Home
 

Azi pe ISC Arhiva Ianuarie 2013

Galeria jucatorilor de Scrabble - Albume individuale Fotogalerii cu cei mai buni 1100 de scrabbleri romani (care au avut bunatatea sa-i trimita fotografii lui Mosgerila sau sa se lase pozati la diverse competitii sportive incepand cu anul 1982). Pictoriale noi: Mirela, Meia2008 Mihaela Rosca, Mikidutza Rezultatele Concursului Anului nou 2013

VIPT, vipturi, s. n. (Înv.) Rod, produs al pământului; bucate, recoltă. ♦ (Reg.) Ceea ce servește ca hrană oamenilor, mâncare. ◊ Expr. A lua (sau a ține) pe cineva în vipt = a primi pe cineva în gazdă (cu locuința și cu mâncarea). – Lat. victus. Sursa: DEX '98.
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu]. Sursa: DN.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. Sursa: DTM.
HIÁT, hiaturi, s. n. 1. Întâlnire a două vocale pronunțate succesiv în silabe diferite, acestea făcând parte fie din același cuvânt, fie din cuvinte diferite. 2. Fig. Discontinuitate, pauză, întrerupere, gol. [Pr.: hi-at. – Var.: hiátus s. n.] – Din fr., lat. hiatus. Sursa: DEX '98.
LOM, lomuri, s. n. Rangă specială de oțel, folosită la lucrările de așezare a șinelor de cale ferată. – Din rus. lom. Sursa: DEX '98.
lom, -uri, s.m. – Crengi uscate și rupte (Papahagi 1925); lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape (ALR 1973: 679): „O luat banii și i-o ascuns într-o cioată bortoasă și-o făcut pă ei un lom. Într-o zi s-o dus pe-acolo niște prunci care pășteau oile. Ei o aprins lomu...” (Lenghel 1979: 207). – Rus. lom (Candrea, Scriban); ucr. lom (Papahagi). Sursa: DRAM.
CODRÚȚ, codruți, s. m. Codruleț. – Codru + suf. - uț. Sursa: DEX '98.
CAB s. n. cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul stă pe un scaun înalt, la spate. (< engl., fr. cab). Sursa: MDN.
avá s. m. – (Înv.) Părinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic. Ngr. ἀββᾶς (sec. XVII). Cuvînt cult, nu pare să fi avut circulație populară. Sursa: DER.
ÁVĂ², ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av. Sursa: DEX '98.
JÁLBĂ, jalbe, s. f. (Pop.) Plângere, reclamație, făcută în scris. ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proțap = a cere insistent (și ostentativ) un drept sau o favoare. [Pl. și: jălbi – Var.: jálobă s. f.] – Din sl. žalĩba. Cf. bg. žalba. Sursa: DEX '98.
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă. Sursa: DEX '98.

MĂLIGÚȚĂ s. f. v. mămăliguță. Sursa: DEX '98.
LILÁ adj. invar. Care este de culoarea florii de liliac; liliachiu; violet-deschis. /<fr. lilas. Sursa: NODEX.
PRÓSIE, prosii, s. f. (Pop.) Ogor arat și semănat pentru prima dată, după ce a fost necultivat doi sau trei ani. – Cf. sl. proso. Sursa: DEX '98.
CĂINÍ vb. IV. v. căina. Sursa: DEX '98.
VERÚCĂ, veruce, s. f. (Med.) Excrescență papilară provocată de un virus; neg, aluniță. – Din lat. verruca. Sursa: DEX '98.
CÂMPEÁN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean. Sursa: DEX '98.
TÚRIȚĂ, turițe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf, care se agață de hainele oamenilor, de lâna oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turiță-mare = plantă erbacee cu frunze păroase pe fața inferioară și cu foliole dințate, cu flori galbene-aurii grupate în formă de ciorchine și cu fructe cu ghimpi mici la bază; scai-mărunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica. Sursa: DEX '98.
HURÉZ, hurezi, s. m. (Reg.) V. huhurez. Sursa: DEX '98.
BĂRĂNÍ, bărănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A stărui, a insista. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
OFT, ofturi, s. n. (Înv. și reg.) Oftat, suspin; p. ext. amărăciune, regret, durere, suferință, deznădejde. – Din aht. Sursa: DEX '98.
ÉTOS (‹ gr.) s. n. 1. (În filozofia antică) Termen desemnând caracterul unui fenomen fizic, moral, social și artistic, privit în unitatea dintre intern și extern, punctele de vedere etic și estetic asupra lui. 2. Ansamblul trăsăturilor, normelor, idealurilor morale specifice indivizilor unei colectivități, unui grup social, unei clase sau unei epoci; fizionomie morală, moralitate (1). 3. (În antropologie și etnografie) Specific cultural al unei colectivități. 4. (MUZ.) Noțiune prin care grecii antici defineau relația de corespondență dintre sonoritatea fiecărui mod și anumite stări sufletești; în prezent este folosit pentru a susține teoria corespondenței între stări sufletești și o anumită tonalitate sau, p. ext. un anumit stil muzical. Sursa: DE.
TÍGVĂ, tigve, s. f. 1. (Pop.) Craniu, țeastă; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase și gălbui; tâlv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas făcut din fructul uscat de tigvă (2). ◊ Expr. Cap de tigvă = om prost. [Var.: (reg.) tívgă s. f.] – Din bg., scr. tikva. Sursa: DEX '98.

