Home
 

Azi pe ISC Arhiva Februarie 2013

Galeria jucatorilor de Scrabble - Albume individuale Fotogalerii cu cei mai buni 1100 de scrabbleri romani (care au avut bunatatea sa-i trimita fotografii lui Mosgerila sau sa se lase pozati la diverse competitii sportive incepand cu anul 1982). Pictoriale noi: Danutza Maestru al Sportului Alexandru Lacatis, Mihu Cei mai buni scrabbleuri romani din toate timpurile

ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu. Sursa: DEX '98.
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye. Sursa: DEX '98.
SEN s.m. Monedă divizionară în Japonia și Kampuchia, valorând a suta parte dintr-un yen, respectiv dintr-un riel. [< fr. sen < cuv. japonez]. Sursa: DN.
SEN² s.m. Monedă divizionară în Cambodgia, Indonezia, Malaiezia și Brunei, a suta parte dintr-un riel, respectiv rupiah, ringgit (dolar) și dolar. (cf. engl., fr. sen < indonez. sen, senti < engl. cent) [și AHDEL]. Sursa: MDN.
TRIORÁ, triorez, vb. I. Tranz. A separa sau a selecționa semințele cu ajutorul triorului (1). [Pr.: tri-o-] – Din trior. Sursa: DEX '98.
VUR interj. (Rar) Exclamație care exprimă durere sau regret; ah, vai. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
gágă s.f. (reg.) termen respectuos pentru o femeie; dadă, țață, lele. Sursa: DAR.
HÂȘ interj. Cuvânt cu care se alungă găinile sau alte păsări (de curte). [Var.: câș, hâci interj.] – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
TRUTH HAS A QUIET BREAST (engl.) adevărul are inimă liniștită – Shakespeare, „Richard III”, act. I, scena 3. Cel ce are cugetul curat nu are a se teme de nimic. Sursa: DE.
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. Sursa: DEX '98.
DĂOLÍ vb. IV. v. dăuli; DĂULÍ, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-. Var.: dăolí vb. IV] – Et. nec. Sursa: DEX '98.
BRAC¹, braci, s. m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. – Din fr. braque. Sursa: DEX '98.
LUD, -Ă, luzi, -de, adj. (Înv. și reg.) Simplu, naiv, fără experiență; p. ext. prost, nătâng, nătărău. – Din sl. ludŭ. Sursa: DEX '98.
lud², luzi, s.m. (reg.) copil. Sursa: DAR.
SÉLĂ s. f. (anat., zool.) depresiune în formă de șa. (< fr., lat. sella). Sursa: MDN.
șéle f. pl., V. șa. Sursa: Scriban.

NEMIC - Cuvant inexistent in dictionarele uzuale; nemíc (= nimc) pron. neg., adv. [DMLR].
SUCÁLĂ, sucale, s. f. Unealtă cu ajutorul căreia se deapănă pe țevi firul pentru războiul de țesut manual. ◊ Loc. adv. (Reg.) În sucală = în cercuri, în spirală. ◊ Expr. (Reg.) A merge cum e sucala = a merge ușor, repede. – Din bg. scr. sukalo. Sursa: DEX '98.
oți provine din vrea V517-aux (Verb, Indicativ, prezent, persoana a II-a, plural).
oț, V. hoț. Sursa: Scriban.
CACO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „urât”, „rău”, „greșit”. [< fr. caco-, cf. gr. kakos – rău]. Sursa: DN.
cáco s. n. invar. (A douăsprezecea literă a alfabetului chirilic). Sursa: DMLR.
VUR interj. (Rar) Exclamație care exprimă durere sau regret; ah, vai. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
bértă f., pl. e (fr. berthe, pelerină mică de acoperit un corsaj decoltat, de la numele regineĭ Berta, pe care tradițiunea o reprezintă cuminte și modestă; germ. berthe, guler mic; ung. bérta). Est. Broboadă, șal mic. Sursa: Scriban/

MALM, etajul superior al Jurasicului, caracterizat prin amoniți, belemniți, lamelibranhiate, gasteropode, brahiopode, echinide etc. Cuprinde trei subetaje: Oxfordian, Kimmeridgian și Portlandian. Termenul a fost introdus în 1856 de Albert Oppel. Sursa: DE.
ASECÁ, aséc, vb. I. Tranz. (Rar) A deseca; spec. a evacua apa din puțurile de mină în curs de săpare, din rocile sau substanțele minerale utile etc. – Din seca (după fr. assécher). Sursa: DEX '98.
BIG s.n. Unitate comercială de mari proporții, supermagazin ◊ „[...] magazinul de tip BIG din Mănăștur de circa 10000 mp cu un profil universal [...]” R.l. 25 IX 84 p. 5; v. și Săpt. 7 XII 79 p. 6; v. și unitate-etalon (1975) (abreviere din inițialele cuv. B[ăcănie], I[ndustriale], G[ospodina]). Sursa: DCR2.
BIG s.n. Linie de îndoire executată prin presare pe suprafața unui carton; îndoitură. [Pl. -guri. / < germ. Biga]. Sursa: DN.
BIG BANG s. n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) ce a inițiat expansiunea universului observabil. [Pr.: beng] – Din engl. big bang [theory]. Sursa: DEX '98.
big-band s.n. Orchestră mare de jazz ◊ „La Timișoara A.U. a susținut recent un concert «in memoriam» R.O. – acompaniată de big-band-ul Filarmonicii «Banatul» din localitate.” Săpt. 13 IV 84 p. 2 [pron. big bend] (din engl. big band; DN3). Sursa: DCR2.
OLONÓM, -Ă, olonomi, -e, adj. (Fiz.; despre legăturile sistemelor de puncte materiale) A cărei variație în timp nu depinde de viteze și de accelerații. – Cf. fr. holonomie, engl. holonomy. Sursa: DEX '98.
BÂȚÁN, bâțani, s. m. (Reg.) Mic țânțar care tremură din picioare când stă pe loc (Chironomus leucopogon). – Din bâțâi. Sursa: DLRM.
DUÁNT s.n. Fiecare dintre cele două piese de forma literei D, care alcătuiesc sistemul accelerator al unui ciclotron. [Cf. engl. duad – set de doi]. Sursa: DN.
PIPĂRÁ vb. I. v. pipera. Sursa: DEX '98.
PLANISÍ, planisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A ademeni, a amăgi, a înșela pe cineva pentru a-l supune voinței sale; a încânta, a seduce. ♦ Refl. A se supune voinței cuiva, a se lăsa ademenit, sedus. – Din ngr. eplánisa (aor. lui planó). Sursa: DEX '98.

CLIPS, clipsuri, s. n. 1. Obiect de podoabă (agrafă, broșă, cercel) care se prinde cu un fel de clapă sau cu un ac cu arc. 2. Piesă formată din două elemente, care se asamblează și se desfac cu ușurință. – Din germ. Klips. Sursa: DEX '98.
ATOT- Element de compunere însemnând „pe deplin”, „complet”, „desăvârșit”, care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. [Var.: atoate-] – A³ + tot. Sursa: DEX '98.
PHI interj. (Fam.; adesea pronunțat cu „i” prelungit) Exclamație care exprimă: a) bucurie, mulțumire, încântare; b) mirare, surpriză; dezaprobare; c) repulsie, dezgust. [Var.: phiu, pi interj.] – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
phi (simbol ϕ sau f), unitate dimensională care se exprimă prin logaritmul negativ în baza 2 din diametrul (în mm) particulelor detritice. Fiecare interval delimitat prin unități p. corespunde anumitor fracțiuni (clase) granulo- metrice; valorile negative ale lui p. corespund particulelor cu diametrul mai mare de 1 mm, iar valorile pozitive caracterizează particule cu dimensiuni din ce în ce mai mici. Sursa: Petro-Sedim.
CRÁZĂ, craze, s. f. Fuziune a vocalei (sau silabei) inițiale a unui cuvânt cu vocala (sau silaba) finală a cuvântului precedent. – Din fr. crase. Sursa: DEX '98.
AERÓB, -Ă, aerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic. [Pr.: a-e-] – După fr. aérobe. Sursa: DEX '98.
capríț (= capríciu) s. n., pl. capríții. Sursa: DMLR.
ȘO interj. Strigăt cu care se asmut câinii. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
VERWEILE DOCH, DU BIST SO SCHÖN! (germ.) o, rămâi, ești atât de frumoasă! – Goethe, „Faust”, II, ct 5. Astfel imploră Faust oprirea în loc a timpului, a clipei când i se relevă frumusețea muncii libere, încununare a eforturilor umane. Sursa: DE.
U interj. 1) (se folosește prelungit pentru a exprima mirare, surpriză, indignare, regret, spaimă etc.). 2) (se folosește prelung pentru a reproduce urletul unor animale, mai ales al lupului, șuieratul trenului etc.). /Onomat. Sursa: NODEX.
u³ / uu interj. Sursa: DOOM 2.
CIUF, (1) ciufuri, s. n., (2, 3) ciufi, s. m. 1. S. n. Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2. S. m. Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neîngrijit. 3. S. m. Numele mai multor păsări răpitoare de noapte din familia bufnițelor, cu două smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez. – Et. nec. Sursa: DEX '98.

