, deci din cauza aceasta – Sofism care constă în stabilirea legăturii cauzale între două evenimente sau fapte pe baza simplei lor succesiuni în timp. Sursa: DE.
QUOD NON VETAT LEX, HOC VETAT FIERI PUDOR (lat.) ceea ce nu interzice legea, interzice pudoarea – Seneca, „Troades”, 334.
Sursa: DE
DISOCIÁ, disociez, vb. I. Tranz. 1. (Chim.) A scinda în mod reversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni; a descompune temporar și reversibil o combinație. ◊ Refl. Atomii se disociază. 2. A despărți, a separa, a delimita între ele noțiuni, probleme, idei care formează de obicei un ansamblu unic. [Pr.: -ci-a] – Din fr. dissocier, lat. dissociare. Sursa: DEX '98.
BANDÁ vb. 1. tr. A înconjura, a inciza în benzi. 2. refl. (despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. (din fr. bander). Sursa: MDN.
PÍVĂ s. f. v. piuă. Sursa: DEX '98.
JNEAP s. m. (Reg.) Bucată mare de turtă, de mămăligă. Sursa: DLRM.
jneáp și jnep m., pl. jnepĭ, jneápăn și jneápăr m., pl. jnepenĭ și jneperĭ (din *juneapăr, lat. juniperus. D. rom. vine rut. ženepin, ženepir, ženĕatin și žérep[nik]. V. ĭenupăr). Ienupăr. Jep, un fel de pin pitic și strîmb (pinus pumilio) care formează tufișurĭ pintre stîncĭ la înălțimĭ pe unde nu maĭ crește bradu (dincolo de 1800 de metri). Sursa: Scriban.
HON, honuri, s. n. Sculă așchietoare alcătuită dintr-un corp rotativ de oțel pe care sunt fixate mai multe pietre abrazive și care este utilizată la finisarea suprafețelor cilindrice interioare ale pieselor metalice. – Din engl. hone. Sursa: DEX '98.
EUTOCÍE s.f. Naștere normală. [Gen. -iei. / < fr. eutocie, cf. gr. eu – bine, tokos – naștere]. Sursa: DN.
BLAM ~uri n. 1) Dezaprobare categorică publică a cuiva. 2) Opinie defavorabilă despre ceva sau cineva. ◊ Vot de ~ sancțiune prin care o colectivitate, o organizație etc. dezaprobă activitatea unui conducător sau a unui împuternicit. /<fr. blâme. Sursa: NODEX.
TÍLDĂ s.f. 1. Semn grafic (~) folosit în unele lucrări (pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă etc.). 2. Semn diacritic (~) care se pune, mai ales în ortografia spaniolă, deasupra lui n, pentru a arăta că se pronunță muiat. [< sp., fr. tilde, germ. Tilde]. Sursa: DN.

JÓNCĂ, jonci, s. f. Mică ambarcațiune rudimentară din lemn, cu mai multe catarge și cu pânze, folosită în bazinul apusean al Oceanului Pacific la transportul de mărfuri și la pescuit. – Din fr. jonque. Sursa: DEX '98.
MIL, miluri, s. n. (Înv. și reg.) Blană de oaie. Sursa: DLRM.
boár (boári), s. m. – Păstor de boi. Lat. boārius sau bovārius (REW 1180; Candrea-Dens., 171; DAR); cf. it. boaro, prov., v fr., cat. boyer, sp. boyero, port. boieiro. Sursa: DER.
AMÁ interj. (Înv., ir.) Zău că..., zău așa. – Din tc. ama „însă”, ngr. amá. Sursa: DEX '98.
IDÍL, idile, s. n. v. idilă. Sursa: DEX '98.
BUBÓN, buboane, s. n. Inflamare a ganglionilor limfatici din regiunea inghinală, axilară etc., caracteristică ciumei, scarlatinei, bolilor venerice. – Din fr. bubon. Sursa: DEX '98.
ȘIP, șipi, s.m. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), obișnuit de 2 m lungime, dar care poate atinge și o lungime de 6 m; singurul sturion prezent în Marea Baltică și în Oceanul Atlantic, dar existent și în Marea Neagră și Mediterana (Acipenser sturio). – V. sturion. Sursa: DGE
ȘIP², șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”. Sursa: DEX '98.
ȘIPUL-VÂNTULUI s. v. scai-albastru, scai-vânăt. Sursa: Sinonime.