DURD, -Ă, durzi, -de, adj. (Reg.) Durduliu. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
DÚRDĂ, durde, s. f. (Înv. și reg.) Pușcă; flintă. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
LÓNJĂ, lonje, s. f. Piesă sau instalație mobilă ajutătoare, folosită în procesul de învățare sau de perfecționare a unor mișcări acrobatice în gimnastică, sărituri în apă etc. – Din fr. longe. Sursa: DEX '98.
ANTÚM, -Ă, antumi, -e, adj. (Despre lucrări scrise) Publicat în timpul vieții autorului. – Cf. lat. ante. Sursa: DEX '98.
DIPTÉR, diptere, s. n. 1. (La pl.) Ordin de insecte cu o singură pereche de aripi și cu aparatul bucal adaptat pentru supt sau pentru înțepat și supt; (și la sg.) insectă din acest ordin. ♦ (Adjectival; despre insecte) Cu două aripi. 2. Edificiu antic înconjurat cu două șiruri de coloane. ◊ (Adjectival) Templu dipter. [Var.: diptéră s. f.] – Din fr. diptère. Sursa: DEX '98.
SPEȚ, speți, s. m. (Înv.) Monedă de argint care avea curs pe timpul lui Caragea-vodă. – Germ. Spezies[taler]. Sursa: DLRM.
CÍNIC, -Ă, cinici, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care dă pe față, cu sânge rece, fapte sau gânduri condamnabile, care calcă, fără sfială, regulile moralei, de conviețuire socială și de bună-cuviință; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează, exprimă asemenea atitudini. 2. (În sintagmele) Filozofie cinică = doctrină filozofică din Grecia antică, care nu recunoaște normele sociale existente și propovăduia o viață simplă și reîntoarcerea la natură. Filozof cinic (și substantivat) = adept al filozofiei cinice. – Din fr. cynique, lat. cynicus. Sursa: DEX '98.

EPOPÉE (‹ fr., gr.) s. f. 1. Specie în versuri a genului epic, de mari dimensiuni, cultivată cu precădere în Antichitate, care narează și celebrează fapte eroice, legendare sau istorice, dominate de personaje adesea extraordinare, angrenate într-o acțiune la care participă deseori și forțe supranaturale („Ramayana”, „Mahabharata”, „Iliada”, „Odiseea”, „Eneida”, „Kalevala” ș.a.); p. ext. operă epică de mare amploare. Sin. epos (2). 2. Șir de fapte, de întâmplări eroice, glorioase. Sursa: DE.
SEN² s.m. Monedă divizionară în Cambodgia, Indonezia, Malaiezia și Brunei, a suta parte dintr-un riel, respectiv rupiah, ringgit (dolar) și dolar. (cf. engl., fr. sen < indonez. sen, senti < engl. cent) [și AHDEL]. Sursa: MDN.
GODÉU, godeuri, s. n. I. 1. Cupă de metal care se montează la aparatele de ridicat sau de transportat materiale și care se încarcă și se descarcă automat. 2. Mic recipient din material izolant, folosit pentru realizarea unor legături electrice. II. Fald la o rochie, la o draperie etc. – Din fr. godet. Sursa: DEX '98.
HEP interj. Strigăt cu care birjarii atrag atenția pietonilor să se ferească din drum. Sursa: DLRM.
hep¹, interj. (reg.) 1. Strigăt de goană al vânătorilor. 2. Strigăt al pădurarilor. Sursa: DAR.
hep², hepuri, s.n. (reg.) Cosor, cuțit încovoiat pentru tăiatul viilor. Sursa: DAR.
PERLÁ, perlez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi cu perle. 2. (Poligr.) A acoperi suprafața unei tipărituri cu particule globulare de cerneală. – Din fr. perler. Sursa: DEX '98.
AAA interj. v. a. Sursa: DOOM.
joí, joiésc, vb. IV (reg.) 1. A intra în voie cuiva prin ceva, a satisface, a mulțumi (pe cineva), a-i îndeplini dorințele. 2. A se ajunge cu ceva, a avea de ajuns, a (se) sătura. 3. A birui, a ieși la capăt. 4. A suporta, a răbda, a îndura. Sursa: DAR.
SOLÍ, solésc, vb. IV. Intranz. (Înv., rar) A comunica cuiva ceva printr-un sol². – Din sol². Sursa: DEX '98.
SECÁNT, -Ă, secanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte, curbe) Care întretaie o linie, un plan. ◊ Plan secant = plan care intersectează una sau mai multe suprafețe. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care intersectează în două puncte un cerc sau o curbă sau care intersectează una ori mai multe drepte sau plane. 2. S. f. Funcție trigonometrică care, înmulțită cu funcția cosinus, este egală cu funcția unitate. – Din fr. sécant. Sursa: DEX '98.
AXÓN s. m. prelungire a neuronului; cilindrax, neurit. (< fr. axone). Sursa: MDN.
BLIȚ s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ. Sursa: DEX '98.