DODECÁR, dodecari, s. m. Veche monedă turcească de aur, care a circulat și în țările românești. – Din ngr. dodekária „duzină”. Sursa: DEX '98.
bip s. n., pl. bípuri. Sursa: DOOM 2.
JIB, -Ă, jibi, -e, adj. (Reg.) Bine dezvoltat, zdravăn. ♦ (Adverbial) Mult, foarte mult. – Comp. magh. zsib. Sursa: DLRM.
jib, (jâb), adv. – 1. Tare: „Când îs supărată jib / Atunci fac voie și râd” (Țiplea 1906: 450). „Zî mai jâb n-aud bine” (Budești). În toate localitățile din Țara Maramureșului circulă în paralel cu sin. tare (ALR 1969: 64). 2. Repede. „Mă duc mai jib” (Giulești). Se mai utilizează: „mă duc fuga” (ALR 1969: 138). 3. Cu rol adjectival. În expr. tare jib „mult, rău„. Țiplea (1906) indică și jib, jibă „mare”. Jâbucu, poreclă în Rohia-Lăpuș. – Din magh. zsib „actor comic” (DA; Gh. Radu 1970, MDA); Din ucr. živ „viu” (Drăganu) sau ucr. žibo. Sursa: DRAM.
FALIMÉNT, falimente, s. n. Situație de insolvabilitate în care se află un comerciant, un industriaș etc., declarată de o instanță judiciară; fig. ruină, eșec total. ◊ Expr. A da faliment = a) a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș etc.); b) a da greș, a nu reuși într-o acțiune; a se prăbuși. – Din germ. Falliment, it. fallimento. Sursa: DEX '98.
CÁMBIU s. n. Țesut vegetal din zona generatoare, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. [Var.: cámbium s. n.] – Din germ. Kambium, fr. cambium. Sursa: DEX '98.
NEGHÍNĂ, neghine, s. f. Plantă erbacee cu tulpina și cu frunzele păroase, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă, de culoare neagră, răspândită mai ales în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânța acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut și toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios; ceea ce trebuie înlăturat. [Pl. și: neghíni] – Et. nec. Sursa: DEX '98.

REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare. Sursa: DEX '98.
MIM, (1) mimuri, s. n., (2) mimi, s. m. 1. S. n. Scurtă comedie la greci și la romani, alcătuită din scene simple. 2. S. m. Actor de pantomimă. – Din fr. mime. Sursa: DEX '98.
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund; PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. Sursa: DEX '98.
FOAC, foaci, s. m. Pește cu corpul alungit, cu capul prelung și curbat și cu aripile roșietice (Squalius leuciscus). – Et. nec. Sursa: DEX '98.
BIBÍC¹, bibici, s. m. (Ornit.) Nagâț. – Din magh. bibic. Sursa: DEX '98.
BIBÍC² -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi. Sursa: DEX '98.
SEM s.n. (Lingv.) Semantem. ♦ Unitate semantică minimă care permite definirea unui sens. [< fr. sème, cf. gr. sema]. Sursa: DN.
FOT, foți, s. m. Unitate de măsură a iluminării, reprezentând iluminarea unei suprafețe de un centimetru pătrat care primește fluxul de un lumen repartizat uniform. – Din fr. phot. Sursa: DEX '98.
UÍ vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa. Sursa: Sinonime.
IPOTECÁT, -Ă, ipotecați, -te, adj. (Despre un bun imobil) Grevat de o ipotecă. – V. ipoteca. Sursa: DEX '98.

PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. Sursa: DEX '98.
ev (-vi), s. m. – Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. Lat. aevum. Este împrumut neol., este atestat din sec. XVII (Dosoftei); cf. L. Tamás, Magyar Nyelvőr, XXX, 243. – [art. 3215]. Sursa: DER.
COLÁ³, colez, vb. I. Tranz. și refl. (Franțuzism) 1. Tranz. și refl. A (se) combina, a (se) asorta. 2. Refl. A trăi în concubinaj. 3. Refl. (Despre îmbrăcăminte) A se lipi de corp. – Din fr. coller. Sursa: DEX '98.
ROSPÍSCĂ s. v. adeverință, chitanță, dovadă, mărturie, recipisă. Sursa: Sinonim.
BĂIEȚÍ, băiețesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre fete) A se comporta băiețește. [Pr.: bă-ie-] – Din băiat. Sursa: DEX '98.
BATÁV, -Ă, batavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație germanică ce locuia, în antichitate, pe teritoriul Olandei de azi; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține batavilor (1), referitor la batavi. – Din fr. Bataves. Sursa: DEX '98.
A AJURÁ ~éz tranz. A ornamenta cu un ajur. /<fr. ajourer. Sursa: NODEX.
FIȘ s.n. (Poligr.) Amestecătură de litere, de caractere și de corpuri diferite, provenite dintr-o formă stricată. [< germ. Fisch]. Sursa: DN.
fis, fa* diez*, în terminologia muzicală anglo-germanică. Sursa: DTM.
NEGOȚÁ, negoțez, vb. I. Refl. (Rar) A se târgui, a se tocmi. – V. neguța. Sursa: DLRM.
clop, -uri, s.n. – 1. Pălărie: „Bine-mi place de mândru / Cum își poartă clopuțu; / Și-l poartă un ptic plecat / La tătă lume li-i drag” (Memoria 2001: 101). Clop de câne, nume de ocară: „De când beau la clop-de-câne, / N-am nemica lângă mine” (Bârlea 1924 II: 168). 2. Cupă, olană, țiglă pe coama casei (ALR 1971: 276; Vadu Izei). – Din magh. kalop „pălărie„. Sursa: DRAM.

ÎNCIFRÁ, încifrez, vb. I. Tranz. A reda o idee, un sentiment etc., în mod indirect, simbolic, metaforic; a exprima o idee, un sentiment etc. într-un limbaj criptic, care cere o inițiere pentru a fi înțeles. – În + cifru. Sursa: DEX '98.
NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Ne- + tot. Sursa: DEX '98.
BROMÁT¹ s. m. sare sau ester al acidului bromic. (< fr. bromate). Sursa: MDN.
BROMÁT², -Ă adj. care conține brom. (< fr. bromé). Sursa: MDN.
REC, recuri, s. n. Drug, bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). – Din germ. Reck. Sursa: DEX '98.
MIL, miluri, s. n. (Înv. și reg.) Blană de oaie. Sursa: DLRM.
mîl (Mold.), mol (Trans.) și mul (Maram.) n., pl. urĭ (vsl. molŭ, măcinătură; sîrb. mulj, nomol; rut. mil, gen. molu; pol. mul, mîl, miel, bancă de nisip. V. nomol). Nomol, pămînt disolvat [!] în apă saŭ depus de apă. Sursa: Scriban.
GOG, gogi, s. m. (Reg.) Băiat sau tânăr prost, tont. – Cf. Gogu (n. pr.). Sursa: DEX '98.
EXA- v. hexa-. Sursa: DEX '98.
EXA- pref. „de un miliard de miliarde mai mare” (10¹⁸). (< fr. exa-). Sursa: MDN.
HEC interj. Cuvânt care imită sughițul. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
FESTÍN, festinuri, s. n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din fr. festin. Sursa: DEX '98.
GEL, geluri, s. n. (Chim.) Substanță coloidală cu consistență vâscoasă și însușiri specifice deopotrivă lichidelor și solidelor. – Din fr. gel. Sursa: DEX '98.
PARCEÁ, parcele, s. f. (Rar) Carmac. – Din tc. parça. Sursa: DEX '98.
parceá, parcéle, s.f. (înv. și reg.) 1. bucată mai mică de ceva; parcelă. 2. legătură, pachet; testea. 3. unealtă de pescuit fără nadă, alcătuită dintr-un șir de cârlige mari; carmac. Sursa: DAR.
parceá f., pl. ele (turc. [d. pers.] parça [dim. d. paré. V. para]; sîrb. bg. parče; rus. parča, postav brodat cu aur și argint. V. harcea-parcea, parlagiŭ). Bucată, bucățică de stofă, de hîrtie ș. a.; bucată (ca măsură de stofe). Legătură, fascicul: cîte patru brîĭe la o parcea. – În Serbia părcea. Sursa: Scriban.
pârcí⁴, pârcésc, vb. IV refl. (reg.; despre capre și oi) a se împreuna cu masculii lor pentru fecundare. Sursa: DAR.
hárcea-párcea (ea dift.) adv. (turc. parčá-parčá, bucățĭ-bucățĭ, supt [!] infl. unor cuv. ca hondron-bondron ș. a. V. hara-para, parcea). Fam. A face harcea-parcea, a face ferfeniță, a rupe (a tăĭa) în bucățĭ. – Și hárta-párta și hárta-pále (vest). Sursa: Scriban.

NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus, -a. Sursa: DEX '98.
NAN²(O)- elem. „mic, nedezvoltat”; „a miliarda parte”. (< fr. nan/o/-, cf. lat. nanus, gr. nanos, pitic). Sursa: MDN.
iuí, iui, vb. intranz. – A striga, a chiui. – Din iu, interj. „strigăt repetat la horă” (formă onomatopeică). Sursa: DRAM.
SOFT¹ s. n. Fire de bumbac sau de celofibră puțin răsucite și moi, folosite ca bătătură pentru unele țesături scămoșate. – Cuv. engl.
Sursa: DEX '98.
SOFT² s. n. (Inform.; fam.) Software. – Prescurtare de la soft[ware]. Sursa: DEX '98.
soft adj. (americanism) Ușor ◊ „Dintr-o altă categorie porno, cea «soft» (adică mai cu perdea) face parte și sexy cabaret.” R.l. 1 X 93 p. 2 (cf. fr. soft). Sursa: DCR2.
VAFĂ, vafe, s.f. Semipreparat industrial, ca o gofră subțire și uscată, utilizat ca strat de napolitană, înveliș de nuga, de alviță, sub formă de cornete de înghețată etc.; din engl. wafer; sin. (înv.) vafelă, din. germ. Waffel. – V. gofră. Sursa: DGE.
GRÍLĂ, grile, s. f. 1. Electrod în formă de sită, de spirală, de gard din sârmă, intercalat între anodul și catodul unui tub electronic sau între alți doi electrozi, prin deschiderile căruia poate trece un flux de electroni sau de ioni; grătar (5), sită. 2. Gărduleț fix sau mobil alcătuit dintr-o rețea de vergele paralele, care închide sau apără golul unei uși, al unei ferestre, al unei vitrine etc. 3. (Mil.) Obstacol făcut din bare de oțel, așezat în fața sau în spatele șanțului unei fortificații sau la deschiderile unei cazemate. 4. Prăjitură în formă de grilă (2), preparată din aluat și unsă cu sirop de zahăr sau miere. – Din fr. grille. Sursa: DEX '98.
grílă s.f. Sistem de remunerație ◊ „În iunie li s-a promis [mecanicilor de locomotivă] că li se vor calcula salariile după o nouă grilă.” R.l. 18 VIII 93 p. 9; v. și plajă (din fr. grille; DMC 1964; DEX, DN3 – alte sensuri). Sursa: DCR2.
GHETÓU (‹ it., fr.) s. n. (În sec. 15-19, în unele țări europene) Cartier al unui oraș în care locuiește o populație de o anumită rasă, naționalitate sau religie, ca urmare a unei politici de discriminare. În timpul celui de-al doilea război mondial, naziștii au creat g. în diverse orașe din E Europei, pe care le-au transformat în lagăre de exterminare. Este cunoscută rezistența unor g., mai ales a celui din Varșovia, împotriva armatei naziste. Sursa: DE.
ȘLEM s. n. (În sintagmele) Marele șlem = a) (la unele jocuri de cărți cu licitație) situație în care unul din cuplurile participante la joc câștigă toate cele treisprezece levate posibile; b) (la jocul de tenis) situație în care un tenisman câștigă, în cursul aceluiași an, cele patru mari concursuri internaționale de tenis. Micul șlem = (la unele jocuri de cărți cu licitație) situație în care unul dintre cuplurile participante la joc câștigă douăsprezece din cele treisprezece levate posibile. – Din fr. chelem, germ. Schlemm. Sursa: DEX '98.
fon (‹ gr. φωνή [phone], „sunet”) (acustică), unitate de măsură pentru nivelul de intensitate (1) auditivă (de tărie fiziologică), introdusă de H. Barkhausen. Numărul n care arată tăria în f. a unui sunet* oarecare este egal cu același număr n de decibeli (dB) (v. bel) care arată intensitatea (energia) sursei sonore (fapt obiectiv). Introducerea f. are la bază legea fiziologică generală Weber-Fechner din 1884, lege aproximativă, dar fecundă: mărimea unei senzații crește proporțional cu logaritmul* în baza 10 al excitației. Aplicând legea în domeniul audiției, tăria unui sunet (mărimea senzației sonore) crește proporțional cu log 10 al intensității (energiei) de vibrație*. (Ex.: dacă energia care excită urechea crește de 1000 de ori, mărimea senzației auditive crește de 3 ori, deoarece log₁₀1000 = 3). Un sunet oarecare are tăria de zero f. (nici o senzație auditivă) dacă este produs cu intensitatea măsurată în (dB) a sunetului de 1000 Hz la pragul de audibilitate*. Tăria celui mai puternic sunet pe care urechea îl poate auzi (dar care o poate auzi) este de 140 f. Tăria în f. corespunzătoare nuanțelor dinamice* muzicale este arătată în tabele-diagrame, cifrele având valoare orientativă, în cazul unei orch. mari (de la o formație redusă nu se poate avea un fortissimo de 80 f.). V. frecvență; son (2). Sursa: DTM.

PINÓLĂ, pinole, s. f. Axul păpușii mobile de strung, în care se fixează o unealtă de găurire sau de filetare ori un vârf de susținere a uneia dintre capetele piesei care se prelucrează. – Din germ. Pinole. Sursa: DEX '98.
GOBÁIE, gobăi, s. f. (Reg.) Pasăre de curte; orătanie. – Probabil din cobe + suf. -aie. Sursa: DLRM.
BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Prima tencuială aruncată pe perete și neîntinsă cu mistria. – Postverbal al lui bruftui. Sursa: DLRM.
GNÓMIC, -Ă (‹ fr.; {{s} gr. gnomikos „sentențios”) adj. 1. Care conține maxime, sentințe și reflecții morale. ◊ Poezie g. = poezie de tip didactic, cultivată cu precădere în Grecia antică (sec. 7-5 î. Hr. de Teognis, Focilide, Solon), iar mai târziu de latini (Cato), care conținea precepte, reflecții morale, sfaturi practice. 2. (LINGV.; despre timpuri verbale) Care prezintă acțiunea într-o formă generală (ex. în maxime, teoreme) sau a cărei acțiune se îndeplinește indiferent de timp (ex. timp g.). Sursa: DE.
JIRÁV, -Ă, jiravi, -e, adj. (Reg.) 1. Iute la fire; aspru. 2. Convalescent. [Var.: (2) jirnáv, -ă adj.] – Comp. ghirav (= firav). Sursa: DLRM.
SOFÍST, -Ă (‹ fr., gr.) subst. 1. S. m. Denumire dată în Grecia antică, în perioada clasică (sec. 5 î. Hr.) filozofilor presocratici care îi învățau pe tinerii atenieni cum să folosească logica și retorica pentru a-și învinge oponenții în orice controversă. Folosirea mai mult a retoricii și unei logici precare și pline de tertipuri argumentative împreună cu perceperea de bani le-au adus dezaprobarea din partea lui Socrate și Planton. Pe de altă parte, este evident aportul lor în ce privește încurajarea gândirii independente în lumea greacă. Cei mai cunoscuți s. sunt Protagoras, Gorgias, Prodicos, Hippias și Antifon. 2. S. m. și f. Persoană care, într-o discuție, într-o demonstrație, uzează de sofisme. Sursa: DE.
ALOXÁN s. n. Substanță derivată prin oxidare din acidul uric, cu acțiune distructivă asupra celulelor pancreatice secretoare de insulină; provoacă diabetul experimental. – Din engl. aloxan. Sursa: DEX '98.
PASARÉLĂ ~e f. 1) Punte mobilă care face legătura dintre chei și bordul unei nave ancorate. 2) Pod îngust pentru pietoni, situat la înălțime peste o cale de comunicație. 3) Trecere care unește două clădiri sau două părți ale aceleeași clădiri la nivelul etajelor. 4) Platformă mai înălțată de pe puntea superioară a unei nave, unde își face serviciul ofițerul de cart sau timonierul. 5) Construcție specială care susține proiectoarele într-o sală de spectacole sau într-un studio cinematografic. /<fr. passerelle. Sursa: NODEX.
REF, refuri, s. n. Sculă folosită în turnătoriile de litere. Sursa: DLRM.
CAV, -Ă adj. (Tehn.) Gol, care nu are nimic în interior. ♦ Vână cavă = nume dat fiecăreia dintre cele două vine principale care aduc sângele la inimă. [< fr. cave, cf. lat. cavus – găunos]. Sursa: DN.
CAVI- elem. cavo-. Sursa: MDN.
MUȚÍE s. v. mutism, muțenie, tăcere. Sursa: Sinonime.
NEV (‹ lat.) s. m. Malformație congenitală a pielii, de forma unei pete sau tumori. Există două tipuri principale de n.: pigmentar (sau melanic), ce apare ca o pată brună cu suprafața netedă sau ușor proeminentă (lentigo) și vascular, format din proliferarea vaselor sangvine (angiom). Sursa: DE.
POCÁL, pocale, s. n. Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit mai ales pentru băut. ♦ Conținutul unui pocal. [Pl. și: pocaluri. – Var.: bocál s. n.] – Din germ. Pokal, scr. bokal. Sursa: DEX '98.

