HomeAzi
|
| Galeria jucatorilor de Scrabble - Albume individuale Fotogalerii cu cei mai buni 1100 de scrabbleri romani (care au avut bunatatea sa-i trimita fotografii lui Mosgerila sau sa se lase pozati la diverse competitii sportive incepand cu anul 1982). Pictoriale noi:
Scrabbleuri lipsiti de
sportivitate |
SERÁL, -Ă, serali, -e,
adj. De seară; (despre forme și
instituții de învățământ) ale căror cursuri se țin seara. – Din
it. serale.
Sursa:
DEX '98.
BĂCÍT s. n. 1.
Ocupația baciului. 2. Partea din produsele stânii care i se dădea în
trecut baciului drept remunerație. – Din baci +
suf. -it.
Sursa:
DLRM.
băcít, s.n. – Meșteșugul prelucrării laptelui (Georgeoni 1936: 82). – Din
baci + -it. Sursa:
DRAM.
ȘIST, șisturi, s.
n. Rocă metamorfică sau sedimentară care are proprietatea de a se desface
ușor în foi sau în plăci subțiri cu suprafețe paralele. ◊ Șist cristalin
= rocă formată prin procesul de metamorfism al altor roci sub acțiunea
presiunii. – Din fr.
schiste. Sursa:
DEX '98.
șișt s.n. (reg.) zer care rămâne după ce se alege urda.
Sursa:
DAR.
HĂUÍ, pers. 3 hắuie,
vb. IV.
Intranz. A răsuna prelung; a
hui. – Onomatopee. Sursa:
DLRM.
FESTÍN, festinuri,
s. n. (Livr.) Banchet bogat,
somptuos. – Din fr.
festin. Sursa:
DEX '98.
TEU, teuri, s. n.
1. Riglă de desen prevăzută la un capăt cu o riglă mai mică,
perpendiculară pe prima. 2. Dispozitiv indicator în formă de T, folosit
pe un aeroport pentru a arăta direcția și sensul vântului. 3. Nume dat
unor obiecte care au forma literei T. – Din
fr. té.
Sursa:
DEX '98.
SIF s. n. creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția
versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt. (< fr. sif).
Sursa:
MDN.
ȘIF s.n. (Germanism) Galion2; navă mare. [< germ.
Schiff]. Sursa:
DN.
ȘIF s. n. (poligr.) planșetă (de zinc) pe care se așază zațul; galion
(4). (< germ. Schiff).
Sursa:
MDN.
șif1 adv. (reg.) oblic, pieziș.
Sursa:
DAR.
DÉMĂ, deme, s. f.
Unitate administrativ-teritorială în Grecia antică și în Imperiul Bizantin. –
Din fr. dčme.
Sursa:
DEX '98.
JIG s. n. (Reg.)
Arsuri în gât și în piept. – Comp.
sb. žig.
Sursa:
DLRM.
jig1 (jâg) s.n. (reg.) Materie gălbuie și ceroasă care se află în
lâna oilor; usuc. Sursa:
DAR.
jig2, jíguri, s.n. (reg.) 1. Semn făcut cu fierul
roșu pe corpul animalelor, semn cu care se înfierează oile și caprele (la
urechi). 2. Arsură pe esofag; jărăgai, jigăraie, pirozis, râgâială.
Sursa:
DAR.
DÓMĂ s. f.
v.
dom. Sursa:
DEX '98.
DENEGÁ, denég, vb. I.
Tranz. (Înv.)
1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din
lat.,
it. denegare.
Cf.
fr.
dénier. Sursa:
DEX '98.
TUL, tuluri, s. n.
Țesătură de mătase, de bumbac sau din fire sintetice foarte fină și străvezie,
alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale. [Pr.:
tül] – Din fr.
tulle. Sursa:
DEX '98.
tul, -ă, adj. – Mut; slab de minte, prostănac. – Cf. trul (< germ.
Troll). Sursa:
DRAM.
BAX s. n. cutie (de diferite dimensiuni) pentru ambalaj. (<engl.
box). Sursa:
MDN.
SPÂN, -Ă, spâni, -e, adj.
(Despre bărbați sau despre fața lor; adesea substantivat) Care este (biologic)
lipsit de barbă și de mustăți. – Lat.
*spanus. Sursa:
DEX '98.
ȘORECÍU, -ÍE, șorecii, adj.
(Pop.; despre părul cailor;
p. ext. despre cai) (Cu
părul) de culoarea șoarecelui; cenușiu. – Șoarece +
suf. -iu.
Sursa:
DEX '98.
șorecíe s.f. (reg.) 1. otravă pentru șoareci, șoricioaică,
șoriceasă. 2. planta coada-șoricelului.
Sursa:
DAR.
VU s.m. invar. Unitate de
măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații.
[< fr. vu]. Sursa:
DN.
déjŕ-vu (fr.)
[pron. dejavǘ]
s. n.
Sursa:
DOOM 2.
vu (gr. βου, de
la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v.
bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*.
Sursa:
DTM.
LĂLĂÍ, lălăiesc, vb. IV.
Tranz. (Fam.)
A cânta (monoton, la nesfârșit) o melodie, înlocuind de obicei cuvintele cu
silaba „la” (repetat). – Formație onomatopeică.
Sursa:
DEX '98.
lălăě v. Mold. a păși legănându-se: auzindu-i lălăind așa de cu chef
CR. [Lit. a umbla lela]. Sursa:
Șăineanu.
FIT s. n. (Fam.;
în expr.) A trage la fit = a
lipsi de la datorie, în special de la orele de școală; a chiuli. –
Cf.
rus. kvit,
germ.
quitt. Sursa:
DEX '98.
–FIT Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la
o) plantă”. [< fr. -phyte, cf. gr. phyton].
Sursa:
DN.
POETA NASCITUR, ORATOR FIT (lat.)
poet te naști, orator devii – Lipsa talentului poetic nu poate fi
compensată prin studiu. Sursa:
DE.
STRES, stresuri, s.
n. 1. (Med.) Nume dat
oricărui factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului
uman o reacție anormală; p. ext.
efect nefavorabil produs asupra organismului uman de un factor de mediu. 2.
(Geol.) Presiune laterală
tangențială care se produce în sinclinale și determină formarea cutelor
muntoase. – Din engl.,
fr. stress.
Sursa:
DEX '98.
STRES DE ZBOR/AERONAUTIC, solicitare neuropshică exercitată de
activitatea de zbor, care duce la desincronizarea bioritmului, implicând
sistemul simpatic. Sursa:
GTA.
OT- v. oto-. Sursa:
DN.
OT1 prep. (Înv.,
sec. XVI – XIX; termen de
cancelarie, fără circulație reală) Din. (din
sl. otŭ).
Sursa:
DER.
oț, V. hoț. Sursa:
Scriban.
tij adv. (pol. též. V. tiz). Vechĭ. Tot așa,
asemenea, idem. Sursa:
Scriban.
FÍȚE s. f.
pl. (Fam.;
în expr.) A face fițe = a se
arăta mofturos; a se lăsa rugat. –
Et. nec.
Sursa:
DEX '98.
FÍȚĂ, fițe s. f.
(reg.) Leliță.
Sursa:
DLRM.
iz n., pl. urĭ (ung. iz). Est. Gust orĭ miros răŭ
particular pe lîngă cel principal: acest vin e bun, dar are un iz.
Sursa:
Scriban.
CAB s.n. Cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul
șade pe un scaun înalt, la spate. [Pl. -buri. / < engl., fr. cab].
Sursa:
DN.
ut, în solmizația* medievală, prima silabă a hexacordului* (în sensul lui
c*, f* sau g*); în lb.
fr. denumirea notei
do* din celelalte limbi romanice (corespunzător cu c* din limbile
germanice).
Sursa:
DTM.
DO UT DES (lat.)
îți dau ca să-mi dai – Formulă din dreptul roman referitoare la
echivalența prestațiilor în cazul schimbului; în sens larg, serviciu contra
serviciu. Sursa:
DE.
SINT UT SUNT, AUT NON SINT (lat.)
să fie ceea ce sunt, sau să nu fie – Răspunsul papei Clement al XIII-lea
la cererea de a modifica regulamentul Ordinului iezuiților. Atribuit în mod
eronat lui L. Ricci, generalul acestui ordin. Expresia hotărârii ca o instituție
să nu-și dezică sarcinile fundamentale, caracteristice.
Sursa:
DE.
UT AMERIS AMABILIS ESTO (lat.)
de vrei să fii iubit, fii vrednic de iubire – Ovidiu, „Ars amandi”, 2,
519. Sursa:
DE.
UT FATA TRAHUNT (lat.)
cum le-o târî soarta – A te lăsa în voia soartei, a lăsa ceva la voia
întâmplării. Sursa:
DE.
UT SUPRA (lat.)
ca mai sus – Formulă juridică utilizată în acte.
Sursa:
DE.
LABÁN (‹ rus.)
s. m. Pește teleostean
marin din familia mugilidelor, de c.
25-50 cm lungime, de culoare cenușie-albăstruie (Mugil cephalus); chefal
mare. Din M.
Mediterană pătrunde în Marea Neagră, apoi în Delta Dunării și în lacurile
litorale. Sursa:
DE.
ÉTA s. n. a șaptea literă a alfabetului grecesc, care notează un e
lung. (< fr., gr. éta)
Sursa:
MDN.
-ÉTĂ suf. „diminutival”. (< fr. -ette, it. -etta, cf.
lat. -itta).
Sursa:
MDN.
ISPĂȘÍ, ispășesc, vb. IV.
Tranz. 1. A suferi din
cauza unei greșeli, a o răscumpăra prin suferință. ♦ A executa o pedeapsă
privativă de libertate în urma condamnării; a expia. 2. (Înv.)