SINECÚRĂ, sinecuri, s. f. Slujbă, funcție bine retribuită, care cere muncă minimă sau nu cere nici o muncă. – Din fr. sinécure. Sursa: DEX '98.
SERJ, serjuri, s. n. Țesătură de mătase (amestecată cu bumbac) cu firul în diagonală, întrebuințată pentru căptușit haine. – Din fr. serge. Sursa: DEX '98.
ABURCÁ, abúrc, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – Et. nec. Cf. urca. Sursa: DEX '98.
PLOT, ploturi, s. n. 1. Piesă de contact electric constituită dintr-un cilindru sau dintr-o prismă metalică, fixată într-o placă de material electroizolant sau pe suprafața acesteia, legată la un circuit electric. 2. Placă turnantă la încrucișarea unei căi ferate de mină. – Din fr. plot. Sursa: DEX '98.
plot, -uri, s.n. – Crestătură adâncă, de formă pătrată, cioplită spre capătul unei bârne, pentru îmbinarea cununilor unei construcții (Stoica, Pop 1984). – Cf. fr. plot. Sursa: DRAM.
LAZ, lazuri, s. n. (Reg.) Teren de curând despădurit, transformat în loc arabil sau în pășune. – Din scr., ucr. laz. Sursa: DEX '98.
laz (-zi), s. m. – Populație din regiunea Caucaz. Tc. laz (DAR). – Der. lăzească, s. f. (dans tipic). Sursa: DER.
zée (înv., rar) s. f., art. zéea, g.-d. art. zéei; pl. zée. Sursa: DOOM 2.

PROTÉGE vb. III v. proteja. Sursa: DEX '98.
MÂNECÁ, mấnec, vb. I. Refl. și intranz. (Pop.) A se scula dis-de-dimineață; a pleca dis-de-dimineață; p. gener. a porni, a pleca. – Lat. manicare. Sursa: DEX '98.
mấnec s.n. (reg.) zorii zilei. Sursa: DAR.
ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron. ♦ Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare. Sursa: DEX '98.
ABDICÁ vb. (POL.) (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A ~ de la tronul împărăției.). Sursa: Sinonime.
OST, osturi, s. n. (Înv.) Est, răsărit. Din osturi bate crivăț. – Din germ. Ost(en). Sursa: DEX '98.
-ÓST elem. oste(o)-. Sursa: MDN.
JAB, jaburi, s. n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmărește agasarea și dezorientarea adversarului. [Pr.: geb]. – Din engl. jab. Sursa: DEX '98.
jăb, s.n. – v. jeb. Sursa: DRAM.
jâb, adv. – v. jib. Sursa: DRAM.
ABC s.n. 1. Enumerarea primelor litere ale alfabetului. 2. Fig. Început al unei arte, al unei științe. [Cit.: abecé] – Din fr. abece. Sursa: DEX '09.
steroíd s.m. 1978 (chim.) Substanță în structura căreia intră un sterol de tipul colesterol, ergosterol v. cardiomiopatie (din engl. steroide, fr. stéroïde; PR 1950; LTR, DC; DN3). Sursa: DCR2.
SAVARINĂ (‹ fr.; de la n. pr. [Brillat-] Savarin, gastronom francez 1755-1826) s. f. Prăjitură din aluat moale, pufos, îmbibat cu sirop (și rom) și umplută cu frișcă. Sursa: DE.
OHM, ohmi, s. m. Unitate de măsură a rezistenței electrice, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă-amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. [Pr.: om] – Din fr. ohm. Sursa: DEX '98.
INC, incuri, s. n. (Reg.) Poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. – Et. nec. Sursa: DEX '98.