SPINÁL, -Ă adj. Referitor la spinele vertebrelor, la coloana vertebrală. ♦ Nerv spinal = nerv motor cranian al gâtului, laringelui și faringelui. [< fr. spinal]. Sursa: DN.
et cétera / et caetera (lat.) [pron. etcétera] (cae-) loc.; abr. etc. Sursa: DOOM 2.
ET(I) s.m. ◊ „Jumătate din populație crede că suntem vizitați sistematic de farfurii zburătoare dirijate de ETI (prescurtare azi uzuală pentru Inteligența Extraterestră).” R.lit. 8 II 79 p. 22. ◊ „Un extraterestru (ET) abia sosit pe Pământ [...]” R.l. 10 III 84 p. 6; v. și Săpt. 22 IV 83 p. 2 (siglă din engl. E[xtra] T[errestrial] I[ntelligence]; DPN 1983). Sursa: DCR2.
AB HOC ET AB HAC (lat.) de ici și de colo – A vorbi ab hoc et ab hac, a vorbi anapoda, a spune vrute și nevrute. V. Á tort et à travers. Sursa: DE.
À TORT ET À TRAVERS (fr.) fără noimă, fără vrute și nevrute – A vorbi à tort et à travers. V. și Ab hoc et ab hac. Sursa: DE.
AUDITUR ET ALTERA PARS (AUDI ALTERAM PARTEM) (lat.) să fie ascultată și cealaltă parte – Seneca, „Medeea”, act. II, scena 2, 199. O judecată dreaptă cere ascultarea argumentelor ambelor părți. Sursa: DE.
CHEVALIER SANS PEUR ET SANS REPROCHE (fr.) cavaler fără teamă și fără prihană – Apelativ al ilustrului cavaler medieval Bayard. Astăzi folosit mai mult cu sens ironic. Sursa: DE.
DE GUSTIBUS (ET COLORIBUS) NON DISPUTANDUM (lat.) despre gusturi (și culori) nu se discută – Adagiu scolastic. S-a răspândit ca o justificare a libertății de a avea preferințe personale în domeniul nedemonstrabilului.
Sursa: DE.
DE OMNI RE SCIBILI ET DE QUIBUSDAM ALIIS (lat.) despre tot ceea ce se poate ști și despre alte câteva – De omni re scibili era deviza ambițioasă a eruditului italian Pico della Mirandola. Cineva, probabil Voltaire, a adăugat cu maliție ironicul et de quibusdam aliis. Sursa: DE.
DIVIDE ET IMPERA! (lat.) dezbină și stăpânește – Principiu de guvernare enunțat de Machiavelli, utilizat deseori pentru a defini politica Imperiului Habsburgic. Exista și la romani: „Divide ut regnes!” („dezbină ca să domnești!”). Sursa: DE.
DIXI (ET SALVAVI ANIMAM MEAM) (lat.) am spus (și mi-am mântuit sufletul) – Formulă rostită de filozofi și de juriști la încheierea argumentărilor și a pledoariilor. Prin ea se subliniază că ai spus tot ce ai avut de spus. Sursa: DE.
DULCE ET DECORUM EST PRO PATRIA MORI (lat.) e plăcut și frumos să mori pentru patrie – Horațiu, „Ode”, III, 2, 13. Îndemn adresat tineretului de a urma pildele de vitejie ale străbunilor. Sursa: DE.
ET IN ARCADIA EGO (lat.) și eu am fost în Arcadia – Epigraful unui tablou celebru al pictorului Nicolas Poussin. Arcadia legendară fiind ținutul vieții idilice, patriarhale, expresia mărturisește nostalgia după o fericire pierdută. Sursa: DE.
ET NUNC... ERUDIMINI, QUI INDICATIS TERRAM (lat.) și acum... luați aminte voi, cei ce judecați Pământul – Psalmii, 2, 10. O mare răspundere apasă pe umerii celor chemați să hotărască destinele semenilor. Sursa: DE.
ET PROPTER VITAM, VIVENDI PERDERE CAUSAS (lat.) și pentru a trăi să pierzi rațiunea de a trăi – Iuvenal, „Satirae”, VIII, 83. Viața nu se cuvine să fie trăită în rușine și în dezonoare. Sursa: DE.
ET QUASI CURSORES VITAE LAMPADA TRADUNT (lat.) și ca alergătorii (oamenii) își trec din mână în mână făclia vieții – Lucrețiu, „De rerum natura”, II, 79. Viața este o nesfârșită curgere a generațiilor.
Sursa: DE.
ET QUORUM PARS MAGNA FUI (lat.) și în acestea am avut rol însemnat – Vergiliu, „Eneida”, II, 6. Astfel începe Enea relatarea Războiului troian. Cuvintele indică participarea totală a unei persoane la frământările epocii. Sursa: DE.
ET SEMEL EMISSUM VOLAT IRREVOCABILE VERBUM (lat.) un cuvânt o dată spus zboară fără să-l mai poți aduce înapoi – Horațiu, „Epistulae”, 1, 6, 31. Sursa: DE.
FAS EST ET AB HOSTE DOCERI (lat.) este îngăduit să înveți (chiar) de la dușman – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, IV, 428. Sursa: DE.
FERRO ET IGNI (lat.) prin fier și foc – A trece ferro et igni, prin foc și sabie. Sursa: DE.
HIC ET NUNC (lat.) aici și acum – A lua inițiative, decizii hic et nunc, pe loc. Sursa: DE.
HORRIBLE DICTU (ET AUDITU) (lat.) groaznic de spus (și de auzit) – Introducere în atmosferă în vederea relatării unor fapte grave. Are, în egală măsură, un sens ironic. Sursa: DE.
IL FAUT MANGER POUR VIVRE ET NON PAS VIVRE POUR MANGER (fr.) trebuie să mănânci ca să trăiești și nu să trăiești ca să mănânci – Maximă cunoscută încă din Antichitate, repusă în circulație de Moliére („Avarul”, act. III, scena 1). Sursa: DE.
INDE IRAE ET LACRIMAE (lat.) de aici mânii și lacrimi – Iuvenal, „Satirae”, I, 168. Satira usturătoare a lui Caius Lucilius a stârnit furia contemporanilor vizați de el. Sursa: DE.
INTER DOMINUM ET SERVUM NULLA AMICITIA EST (lat.) între stăpân și sclav nu poate exista prietenie – Curtius, „Historia Alexandri Magni”, 7, 8, 23. Sursa: DE.
IUS EST ARS BONI ET AEQUI (lat.) dreptul este arta binelui și a echității – Definiție dată dreptului în „Digestele” lui Iustinian. Sursa: DE.
L’UNIVERS EST UN CERCLE DÓNT LE CENTRE EST PARTOUT ET LA CIRCONFÉRENCE NULLE PART (fr.) Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni și a cărui circumferință nu e nicăieri – Pascal, „Pensées”. Sursa: DE.
LE ROI RÉGNE ET NE GOUVERNE PAS (fr.) regele domnește, nu guvernează – Principiul monarhiei parlamentare enunțat în febr. 1830 de A. Thiers. Sursa: DE.
MEMENTO, HOMO, QUIA PULVIS ES ET IN PULVEREM REVERTERIS (lat.) adu-ți aminte, omule, că pulbere ești și în pulbere te vei întoarce – „Geneza”, 3, 19. Sursa: DE.
NOVUM ET AD HUNC DIEM NON AUDITUM! (lat.) ceva nou și nemaiauzit până astăzi! – Cicero, „Pro ligario”, I, 1. Expresie ironică. Sursa: DE.
OCULOS HABENT ET NON VIDENT (lat.) au ochi și nu văd – „Oculos habent et non videbunt. Quid habet aures audiendi audiat” („Au ochi și vor vedea. Cine nu are urechi de auzit să audă”). Cuvinte care se găsesc de mai multe ori în Evanghelie (Matei, 13, 14; Luca 8, 10; Ioan, 12, 40 ș.a.) urmând parabolele lui Iisus. Se folosesc pentru a avertiza pe cineva că trebuie să țină seama de un sfat. Sursa: DE.
OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie. Sursa: DE.
PANEM ET CIRCENSES (lat.) pâine și jocuri de circ – Iuvenal, „Satirae”, X, 81. În perioada de decadență a Romei imperiale, mulțimilor plebee nemulțumite li se ofereau spectacole de circ în arene, la sfârșitul cărora li se împărțeau gratuit alimente. În atmosfera de corupție generală, însăși gloata reclama aceste spectacole. În sens general, a da panem et circenses, a oferi oamenilor pomeni neînsemnate, de care nu au nevoie, pentru a le distrage atenția de la problemele lor reale. Sursa: DE.
PARCERE SUBIECTIS ET DEBELLARE SUPERBOS (lat.) să cruți pe cei supuși și să-i zdrobești pe ce-i trufași – Vergiliu, „Eneida”, VI, 853. Anchise, tatăl lui Enea, îl povățuiește cum trebuie să se poarte un conducător. Sursa: DE.
PAUPERTAS ET SENECTUS GRAVISSIMA IN REBUS HUMANIS MALA SUNT (lat.) sărăcia și bătrânețea sunt cele mai mari necazuri în viața omului – Apuleius, „Metamorphoses”, 2, 80. Sursa: DE.
PER FAS ET NEFAS (lat.) prin ceea ce este și prin ceea ce nu este îngăduit (de zei) – Pe orice cale, fără a alege mijloacele. Sursa: DE.
PULVIS ET UMBRA SUMUS (lat.) suntem pulbere și umbră – Horațiu, „Ode”, IV, 7, 16. Cenușă în urna funerară și umbră în Infern devenea omul, după moarte, în credința anticilor. Sursa: DE.
QUIDQUID AGIS, PRUDENTER AGAS ET RESPICE FINEM (lat.) orice ai face, fă cu băgare de seamă și ai în vedere sfârșitul – „Gesta Romanorum” (culegere de povestiri, legende, anecdote inspirate din istoria poporului roman, datând din sec. 14). 103. V și Age quod agis. Sursa: DE.
RECTUM ITER QUOD SERO COGNOVI ET LASSUS ERRADO, ALIIS MONSTRO (lat.) eu arăt altora calea dreaptă, pe care am cunoscut-o târziu când eram obosit de rătăcire – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 8, 3. Sursa: DE.
REDDE CAESARI QUAE SUNT CAESARIS, ET QUAE SUNT DEI DEO (lat.) dă-i Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu – Matei, 22, 21. La întrebarea fariseilor dacă trebuie să plătească tibut romanilor, Iisus a arătat o monedă pe care era gravată efigia împăratului și a dat acest răspuns. Sensul cuvintelor este: a da fiecăruia ce i se cuvine. Sursa: DE.
SCIENTIA ET POTENTIA IN Idem COINCIDUNT (lat.) știința este unul și același lucru cu puterea – Fr. Bacon, „Novum Organum”, 3. În varianta engleză, „Knowledge is power” („Știința este putere”). Sursa: DE.
SINE IRA ET STUDIO (lat.) fără mânie și părtinire – Tacit, „Annales”, I, 1. Caracterizare a obiectivității științifice și condiție a obiectivității în genere. Sursa: DE.
TEMPORA MUTANTUR ET NOS MUTATUR IN ILLIS! (lat.) vremurile se schimbă și noi o dată cu ele! – Cugetare a împăratului Lothar I, care și-a sfârșit viața în călugărie. Sursa: DE.
TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES (lat.) mă tem de danai chiar și când aduc daruri – Vergiliu, „Eneida”, II, 49. Cuvintele prin care marele poet troian, Laocoon, a încercat să-i convingă pe concetățenii săi să nu introducă în cetate calul de lemn lăsat de ahei pe țărm și în care se aflau Odiseu și luptătorii lui. Sursa: DE.
UNGUIBUS ET ROSTRO (lat.) cu unghiile și cu ciocul – A te lupta unguibus et rostro, cu ghearele și cu dinții. Sursa: DE.
URBI ET ORBI (lat.) către oraș (către Roma) și către Univers – Benedicțiunea papală către credincioșii de pretutindeni. În sens larg, a vesti urbi et orbi, a declara un lucru în auzul tuturor. Sursa: DE.
VANITAS VANITATUM OMNIA VANITAS (lat.) deșertăciune a deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune – „Eclesiastul”, 1, 2. Sursa: DE.
FEE ~ f. mit. Ființă imaginară în chip de femeie frumoasă, înzestrată cu forță supranaturală și cu influență asupra destinelor oamenilor; zână. [Art. feea; G.-D. feei; Sil. fe-e] /<fr. fée. Sursa: NODEX.
IR, iruri, s. n. (Pop.) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din magh. ir. Sursa: DEX '98.
PÁSERE s. f. v. pasăre. Sursa: DEX '98.
INCÚB s. m. Spirit rău despre care se crede că chinuiește oamenii (mai ales femeile) în timpul somnului. – Din fr. incube. Sursa: DEX '98.
STEN, steni, s. m. Unitate de măsură a forței egală cu forța care imprimă o accelerație de un metru pătrat pe secundă unei mase de o tonă. – Din fr. sthène. Sursa: DEX '98.
dóxă (-xe), s. f. – Prudență, înțelepciune, minte. – Var. doxie, docsă, docsie. Mr. dhoxă. Ngr. δόξα „glorie, considerație” (Tiktin; Gáldi 175). Este destul de popular; se folosește cu forma doftă, s. f. (Munt., reputație). – Der. doxologie, s. f. (te deum), din gr. δοξολογία (sec. XVIII, cf. Gáldi 175); doxastar, s. n. (carte care conține doxologiile), din ngr. δοξασταριον; doxastih, s. n. (motet care însoțește doxologia), din ngr. δοξαστιχόν. Sursa: DER.
sam, sámuri, s.n. (reg.) tiv făcut la poalele hainelor prea lungi. Sursa: DAR.
șam s. n. – Pînză orientală de bumbac și in. – Var. șamă. Tc. Sam „Damasc” (Șeineanu, II, 334). – Cf. salamangea. Sursa: DER.