A cerceta și a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia. [Var.:
(înv.) spășí
vb. IV] – Din
sl. sŭpasiti „a
mântui”. Sursa:
DEX '98.
PUTINÉI, putineie,
s. n. Putină mică, înaltă
și strâmtă, în care se bate smântâna ca sa se aleagă untul. – Putină +
suf. -ei.
Sursa:
DEX '98.
PUȚINÉL, -EÁ, -ÍCĂ, puținei, -ele,
adj.,
adv. Puțintel. ◊
Expr. Puținel și... =
aproape că..., gata-gata să... – Puțin +
suf. -el, -ea, -ică.
Sursa:
DEX '98.
GRIȘ s. n. Produs
alimentar obținut din boabe de grâu sau de alte cereale, măcinate mai mare. [Var.:
gris s. n.] – Din
germ. Griess.
Sursa:
DEX '98.
TAHT, tahturi, s.
n. (Înv.) 1.
Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2.
Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.:
tact, taft s. n.] –
Din tc. taht.
Sursa:
DEX '98.
BUT1 s. n.
(Reg.; în
loc. prep.) În
butul (cuiva) = în ciuda, în pofida (cuiva). –
Et. nec.
Sursa:
DEX '98.
BUT2, buturi,
s. n. Bucată (mare) de
carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumegătoare, a căror carne servește ca
aliment. – Din tc. but.
Sursa:
DEX '98.
BUT3, buturi,
s. n. Fiecare dintre
stâlpii porții în jocul de rugbi. ♦ (Rar) Poartă la jocul de fotbal. – Din
fr. but.
Sursa:
DEX '98.
LAST, BUT NOT LEAST (engl.)
ultimul, dar nu cel de pe urmă – Expresie întâlnită la mai mulți
scriitori englezi (Pope, Shakespeare ș.a.). Un fapt menționat la urmă nu este
neapărat și cel mai puțin important. Sursa:
DE.
LAX, -Ă, lacși, -xe, adj.
(Livr.) Care nu este strâns, întins
sau încordat; destins, lejer. – Din
lat. laxus. Sursa:
DEX '98.
AGRAVÁ vb. 1. a (se) înrăi, a (se) înrăutăți, (livr.) a (se)
acutiza, (grecism înv.) a (se) prohorisi, (fig.) a (se) deteriora. (Boala i
s-a ~.) 2. v. adânci. 3. a (se) îngreuia, a (se)
înrăutăți. (Situația infractorului s-a ~.).
Sursa:
Sinonime.
–ON Element secund de compunere savantă cu semnificația (în terminologia
fizicii) „corpuscul nucleonic” și (în terminologia biologiei) „unitate
funcțională”. [Cf. fr. -on, it. -one].
Sursa:
DN.
ANTHROPOS ON TUT ISTHI KAI MEMNES AEI (Aυθρωποζ ων τοντ ϰχι μέμνηζ ἀει) (gr.)
nu uita niciodată că ești om! – Maximă aparținând poetului grec Philemon.
Constituie un apel pentru păstrarea unei condiții umane superioare în orice
împrejurare. Sursa:
DE.
IL FAUT BONNE MÉMOIRE APRČS QU’ON A MENTI (fr.)
trebuie o memorie bună după ce ai mințit – Corneille, „Le menteur”, act
IV, scena 5. Sursa:
DE.
LA FAÇON DE DONNER VAUT MIEUX QUE CE QU’ON DONNE (fr.)
felul în care dai prețuiește mai mult decât ceea ce dai – Corneille, „Le
menteur”, act I, scena 1. V. și Bis
dat qui cito dat. Sursa:
DE.
LA PLUS PERDUE DE TOUTES LES JOURNÉES EST CELLE OU L’ON N’A PAS RI (fr.)
ziua cea mai (deplin) pierdută din toate este cea în care n-ai râs –
Chamfort, „Maximes, caractčres et anecdotes”, II.
Sursa:
DE.
BÍGĂ, bigi,
s. f. Aparat format din
două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută de scripeți, cu
ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi. – Din
fr. bigue.
Sursa:
DEX '98.
BÍGĂ2 s.f. Car roman, de obicei cu două roți, la care
erau înhămați doi cai. [< lat. biga, cf. fr. bige].
Sursa:
DN.
PICAJ coborârea unei aeronave cu un unghi redus al traiectoriei sub
orizontală < ~ = 30-90°, cu motorul în funcțiune sau oprit.
Sursa:
GTA.
SEXOLÓG, -Ă s.m. și f. (Medic) specialist în sexologie. [< fr.
sexologue]. Sursa:
DN.
laz, -uri, (lăzuitură, lăzaștină), s.n. – 1. Câmp curățat de tufe
și bun de cosit. 2. Teren defrișat pentru a fi transformat în pământ
arabil; iertaș: „Știu că n-ai lazuri domnești, / Nice boi ardelenești” (Bârlea
1924 I: 200). – Din ucr. laz. Sursa:
DRAM.
GODÍE, godii, s.
f. (Mar.) Ramă2
lungă care servește la godiere. – Din
fr. godille.
Sursa:
DEX '98.
godíe, godíi, s.f. (reg.) mireasă în ziua întâi.
Sursa:
DAR.
FÁȘĂ, feși, s. f.
1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii
mici, peste scutece. ◊ Expr. Din
(sau în) fașă = (de) pe vremea când era copil mic;
p. ext. de când se știe,
de la început. Abia ieșit din fașă = foarte tânăr, încă copil. 2.
Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile. [Pl.
și: feșe] – Lat.
fascia. Sursa:
DEX '98.
AVI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) pasăre”,
„referitor la păsări”. [< fr. avi-, cf. lat. avis].
Sursa:
DN.
ÁVĂ1 s. m.
(Neobișnuit) Părinte, tată; (prin restricție) nume dat călugărilor bătrâni. –
Slav (v. sl. avva <
gr.).
Sursa:
DLRM.
BUR, -Ă, buri, -e,
s. m. și f. (La
pl.) Populație în Africa de Sud
constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți
aici în secolul al XVII-lea; (la sg.)
persoană care face parte din această populație. – Din pronunțarea bur a
cuv.
engl. boer.
Sursa:
DEX '98.
BÚRĂ s. f. Ploaie
măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică, –
Cf.
scr.
bura. Sursa:
DEX '98.
*2) búră f., pl. e (fr. bure, stofă foarte groasă de lînă).
Rotocol de pîslă foarte groasă care se pune în cartuș pentru pulbere și alice în
locu fultuĭeliĭ primitive: un pachet de bure.
Sursa:
Scriban.
NEX, nexuri, s. n.
1. (Livr.) Legătură,
înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal
= raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.)
Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din
lat. nexus.
Sursa:
DEX '98.
REM (‹ engl.;
{s} r[öntgen] e[quivalent] m[an] „röntgen echivalent uman”)
s. m. Unitate de măsură
a dozelor de radiație raportate la efectul lor biologic, egală cu doza unei
radiații care produce într-un țesut același efect ca un rad al unei radiații X
de referință. Sursa:
DE.
REM TENE: VERBA SEQUENTUR (lat.)
stăpânește materia; cuvintele vin de la sine – Aforism atribuit lui Cato
cel Bătrân. Dezvolți cu ușurință un subiect pe care ești stăpân.
Sursa:
DE.
AD REM loc. adv.
La obiect. – Loc.
lat.
Sursa:
DEX '09.
TAH s. v. stenograf. Sursa:
Sinonime.
ȚAH interj. (Rar; repetat)
Cuvânt care imită lătratul câinelui; ham1. – Onomatopee.
Sursa:
DEX '98.
EC- elem. „În afară de”. (din fr. ec-, cf. gr. ek = în
afară). Sursa:
MDN.
TENTÁ vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce,
(înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.).
Sursa:
Sinonime.
harcŕ f. zidul înalt până la un
metru ce se face din pământ până în tălpile unei case țărănești. [Turc. ARKA,
spate, sprijin]. Sursa:
Șăineanu.
HÂRCĂ, hârci, s. f.
1. Craniu (de mort); țeastă. 2. Epitet depreciativ dat unei femei
bătrâne, urâte și rele. – Din ucr.
hyrka. Sursa:
DEX '98.
HÂRCĂ ~ci f. pop. peior. 1) Femeie bătrână, urâtă și rea;
hoanghină; hoașcă. ◊ Baba-hârca ființă imaginată ca o vrăjitoare bătrână
și rea; baba-cloanța. 2) Craniu de om sau de animal mort. /<ucr. hyrka.
Sursa:
NODEX.
hárcă, (hârcă), s.f. – (mit.) Pește uriaș; balenă; „tata peștilor”
(Papahagi 1925): „O mărs o fată cu boii la râu și s-o băgat în marginea râului
să adape boii. Și odată o vinit harca și-o prins-o pă fată de picior” (Bilțiu
1999: 138): „În Maramureș, deși lipsesc apele mari, întâlnim totuși mitocredințe
ale apelor, unele născocite din rațiuni de ordin practic, având drept scop
îndepărtarea copiilor de la apele curgătoare” (Bilțiu 1999: 26-27). – Probabil
din hârca (< ucr. hyrka). Sursa:
DRAM.
SIN1 s. m.
invar. (Înv.
și reg.; particulă care precedă
prenumele tatălui și intră în componența numelui de familie al copiilor) Fiu,
fiul lui... – Din sl.
synŭ. Sursa:
DEX '98.
SIN2 s. m.
și n.
v.
sân. Sursa:
DEX '98.
SIN s. v. cută, golf, încrețitură, pliu, șopron.
Sursa:
Sinonime.
SIN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „împreună”, „cu”.
[Var. sim-. / < it. sin-, fr. syn-, cf. gr. syn].
Sursa:
DN.