EDÁFIC, -Ă adj. referitor la factorii ecologici proprii solului. (< fr. édaphique). Sursa: MDN.
CHESÓN, chesoane, s. n. 1. Vehicul de artilerie, tras de cai, format dintr-o ladă de tablă închisă, împărțită în compartimente, destinat pentru transportul muniției. 2. Fiecare dintre despărțiturile cu pereți metalici care se fac la o navă, cu scopul de a evita pătrunderea masivă a apei în caz de avarie. ♦ Dulap pentru păstrarea efectelor pe bordul unei nave. 3. Construcție de beton, de oțel etc. de forma unei cutii, care servește la executarea fundațiilor sub apă sau în terenurile umede, precum și la repararea unei nave sub linia de plutire. – Din fr. caisson. Sursa: DEX '98.
chesón (chesoáne), s. n. – 1. Copaie. – 2. Ladă. – 3. Vehicul de artilerie. Fr. caisson. Sursa: DER.
CHESON celulă de retenție (v.). Sursa: GTA.
NEX s.m. 1. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. 2. (Latinism) Legătură, înlănțuire (între fenomene); relație. ◊ Nex cauzal = raport de la cauză la efect. [< lat. nexus]. Sursa: DN.
RADÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană specializată în transmiterea și recepția informației prin radio. /radio + suf. ~ist. Sursa: NODEX.
REF, refuri, s. n. Sculă folosită în turnătoriile de litere. Sursa: DLRM.
GREJ¹ adj. invar. 1) (despre firele sau despre țesăturile de mătase) Care are culoare naturală. 2) (despre diferite țesături) Care are culoarea firului de mătase naturală. /<fr. grege. Sursa: NODEX.
VARÉC s. n. Numele unor alge brune marine azvârlite de valuri pe țărm, care servesc ca îngrășământ pentru pământurile nisipoase, ca materie primă pentru fabricarea sodei, iodului etc. – Din fr. varech. Sursa: DEX '98.
RIL, rile, s. n. Șanț făcut cu o mașină specială pe linia de îndoire a unui carton (astfel încât straturile exterioare din spatele îndoiturii să nu se rupă). ♦ Șanț pe un disc (4). [Pl. și: riluri. – Var.: rilă s. f.] – Din germ. Rille. Sursa: DEX '98.
TAH s. v. stenograf. Sursa: Sinonime.
ȚAH interj. (Rar; repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui; ham¹. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
ÚNE formă verbală v. LOC (I. 1.).  Pe unele (sau, rar, une) locuri = ici și colo, pe alocuri. [DEX '98].

ÉTA s. n. a șaptea literă a alfabetului grecesc, care notează un e lung. (< fr., gr. éta). Sursa: MDN.
-ÉTĂ suf. „diminutival”. (< fr. -ette, it. -etta, cf. lat. -itta). Sursa: MDN.
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu]. Sursa: DN.
(gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. Sursa: DTM.
BEL, beli, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel. Sursa: DEX '98.
bel, unitate logaritmică pentru măsurarea raporturilor comparative de intensitate (1) și presiune sonoră, numită astfel după numele fizicianului american de origine scoțiană Alexander Graham Bell (1847-1922), inventatorul telefonului (1876). Simbolul acestei unități este B, iar în practica modernă, mai cu seamă în electronică, se preferă, pentru mai multă precizie, submultiplul numit decibel și având simbolul dB. În virtutea aplicării legii Weber-Fechner, potrivit căreia senzația fiziologică de intensitate variază aproape proporțional cu logaritmul* presiunii sonore, orice senzație fiziologică de intensitate este exprimabilă într-un număr de dB egal cu log. zecimal al raportului dintre intensitatea unui sunet și o intensitate standard corespunzătoare pragului de audibilitate al unui sunet pur cu frecvență de 1.000 Hz. Astfel, notând intensitatea standard cu Is, cea comparativă cu Ic și senzația fiziologică cu Sf se obține: Sf = 10 x lg Is/Ic = 10 dB. V. acustică; auz; ton; son (2). Sursa: DTM.
OFT, ofturi, s. n. (Înv. și reg.) Oftat, suspin; p. ext. amărăciune, regret, durere, suferință, deznădejde. – Din aht. Sursa: DEX '98.
JESTERS DO OFT PROVE PROPHETS (engl.) măscăricii se dovedesc adeseori profeți – Shakespeare, „Regele Lear”, act V, scena 3. Sursa: DE.
NEV ~i m. Semn mic (uneori în formă de excrescență) de culoare întunecată pe piele; aluniță. /<lat. naevus. Sursa: NODEX.
IM¹, imuri, s. n. (Reg.) Noroi, murdărie. – Lat. limus. Sursa: DEX '98.
IM²- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in¹-] – Din fr., lat. in-. Sursa: DEX '98.
ORT¹, orți, s. m. (Înv. și pop.) Monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ◊ Ortul starostesc (sau vătășesc) = taxă specială în Moldova (sau, respectiv, în Țara Românească) plătită unui staroste pentru vinul adus la vânzare în târguri. ◊ Expr. (Fam.) A(-și) da ortul popii = a muri. Tot doi bani (sau lei) și un ort = totuna, la fel de neînsemnat. – Din pol. ort, germ. Ort. Sursa: DEX '98.
ORT², orturi, s. n. (Reg.) Locul de muncă al minerilor într-o mină; abataj. – Din germ. Ort. Sursa: DEX '98.
JIP², jipi, s. m. (Reg.) Copac tânăr, lung și subțire. – Din magh. zsup. Sursa: DEX '98.
JIP¹ s. n. (Reg.) Jeg (1). – Et. nec. Sursa: DEX '98.
jip³, s.n. (reg.) pajiște, ierbiș. Sursa: DAR.
jip⁴, jipi, s.m. (reg.) legătură, maldăr (de paie, de fân, de răchită, de strujeni), bâlie. Sursa: DAR.