HEC interj. Cuvânt care imită sughițul. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
TÍVA interj. (Reg.) Hai! fuga! fugi! șterge-o! ◊ Expr. Tiva, băiete! = pe-aici ți-e drumul! pleacă în grabă! – Cf. bg. otivam „mă duc”. Sursa: DEX '98.
OL óluri n. rar Vas de lut în care se pune laptele la prins, se păstrează sau se transportă apă; oală. /<Din oală. Sursa: NODEX.
–OL Element secund de compunere savantă care indică funcția chimică de alcool sau fenol al unei substanțe. [< fr., germ. -ol]. Sursa: DN.
-ÓL elem. ole²(o)-. Sursa: MDN.
PAN¹- Element de compunere care înseamnă „tot”, „întreg” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr., ngr. pan-. Sursa: DEX '98.
PAN², pani, s. m. Denumire dată (în evul mediu) nobililor polonezi sau, p. gener., marilor boieri români; persoană care purta acest titlu. – Din pol. pan. Sursa: DEX '98.
XU s.m. Monedă divizionară în Vietnam, a suta parte dintr-un dong. ♦ Monedă divizionară din fostul Vietnam de Sud, echivalentă cu un cent. (din vietnam. xu < fr. sou = veche monedă fr. egală cu 12 denari sau monedă fr. de 5 centime < v. fr. sol < lat. târzie solidus = solid¹; cf. engl., fr. xu) [și MW]. Sursa: MDN. Foto: Moneda de 1 xu, www.vietnamdong.net.
bel, unitate logaritmică pentru măsurarea raporturilor comparative de intensitate (1) și presiune sonoră, numită astfel după numele fizicianului american de origine scoțiană Alexander Graham Bell (1847-1922), inventatorul telefonului (1876). Simbolul acestei unități este B, iar în practica modernă, mai cu seamă în electronică, se preferă, pentru mai multă precizie, submultiplul numit decibel și având simbolul dB. În virtutea aplicării legii Weber-Fechner, potrivit căreia senzația fiziologică de intensitate variază aproape proporțional cu logaritmul* presiunii sonore, orice senzație fiziologică de intensitate este exprimabilă într-un număr de dB egal cu log. zecimal al raportului dintre intensitatea unui sunet și o intensitate standard corespunzătoare pragului de audibilitate al unui sunet pur cu frecvență de 1.000 Hz. Astfel, notând intensitatea standard cu Is, cea comparativă cu Ic și senzația fiziologică cu Sf se obține: Sf = 10 x lg Is/Ic = 10 dB. V. acustică; auz; ton; son (2). Sursa: DTM.
HÂD, HÂDĂ, hâzi, hâde, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. hyd. Sursa: DEX '98.
hádă, -e, s.f. – Neam, tagmă, fel, grup, castă: „Nimeni să nu mă cunoască / C-am fost eu la hada voastră” (Bârlea 1924: 34); „O vinit la noi cu tătă hada lui” (Faiciuc 1998; Dragomirești). – Din magh. had (hadsereg) „armată, oaste” (Candrea cf. DER). Sursa: DRAM.
SOTÉ, soteuri, s. n., adj. invar. (Mâncare, zarzavat) care este fiert la un foc mic și înăbușit cu unt. – Din fr. sauté. Sursa: DEX '98.
A AJURÁ ~éz tranz. A ornamenta cu un ajur. /<fr. ajourer. Sursa: NODEX.
az s.m. (înv.) 1. numele primei litere a alfabetului chirilic 2. eu (în zapise, înaintea numelui propriu). Sursa: DAR.
MOC s. m. v. moacă. Sursa: DEX '98.