*si-, *sim- și sin- (vgr. sýn, cu), prefix care corespunde
cu lat con si care se întrebuințează în cuvintele greceștĭ, precum:
si-logizm, sim-patie, sin-teză. Sursa:
Scriban.
SIN2(O)- elem. „(din) China”, „chinez”. (< fr.
sin/o/-, cf. lat. Sina, China).
Sursa:
MDN.
CASATĂ, casate, s.f. Specialitate italiană de înghețată, constând
din straturi de înghețată cu arome și culori diferite, intercalate cu frișcă,
confecționată în formă dreptunghiulară sau triunghiulară; it. cassata.
Sursa:
DGE.
CASÁT adj. v. spart. Sursa:
Sinonime.
CASÁ vb. I. tr. 1. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre
judecătorească. 2. (rar) a sparge. 3. a scoate din uz și din inventar, a reforma
(o mașină, un aparat etc.). II. refl. (despre vin) a-și pierde culoarea naturală
în contact cu aerul. (< fr. casser).
Sursa:
MDN.
SEN, seni, s. m.
Monedă divizionară japoneză, valorând a suta parte dintr-un yen. – Din
fr. sen.
Sursa:
DEX '98.
SEN2 s.m. Monedă divizionară în Cambodgia, Indonezia,
Malaiezia și Brunei, a suta parte dintr-un riel, respectiv rupiah, ringgit
(dolar) și dolar. (cf. engl., fr. sen < indonez. sen, senti <
engl. cent) [și AHDEL].
Sursa:
MDN.
INC, incuri, s. n.
(Reg.) Poftă de râs, de joc, de
zburdălnicii. – Et. nec.
Sursa:
DEX '98.
SOFT1 s. n.
Fire de bumbac sau de celofibră puțin răsucite și moi, folosite ca bătătură
pentru unele țesături scămoșate. – Cuv.
engl.
Sursa:
DEX '98.
SOFT2 s. n.
(Inform.;
fam.) Software. – Prescurtare de la
soft[ware]. Sursa:
DEX '98.
soft adj. (americanism) Ușor ◊ „Dintr-o altă categorie porno, cea «soft»
(adică mai cu perdea) face parte și sexy cabaret.” R.l. 1 X 93 p. 2 (cf. fr.
soft). Sursa:
DCR2.
TUBÁ, tubez, vb. I.
Tranz. A consolida pereții unei
guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din
fr. tuber.
Sursa:
DEX '98.
TÚBĂ, tube, s. f.
Instrument muzical de suflat din alamă, cu registru grav, format dintr-un
pavilion larg, un tub răsucit și un mecanism de pistoane. – Din
fr.,
lat. tuba.
Sursa:
DEX '98.
JOB [GIOB] s. n. 1. lucrare plătită. 2. afacere cu caracter privat
sau oficial. ◊ slujbă, serviciu. 3. (cib.) lucru în formare, alcătuind un tot
din una sau mai multe etape. (< engl. job).
Sursa:
MDN.
CAB s.n. Cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul
șade pe un scaun înalt, la spate. [Pl. -buri. / < engl., fr. cab].
Sursa:
DN.
pled n. 1. manta scoțiană; 2. cuvertură de lână pentru
învelit și călătorie (= fr. plaid).
Sursa:
Șăineanu.
ic, -uri, s.n. – 1. Pană de lemn cu vârful trecut prin foc,
folosit de lădari la despicarea butucilor de lemn. 2. Pană din lemn de
esență tare sau din fier utilizată de butinari pentru secționarea lemnului.
3. Lemnul lărgit la un capăt care se bagă în gârliciul pietrei alergătoare;
limbă (la morile de apă): „Ciudă mn-i pe cel mai mic / Că să-ndeasă ca un ic”
(Calendar 1980: 108). – Din magh. ik, germ. Zwickel.
Sursa:
DRAM.
-ÍC, -Ă suf. 1. „referitor la...”, „propriu...”. 2. (chim.)
„oxacid; sare metalică”. 3. „de forma”, „cu aspect”. (< fr. -ique, engl.
-ic, germ. -isch, cf. lat. -icus).
Sursa:
MDN.
LÚFĂ, lufe, s. f.
Plantă anuală din familia cucurbitaceelor, originară din India, cu tulpina
lungă, cu numeroase flori galbene și cu fructul de formă alungită care, în unele
țări (China, Japonia etc.), se consumă ca legumă sau, după uscare, se folosește
ca burete de baie și în industria celulozei (Luffa cylindrica). – Din
fr. luffa.
Sursa:
DEX '98.
ră, V. răŭ. Sursa:
Scriban.
ră-, prefix, V. re-. Sursa:
Scriban.
VECÍE s. f.
Eternitate, veșnicie. ◊
Loc. adj. și
adv. Pe vecie = veșnic, etern. – Veac +
suf. -ie.
Sursa:
DEX '98.
26
august
GROPÍT, -Ă, gropiți, -te,
adj. (Reg.; despre locuri,
terenuri) Care are (multe) gropi. – Din groapă.
Sursa:
DEX '98.
DÉJĂ, deje, s. f.
(Reg.) Vas scund de lemn, cilindric
sau în formă de trunchi de con (folosit la prepararea vinului). –
Magh. dézsa.
Sursa:
DLRM.
drúșcă, druște, s.f. – Fată, de obicei aleasă dintre surorile sau
verele miresei, având atribuții la ceremonia nunții: „Când s-o zărit zorile, /
Sosâtu-i-o druștele” (Bârlea 1924 I: 108); „Tăt stelele, / Druștele, / Cácele
mi-s verele” (Țiplea 1906: 417); „Druștele-s doauă; ele cos steagul mirelui și
împletesc cununa miresei; tot ele fac colacul pentru mireasă” (Papahagi 1925:
318). – Din ucr. družka (< sl. družika, „prietenă„).
Sursa:
DRAM.
NEV (‹
lat.) s. m.
Malformație congenitală a pielii, de forma unei pete sau tumori. Există două
tipuri principale de
n.: pigmentar (sau melanic), ce apare ca o pată brună
cu suprafața netedă sau ușor proeminentă (lentigo) și vascular, format
din proliferarea vaselor sangvine (angiom).
Sursa:
DE.
AMĂGÍT, -Ă, amăgiți, -te,
adj. Înșelat (II 1), prostit (2). –
V.
amăgi. Sursa:
DEX '98.
oț, V. hoț. Sursa:
Scriban.
HĂBĂUCÍ, hăbăucesc, vb.
IV. Tranz. și
refl. (Reg.)
A (se) zăpăci, a (se) năuci. [Pr.:
-bă-u-] – Din hăbăuc. Sursa:
DEX '98.
DUMICÁ, dumíc, vb. I.
Tranz. (Pop.)
1. A sfărâma, a rupe, a tăia în bucățele, a fărâmița un aliment; (în
special) a mesteca în gură un aliment. 2. A tăia pe cineva în bucăți; a
ciopârți; p. ext. a
distruge, a nimici. [Prez. ind.
acc. și: dúmic]. – Probabil
lat. *demicare (<
mica „bucățică, fărâmitură”). Sursa:
DEX '98.
ZUF s. n. (înv.)
Sortiment de stofă de lână fină și ușoară. – Din
tc. sof.
Sursa:
DEX '98.
IR, iruri, s. n.
(Pop.) Alifie pe care o prepară
femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din
magh. ir.
Sursa:
DEX '98.
INDÚCE, indúc, vb. III.
Tranz. 1. A împinge, a
îndemna pe cineva să facă un lucru. ◊
Expr. A induce în eroare = a înșela, a amăgi. ♦ (Log.)
A face un raționament inductiv. 2. A produce un câmp electric prin
inducție electromagnetică. [Part.
indus] – Din lat.
inducere (cu sensuri după fr.
induire. Sursa:
DEX '98.
STOMACÁL, -Ă, stomacali, -e,
adj. Care privește stomacul, care aparține stomacului, de stomac. – Din
fr. stomacal.
Sursa:
DEX '98.
TREBUÍ, pers. 3 trebuie,
vb. IV. 1.
Intranz. A avea nevoie (de
ceva); a fi nevoie (de ceva). ◊
Loc. adv. Cum
trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. ◊
Expr. Așa-ți trebuie! = așa
ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat
(ca să...) 2. Tranz.
unipers. și
impers. Este necesar
să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... 3.
Tranz.
unipers. și
impers. A fi probabil sau
posibil, a se putea presupune. [Prez.
ind. pers. 1
sg.: (rar) trébui și
trebuiésc] – Din sl.
trĕbovati. Sursa:
DEX '98.
XENÓN (‹ fr.)
s. n. Element chimic (Xe;
nr. at. 54,
m. at. 131,30) din grupa
gazelor nobile. Gaz incolor și inodor. Se găsește în atmosferă în cantități
foarte mici. Considerat inert, în ultimul timp s-a descoperit reacția sa cu
fluorul. Se lichefiază la -107,1şC și se solidifică la -111,5şC. Folosit în
ind. nucleară, la
umplerea lămpilor electrice, datorită conductibilității sale termice. A fost
descoperit de Sir William Ramsey și M.W. Travers în 1898.
Sursa:
DE.
LETÓN, -Ă, letoni, -e,
s. m. și
f.,
adj. 1.
S. m. și
f. Persoană care face parte din
populația de bază a Letoniei sau este originară de acolo. 2.
Adj. Care aparține Letoniei sau
populației ei, privitor la această țară sau la populația ei. ♦ (Substantivat,
f.) Limba letonă. – Din
fr. letton.
Sursa:
DEX '98.
PRELEVÁ, prelév, vb. I.
Tranz. (Livr.)
A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte dintr-un tot, dintr-un
ansamblu. [Prez. ind. și:
prelevez] – Din fr.
prélever. Sursa:
DEX '98.