GROM, gromi, s. m. (Livr.) Lacheu, valet (tânăr). – Din engl., fr. groom. Sursa: DEX '98.
ȘPIS ~uri n. poligr. Pată de vopsea care apare la tipar între rânduri (în zaț sau în șpalt). /<germ. Spiess. Sursa: NODEX.
CENÚR, cenuri, s. m. (Med.) Formă larvară a teniei care se dezvoltă parazitar în organism. – Din fr. cénure. Sursa: DEX '98.
BLUM (‹ fr., engl.) s. n. Semifabricat de oțel laminat la cald, de secțiune pătrată (minimu 150 x 150 mm) sau dreptunghiulară (cu raportul între laturi mai mic de doi) și lungime de la 2 la 6 m, folosit ca semifabricat pentru laminare sau forjare. Sursa: DE.
staff s. (cuv. engl.) Grup de persoane cu o misiune de conducere ◊ „Boema artistică a fost înlocuită [...] de un staff, mai bine zis de un trust de staff-uri multinaționale, compuse din persoane care n-au ochi nici pentru marea de azur și, într-o oarecare măsură, nici pentru steluțele în căutarea șansei.” R.lit. 2 VI 77 p. 24. ◊ „Expertul manipulându-și chief-ul, chief-ul manipulat de staff, staff-ul manipulând electorii, bancherul manipulând politicienii.” Cont. 16 III 79 p. 8. ◊ „Acești absolvenți vor constitui practic staff-ul birourilor de relații publice.” R.lit. 34/93 p. 4 (cf. fr. staff; PR 1950; DN3). Sursa: DCR2.
ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus. Sursa: DEX '98.
TIO interj. (Pop.) Strigăt cu care se gonește un animal. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
TIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sulf”, „cu (care conține) sulf”. [Pron. ti-o-. / < fr. thio-, it. tio-, cf. gr. theion]. Sursa: DN.
IUÍ vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa. Sursa: Sinonime.
NEURÁL, -Ă, neurali, -e, adj. Care face parte din sistemul nervos, care este în legătură cu sistemul nervos. ♦ Canal neural = șanț care brăzdează ectodermul embrionului, din pereții căruia ia naștere sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neural. Sursa: DEX '98.
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. Sursa: DEX '98.

3 septembrie ANSELOR, ANIL, LUNATII, BROD - Maestrul sportului Bubi (foto 1, galerie); VINAT, PILC, UJUIT, SUFAN, VUTCI, NAPATCA, FETAL, COMBO - Waxberry (robot), in meciul Bubi - Waxberry 595 - 531.