ÚIE, ui, s. f. (Ornit.; reg.) Șoricar. Sursa: DLRM.
UͲ, uiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A chiui. – Din ui¹. Sursa: DLRM.
MED, mezi, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care făcea parte din populația de bază a Mediei sau care era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Mediei sau mezilor (1), privitor la Media sau la mezi. – Din fr. mède. Sursa: DEX '98.
med și mĭed n., pl. urĭ (vsl. medŭ, mĭere, vin; bg. sîrb. med, rus. mëd, pol. miód, mĭere, rudă cu germ. met și vgr. méthy, băutură amețitoare). Idromel, o băutură făcută din apă și mĭere fermentată: Din mursă, după ce s´a lăsat să fearbă [!] mustu, se face mĭed (VR. 1908, 2, 259). – Și azĭ în nord med. Sursa: Scriban.
PIETÓS, -OÁSĂ adj. (rar) 1. milos, compătimitor; mișcător. 2. demn de milă. 3. (p. ext.) pios, cucernic, evlavios. (< it. pietoso). Sursa: MDN.
JAPÓN s. n. Porțelan sau mătase fină din Japonia. – Din fr. japon. Sursa: DEX '98.
MILCUÍ, milcuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A implora milă; a se milogi. – Comp. bg. milkam se. Sursa: DLRM.
ÁXIS s. n. A doua vertebră cervicală, care se articulează cu atlasul¹. – Din lat. axis, fr. axis. Sursa: DEX '98.
áxis múndi (lat.) s. m. Sursa: DOOM 2.
CÓNGIU s.n. (Ist.) Unitate de măsură pentru lichide la romani, cu capacitatea de aproximativ trei litri. [Pron. -giu. / < lat. congius]. Sursa: DN.
GODÉU, godeuri, s. n. I. 1. Cupă de metal care se montează la aparatele de ridicat sau de transportat materiale și care se încarcă și se descarcă automat. 2. Mic recipient din material izolant, folosit pentru realizarea unor legături electrice. II. Fald la o rochie, la o draperie etc. – Din fr. godet.
Sursa: DEX '98.
OFTICÍ vb. IV. v. oftica. Sursa: DLRM.
CÚHNIE, cuhnii, s. f. (Reg.) 1. Bucătărie. ♦ Bucătăria principală a mănăstirilor și cea de vară a gospodăriilor țărănești. 2. Clădire modestă; cameră sărăcăcioasă. [Var.: cúhne, cúină, cúine, cuiníe s. f.] – Din ucr. kuhnja. Sursa: DEX '98.
ÉSTRU s.m. (zool.) insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. fază a ciclului sexual la mamifere, în care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioadă a rutului la animale. 3. (fig.) dorință, capriciu, pornire avântată. // (în forma estro-) element prim de compunere savantă cu semnificația „excitație”, „incitație”, „rut”. [pl. (s.m.) eștri, (s.n.) estre. scris și oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – tăun]. Sursa: DN.
SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț. Sursa: DEX '98.
SMĂLȚÁ vb. a împestrița, a păta, (rar) a pestrița, (înv. și reg.) a popistri, (fig.) a smălțui. (Florile ~ câmpia.). Sursa: Sinonime.

FÁPTIC, faptice, adj.n. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii. Sursa: DEX '98.
BÁTCĂ¹, batce, s. f. (Reg.) Nicovală mică pe care cosașul își ascute coasa, bătând-o cu ciocanul. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
BÁTCĂ², batce, s. f. (Reg.) Un fel de capcană folosită la prinderea rozătoarelor mici. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
BÁTCĂ³, batce, s. f. 1. Pește mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen (Blicca björkna). 2. (Reg.) Pelican, babiță. – Din ucr. babka (refăcut după bate). Sursa: DEX '98.
BẤTCĂ, bâtci, s. f. (Reg.) Înălțime pe coasta unui munte; ridicătură de pământ împădurită; măgură. Sursa: DLRM.
GÁLEȘ, -Ă, galeși, -e, adj. (Despre ochi sau privire; p. ext. despre oameni; adesea adverbial). 1. Drăgăstos, duios. 2. Melancolic, trist. [Var.: (reg.) gáliș, -ă adj.]. – Din bg. kaleš. Sursa: DEX '98.
TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ lipsit de vase conducătoare, monocelular la bacterii și la unele alge, pluricelular la ciuperci, etc. – Din fr. thalle. Sursa: DEX '98.
TAL s. v. lot, parcelă. Sursa: Sinonime.
ȚAL, țali, s. m. (Ieșit din uz) Chelner care încasa costul consumației într-un local public. – Din germ. Zahl [kellner]. Sursa: DEX '98.
FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire. Sursa: DEX '98.
NISCAIVÁ adj. nehot. invar. (Pop.) Niscai. [Var.: nescaivá, niscarevá, nescarevá adj. nehot. invar.] – Niscai + va. Sursa: DEX '98.
VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) – Din magh. vég. Sursa: DEX '98.
DREN, drenuri, s. n. 1. Conductă sau canal care colectează și evacuează apă de pe un teren apos, coboară nivelul unei pânze de apă din sol etc. ♦ Strat de piatră spartă sau de pietriș așezat în spatele unui zid de sprijin sau deasupra unei bolți de pod sau de tunel, care colectează apa de infiltrație. 2. Tub sau meșă de bumbac care înlesnește scurgerea secrețiilor dintr-o plagă. [Var.: (2) drénă s. f.] – Din fr. drain. Sursa: DEX '98.
AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe – Din fr. azurer. Sursa: DEX-S.

TIPĂÍ, tipăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla făcând tipa-tipa; a lipăi. – Din tipa. Sursa: DLRM.
FUNT (‹ germ.) s. m. 1. Unitate de măsură engleză pentru masă, egală cu 0,453592 kg. 2. (În trecut, în Rusia, sfârșitul sec. 17 – 1918) Unitate de măsură pentru masă, egală cu 0,409512 kg. Sursa: DE.
DRÚPĂ, drupe, s. f. Tip de fruct cu mezocarpul cărnos (și zemos) și cu endocarpul format dintr-un singur sâmbure. – Din fr. drupe, lat. drupa. Sursa: DEX '98.
íje s. m. Sursa: Ortografic.
BALÂC s. v. calcan. Sursa: Sinonime.
BALÎC (‹ tc.) s. n. Preparat alimentar obținut prin sărarea cărnii de nisetru sau de morun. Sursa: DE.
VUR interj. (Rar) Exclamație care exprimă durere sau regret; ah, vai. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
TIS s. m. v. tisă; TÍSĂ, tise, s. f. Arbore sau arbust rășinos, care poate atinge peste 1000 de ani, cu frunze lungi, aciculare, lucioase, cu lemnul tare și foarte prețios (Taxus baccata); p. restr. lemnul acestui arbore. [Var.: (rar) tis s. m.] – Din sl. tisa. Sursa: DEX '98.
IZOPÉCTĂ s.f. Linie care unește pe hartă punctele unde înghețul apei se produce în aceeași zi. [Var. isopectă s.f. / cf. fr. isopecte]. Sursa: DN.

GAGÁT s. n. (Min.) Jais. – Din germ. Gagat. Sursa: DEX '98.
GAGÁT s.n. Cărbune bituminos, compact, de culoare neagră mată. [< fr. gagate]. Sursa: DN.
MER, meri, s. m. (Chim.) Unitate elementară constitutivă cu structură și cu masă dată invariabile, care se repetă în mod constant într-un lanț macromolecular al unui polimer. – Din fr. mère. Sursa: DEX '98.
zapá vb. I A schimba frecvent canalele la TV cu telecomanda ◊ „Dădusem din întâmplare peste această emisiune «zapând» în căutarea unui jurnal.” D. 5/93 p. 3. ◊ „Cum să-i facem pe privitori să nu zapeze?” R.lit. 9/96 p. 3 (din fr. zapper; MNC 1988). Sursa: DCR2.
LAR s. m. maimuță arboricolă din sud-estul Asiei, cu mâini lungi, albe. (< germ. Lar). Sursa: MDN.
1) lar (ngr. și vgr. láros, lat. lărus). Un fel de pasăre care prinde pește zburînd pe deasupra apelor: un stol de larĭ albĭ (Vlah. Rom. Pit. Ins. Șerp. 63). V. gĭușcă. goeland. Sursa: Scriban.
2) *lar m. (lat. lar, láris, de la un cuv. etrusc care însemna „șef”). Numele zeilor protectorĭ aĭ vetreĭ domestice la Romanĭ. Pl. Fig. Casa părintească saŭ casa ta, domiciliu: a-țĭ revedea lariĭ tăĭ. V. penațĭ. Sursa: Scriban.
lar, interj. – v. ler. Sursa: DRAM.
lar, lăr,interj. – v. ler. Sursa: DRAM.
SIL s.n. v. sill. Sursa: DN; SILL s. n. Zăcământ de roci magmatice intruzive, care se prezintă sub forma unor spații lamelare umplute cu topituri magmatice. [Scris și: sil] – Din fr. sill. Sursa: DEX '98.
SIL- elem. sin¹-. Sursa: MDN.
civít s. m. – 1. Indigo, colorant albastru-închis. – 2. Culoare albastru-închis. – 3. Sulfat de cupru. – 4. Pînză bleumarin. Tc. çivit (Roesler 607; Șeineanu, II, 139; Loewe 63; Ronzevalle 78), cf. sb. čivit. Sursa: DER.
FLAN, flanuri, s. n. Fel de prăjitură cu cremă și fructe. [Pl. și: flane]. – Din fr. flan. Sursa: DEX '98.
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe. Sursa: DEX '98.
RAF, rafuri, s. n. (Reg.) Cerc, șină de fier care se aplică pe o roată de lemn. – Din magh. dial. raf. Cf. ucr. rafa „gratie”. Sursa: DEX '98.
RAF s. n. (cinem.) mișcare rapidă de panoramare a aparatului de filmat. (< germ. Raff). Sursa: MDN.
1) raf, V. raft 2. Sursa: Scriban.
râf, -i, s.m. – Unitate de măsură pentru textile, echivalentă cu aproximativ 75 cm: „N-am țesut fără doi râfi” (Bârlea 1924 II: 211). – Probabil din rufă. Sursa: DRAM.
ÍDO s. n. Limbă internațională, formată prin simplificarea limbii esperanto. – Din fr. ido. Sursa: DEX '98.
CRIB, criburi, s. n. Construcție din lemn, metal etc. care se așază în albia unui râu pentru a proteja sorbul unei pompe care se alimentează din apa respectivă. – Din germ. Kribbe. Sursa: DEX '98.
BACÍL, bacili, s. m. Gen de bacterii de forma unui bastonaș, unele specii fiind patogene. – Fr. bacille (lat. lit. bacillus). Sursa: DLRM.