PUPĂÍ, pupăiesc, vb. IV.
Intranz. (Despre pupeze) A
scoate strigăte caracteristice speciei. ♦
Fig. (Despre oameni) A flecări, a cleveti. – [Pu-pu-]pup +
suf. -ăi.
Sursa:
DEX '98.
CIR
s. n. (Reg.)
Zeamă (îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată (și
care se mănâncă separat); terci. – Din
ucr. čyr.
Sursa:
DEX '98.
CIR s.m. (Zool.) Fiecare dintre perii țepoși de pe corpul
unor animale nevertebrate. [< fr. cirre, cf. lat. cirrus].
Sursa:
DN.
bái, -uri, s.n. – Necaz, supărare: „Lasă, nu-i bai, mândrior, / Că m-ai
lăsat să trag dor” (Papahagi 1925: 197); „Nu te bucura de baiul altuia” (Lenghel
1979: 214). ♦ (med.) Baiul cel mare, baiu cel rău = epilepsie; beteșâg (ALR
1969: 167). – Din magh. baj „necaz” (< sl. boj „calamitate„).
Sursa:
DRAM.
NEV, nevi, s. m.
Tumoare benignă a pielii, uneori colorată în brun, cenușiu sau albastru. – Din
lat. naevus.
Sursa:
DEX '98.
GROB, -Ă, grobi, -e, adj.
(Livr.) Aspru, dur, grosolan,
grobian. – Din germ. grob.
Sursa:
DEX '98.
bel, unitate logaritmică pentru măsurarea raporturilor comparative de
intensitate (1) și presiune sonoră, numită astfel după numele
fizicianului american de origine scoțiană Alexander Graham Bell (1847-1922),
inventatorul telefonului (1876). Simbolul acestei unități este B, iar în
practica modernă, mai cu seamă în electronică, se preferă, pentru mai multă
precizie, submultiplul numit decibel și având simbolul dB. În
virtutea aplicării legii Weber-Fechner, potrivit căreia senzația
fiziologică de intensitate variază aproape proporțional cu logaritmul* presiunii
sonore, orice senzație fiziologică de intensitate este exprimabilă într-un număr
de dB egal cu
log. zecimal al raportului dintre
intensitatea unui sunet și o intensitate standard corespunzătoare pragului de
audibilitate al unui sunet pur cu frecvență de 1.000
Hz. Astfel, notând intensitatea
standard cu Is, cea comparativă cu Ic și senzația fiziologică cu
Sf se obține: Sf = 10 x lg Is/Ic = 10 dB.
V. acustică; auz; ton; son (2).
Sursa:
DTM.
SAMÁ, samale, s.
f. Produs bogat în enzime, întrebuințat la sămăluire. –
Et. nec.
Sursa:
DEX '98.
SÁMĂ s. f. (în
țările românești) 1. Recensământ făcut de domnie, pentru fixarea birului.
2. Dare în bani care îngloba toate obligațiile financiare ale birnicilor.
– Din seamă. Sursa:
DEX '98.
–ON Element secund de compunere savantă cu semnificația (în terminologia
fizicii) „corpuscul nucleonic” și (în terminologia biologiei) „unitate
funcțională”. [Cf. fr. -on, it. -one].
Sursa:
DN.
on, ónuri s. n. A șaisprezecea literă a alfabetului chirilic. (din
sl. on). Sursa:
DMLR.
ANTHROPOS ON TUT ISTHI KAI MEMNES AEI (Aυθρωποζ ων τοντ ϰχι μέμνηζ ἀει) (gr.)
nu uita niciodată că ești om! – Maximă aparținând poetului grec Philemon.
Constituie un apel pentru păstrarea unei condiții umane superioare în orice
împrejurare. Sursa:
DE.
IL FAUT BONNE MÉMOIRE APRČS QU’ON A MENTI (fr.)
trebuie o memorie bună după ce ai mințit – Corneille, „Le menteur”, act
IV, scena 5. Sursa:
DE.
LA FAÇON DE DONNER VAUT MIEUX QUE CE QU’ON DONNE (fr.)
felul în care dai prețuiește mai mult decât ceea ce dai – Corneille, „Le
menteur”, act I, scena 1. V. și Bis
dat qui cito dat. Sursa:
DE.
LA PLUS PERDUE DE TOUTES LES JOURNÉES EST CELLE OU L’ON N’A PAS RI (fr.)
ziua cea mai (deplin) pierdută din toate este cea în care n-ai râs –
Chamfort, „Maximes, caractčres et anecdotes”, II.
Sursa:
DE.
FOX, focși, s. m.
Foxterier. – Din fr.,
engl. fox.
Sursa:
DEX '98.
ADA - Forma flexionara de la
ADÚCE, adúc, vb. III.
-ÁDĂ elem. „rezultatul unei acțiuni”. (< fr. -ade, cf.
it., sp. -ada).
Sursa:
MDN.
CELT, -Ă (‹ fr.,
lat.) s. m. și
f.,
adj. 1.
S. m. și
s. f. (la m.
pl.) Triburi indo-europene, care
formau în milen. 1
î. Hr. majoritatea
populației din Europa apuseană și centrală; sînt creatorii culturii La Tčne. În
sec. 5-3
î. Hr., triburi celtice
au migrat spre E și SE (și în România). ♦ Persoană care aparținea acestei
populații. 2. Adj. Celtic.
Sursa:
DE.
PREPÚS1, prepusuri,
s. n. (Pop.)
Bănuială, presupunere; suspiciune. –
V.
prepune. Sursa:
DEX '98.
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se,
adj.,
s. m. 1.
Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai
mare peste... 2. Adj. (Pop.)
Bănuit, suspectat. 3. S.
m. (Jur.) Persoană
care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub
controlul altei persoane. –
V.
prepune. Sursa:
DEX '98
OFÍT
s. n. Varietate de marmură
de culoare verde-închis cu vinișoare galbene. – Din
fr. ophite,
germ. Ophit.
Sursa:
DEX '98.
BĂNÍ, bănesc, vb. IV.
1. Tranz. A învesti pe cineva
cu titlul de ban2. 2.
Intranz. A exercita funcția de ban2. – Din ban2.
Sursa:
DEX '98.
HÚLĂ1, hule,
s. f. (Pop.)
Ocară, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie. – Din
sl. hula.
Sursa:
DEX '98.
HÚLĂ2, hule,
s. f. Mișcare ondulatorie
a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică;
p. ext. furtună pe mare.
– Din fr. houle.
Sursa:
DEX '98.
HÚLĂ3, hule,
s. f. (Reg.)
Surpătură de munte sau de deal;
p. ext. drum printr-o scobitură de deal; drum care urcă pe o coastă
foarte piezișă. – Et. nec.
Sursa:
DEX '98.
MIÓM, miomuri, s.
n. Tumoare benignă a țesutului muscular. [Pr.:
mi-om. – Pl. și: mioame]
– Din fr. myome.
Sursa:
DEX '98.
-MIÓM2 elem. mio1-.
Sursa:
MDN.
RURÁL, -Ă, rurali, -e, adj.
De (la) sat; sătesc. ◊ (În vechea organizare administrativă) Comună rurală
= cea mai mică unitate administrativă, condusă de un primar. – Din
fr. rural.
Sursa:
DEX '98.
BUSC, buscuri, s.
n. Prag construit în camera unei porți batante de ecluză, pe care se
sprijină poarta, atunci când este închisă. – Din
fr. bousque.
Sursa:
DEX '98.
VĂPSÍ vb. IV.
v.
vopsi. Sursa:
DEX '98.
RÍGĂ, rigi, s. m.
1. (înv.) Rege. 2.
Carte de joc cu figura regelui; popă, crai. – Din
ngr. ríghas.
Sursa:
DEX '98.
PLEN s. n.
Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei asociații constituite;
p. ext. adunare a unei
asociații la care participă totalitatea membrilor ei. – Din
lat. plenum.
Sursa:
DEX '98.
PLEN- v. pleni-. Sursa:
DN.
VEXÁ, vexez, vb. I.
Tranz. (Livr.)
A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa;
p. ext. a contraria. –
Din fr. vexer,
lat. vexare.
Sursa:
DEX '98.
COERÉNT, -Ă, coerenți, -te,
adj. 1. Care se compune din
elemente strâns legate (și armonizate) între ele; închegat. 2. (Fiz.;
despre unde) Care are aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp. [Var.:
coherent, -ă adj.] – Din
fr. coherent,
lat. cohaerens, -ntis.
Sursa:
DEX '98.
GALÓP, galopuri, s.
n. 1. Mersul cel mai rapid al calului, alcătuit dintr-o succesiune
de salturi. 2. Dans foarte rapid, cu mișcări în doi timpi și cu un ritm
sacadat; melodie după care se execută acest dans. – Din
fr. galop,
it. galoppo.
Sursa:
DEX '98.
OBLÉȚ, obleți, s.
m. Pește mic, zvelt, de culoare albă-argintie, cu gura oblică, fără
mustăți, care trăiește în apele dulci; albișoară, albiță, sorean (Alburnus
alburnus) ◊ Obleț mare = pește migrator, asemănător cu oblețul, lung,
cu carnea grasă și gustoasă; țușcov (Chalcalburnus chalcoides) [Var.:
obléte s. m.] –
Oblu + suf. -eț.
Sursa:
DEX '98.
RABÍNIC, -Ă adj. propriu rabinilor. ♦ limbă ~ă (sau talmudică) =
limbă ebraică postbiblică. (< fr. rabbinique).
Sursa:
MDN.
TREPTÁT, -Ă, treptați, -te,
adj. Care evoluează, progresează, se realizează încetul cu încetul, în
etape, succesiv; p. ext.
care se manifestă din ce în ce mai pronunțat, mai evident. – Treaptă +
suf. -at (după
it. graduato).