PRECÁRIU adj. v. provizoriu, temporar, vremelnic. Sursa: Sinonime.
CIUDÍT, -Ă, ciudiți, -te, adj. (Înv.) Neliniștit, frământat (sufletește). – V. ciudi. Sursa: DEX '98.
BLUM (‹ fr., engl.) s. n. Semifabricat de oțel laminat la cald, de secțiune pătrată (minimu 150 x 150 mm) sau dreptunghiulară (cu raportul între laturi mai mic de doi) și lungime de la 2 la 6 m, folosit ca semifabricat pentru laminare sau forjare. Sursa: DE.
PRAJ s. m. v. praz. Sursa: DEX '98.
UNIÁX, -Ă (adj. (Min.; despre cristale) Cu o singură axă optică. [Pron. -ni-ax, pl. -acși, -axe. / < fr. uniaxe]. Sursa: DN.
BUBÁL s.m. Gen de antilopă africană cu coarne în formă de U sau de liră. [< fr. bubale, cf. gr. boubalos – bivol]. Sursa: DN. Foto: Bubal.
raf, -uri, s.n. – Cerc de fier de la roata de lemn a carului (ALR 1956: 339): „C-a vini roata cu rafu’ / Și-ndată ți-a turti capu” (Bilțiu 2002: 65; Asuaju de Jos). Termen general în Ardeal; atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din germ. Reif (sau Reifen „cerc; anvelopă, pneu„), prin intermediul magh. dial. raf (DER). Sursa: DRAM.
râf, -i, s.m. – Unitate de măsură pentru textile, echivalentă cu aproximativ 75 cm: „N-am țesut fără doi râfi” (Bârlea 1924 II: 211). – Probabil din rufă. Sursa: DRAM.
1) raf, V. raft 2. Sursa: Scriban.
RAF s. n. (cinem.) mișcare rapidă de panoramare a aparatului de filmat. (< germ. Raff). Sursa: MDN.
FOEN s.n. 1. Vânt cald și puternic care bate în munții Alpi. 2. Aparat electric pentru uscarea părului cu ajutorul unor curenți de aer cald. [Pron. fön, scris și foehn. / < fr. foehn, germ. Föhn]. Sursa: DN.
COZ m. reg. (la jocul de cărți) Carte de joc care, conform convenției stabilite de jucători, are o valoare mai mare decât toate celelalte cărți; atu. ◊ Frumoasă ~ deosebit de frumoasă; de o frumusețe fără pereche. /<turc. koz. Sursa: NODEX.
POGÁN, -Ă, pogani, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre ființe) Mare, voinic, vânjos. 2. (Despre stări, acțiuni) Intens, în toi; strașnic, grozav. 3. (Despre oameni) Urât, slut, hidos. ♦ Fără milă, rău, crud. (Adverbial) Stâlcit, stricat. [Acc. și: pógan] – Din sl. poganŭ, magh. pogány. Sursa: DEX '98.
LÚSTRU², lustri, s. m. Interval de cinci ani. – Din fr. lustre, lat. lustrum. Sursa: DEX '98.
gas s. n. (pl. gásuri). Sursa: DMLR.
GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic. Sursa: DEX '98.
-GÉNIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „care produce”, „care dă naștere”, „care este produs”, „care provine din”, „originar”. [< it. -genico, fr. -génique, cf. lat. -genicus]. Sursa: DN.

BORÁT s.m. Sare sau ester al acidului boric. [< fr. borate]. Sursa: DN.
BORẤT, -Ă, borâți, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî. Sursa: DEX '98.
TOMBÁL ~ă (~i, ~e) rar Care ține de mormânt; propriu mormântului; funerar. Piatră ~ă. /<fr. tombal. Sursa: NODEX.
ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu. Sursa: DEX '98.
ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată; căpitan. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Tc. zabtçi. Sursa: DLRM.
huc, hucuri, s.n. (reg.) Rămășiță, brac, gunoi, bucluc, gogleze, goz, huimată. Sursa: DAR.
huc, (hucurel, huculuc, huculeț, hucuina), adv. – Tot, toată, toți, toate. În expr. tot huc, întărește pron. nehot. tot: „Dar or zonit tâlharii, pribegii, șî or furat oile tăte huc” (Papahagi 1925: 125). – Cf. buc (< alb. byk) (MDA). Sursa: DRAM.
AXIÓN, axioane, s. n. Imn de slavă (în biserica ortodoxă). [Pr.: -xi-on]. – Din ngr. axión[esti]. Sursa: DEX '98.

TRIVÉRB s. n. gen enigmastic constând în a reprezenta trei cuvinte prin litere sau figuri combinate între ele. (< tri- + verb/2/). Sursa: MDN.
GRUS ~uri n. Piatră dură, mărunțită și folosită ca așternut pentru șosele. /<germ. Grus. Sursa: NODEX.
gruș m. (V. groș). Numele groșuluĭ turcesc, care valora 40 de aspri, ca și leu (Ĭorga, Negoț. 219). Sursa: Scriban.
dútcă, dutce, (dupcă), s.f. – Monedă veche de argint, de 10 și 20 de cruceri: „Na, mândră, ține-mi tașca, / Că am două dutce-n ea” (Bârlea 1924 II: 295); „Taie o dutcuță de dzece creițari în patru” (Papahagi 1925: 321). – Din ucr. dudok. Sursa: DRAM.
CEAM, ceamuri, s. n. Navă fluvială remorcată care are magazii cu deschideri de dimensiuni mari și care este folosită mai ales pentru transportul pietrei sau nisipului. – Din tc. çam. Sursa: DEX '98.
HORÉȚ, horețe, s. n. (Reg.) Împletitură de nuiele în formă de coș cilindric, folosită la păstrarea în apă a peștelui prins. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
FUMUÍ, pers. 3 fumuiește, vb. IV. Intranz. impers. (Rar) A se înfățișa cu un aspect tulbure, ca de fum. – Fum + suf. -ui. Sursa: DEX '98.
GREJ s. n., adj. invar. 1. S. n. Fir de mătase naturală brută. 2. Adj. invar. (Despre firele de mătase naturală sau despre mătasea naturală) Care are culoarea naturală. – Din fr. grége. Sursa: DEX '98.
CÁLCIC, -Ă adj. De calciu, calcaric. [<fr. calcique]. Sursa: DN.
PAPÚCĂ s. m. (Înv.) Bunic. [Var.: papúc s. m.] – Cf. ngr. pappús. Sursa: DEX '98.
TETÁNOS s. n. boală toxiinfecțioasă gravă, provocată de un bacil existent în pământ, care se manifestă prin contracții musculare violente. (< fr. tétanos). Sursa: MDN.
NÁILON, nailoane, s. n. Fibră textilă poliamidică obținută pe cale sintetică, folosită la confecționarea țesăturilor subțiri și a multor produse tehnice; p. ext. țesătură fabricată din aceste fibre. – Din engl. nylon. Sursa: DEX '98.

VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare. Sursa: DEX '98.
PUB s. n. (în Anglia și în unele țări anglo-saxone) cabaret, tavernă. (< engl. pub). Sursa: MDN.
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe. Sursa: DEX '98.
JELUÍ, jeluiésc (jélui), vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și tranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). – Din sl. žalovati. Sursa: DEX '98.
PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei asociații constituite; p. ext. adunare a unei asociații la care participă totalitatea membrilor ei. – Din lat. plenum. Sursa: DEX '98.
UT s. m. invar. Vechea denumire a notei do. – Din germ. Ut, fr. ut. Sursa: DEX '98.
ut, în solmizația* medievală, prima silabă a hexacordului* (în sensul lui c*, f* sau g*); în lb. fr. denumirea notei do* din celelalte limbi romanice (corespunzător cu c* din limbile germanice). Sursa: DTM.
DO UT DES (lat.) își dau ca să-mi dai – Formulă din dreptul roman referitoare la echivalența prestațiilor în cazul schimbului; în sens larg, serviciu contra serviciu. Sursa: DE.
SINT UT SUNT, AUT NON SINT (lat.) să fie ceea ce sunt, sau să nu fie – Răspunsul papei Clement al XIII-lea la cererea de a modifica regulamentul Ordinului iezuiților. Atribuit în mod eronat lui L. Ricci, generalul acestui ordin. Expresia hotărârii ca o instituție să nu-și dezică sarcinile fundamentale, caracteristice. Sursa: DE.
UT AMERIS AMABILIS ESTO (lat.) de vrei să fii iubit, fii vrednic de iubire – Ovidiu, „Ars amandi”, 2, 519. Sursa: DE.
UT FATA TRAHUNT (lat.) cum le-o târî soarta – A te lăsa în voia soartei, a lăsa ceva la voia întâmplării. Sursa: DE .
UT SUPRA (lat.) ca mai sus – Formulă juridică utilizată în acte. Sursa: DE.
CORÚMPE vb. III v. corupe. Sursa: DEX '98.
ZĂGÁȘ, zăgașe, s. n. (Înv.) Canal, șanț. – Contaminare între zăgaz și făgaș. Sursa: DEX '98.
inc, incuri, s.n. (reg.) 1. poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. 2. chiot, râs înfundat. 3. capriciu. Sursa: DAR.

IR, iruri, s. n. (Pop.) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din magh. ir. Sursa: DEX '98.
*ir-, prefix, V. in-. Sursa: Scriban.
IM¹, imuri, s. n. (Reg.) Noroi, murdărie. – Lat. limus. Sursa: DEX '98.
IM- elem. in¹-. Sursa: MDN.
MER, meri, s. m. (Chim.) Unitate elementară constitutivă cu structură și cu masă dată invariabile, care se repetă în mod constant într-un lanț macromolecular al unui polimer. – Din fr. mère. Sursa: DEX '98.
-MÉR Element secund de compunere savantă, cu semnificația „parte”. [< fr. mère, cf. gr. meros]. Sursa: DN.
HERB, herburi, s. n. (Înv.) Stemă a unei țări, blazon al unei familii nobiliare etc. ♦ Fig. Origine, neam nobil. [Var.: hierb s. n.] – Din pol. herb. Sursa: DEX '98.
ZĂPĂÚC, -Ă adj. v. zăbăuc; ZĂBĂÚC, -Ă. zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Contaminare între zăpăcit și năuc. Sursa: DEX '98.
TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). – Din fr. teck. Sursa: DEX '98.
TEC²(A)-/TECI-, -TÉCIU elem. „conceptacul, teacă”. (< fr. théc/a/-, -théci-, -thécium, cf. lat. theca, gr. theke). Sursa: MDN.
TEC s. Dozator de sucuri ◊ „Comerțul a pătruns și în piața de legume, unde câțiva oameni cu inițiativă și-au instalat măsuțe cu tot felul de produse, mașina de înghețată sau de TEC, fără să se gândească că micșorează prea mult spațiul.” R.l. 19 IV 93 p. 5 (din numele firmei TEC care importă dozatoarele). Sursa: DCR2.
vac, -uri, s.n. – (înv.) 1. Timp, perioadă, epocă, veac. 2. Existență, viață, trai: „Eu îți dau pită de grâu și sare, tu îmi dai leac și vac la cutare” (Bârlea 1924 II: 382); „Dă-i, Doamne, leac până-n vac” (Bilțiu 1990: 284; Lăpuș). – Din sl. věkǔ (Cihac cf. DER). Sursa: DRAM.