TRONÁ, tronez, vb. I. Intranz. A se afla pe tron¹; a domni, a guverna. ♦ Fig. A domina, a adopta o poziție de superioritate; a-și da aere, importanță. – Din fr. trôner. Sursa: DEX '98.
BĂHNÓS, -OÁSĂ, băhnoși, -oase, adj. (Reg.) Mlăștinos, mocirlos. – Bahnă + suf. -os. Sursa: DEX '98.
DEPILÁ, depiléz, vb. I. Tranz. 1. A îndepărta părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit. 2. A îndepărta părul de pe corp sau de pe față (smulgându-l sau distrugându-l cu ajutorul razelor Roentgen, al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare), în scop igienic sau estetic; a epila. – Din fr. dépiler, lat. depilare. Sursa: DEX '98.
LESBIÁN, -Ă, lesbieni, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a insulei Lesbos sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Lesbosului sau populației lui, privitor la Lesbos sau la populația lui. 3. S. f., adj. (Femeie) care practică lesbianismul. [Pr.: -bi-an] – Din fr. lesbien. Sursa: DEX '98.
ELF, elfi, s. m. (În mitologia popoarelor germanice) Ființă supranaturală imaginată ca un pitic, binevoitor sau răuvoitor, care simbolizează forțele naturii (apa, focul, pământul etc.). – Din fr. elfe, germ. Elf. Sursa: DEX '98.
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu]. Sursa: DN.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. Sursa: DTM.
VRAM - Forma flexionara de la VREA, vreau, vb. II.

SOͲ, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi¹. – Din soi¹. Sursa: DEX '98.
MÓDUS VIVÉNDI subst. 1. Mod de existență. 2. Posibilitate de împăcare a două părți aflate în litigiu; compromis. A găsi un modus vivendi. – Expr. lat. Sursa: DEX '98.
EST MODUS IN REBUS (lat.) este o măsură în toate – Horațiu, „Satirae,” I, 1, 106. Orice exces este reprobabil. Sursa: DE.
bocál (bocale), s. n. – Pahar, cupă. – Var. (Trans.) bucal, pocal. Este cuvînt care trebuie să fi intrat în rom. prin diverse căi, cf. fr. bocal (din it. boccale); din it. provine și sb. bokal, mag. bokál (Miklosich, Fremdw., 78), cf. și tc. bukal. Var. se explică prin germ. Pokal. Sursa: DER.
hopáie s.f. (reg.) flacără. Sursa: DAR.
HOPĂÍ, hópăi, vb. IV. Intranz. A spune, a striga „hop” (sărind, săltând). ♦ Tranz. A sălta. – Hop + suf. -ăi. Sursa: DEX '98.
ceúcă, ceuce, s.n. – (ornit.) Specie de cioară mică; stăncuță: „Ceucile țâță i-or da, / Păsările-or ciript’i, / Siú țî l-or adurni” (Țiplea 1906: 424). – Din srb. čavka (DEX). Sursa: DRAM.
FÚCUS s. m. Denumire dată algelor brune din genul Fucus, al căror tal este prins de stâncile din apa mărilor prin crampoane fixatoare. – Cuv. lat. Sursa: DEX '98.
SIÁJ, siaje, s. n. Dâră lăsată pe apă de o navă care înaintează. [Pr.: si-aj] – Din fr. sillage. Sursa: DEX '98.
SOR¹ s. f. v. soră. Sursa: DEX '98.
SOR², sori, s. m. (Bot.) Grupare de sporangi situată pe fața inferioară a frunzelor la ferigi. – Din fr. sore. Sursa: DEX '98.
SOR s. v. șorici. Sursa: Sinonime.
sor¹, sori, s.m. (reg.) fiecare dintre grinzile groase așezate pe părțile laterale ale coșului de pescuit, pentru susținerea pereților acestuia. Sursa: DAR.
HON, honuri, s. n. Sculă așchietoare alcătuită dintr-un corp rotativ de oțel pe care sunt fixate mai multe pietre abrazive și care este utilizată la finisarea suprafețelor cilindrice interioare ale pieselor metalice. – Din engl. hone. Sursa: DEX '98.
FILȚ, filțuri, s. n. 1. Pâslă fină făcută din păr de iepure, care servește la confecționarea pălăriilor. 2. Țesătură specială făcută din lână împâslită și folosită la fabricarea filtrelor¹, ca izolator fonic etc. – Din germ. Filz. Sursa: DEX '98.
MAZÍL, mazili, s. m. 1. Domn sau înalt demnitar scos din funcție. 2. Mic boier sau descendent de mic boier (fără funcție publică). 3. Membru al unui corp de cavalerie format din boierii scoși din funcție. 4. Persoană însărcinată cu strângerea birurilor; vătășel în slujba boierilor, plătit din banii birului. – Din tc. mazul. Sursa: DEX '98.
néder adj. m. Vest. Prost, zăpăcit: era cam neder, cam nea'tr’o parte (Br.-Voĭn. VR. 1912, 1, 51). Nebun (BSG, 1922, 163). Sursa: Scriban.
práxă f., pl. e (ngr. práxis. V. practică). Vechĭ. Azĭ numaĭ în Trans. Practică, experiență, deprindere: a ști din praxă. – Maĭ vechĭ și práxis (n., pl. urĭ), care înseamnă și „act, document”. Sursa: Scriban.
LIVING / LÍVING-ROOM [-RUM] s.n. cameră de zi (într-un apartament). (< engl. living-room). Sursa: MDN.
JUNT, junturi, s. n. (Pop.) Armă de foc. – Et. nec. Sursa: DEX '98.

ut, în solmizația* medievală, prima silabă a hexacordului* (în sensul lui c*, f* sau g*); în lb. fr. denumirea notei do* din celelalte limbi romanice (corespunzător cu c* din limbile germanice). Sursa: DTM.
DO UT DES (lat.) își dau ca să-mi dai – Formulă din dreptul roman referitoare la echivalența prestațiilor în cazul schimbului; în sens larg, serviciu contra serviciu. Sursa: DE.
SINT UT SUNT, AUT NON SINT (lat.) să fie ceea ce sunt, sau să nu fie – Răspunsul papei Clement al XIII-lea la cererea de a modifica regulamentul Ordinului iezuiților. Atribuit în mod eronat lui L. Ricci, generalul acestui ordin. Expresia hotărârii ca o instituție să nu-și dezică sarcinile fundamentale, caracteristice. Sursa: DE.
UT AMERIS AMABILIS ESTO (lat.) de vrei să fii iubit, fii vrednic de iubire – Ovidiu, „Ars amandi”, 2, 519. Sursa: DE.
UT FATA TRAHUNT (lat.) cum le-o târî soarta – A te lăsa în voia soartei, a lăsa ceva la voia întâmplării. Sursa: DE.
UT SUPRA (lat.) ca mai sus – Formulă juridică utilizată în acte. Sursa: DE.
IMPÁCT, impacturi, s. n. 1. (Livr.) Ciocnire a două sau mai multor corpuri. 2. Influență, înrâurire a unei idei, a unei lucrări etc. asupra unei persoane, asupra evenimentelor etc. 3. Șoc; surpriză. – Din fr. impact, lat. impactus. Sursa: DEX '98.
XU s.m. Monedă divizionară în Vietnam, a suta parte dintr-un dong. ♦ Monedă divizionară din fostul Vietnam de Sud, echivalentă cu un cent. (din vietnam. xu < fr. sou = veche monedă fr. egală cu 12 denari sau monedă fr. de 5 centime < v. fr. sol < lat. târzie solidus = solid¹; cf. engl., fr. xu) [și MW]. Sursa: MDN.
HĂRĂZÍ, hărăzesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a destina (1). ♦ (Înv.) A dedica, a închina. 2. (Înv.) A face cuiva un dar, o cinste, o donație; a acorda un drept, un privilegiu, un titlu, o distincție. – Din sl. harizati. Sursa: DEX '98.
ÎNSCENÁ, înscenez, vb. I. Tranz. 1. A regiza un spectacol, a pune în scenă. 2. Fig. A pune la cale acțiuni rău intenționate spre a aduce cuiva prejudicii. – Din it. inscenare. Sursa: DEX '98.
CALÍN, -Ă, calini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, lingușitor; ipocrit. – Din fr. câlin. Sursa: DEX '98.
CĂLÍN, călini, s. m. Arbust sălbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe și cu fructe roșii, zemoase, necomestibile, în formă de ciorchini (Viburnum opulus). - Din călină (derivat regresiv). Sursa: DEX '98.
FOCÁL, -Ă, focali, -e, adj. (Fiz.) Privitor la focarul lentilelor sau al oglinzilor. ◊ Distanță focală = distanța dintre centrul unei lentile și focarul său. – Din fr. focal. Sursa: DEX '98.
RĂȘLUÍ, rășluiesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge, a desprinde așchii, părți din ceva. ♦ A descoji, a decortica grăunțe, semințe etc. 2. Fig. A lua, a răpi (prin abuz sau prin violență) o parte din ceva. ♦ A risipi, a irosi, a prăpădi. 3. Fig. A distruge, a pustii, a rade de pe fața pământului (o așezare omenească). – Et. nec. Sursa: DEX '98.
VIȚIÓS, -OÁSĂ adj. v. vicios. Sursa: DEX '98.