Sursa:
DEX '98.
papír, -e, s.n. – 1. Hârtie. 2. Scrisoare. 3.
Registru. 4. Carton. 5. Mucava. – Din germ. Papier, magh. papír,
papirós (MDA). Sursa:
DRAM.
AMULÉTĂ, amulete,
s. f. Mic obiect căruia vechi superstiții îi atribuie puterea magică de a
aduce noroc; talisman. – Din fr.
amulette. Sursa:
DEX '98.
MUS s.m. Elev marinar, care învață marinăria pe o navă. [Pl.
muși. / < engl. mus, cf. fr. mousse].
Sursa:
DN.
PARTURIUNT MONTES, NASCENTUR RIDICULUS MUS (lat.)
se vor căzni munții (în durerile facerii) și se va naște un biet șoarece
– Horațiu, „Ars poetica”, 139. Versul caracterizează rezultatele disproporționat
de mici în raport cu strădaniile despuse și indică totodată una din sursele
generale ale comicului.
Sursa:
DE.
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în
transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu].
Sursa:
DN.
déjŕ-vu (fr.) [pron.
dejavǘ] s. n.
Sursa:
DOOM 2.
vu (gr. βου, de
la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v.
bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*.
Sursa:
DTM.
FANDOSÍ, fandosesc,
vb. IV.
Refl. (Fam.)
A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se
izmeni. – Din ngr.
fandázome (aor. fandásu).
Sursa:
DEX '98.
HĂCUÍ, hăcuiesc, vb. IV.
Tranz. (Reg.)
A tăia în bucăți (mici); a toca mărunt; a sfârteca, a ciopârți. – Din
germ. hacken.
Sursa:
DEX '98.
COCOȚÁ, cocóț, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) urca pe ceva, a (se)
așeza pe un loc mai ridicat. ♦ Fig.
A promova într-un post sau la o situație nemeritată. [Prez.
ind. și: cocoțez] –
Et. nec.
Sursa:
DEX '98.
jad, (engl.= jade) var. de actinot cu structură compactă,
criptocristalină, colorată în diferite nuanțe de verde și având luciu
strălucitor; este folosit ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor obiecte
ornamentale și a bijuteriilor. Sin. nefrit.
Sursa:
Petro-Sedim.
jâd, s.m. – v. jid.
Sursa:
DRAM.
VEGETÁ, vegetez,
vb. I.
Intranz. 1. (Despre
plante) A trăi, a crește, a se dezvolta. 2.
Fig. (Despre oameni) A trăi fără a
realiza nimic, a duce o viață obscură, lipsită de activitate. – Din
fr. végéter,
lat. vegetare.
Sursa:
DEX '98.
POLO (‹ engl.,
fr.)
s. n. 1. Joc
sportiv de echipă practicat călare, originar din India, cu o vechime de peste
5.000 de ani, în care mingea (de lemn) este lovită cu bastoane lungi timp de
patru, șase sau opt reprize a câte șapte minute fiecare. Preluat și îmbunătățit
de perși și în epoca contemporană de britanici. Echipele au astăzi 4 jucători și
durata este de 9 reprize a 7 minute și jumătate. 2. Joc sportiv care se
practică în apă (folosindu-se diverse procedee de înot), într-un bazin de 20 x
30 m, adânc de 1,8 m, porțile de 2,7 x 0,9 m, între două echipe formate din câte
șapte jucători, timp de patru reprize a câte șapte minute de joc efectiv, scopul
fiecărei echipe fiind a introduce mingea în poarta adversarului. A fost inclus
la Jocurile Olimpice de la Paris în 1900. Primul Campionat Mondial s-a
desfășurat la Belgrad în 1973. În România, primul Campionat Național a avut loc
la Cluj, în 1928. Sursa:
DE.
ÁXIS s. n. 1. a doua vertebră a gâtului, care se articulează cu
atlasul2. 2. tulpina principală, cilindrul central.
áxis múndi (lat.) s. m. Sursa:
DOOM 2. Scurtmetraj: Coloana
sacrificiului infinit - Axis Mundi
de Constantin Brancusi,
de la Youtube.com.
VEDÉNIE, vedenii,
s. f. 1. Halucinație; nălucă, fantomă. ♦ (Rar) Miraj. ♦ Ființă
care apare în mod nedeslușit sau neașteptat, care sperie prin aspectul ei
ciudat; arătare. 2. (Înv.)
Imagine, reprezentare. 3. (Pop.)
Vedere (I 1). – Din
sl.
vidĕnije (după vedere). Sursa:
DEX '98.
HAN1, hani,
s. m. Titlu purtat, în
evul mediu, de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din
Orient; persoană care avea acest titlu; han-tătar. – Din
tc. hăn.
Sursa:
DEX '98.
TOM, tomuri, s. n.
Fiecare dintre părțile unei lucrări, ale unei opere de proporții mai întinse,
formând adesea o unitate independentă și purtând, de cele mai multe ori, un
număr de ordine; volum. Tomul doi. ♦
P. gener. Carte, operă,
lucrare. – Din fr.
tome,
lat. tomus.
Sursa:
DEX '98.
-TOM Element secund de compunere savantă cu semnificația „tăietor”, „care
taie”. [< it. -tomo, fr. -tome, cf. gr. tome].
Sursa:
DN.
la plante. (< fr., lat. axis).
Sursa:
MDN.
TUFÁN,
tufani, s.
m. 1. Specie de stejar (Quercus pubescens). 2.
Tufar. 3. (Pop.) Ciomag,
bâtă. – Tufă + suf. -an.
Sursa:
DEX '98.
OTÁJ, otaje, s. n.
(Înv.) Ostatic, chezaș. [Var.:
otágiu s. n.] – Din
fr. otage.
Sursa:
DEX '98.
glucíd s. n. (pl. glucide).
Sursa:
DMLR.
CÂRC interj. (Pop.
și fam.; în
expr.) A nu (mai)
zice (sau spune) (nici) cârc = a nu (mai) spune nici o
vorbă, a tăcea chitic. – Formație onomatopeică.
Sursa:
DEX '98.
SUDÁJ, sudaje, s.
n. Sudare. – Din fr.
soudage. Sursa:
DEX '98.
SÁMĂ
s. f. (în țările
românești) 1. Recensământ făcut de domnie, pentru fixarea birului. 2.
Dare în bani care îngloba toate obligațiile financiare ale birnicilor. – Din
seamă. Sursa: DEX '98.
ÍGA
interj.
v.
inga; ÍNGA
interj.
Iată! uită-te! [Var.:
íga interj.] –
Et. nec.
Sursa:
DEX '98.
simít m. (turc. simit și simid, ar. semit, d. ngr.
semidali, vgr. semidalis, nișaștea. D. turc. vine ngr. simiti,
bg. sîrb. simit). Sud. Un fel de prăjitură populară făcută
dintr’un aluat maĭ moale, cam ca cozonacu, dar nu așa de galben, și cu fața
lustruită și presărată cu zahăr. Are forma lungăreață și se vindea (pînă la
1916) cu 5 bani bucata. V. covrig. Sursa:
Scriban.
DECLÍC, declicuri,
s. n. Dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la capăt, care
permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu o alta. – Din
fr. déclic.
Sursa:
DEX '98.
GNU m. Antilopă de talie mare, cu coarnele curbate înapoi, care
trăiește în sudul Africii. /<fr. gnou.
Sursa:
NODEX.
SÚȘĂ, sușe, s. f.
(Livr.) Origine, sursă. ♦ (Med.)
Proveniență a unei culturi de microbi; tulpină. – Din
fr. souche.
Sursa:
DEX '98.
sușă f. matca unui registru cu chitanțe (= fr. souche).
Sursa:
Șăineanu.
șușă f. țandără de brad lungă ce se bate pe pereții bordeiului înainte de a
se lipi. [Cf. Tr. sișă, șindrilă]. Sursa:
Șăineanu.
GARÁ, garez, vb. I.
Tranz. A pune la adăpost într-un
garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o
locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din
fr. garer.
Sursa:
DEX '98.
HON, honuri, s. n.
Sculă așchietoare alcătuită dintr-un corp rotativ de oțel pe care sunt fixate
mai multe pietre abrazive și care este utilizată la finisarea suprafețelor
cilindrice interioare ale pieselor metalice. – Din
engl. hone.
Sursa:
DEX '98.
BURÉT s. n. 1.
Fir de mătase naturală, gros și neregulat, obținut prin macerarea specială a
unor gogoși. 2. Țesătură de mătase fabricată din acest fir;
p. ext. țesătură de
bumbac cu fir gros, noduros și poros. – Din
fr. bourrette.
Sursa:
DEX '98.
RESTÁNT, -Ă, restanți, -te,
adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din
fr. restant,
germ. restant.
Sursa:
DEX '98.
RESTÁNȚĂ, restanțe,
s. f. 1. Lucrare
neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la
termen, pe care cineva îl are de trecut după termenul stabilit. 2. Plată
neachitată la termen. – Din it.
restanza. Sursa:
DEX '98.
aa interj.
v. a7.
Sursa:
DOOM 2.
ROBÍT, -Ă, robiți, -te adj.
1. (Adesea substantivat) Care este aservit, exploatat. 2.
Fig. Subjugat, fermecat, captivat. –
V.
robi. Sursa:
DEX '98.
DOL, doluri, s. n.
(Jur.) Acțiune făcută cu
rea-credință,
cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau
să admită o clauză defavorabilă într-un contract. – Din
fr. dol,
lat. dolus.
Sursa:
DEX '98.
BÁRMAN, -Ă s.m. și f. Proprietar al unui bar. ♦ Persoană care
servește la bar (1) [în DN]. [< engl. barman].