RIL, rile, s. n. Șanț făcut cu o mașină specială pe linia de îndoire a unui carton (astfel încât straturile exterioare din spatele îndoiturii să nu se rupă). ♦ Șanț pe un disc (4). [Pl. și: riluri. – Var.: rilă s. f.] – Din germ. Rille. Sursa: DEX '98.
BÓSĂ s. f. 1. ridicătură naturală (a unui teren, a unei roci etc.). 2. (anat.) protuberanță, umflătură, proeminență. 3. (fig.) aptitudine. (< fr. bosse). Sursa: MDN.
VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franțuzism înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit, ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil. Sursa: DEX '98.
MOC s. m. v. moacă. Sursa: DEX '98.
EC- elem. „În afară de”. (din fr. ec-, cf. gr. ek = în afară). Sursa: MDN.
BAZÓN, bazoane, s. n. Bucată de stofă, de piele sau de pânză, aplicată pe turul² pantalonilor, al izmenelor sau al chiloților, pentru a-i cârpi sau pentru a-i întări. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
DECALCÁ, decálc, vb. I. Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. (Lingv.) A calchia. – Din fr. décalquer. Sursa: DEX '98.
VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
VÁSCĂ s.f. Recipient în formă de cupă, folosit ca element decorativ în special în parcuri. [< it. vasca, cf. fr. vasque]. Sursa: DN.
DEC interj. v. de². Sursa: DEX '98.
dec, interj. de mirare și ironie ca și tronc: Dec! Nu cum-va ai pofti? Dec! Da asta ce-a maĭ fi oare? Sursa: Scriban.
ÚRDU s. n. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană vorbită de musulmanii din Pakistan (oficială alături de engleză) și India, fiind una dintre cele 14 limbi oficiale. Este o variantă a lb. hindi, cu dezvoltare separată, deosebindu-se în special prin alfabetul arabo-persan. Are peste 75 mil. de vorbitori. Sursa: DE.
EFEMINÁ, efeminez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) moleși, a (se) înmuia. 2. (Livr.) A face să devină sau a deveni asemănător psihologic sau fizic cu o femeie. – Din fr. efféminer. Sursa: DEX '98.

PLEÁNĂ, plene, s. f. Bucățică de lemn cu care se înțepenește coada toporului, cercurile butoiului etc.; ic. Sursa: DLRM.
VĂTĂȘÍE, vătășii, s. f. 1. Funcția, slujba de vătaf. ◊ Vătășie de plai = subprefectură. 2. Taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul cu marfă. – Vătaș + suf. -ie. Sursa: DEX '98.
HIL, hiluri, s. n. 1. (Anat.) Porțiune la suprafața unui organ pe unde pătrund vasele sangvine și nervii. 2. (Bot.) Cicatrice aflată pe învelișul seminței, la locul unde aceasta s-a desprins de piciorușul ovulului. – Din fr. hile, lat. hilum. Sursa: DEX '98.
OMÓI, -OÁIE, omoi, -oaie, s. m. și f. Augmentativ al lui om. – Om + suf. -oi. Sursa: DEX '98.
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht. Sursa: DEX '98.
AȚIȚÁ vb. I. v. ațâța. Sursa: DLRM.
VIÚȚ, -Ă, viuți, -e, adj. Viuleț. ◊ Expr. Viu-viuț = viu, nevătămat. – Din viu² + suf. -uț. Sursa: DLRM.
DĂNUÍ, dănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face o danie; a dărui, a dona. – Din danie. Sursa: DLRM.