ÁNSĂ s.f. 1. Toartă de care se prinde un vas, un coș etc. 2. Fir de platină sau de nichelină în formă de laț, care servește la recoltarea sau la însămânțarea microorganismelor. 3. Formație anatomică în formă de toartă. 4. Intrând al mării, îngust și adăpostit. / < fr. anse, cf. lat. ansa]. Sursa: DN.
ANÍL s.n.sg. (Bot.) Plantă exotică din care se extrage indigoul. [< fr. anil, cf. ar. an-nil, pers. nil – albastru]. Sursa: DN.
LUNÁȚIE s. f. schimbare succesivă a fazelor Lunii; interval de timp (circa 29 de zile) între două faze identice ale Lunii. (< engl. lunation, lat. lunatio). Sursa: MDN.
brod (bróduri), s. n. – 1. Vad, trecere a unei ape prin vad. – 2. Ponton, vas transbordor. – Var. brud(ă). Sl. brodŭ (Cihac, II, 29). – Der. brudar, s. m. (pontonier), pe care Miklosich, Lexicon, 44, îl derivă de la sl. brodarŭ; brudină, s. f. (vad; ponton), cf. slov. brodnina, sb. brodarina „cost al transbordării”. Cf. brodi. Sursa: DER.
VINÁȚ, vinațuri, s. n. (Pop.) (Varietate) de vin. [Pl. și: vinațe] – Probabil lat. vinaceus. Sursa: DEX '98.
PILC, pilcuri, s. n. (Tipogr.) Val de uns literele cu cerneală. – Din pol., ucr. pilka. Sursa: DEX '98.
UJUÍ, pers. 3 ujuiește, vb. IV. Intranz. (Reg., despre ape, vânt) A face un zgomot ușor, caracteristic; a susura, a murmura. – Onomatopee. Sursa: DLRM.
ȘUFÁN, șufane, s. n. (Reg.) Fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu scape peștele pe sub el. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
VÚTCĂ s. f. v. votcă. Sursa: DEX '98.
năpátcă f., pl. e și ăicĭ (rut. napadka. V. năpădesc, năpastie). Mold. sud și tot Prutu. Crîsnic mare de 3-4 metrĭ de prins peștĭ maĭ marĭ. Sursa: Scriban.
FETÁL, -Ă, fetali, -e, adj. (Anat.) Referitor la fetus; de făt (1). – Din fr. fœtal. Sursa: DEX '98.
CÓMBO s.n. (Rar) Mic colectiv de jaz și muzică de dans, alcătuit din 3-8 persoane, care cântă într-un cabaret; orchestră. [< engl. combo, cf. combination – termen indicând diverse posibilități de combinare a instrumentelor în formațiile reduse ca număr]. Sursa: DN.

OREÁV, oreave, s. n. (Reg.) Vale prin care curge apă numai când plouă. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
ȚÍPLĂ, țiple, s. f. Membrană subțire făcută din intestinele sau din bășica animalelor și folosită pentru a acoperi ermetic borcanele cu conserve sau (astăzi rar) în locul sticlei la ferestrele caselor țărănești; p. ext. celofan. – Cf. ngr. tsípa, bg. cipa. Sursa: DEX '98.
EC- elem. „În afară de”. (din fr. ec-, cf. gr. ek = în afară). Sursa: MDN.
pocói¹ s.n. (reg.) cameră de locuit. Sursa: DAR.
pocoí², pocoiésc, vb. IV (înv. și reg.) a consuma. Sursa: DAR.
DADAÍSM (< fr.) Mișcare literar-artistică dezvoltată în perioada Primului Război Mondial și în anii imediat următori. Primele manifestări apar la Zürich în 1916, când poetul francez, originar din România, Tristan Tzara, scriitorii germani Hugo Ball și Richard Huelsenbeck, sculptorul francez Hans Arp ș.a. fondează cabaretul Voltaire-club literar, galerie de expoziție și sală de teatru. Din 1919, gruparea s-a mutat la Paris, inițiind manifestări nihiliste împotriva culturii, puternic discreditată după Primul Război Mondial; s-au făcut experimente de poezie și colaje în pictură și sculptură. Hazardul este ridicat la rang de principiu de creație, iar negația este cuvântul de bază în vocabularul dadaist. Mijloacele principale folosite au fost împrumutate din mișcare futuristă: manifeste, poezii fonetice, poemul simultan, muzica zgomotoasă, spectacole publice provocatoare. Printre reprezentanții mișcării: M. Duchamp, Man Ray, F. Picabia, Marcel Iancu, Max Ernst. Sursa: DE. Foto: Samuel Rosenstock, porecla Tristan Tzara si Marcel Iancu - cofondatori ai dadaului, de la trentonscott.com si placerileluinoe.ro.
ÁGĂ, agi s. m. (Înv.) 1. Ofițer (comandant) din armata otomană. 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de agă (1, 2). [Var.: agá, agale s. f.] – Din tc. ağa. Sursa: DEX '98.
NUNEÁSCĂ f. mai ales art. 1) Horă care se joacă la nuntă după cununie. 2) Melodie după care se execută această horă. /nun + suf. ~ească. Sursa: NODEX.
ÎNDREPTÁR, îndreptare, s. n. Colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu; călăuză, ghid. – În + dreptar (Înv. „îndreptar” < drept). Sursa: DEX '98.
îndreptár și dreptár n., pl. e (d. drept, îndrept). Echer saŭ riglă de meseriaș. Șurub regulator p. ca o mașină să meargă maĭ răpede saŭ maĭ încet. Fig. Normă, canon, regulă de vĭață. Cod, pravilă, carte care arată legile uneĭ științe: această carte e îndreptaru limbiĭ româneștĭ. – Vechĭ dereptar. V. colțar și cumpănă. Sursa: Scriban.
CACADẤR, cacadâri, s. m. (Bot.; reg.) Măceș. – Et. nec. Sursa: DEX.
CACADẤR, cacadâri, s. m. ~ (din ngr. κουκουδέρος (= plin cu semințe) < κούκουδον (= bacă)). Sursa: DER.