Sursa:
DN.
ev (-vi), s. m. –
Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice.
Lat. aevum. Este împrumut
neol., este atestat din
sec. XVII (Dosoftei);
cf. L. Tamás, Magyar Nyelvőr,
XXX, 243. – [art. 3215].
Sursa:
DER.
CĂÍ, căiesc,
vb. IV.
Refl. A-i părea cuiva rău, a
regreta, a recunoaște că a greșit. ♦
Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Slav (v.
sl. kajati sen).
Sursa:
DLRM.
JIR s. n. Fructul
fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe,
folosit ca hrană pentru porci. ◊ Expr.
(Pop.) A mâna (sau a duce)
porcii la jir = a dormi sforăind (tare). – Din
bg.,
scr. žir.
Sursa:
DEX '98.
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -ce,
adj. (Ca) de înger; îngeresc (1). – Din
fr. angélique,
lat. angelicus.
Sursa:
DEX '98.
ANGELÍCĂ
s. f. 1. Plantă
erbacee aromatică, cu frunze mari și cu flori alb-verzui, a cărei rădăcină se
întrebuințează în farmacie (Angelica archangelica); 2. Băutură
alcoolică preparată din această plantă. [Var.:
anghelícă s. f.] –
Din ngr. anghélika.
Sursa:
DEX '98. Foto: Angelica, de la
http://ro.wikipedia.org.
ANDOCÁ vb. I tr. A face manevra de urcare a unei nave pe un doc plutitor
sau de intrare într-un doc. [Cf. germ. eindocken].
Sursa:
DN.
1) șop m. (pol. szop, germ.
schupp). Rar. Un fel de mamifer american care trăĭește pe malu
apelor și are obiceĭ să moaĭe alimentele în apă în ainte [!] de a le mînca (prócyon
lotor): pĭeĭ de șop. – Fr. raton.
Sursa:
Scriban.
șop2, șopuri, s.n. (reg.) 1. șopron. 2.
podul șurii unde se păstrează fânul. 3. umbrar.
Sursa:
DAR.
șop3 s.n. (reg.) numele unei boli a vitelor.
Sursa:
DAR.
MALȚ n. Preparat obținut din boabe de orz încolțite, folosit pentru
fabricarea berii și a spirtului sau, prăjit, la prepararea unui surogat de
cafea. /<germ. Malz.
Sursa:
NODEX.
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în
transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu].
Sursa:
DN.
déjŕ-vu (fr.) [pron.
dejavǘ] s. n.
Sursa:
DOOM 2.
vu (gr. βου, de
la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v.
bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*.
Sursa:
DTM.
VRIE mișcare de rotație a unei aeronave sau parașutist în cădere liberă
în jurul unei axe verticale, care necontrolată la timp duce la imposibilitatea
stăpânirii aparatului sau a căderii libere. Vrie normală sau verticală
se produce pe axa verticală sau aproape de verticală, aeronava căzând cu botul
în jos, cu o viteză de rotație de 80-120 rot/min. Vrie plată se produce
aproximativ pe orizontală, axa longitudinală a aeronavei formând un unghi mai
mic de 45°, fiind deosebit de periculoasă, îngreunând comenzile aeronavei și
deschiderea parașutei. Aceste evoluții se pot petrece și din poziția pe spate.
Vrie controlată constituie un element din acrobația aeriană cu avionul.
Sursa:
GTA.
16
august
BIFÁ, bifez, vb. I.
Tranz. A pune un mic semn (în
formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc.
spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Din
fr. biffer.
Sursa:
DEX '98.
VRA -
Forma flexionara de la
vrea VT517.
BALÚSTRĂ s. f.
v.
balustru; BALÚSTRU, baluștri,
s. m. 1. Fiecare
dintre stâlpii de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit
pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.:
balústră s. f.] –
Din fr. balustre.
Sursa:
DEX '09.
PÚMA s. f.
invar. Animal carnivor din
familia felinelor, cu blana de culoare galbenă-roșcată, care trăiește în America
(Felis concolor). – Din fr.
puma. Sursa:
DEX '98.
vătăjél m., pl. eĭ (d. vătajĭ, pl. luĭ vătav. D.
rom. vine rut. vatažélo). Mold. Isprăvnicel, logofăt, șef de
muncitorĭ (la o moșie, la o vie). Vornicel, cavaler de onoare la o nuntă
țărănească. Munt. (-jel și -șel). Comisar orĭ subcomisar de
mahala (Sec. 19). Șef de muncitorĭ. Sursa:
Scriban.
OLĂNÁR, olănari,
s. m. (Rar) Meșteșugar care face olane. – Din olan +
suf. -ar.
Sursa:
DLRM.
ZDUP2 ~uri n. fam. Instituție în care își ispășesc
pedeapsa cei condamnați la privarea de libertate; temniță; închisoare;
penitenciar. /Onomat. Sursa:
NODEX.
RAIONÁL, -Ă, raionali, -e,
adj. Care aparține raionului (1), privitor la raion. [Pr.:
ra-io-] – Raion + suf.
-al. Sursa:
DEX '98.
DOCTRÍNĂ, doctrine,
s. f. Totalitatea
principiilor unui sistem politic, științific, religios etc. – Din
fr. doctrine,
lat. doctrina.
Sursa:
DEX '98.
PLEX, plexuri, s.
n. Țesut format din fibre nervoase sau din vase sanguine împletite
nesistematizat între ele, care se află în diferite puncte ale organismului. ◊
Plex solar = plex care se găsește în cavitatea abdominală, lângă stomac. –
Din lat.,
fr. plexus.
Sursa:
DEX '98.
MEHĂÍ, pers. 3 méhăie,
vb. IV.
Intranz. (Despre oi, miei,
capre) A scoate sunete caracteristice speciei; a behăi. – Mehe[he] +
suf. -ăi.
Sursa:
DEX '98.
BUÍ, buiesc, vb. IV.
Intranz. A da năvală, a năvăli,
a se înghesui. – Cf.
scr.
bujati. Sursa:
DEX '98.
FOSFÉNĂ, fosfene,
s. f. Senzație care apare sub forma unor puncte luminoase atunci când
închidem ochii și apăsăm cu degetele pe pleoape. – Din
fr. phosphčne.
Sursa:
DEX '98.
TUTUÍ, tutuiesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. recipr. A(-și) spune
„tu” când stă (ori stau) de vorbă (ca semn al relațiilor familiare); a fi în
relații familiare cu cineva. – Din tu (după
fr. tutoyer).
Sursa:
DEX '98.
A TUTUÍ2 tútui intranz. A produce sunete grave și
prelungi; a face „tu-tu”. /Onomat. Sursa:
NODEX.
tutuí2, tutuiésc, vb. IV (reg.) 1. a suna din
bucium. 2. a alunga. Sursa:
DAR.
ESCÚDO s.m. Unitate monetară în Portugalia, Chile etc. [Pron. și
ișcudu, pl. -os. / < port. escudo].
Sursa:
DN.
PERÚȘ, peruși,
s. m. Specie de papagal
cu ciocul lung și cu coada ascuțită, care imită sunetele articulate;
p. gener. papagal. –
Din fr. perruche.
Sursa:
DEX '98.
CÓBE, cobe, s. f.
1. Boală a găinilor care se manifestă prin apariția unei excrescențe
cartilaginoase sub limbă; țâfnă. ♦ Găină care suferă de această boală. 2.
(În superstiții) Pasăre care, prin strigătul sau prin cântul său, ar prevesti o
nenorocire. ♦ P. gener.
Ființă sau lucru care ar prevesti, ar aduce o nenorocire; piază-rea;
p. ext. ființă
antipatică, nesuferită. – Din
sl. kobĩ „geniu, augur”,
bg. koba „semn rău”.
Sursa:
DEX '98.
RABÁT, rabaturi, s.
n. Reducere de preț față de prețul cu amănuntul al mărfii. (În sintagma)
Rabat comercial = parte din prețul de vânzare cu amănuntul, stabilită ca
o cotă procentuală, destinată să acopere cheltuielile de circulație și să
asigure beneficii organizațiilor comerciale; adaos comercial. – Din
germ. Rabatt.
Sursa:
DEX '98.
VRÁNĂ, vrane, s.
f. 1. Gaură rotundă sau dreptunghiulară făcută la butoaiele
înfundate, pentru a putea introduce sau scoate vinul, murăturile etc. 2.
Parte a morii prin care curge făina. – Din
bg. vrana.
Sursa:
DEX '98.
VRÁNĂ s. 1. (reg.) preduf, (prin Maram.) sadă, (prin Dobr.) tapă.
(~ la butoi.) 2. (TEHN.) piscoaie, (reg.) guriță, pospai,
ulucaș, (prin Transilv. și Ban.) scoreț. (Prin ~ curge făina măcinată, la
moară.). Sursa:
Sinonime.
DOL, doluri, s. n.
(Jur.) Acțiune făcută cu
rea-credință,
cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau
să admită o clauză defavorabilă într-un contract. – Din
fr. dol,
lat. dolus.
Sursa:
DEX '98.
DOL s.m. Câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul. [< engl.
doll]. Sursa:
DN.
DECALÁ, decalez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) distanța în spațiu sau
în timp în raport cu ceva, de obicei în raport cu ceva stabilit inițial; a (se)
produce un decalaj. ♦ Tranz. A
distanța două sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiași sistem
tehnic în vederea asigurării condițiilor optime de funcționare. – Din
fr. décaler.
Sursa: DEX '98.
STAN, stani,
s. m. (Reg.)
Parte a cămășii femeiești, de la brâu în sus. ♦ Parte a cămășii femeiești, de la
brâu în jos. – Bg.,
sb. stan.
Sursa:
DLRM.