PIUÁ, piuez, vb. I. Tranz. A da o țesătură de lână la piuă (1). [Pr.: pi-ua] – Din piuă. Sursa: DEX '98.
SARAZÍN, -Ă, sarazini, -e, s. m. și f. Nume dat, în evul mediu, musulmanilor din vestul Europei. – Din fr. sarrasin. Sursa: DEX '98.
SARAZÍN s. (IST.) (înv.) sărăcin. (Lupta spaniolilor cu ~ii.). Sursa: Sinonime.
IONÍT s. v. schimbător de ioni. Sursa: Sinonime.
VAFĂ, vafe, s.f. Semipreparat industrial, ca o gofră subțire și uscată, utilizat ca strat de napolitană, înveliș de nuga, de alviță, sub formă de cornete de înghețată etc.; din engl. wafer; sin. (înv.) vafelă, din. germ. Waffel. – V. gofră. Sursa: DGE.
MÂLC adv. (Pop. și fam.; în expr.) A tăcea mâlc = a nu spune nici un cuvânt, a nu scoate o vorbă; a tăcea chitic. – Din mâlci (derivat regresiv). Sursa: DEX '98.
RÚNĂ (‹ Germ. run „secret”, „mister”) s. f. (mai ales la pl.) 1. Semn grafic crestat în lemn sau cioplit în piatră, aparținând celui mai vechi alfabet germanic atestat (alfabetul runic), utilizat în inscripțiile epigrafice despre care avem mărturii începând cu sec. 2. Scrierea runică este de origine incertă, dar probabil derivată dintr-un alfabet dintr-o reg. mediteraneeană. S-au păstrat peste 4.000 de inscripții și manuscrise runice, majoritatea dintre ele aflându-se în Suedia (Pe terit. României r. apar pe un vas aparținând tezaurului de la Pietroasele). Au avut o mare răspândire în țările scandinave și anglo-saxone (sec. 2-12). R. atestate sunt în număr de 24 și au atât valoarea fonetică, cât și ideografică. 2. Scriere consonantică utilizată de triburile turcice din Asia, în sec. 5-11. Sursa: DE.
DÓDĂ, dóde, s. f. 1. (Banat, Olt.) Termen cu care se adresează cineva surorii mai mari. 2. (Trans.; în limbajul copiilor) Mână. 3. (Mold.) Termen cu care se adresează copiii fetelor sau femeilor nemăritate. (creație expresivă proprie copiilor, la fel ca și cocă; după Candrea, sensul 3. ar trebui pus în legătură cu sb. dodola = paparudă (1.) (> (Banat) dodolă), iar, după Scriban, sensul 1. e o variantă a lui dadă). Sursa: DER.
VÁLMĂ, vălmi, s. f. (Pop.) Mulțime, învălmășeală; p. ext. hărmălaie, tumult. ◊ Loc. adj. și adv. De-a valma = (care este) laolaltă; amestecat (în dezordine); claie peste grămadă. ◊ Expr. A da valma = a da buzna, a se repezi, a da năvală. – Cf. rus., ucr. valom [=valit] a veni buluc, a se îmbulzi. Sursa: DEX '98.
UDÍ, udesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A rămâne pe loc. Sursa: DLRM.
TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). – Din fr. teck. Sursa: DEX '98.
TEC²(A)-/TECI-, -TÉCIU elem. „conceptacul, teacă”. (< fr. théc/a/-, -théci-, -thécium, cf. lat. theca, gr. theke). Sursa: MDN.
TEC s. Dozator de sucuri ◊ „Comerțul a pătruns și în piața de legume, unde câțiva oameni cu inițiativă și-au instalat măsuțe cu tot felul de produse, mașina de înghețată sau de TEC, fără să se gândească că micșorează prea mult spațiul.” R.l. 19 IV 93 p. 5 (din numele firmei TEC care importă dozatoarele). Sursa: DCR2.

huc, hucuri, s.n. (reg.) Rămășiță, brac, gunoi, bucluc, gogleze, goz, huimată. Sursa: DAR.
GRUS s.n. Piatră tare sfărâmată mărunt, folosită pentru îmbrăcarea șoselelor. [< germ. Grus]. Sursa: DN.
gruș m. (V. groș). Numele groșuluĭ turcesc, care valora 40 de aspri, ca și leu (Ĭorga, Negoț. 219). Sursa: Scriban.
CIT ~uri n. pop. 1) Țesătură subțire de bumbac, cu desene colorate, folosită pentru confecționarea îmbrăcămintei de vară și a lenjeriei de pat; stambă. Haine de ~. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<turc. çit. Sursa: NODEX.
-CIT v. cito-. Sursa: DN.
cit!² interj. (reg.) cuvânt prin care facem pe cineva să tacă; pâs!, st!. Sursa: DAR.
cit¹, -ă, adj. (reg.) adevărat, întreg. Sursa: DAR.
cit s. n., (sorturi) pl. cíturi. Sursa: Ortografic.
CIN¹, cinuri, s. n. (Înv.) 1. (În societatea medievală) Poziție socială înaltă. ♦ Stare socială. 2. Ordin preoțesc sau călugăresc; tagmă. – Din sl. cinŭ. Sursa: DEX '98.
CIN², cinuri, s. n. (Înv. și reg.) Luntre mică (pescărească). – Din scr. čun. Sursa: DEX '98.
CIN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „câine”, „în legătură cu câinii”. [Var. chino-, cine-, cino-. / < fr. cyno-, cf. gr. kyon, kynos]. Sursa: DN.
PILÓR, pilori, s. m. Orificiu (format dintr-un mușchi inelar) prin care stomacul comunică cu duodenul. – Din fr. pylore. Sursa: DEX '98.
PILOR²(O)- elem. „pilor”. (< fr. pylor/o/-, cf. lat. pylorus, gr. pyloros). Sursa: MDN.
ÎNDOSÍ, îndosesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) dosi. – În + dosi. Sursa: DEX '98.
RAVENÁ vb. tr. (despre apele de șiroire, puhoaie, torenți) a roade, a săpa șanțuri de diferite dimensiuni. (< fr. raviner). Sursa: MDN.
RAVÉNĂ, ravene, s. f. Vale strâmtă cu versanți abrupți, instabili. – Din fr. ravin. Sursa: DEX '98.
JAB, jaburi, s. n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmărește agasarea și dezorientarea adversarului. [Pr.: geb]. – Din engl. jab. Sursa: DEX '98.