2 septembrie STAB, NES, VIG, VU, DUPI, SIF - Blondina (foto 1); PUDLAJ, VILI, UMECTATI, CINESCOP, PUHOIRI - Myky503 (galerie, interviu), in meciul Blondina - Myky503 475 - 658.

ȘTAB (1) ștaburi, s. n., (2, 3) ștabi, s. m. 1. S. n. (Înv.) Stat-major. 2. S. m. (Înv.) Ofițer care făcea parte dintr-un ștab (1); p. ext. ofițer superior. ◊ Ștab-ofițer = ofițer de stat-major. 3. S. m. (Fam.) Persoană de vază pe plan social; șef, conducător. – Din germ. Stab, rus. štab. Sursa: DEX '98.
ștab s.n. (reg.) rindea cu care se rotunjesc muchiile la obiectele din lemn. Sursa: DAR.
NES, nesuri, s. n. Nescafe. – Din nes[cafe]. Sursa: DEX '98.
nes s. n., (porții, feluri) pl. nésuri. Sursa: Ortografic.
VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) – Din magh. vég. Sursa: DEX '98.
VU s. m. unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin telecomunicații. (< fr. vu). Sursa: MDN.
pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si. Sursa: Scriban.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. Sursa: DTM.
dup, dupi, s.m. (reg.) 1. smoc de lână, cocoloș de blană, de păr, de postav. 2. (în jocul de copii) vergea prinsă din zbor. Sursa: DAR.
SIF s.n. Creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt. [< fr. sif < cuv. arab]. Sursa: DN.
ȘIF s. n. (poligr.) planșetă (de zinc) pe care se așază zațul; galion (4). (< germ. Schiff). Sursa: MDN.
ȘIF s.n. (Germanism) Galion²; navă mare. [< germ. Schiff]. Sursa: DN.
șif¹ adv. (reg.) oblic, pieziș. Sursa: DAR.
PUDLÁJ s.n. Procedeu (învechit) de obținere a oțelului prin afinarea fontei cu oxigen; pudlare. [< fr. puddlage]. Sursa: DN.
VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franțuzism înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit, ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil. Sursa: DEX '98.
UMECTÁ, umectez, vb. I. Tranz. (Livr.) A umezi ușor (și numai la suprafață). – Din fr. humecter, lat. humectare. Sursa: DEX '98.
CINESCÓP s.n. Tub catodic utilizat ca receptor al imaginii într-un aparat de televiziune. [Pl. -scoape, scris și kinescop. / < fr. kinescope, cf. gr. kinesis – mișcare, skopein – a privi]. Sursa: DN.
PUHOͲ, pers. 3 puhoiește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare sau de ploaie) A curge în cantitate mare, cu repeziciune și forță; a se revărsa cu putere, a inunda. ♦ Fig. (Rar; despre oameni) A năvăli, a invada. – Din puhoi¹. Sursa: DEX '98.

1 septembrie Cei mai buni 20 de scrabbleri din ISC la categoria Duplicat, dupa dictionarul LOC2000, sambata, 1 septembrie 2012, la ora 12. In top sunt cuprinsi jucatorii care au disputat macar o partida evaluata in ultima saptamana.

1. Olacrima 2. Michi  Maestrul Sportului Mihai Negrea 4. Zdro Cristian Soare 8. Deidamia 10. Picderoua Izabela Diaconu 11. Mikidutza Mihaela Rosca 13. Takeiteasy Cristina Smarandache 14. Licuriciul 15. Antihic Cristina Antihi     19. Minooletz Carmen

  Statistici web