CORÓLĂ, corole, s.
f. Totalitatea petalelor, de obicei frumos colorate, ale unei flori,
constituind învelișul floral intern la majoritatea angiospermelor. – Din
fr. corolle.
Sursa:
DEX '98.
SIV, -Ă, sivi, -e, adj.
(Reg.) De culoare cenușie, sură;
(despre părul oamenilor) cărunt. – Din
bg.,
scr. siv.
Sursa:
DEX '98.
VAR2 s. m.
(Fiz.) Unitate de măsură pentru
puterea reactivă. – Din fr.,
engl. var.
Sursa:
DEX '98.
VÁRIU, -IE, varii, adj.
(Înv.) Variat. – Din
lat. varius.
Sursa:
DEX '98.
VÁRI s. m. cel mai mare dintre lemurieni, cu blană deasă, negru cu
alb, în pădurile din nord-estul Madagascarului. (< fr. vari).
Sursa:
MDN.
DEFÚNCT, -Ă, defuncți, -te,
adj., s. m. și
f. (Om) mort, răposat, decedat. –
Din lat. defunctus,
fr. défunt.
Sursa:
DEX '98.
FAN, fani s. m.
(Livr.) Admirator entuziast,
pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice; simpatizant. – Din
engl.,
fr. fan.
Sursa:
DEX '98.
TAH s. v. stenograf. Sursa:
Sinonime.
ȚAH interj. (Rar; repetat)
Cuvânt care imită lătratul câinelui; ham1. – Onomatopee.
Sursa:
DEX '98.
ȚÁH interj. v. ham. Sursa:
Sinonime.
DÁNIE, danii, s.
f. (Înv.) Faptul de a dărui
(avere, bani etc.); (concr.) dar2,
donație. ◊ Hrisov (sau act) de danie = act prin care se
întărește în scris o donație. ◊ Expr.
A face danie (cuiva) = a dărui averea (cuiva). – Din
sl. danije.
Sursa:
DEX '98.
BORTÍ, bortesc,
vb. IV.
Tranz. (Reg.)
A găuri. – Din ucr.
bortyty. Sursa:
DEX '98.
BAX s. n. cutie (de diferite dimensiuni) pentru ambalaj. (<engl.
box). Sursa:
MDN.
ARÉT s. n. (În
sintagma) Câine de aret = câine de vânătoare dresat să se oprească atunci
când simte sau zărește vânatul. – Din
fr. arręt.
Sursa:
DEX '98.
ŕret n. coprins, împrejurime (în Banat): în aretul vântului POP.
[Origină necunoscută]. Sursa:
Șăineanu.
ÎNSUTÍ, însutesc, vb. IV.
Tranz. A spori, a mări de o sută
de ori; p. ext. a
face mult mai mare, mult mai numeros. – În + sută.
Sursa:
DEX '98.
JNAP interj. (se folosește adesea pentru a reda zgomotul produs de o
lovitură dată cu repeziciune). /Onomat.
Sursa:
NODEX.
DOM1 s. n. 1. catedrală de mari proporții; cupola de
deasupra a unui edificiu monumental. 2. structură geologică sau anatomică în
formă de cupolă. ◊ formă de cristal caracterizată prin existența a două fețe
înclinate, simetrice. 3. recipient montat în partea superioară a unui cazan
orizontal cu aburi. 4. acoperire metalică a unui sonar sau a altor aparate de pe
fundul unei nave. ◊ sferă de plastic care acoperă antena unui radiolocator. 5.
(fig.) peșteră. (< fr. dôme, germ. Dom).
Sursa:
MDN.
-DÓM2 elem. „casă, locuință, edificiu”. (< fr. -dome,
cf. gr. doma).
Sursa:
MDN.
DEO OPTIMO MAXIMO (D.O.M.) (lat.)
zeului celui mai bun și celui mai mare – Formulă de dedicație lui Iupiter
de pe inscripțiile votive romane. Sursa:
DE.
CLIN, clini, s.
m. 1. Bucată (triunghiulară, trapezoidală etc.) de pânză sau de
stofă, folosită în croitorie ca piesă componentă a unui obiect de îmbrăcăminte
sau ca adaos pentru a lărgi o îmbrăcăminte. ◊
Expr. A nu avea nici în clin,
nici în mânecă (cu cineva) = a nu avea nimic comun, nici un amestec, nici o
legătură (cu cineva). 2. Petic de pământ sau de pădure în formă de
triunghi sau de formă îngustă. [Pl.
și: (n.) clinuri] – Din
sl. klinŭ.
Sursa:
DEX '98.
clín, -uri, s.n. – Bucată de pământ care se ară la sfârșit, dacă terenul
are o formă neregulată; ic, corn, capăt de pământ (ALR 1956: 29). – Din sl.
klinŭ „cui„. Sursa:
DRAM.
CRÁTIMĂ, cratime,
s. f. Semn grafic (-) folosit pentru a lega două sau mai multe cuvinte
care se pronunță împreună, pentru a despărți cuvintele în silabe etc.; liniuță
de unire. – Din ngr.
krátima. Sursa:
DEX '98.
cratimă (Biz.) (gr.
ϰράτημα) 1. Gen de cântare, aparținând stilului papadic*, alcătuită, în
vechea muzică, din melodii executate pe silabe variate, fără semnificație, cum
sunt: to-te-to; te-ri-re; te-ri-re-rem
etc. Pentru că silabele
te-ri-rem sunt frecvent folosite, cântările scrise în această formă se
numesc uneori tereremuri* ori teretisme, de la
gr. τερετισμός [teretismos]
sau τερέτισμα [teretisma], cu înțelesul de ornamente* melodice. În acest
fel sunt scrise polielee*, heruvice*, chinonice*
etc. 2.
V. notație (IV).
Sursa:
DTM.
PART interj. (Rar) Cuvânt
care imită zgomotul produs de o lovitură (dată cu palma). – Onomatopee.
Sursa:
DEX '98.
PART, -Ă adj. care aparține parților, popor din antichitate, de
origine iraniană, dintre Eufrat și Indus. ◊ (s. f.) limbă din familia limbilor
iraniene, vorbită de parți. (< fr. parthe).
Sursa:
MDN.
L’UNIVERS
EST UN CERCLE DÓNT LE CENTRE EST PARTOUT ET LA CIRCONFÉRENCE NULLE PART (fr.)
Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni și a cărui
circumferință nu e nicăieri – Pascal, „Pensées”.
Sursa:
DE. Foto:
Blaise Pascal, de la
http://fr.wikipedia.org.
IDIOȚÍE, idioții,
s. f. 1. Debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin
incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul
intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioțenie (2).
2. Idioțenie (1). [Pr.:
-di-o-] – Din fr.
idiotie. Sursa:
DEX '98.
HÂD, HÂDĂ, hâzi, hâde, adj.
Foarte urât, slut. – Cf.
ucr.
hyd. Sursa:
DEX '98.
HÁDES s. n. (Livr.)
Infern. – Din fr. hadčs.
Sursa:
DEX '98.
CIT, cituri, s. n.
(Înv. și
reg.) Material textil de calitate
inferioară, înflorat și apretat, fabricat din bumbac. – Din
tc. čit.
Sursa:
DEX '98.
-CIT v. cito-. Sursa:
DN.
cit!2 interj. (reg.) cuvânt prin care facem pe cineva să tacă;
pâs!, st!. Sursa:
DAR.
cit1, -ă, adj. (reg.) adevărat, întreg.
Sursa:
DAR.
VIG, viguri, s. n.
(Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză,
de stofă etc.) – Din magh.
vég.
gas s. n. (pl. gásuri).
Sursa:
DMLR.
GLOSÁR, glosare, s.
n. Listă sau colecție de cuvinte regionale, învechite sau puțin
cunoscute, însoțite de explicația lor, concepută ca operă anexă ori
independentă. ♦ (Înv.) Dicționar,
vocabular. – Din lat.
glossarium, fr.
glossaire. Sursa:
DEX '98.
GARDIST, -Ă adj., s.m. și f. (În trecut) Membru al Gărzii
de Fier; legionar2 [în DN]. [< gardă + -ist].
Sursa:
DN.
AMUȚÁ, amúț, vb. I.
Tranz. (Reg.)
A asmuți un câine asupra cuiva. – Lat.
*ammotiare. Sursa:
DLRM.
VAH interj. (Rar) Ah!
vai! – Cf.
tc. vah,
ngr.
váh. Sursa:
DEX '98.
GLOSÁ, glosez, vb. I.
Tranz. A explica un cuvânt sau o
îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. – Din
fr. gloser (după
glosă). Sursa:
DEX '98.
MÂNC, mâncuri, s.
n. (Reg.) Scobitura de sub
talpa piciorului. – Lat.
mancus „necomplet, defectuos”. Sursa:
DLRM.
manc a. Mold. se zice de vaca ce n’are decât un uger. [Lat.; MANCUS].
Sursa:
Șăineanu.
PESRÉF s. n.
v.
pestref; PESTRÉF, pestrefuri,
s. n. (Înv.)
Preludiu, uvertură (în muzica turcească);
p. ext. compoziție
muzicală ușoară, care era cântată la petreceri. [Var.:
pesréf s. n.] – Din
ngr. pesréfi.
Sursa:
DEX '98.
TRANSLOCÁ, translóc, vb.
I. Tranz. (Livr.)
A muta (1). – Din translocație (derivat regresiv).
Sursa:
DEX '98.
LINX ~cși m. Mamifer carnivor de talie medie, cu blană
galbenă-roșcată și pete cafenii, cu coadă scurtă și cu câte un smoc de păr în
vârful urechilor; râs. /<fr., lat. lynx.
Sursa:
NODEX.
CURIÁL, -Ă, curiali, -e,
adj. Care aparține aceleiași curii1; referitor la o curie1;
de curie1. [Pr.:
-ri-al] – Din lat.
curialis, fr. curial.