LÁTEX (cuv. lat. „lichid”) s. n. Suc lăptos, albă, gălbui sau portocaliu, secretat de vasele laticifere ale unor plante (ex.: păpădia, laptele câinelui, arborele de cauciuc etc.). Are o compoziție chimică complexă (hidrați de carbon, acizi organici, proteine, săruri, grăsimi, zahăr, uleiuri eterice, rășini, cauciuc etc.). Folosit în medicină și farmacie la tratarea unor boli. ◊ L. artificial = suspensie coloidală de polimer, obținută la polimerizarea în emulsie. Sursa: DE.
ȘPAGĂ s.f. (Mold., ȚR) Armă albă. A: Au sărit pe o fereastră cu șpaga a mînă în gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepădat spăgile. NECULCE. Au întrat în Iași cu mare alai și cu multă oaste cu spegele scoase din teacă. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos șpaga și l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie văzînd straordinariul și ceialalți, au scos șpăgile să se apere. IM 1730, 102r. Variante: spagă (NECULCE; CANTA). Etimologie: rus. špaga. Sursa: DLRLV.
ȘPÁGĂ¹ s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag. Sursa: DEX '98.
șpấgă s.f. (reg.) cenușă. Sursa: DAR.
2) șpágă f., pl. șpăgĭ (rus. sîrb. špag, buzunar. V. cĭupag). Fam. Mită, șperț. Sursa: Scriban.
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus. Sursa: DEX '98.
URZICÓS, -OÁSĂ, urzicoși, -oase, adj. (Rar, despre un teren) Acoperit de urzici. – Din urzică + suf. -os. Sursa: DLRM.
FLOCÚL, floculi, s. m. Nor alcătuit din vapori de calciu sau de hidrogen, situat în cromosferă, în apropiere de petele solare. – Din fr. flocculi. Sursa: DEX '98.
NEV (‹ lat.) s. m. Malformație congenitală a pielii, de forma unei pete sau tumori. Există două tipuri principale de n.: pigmentar (sau melanic), ce apare ca o pată brună cu suprafața netedă sau ușor proeminentă (lentigo) și vascular, format din proliferarea vaselor sangvine (angiom). Sursa: DE.
PÓDINĂ, podini, s. f. 1. Pardoseală de scânduri la casă, la pod etc.; (înv. și reg.) fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un tavan, un pavaj etc. ♦ (La pl.) Obligație, în evul mediu, a negustorilor (brașoveni) din Țara Românească de a întreține străzile din București pavate cu scânduri. ♦ (La pl.) Taxă percepută în trecut, la Iași, pe carele cu produse care intrau în oraș, în scopul întreținerii străzilor. 2. (Pop.) Suport pe care se clădește claia sau stogul pentru a le feri de umezeală; partea de jos a stogului. 3. (Reg.) Platformă de scânduri înălțată deasupra terenului, pentru a folosi ca loc de observație. 4. (Reg.) Podiș. – Din rus., scr. podina, ucr. podyna. Sursa: DEX '98.
ORT¹, orți, s. m. (Înv. și pop.) Monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ◊ Ortul starostesc (sau vătășesc) = taxă specială în Moldova (sau, respectiv, în Țara Românească) plătită unui staroste pentru vinul adus la vânzare în târguri. ◊ Expr. (Fam.) A(-și) da ortul popii = a muri. Tot doi bani (sau lei) și un ort = totuna, la fel de neînsemnat. – Din pol. ort, germ. Ort. Sursa: DEX '98.
ORTI- v. horti-. Sursa: DN.

FRIZÁ¹, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser. Sursa: DEX '98.
FRIZÁ², vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser. Sursa: DEX '98.
DREN (‹ fr.) s. n. 1. (HIDROT.) Conductă subterană sau canal deschis, având secțiunea transversală liberă umplută cu material filtrant (pietriș, fascine etc.), destinată să colecteze și să evacueze apa de infiltrație, să coboare nivelul pânzei de apă dintr-un teren sau să colecteze apa dintr-o pânză acviferă subterană. ♦ D. contrafort = ansamblu de șanțuri umplute cu piatră, amenajate la suprafața unui taluz, în scopul drenării apelor și al consolidării terenului. 2. (CONSTR.) Strat de piatră spartă sau de pietriș, așezat în spatele unui zid de sprijin ori deasupra unei bolți de pod sau de tunel, destinat să colecteze apa de infiltrație. 3. (NAV.) Conductă de oțel montată de-a lungul unei nave, pe fundul ei, care servește la colectarea apei drenate din santinelele acesteia. 4. (MED.) Tub de d. = tub de cauciuc, de aluminiu, de sticlă etc. cu care se efectuează drenarea (4). Meșă de d. = fâșie de tifon, sterilizată, uscată, utilizată pentru drenare (4). Sursa: DE.
dec, interj. de mirare și ironie ca și tronc: Dec! Nu cum-va ai pofti? Dec! Da asta ce-a maĭ fi oare? Sursa: Scriban.
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu]. Sursa: DN.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. Sursa: DTM.
BIGÁM, -Ă, bigami, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se căsătorește a doua oară fără ca în prealabil să fie desfăcută legal prima căsătorie. – Fr. bigame (lat. lit. bigamus). Sursa: DLRM.
PERÉN, -Ă, pereni, -e, adj. (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani de-a rândul, având o rădăcină persistentă din care se dezvoltă în fiecare primăvară o nouă tulpină; vivace, ♦ Fig. Care are caracter stabil, care durează mult timp; durabil. – Din lat. perennis, fr. pérenne. Sursa: DEX '98.
DOL, doluri, s. n. (Jur.) Acțiune făcută cu rea-credință, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract. – Din fr. dol, lat. dolus. Sursa: DEX '98.
FÂRTÁT, fârtați, s. m. (Pop.) Prieten nedespărțit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce. ♦ Tovarăș, ortac. ♦ Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie. [Var.: fărtát s. m.] – Din *frătat (< frate + suf. -at, după sl. pobratim < bratŭ „frate”). Sursa: DEX '98.
SÍGĂ s. f. Mineral alb sau roșu care se găsește în natură sub formă de bolovani sau de nisip și care se folosește la zugrăveli și în tăbăcărie. – Din scr. siga. Sursa: DEX '98

BARN s.m. (Fiz.) Unitate de suprafață egală cu 10^-24 cm², întrebuințată în fizica atomică pentru a exprima valoarea secțiunii eficace a moleculei unui atom. [< fr. barn, cf. engl. big as a barn – mare cât o șură]. Sursa: DN.
OȚERÍ vb. IV v. oțărî. Sursa: DEX '98.
HIPERMÉTRU, hipermetri, s. m. Vers antic cu o silabă suplimentară care, în rostire, se elimină înaintea cuvântului următor, dacă acesta începe cu o vocală. – Din fr. hypermètre. Sursa: DEX '98.
RÍJĂ, s. f. v. rujă. Sursa: DEX '98.
METÉC, meteci, s. m. (În Grecia antică; la pl.) Categorie socială lipsită de drepturi politice, precum și de posibilitatea de a dobândi proprietăți imobiliare, alcătuită din străinii stabiliți într-o cetate; (și la sg.) persoană care făcea parte din această categorie socială. – Din fr. métèque. Sursa: DEX '98.
córfă, -e, s.f. – 1. Element de construcție a cuptorului arhaic; coș pentru evacuarea fumului mai larg la partea inferioară și mai strâmt la partea superioară; pornește de deasupra vetrei, trece peste cuptor și conduce fumul în tindă (Stoica, Pop 1984: 80). 2. Coviltir; herneu, arnău (ALR 1971: 346). – Din germ. Korb „coș, paner„, prin interm. săs. korf (Borcea cf. DER). Sursa: DRAM.
VIST s. n. Joc de cărți care se joacă între trei sau patru persoane. – Din engl., fr. whist. Sursa: DEX '98.
SONÁNTĂ, sonante, s. f. Consoană a cărei emisiune nu comportă nici un zgomot și care are unele caracteristici articulatorii și funcționale apropiate de vocale. ◊ (Adjectival) Consoană sonantă. – Din fr. sonnante. Sursa: DEX '98.
SCĂLÂMB, -Ă, scălâmbi, -e, adj. (Pop. și fam.; despre ființe; adesea substantivat) Cu membrele strâmbe, sucite; schimonosit. ♦ (Despre încălțăminte) Deformat, scâlciat. – Et. nec. Sursa: DEX '98.

  Statistici web