Sursa:
DEX '98;
CÚRIE1, curii,
s. f. 1. Diviziune
a tribului la romani. 2. Administrație pontificală a bisericii
romano-catolice. – Din lat.
curia. Sursa:
DEX '98.
11
august
AFÍX, afixe, s. n.
1. (Gram.) Nume generic
pentru prefixe, sufixe și infixe. 2. (Mat.)
Punct care reprezintă un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene.
– Din fr. affixe,
lat. affixus.
Sursa:
DEX '09.
SAMOÉD (‹ fr.)
s. m. și
f.,
adj. Persoană care face parte
dintr-un grup de populații de origine mongolă, care trăiesc în grupuri
dispersate în Siberia de Nord, de la țărmul M. Albe până în
pen. Taimîr. Sunt crescători de
reni și vânători, în trecut seminomazi, șamaniști. Principalele ramuri: neneți,
eneci și nganasani. Autodenumire: samodi.
Sursa:
DE.
RUTINÁT, -Ă, rutinați, -te,
adj. Cu experiență; priceput, dibaci. – Rutină1 +
suf. -at.
Sursa:
DEX '98.
ÎNDÂRJÍ, îndârjesc, vb.
IV. Refl. și
tranz. A deveni sau a face să
devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se)
înverșuna, a (se) înfuria. – În + dârz.
Sursa:
DEX '98/
TRUFÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura,
îngâmfa, lăuda, mândri, semeți. Sursa:
Sinonime.
RĂSURÁ, răsurez, vb. I.
Tranz. (Rar) A îmbujora. – Din
răsură2. Sursa:
DLRM.
COLÁNT, -Ă, colanți, -te,
adj., s. m.
pl. 1.
Adj. (Despre îmbrăcăminte) Strâns
lipit de corp. 2. S. m.
pl. Dres3 (1). –
Din fr. collant.
Sursa:
DEX '98.
glodorós, glodurós și glodós, -oásă adj. Est. Plin de glod,
de noroĭ. Vest. (glodoros și gloduros). Plin de glodurĭ,
grunțuros. Fig. Aspru, grosolan: cuvînt gloduros.
Sursa:
Scriban.
HÚMĂ, hume, s. f.
Numele popular al argilei întrebuințate la spoitul caselor. – Din
bg. huma.
Sursa:
DEX '98.
BÚNCĂR, buncăre,
s. n. 1.
Construcție alcătuită dintr-un recipient de oțel, de beton etc. și un schelet de
susținere, destinată depozitării temporare a unor materiale granulare. 2.
Cutie metalică destinată depozitării pieselor la mașinile-unelte în vederea
prelucrării lor. 3. Compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea
combustibilului (cărbuni). 4. Mic adăpost blindat; cazemată. – Din
germ. Bunker.
Cf.
rus. bunker.
Sursa:
DEX '98.
AXÓN s. m. prelungire a neuronului; cilindrax, neurit. (< fr.
axone). Sursa:
MDN.
JAI s. m. (Reg.)
Pui de pește rămas pe malul gârlelor când scade apa.
Sursa:
DLRM.
RACOLÁJ, racolaje,
s. n. Faptul de a racola; racolare. – Din
fr. racolage.
Sursa:
DEX '98.
EXALÁ, exál, vb. I.
Tranz. A emite, a împrăștia, a
degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). [Pr.:
eg-za-] – Din fr.
exhaler, lat. exhalare.
Sursa:
DEX '98.
PÍFĂ s. f. (Fam.
și ir.) Infanterie. –
Cf.
Germ.
Pfiff, „infanterist”. Sursa:
DEX '98.
ISTEȚÍE, isteții,
s. f. Istețime. – Isteț + suf.
-le. Sursa:
DEX '98.
DRAIV s.n. 1. Lovitură puternică la tenis, golf și
base-ball, care imprimă mingii o viteză mare pe o traiectorie razantă. 2.
(Jaz) Manieră de execuție caracterizată prin elan stimulator, vigoare,
forță impulsivă. [Scris și drive, pl. -vuri. / < engl. drive].
Sursa:
DN.
PEDÁNT, -Ă, pedanți, -te,
adj., s. m. și
f. 1.
Adj. (Despre oameni și
manifestările lor) Cu pretenții de erudiție și de competență deosebită;
meticulos; minuțios peste măsură; pedantic, pedantesc. 2.
S. m. și
f. Persoană care face mereu paradă
de erudiția sa și care supără prin minuțiozitate exagerată în lucruri
neînsemnate; persoană deosebit de meticuloasă. – Din
fr. pédant,
germ. Pedant.
Sursa:
DEX '98.
DEROGÁ, deróg, vb. I.
Intranz. A se abate (în mod
excepțional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări
speciale. – Din fr.
déroger, lat. derogare.
Sursa:
DEX '98.
GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e,
adj., GRĂSÚN, grăsuni,
s. m. 1.
Adj. Grăsuț. 2.
S. m. Porc tânăr (până
la un an). – Probabil lat.
*grasso, -onis. Cf.
gras. Sursa:
DEX '98.
SON, (1) soni,
s. m., (2)
sonuri, s. n. 1.
S. m. Unitate de măsură
a tăriei sunetelor. 2. S.
n. (Rar) Sunet; ton. – Din
fr. son, lat.
sonus. Sursa:
DEX '98.
SON- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la)
sunet”, „sonor”. [Var. sona-, sono-. / < fr. son, lat. sonus].
Sursa:
DN.
SON3(O)-/SONA- elem. „sunet, zgomot”. (< fr. son/o/-,
sona-, cf. lat. sonus).
Sursa:
MDN.
son I. (‹ sp.
son sau son montuno) Dans popular al negrilor cubanezi, alcătuit din
două secțiuni contrastante ritmic și agogic* (refren* și „montuno”),
executat de către un solist* vocal, grup coral și
orch. cu componență
tipic latino-amer.: tres, chitară*, maracas*, güiro*, bongos*, marimbafon*.
Dansul, atestat documentar încă din sec.
16, a cunoscut o rapidă răspândire începând de prin 1920. II. (‹
fr. son;
germ. Son).
Unitate de măsură pentru senzația subiectivă de intensitate sonoră.
V. bel.
Sursa:
DTM.
sons harmoniques (cuv.
fr.)
v. armonice, sunete.
Sursa:
DTM.
HEL. s. m. Pește
migrator, cu corpul asemănător cu al șarpelui (Anguilla anguilla). –
Ngr. héli.
Sursa:
DLRM.
SAFÍR (‹ fr.,
lat.; {s} gr.
sapheiros < ebr. sappir
„cel mai frumos lucru”) s. n.
Varietate albastră, transparentă, de corindon, folosită ca piatră prețioasă.
Cele mai renumite exemplare de s. s-au găsit în
ins.
Ceylon, Uniunea Myanmar, India și S.U.A. (statul Montana). Considerat piatra
destinului; ocrotitoare pentru cei născuți în sept. Se poate obține (din 1902)
și pe cale artificială.
Sursa:
DE.
9
august
ȘTEMUÍ, ștemuiesc, vb.
IV. Tranz. A lovi sau a presa
marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru a asigura
etanșeitatea îmbinării. – Din germ.
stemmen. Sursa:
DEX '98.
ISTOVÍT adj. 1. v. extenuat. 2. deșelat, spetit,
(reg.) tărnițat, (Mold. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.).
Sursa:
Sinonime.
VALSÁ, valsez, vb. I.
Intranz. A dansa un vals. – Din
fr. valser.
Sursa:
DEX '98.
HEP interj. Strigăt cu
care birjarii atrag atenția pietonilor să se ferească din drum.
Sursa:
DLRM.
hep2, hepuri, s.n. (reg.) Cosor, cuțit încovoiat pentru
tăiatul viilor. Sursa:
DAR.
FURNICÁ, pers. 3 furnícă,
vb. I. 1.
Intranz. A umbla încoace și
încolo în număr mare, a se mișca în toate părțile ca furnicile; a mișuna, a
forfoti. ♦ (Rar; urmat de determinări introduse prin
prep. „de”) A fi plin de..., a fi
ticsit de... 2. Tranz.
impers. A avea o senzație
neplăcută de mâncărime și de înțepături pe piele. –
Lat. formicare.
Sursa:
DEX '98.
MIRÁZĂ, miraze, s.
f. (Înv.) Oglindă.
Sursa:
DLRM.
VESTITÓR, -OÁRE, vestitori, -oare,
adj.,
s. m. și
f. 1.
Adj. Care vestește; care
prevestește. 2. S. m.
și f. Persoană care duce și aduce
vesti, care anunță sau care prezice; (pop.)
persoană care însoțește pe nuntași (făcând anunțurile). – Vesti +
suf. -tor.
Sursa:
DEX '98.
REPUDIÁ, repudiez, vb. I.
Tranz. A respinge, a nu mai
recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera,
a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.:
-di-a] – Din fr.
répudier. Sursa:
DEX '98.
jeep s.n. (anglicism; transp.) Mașină mică de campanie ◊ „Inevitabil,
primul plan era ocupat de maiorul de Coverley, înfruntând marțial, într-un
jeep împrumutat cine știe de unde, focul mitralierelor dușmane.” R.lit.
26 XII 74 p. 22; v. și radiocomandat (1962) [pron. gip; var.
jep] (din engl., fr. jeep; PR 1942; DEX, DN3).
Sursa:
DCR2.
URDINÁ, urdín, vb. I.
Intranz. (Înv.
și reg.) 1. A merge des la
cineva sau undeva; a face același drum de repetate ori. 2. A avea diaree.
[Prez. ind. și: urdinez]
– Lat. ordinare.
Sursa:
DEX '98.