DAN s. m. grad de calificare în ierarhia titularilor centurii negre în artele marțiale japoneze (judo, karate, aikido etc.). (< fr. dan). Sursa: MDN.
IȚÍ, ițesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A se ivi numai cu capul, a se arăta puțin, pentru un moment sau pe furiș. 2. A se uita la ceva pe furiș sau în fugă, a arunca o privire fugară și curioasă. – Cf. iții. Sursa: DEX '98.
MED, mezi, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care făcea parte din populația de bază a Mediei sau care era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Mediei sau mezilor (1), privitor la Media sau la mezi. – Din fr. mède. Sursa: DEX '98.
med și mĭed n., pl. urĭ (vsl. medŭ, mĭere, vin; bg. sîrb. med, rus. mëd, pol. miód, mĭere, rudă cu germ. met și vgr. méthy, băutură amețitoare). Idromel, o băutură făcută din apă și mĭere fermentată: Din mursă, după ce s´a lăsat să fearbă [!] mustu, se face mĭed (VR. 1908, 2, 259). – Și azĭ în nord med. Sursa: Scriban.
zap interj. – Imită lătratul unui cîine. – Var. zapa. Creație expresivă. – Der. zăpăi, vb. (a lătra); zăpăit, s. n. (lătrat); zăpăitură, s. f. (lătrat). În Mold. Sursa: DER.
zap s.n. Operația de schimbare frecventă a canalelor la TV ◊ „O arie «pe 2» mi-a paralizat zappul, oprindu-mă, ca într-o vrajă, să văd «Tunurile Saratogăi» «pe 1».” R.lit. 713 VIII 93 p. 18. ◊ „Zap-ul la români” R.lit. 9/96 p. 3 (din zapá). Sursa: DCR2.
BUCÁR s. curar, vânar, (reg.) gurură, hamut, cureaua vânării. (~ul este o parte a hamului.). Sursa: Sinonime.
ter s.n. (reg.) catran. Sursa: DAR.
RUBIÁ, rubiele, s. f. Numele unei monede turcești de aur, emisă spre sfârșitul evului mediu, care a circulat în țările române în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. rubya. Sursa: DEX '98.
GOLÚȚ ~ă (~i, ~e) (diminutiv de la gol) Care este aproape gol. ◊ Gol-~ gol de tot. /gol + suf. ~uț. Sursa: NODEX.

DIS¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „separat”, „contrar”. [Var. di-, diz-. / < lat. dis]. Sursa: DN.
DIS²- Element prim de compunere savantă cu sensul de „dificil”, „greu”, „anormal”. [Var. diz-. / < fr. dys-, gr. dys]. Sursa: DN.
1) dis (d. dins), în locuțiunea dis-, de-dimineață. V. dins. Sursa: Scriban.
3) dis- (vgr. dys-), prefix care înseamnă „răŭ” ca'n dispepsie, disenterie, dușman. V. eŭ- 2. Sursa: Scriban.
dis, re diez*, în terminologia muzicală germană. Sursa: DTM.
ABÁ¹ interj. (Înv.) (În propoziții interogative) exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește. Sursa: DEX '98.
ABÁ², (2) abale, s.f. 1. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. 2. Sort de aba (1). – Din tc. aba. Sursa: DEX '09.
ESÉU, eseuri, s. n. 1. Studiu de proporții restrânse asupra unor teme filozofice, literare sau științifice, compus cu mijloace originale, fără pretenția de a epuiza problema. 2. (Sport; la rugbi) Încercare. 3. Probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite în vederea alegerii prototipului definitiv al întregului tiraj. – Din fr. essai. Sursa: DEX '98.
ice-tea (angl.) [pron. aĭstí] s. n., art. ice-tea-ul. Sursa: DOOM 2.
SON, (1) soni, s. m., (2) sonuri, s. n. 1. S. m. Unitate de măsură a tăriei sunetelor. 2. S. n. (Rar) Sunet; ton. – Din fr. son, lat. sonus. Sursa: DEX '98.
SON- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sunet”, „sonor”. [Var. sona-, sono-. / < fr. son, lat. sonus]. Sursa: DN.
son I. (‹ sp. son sau son montuno) Dans popular al negrilor cubanezi, alcătuit din două secțiuni contrastante ritmic și agogic* (refren* și „montuno”), executat de către un solist* vocal, grup coral și orch. cu componență tipic latino-amer.: tres, chitară*, maracas*, güiro*, bongos*, marimbafon*. Dansul, atestat documentar încă din sec. 16, a cunoscut o rapidă răspândire începând de prin 1920. II. (‹ fr. son; germ. Son). Unitate de măsură pentru senzația subiectivă de intensitate sonoră. V. bel. Sursa: DTM.
sons harmoniques (cuv. fr.) v. armonice, sunete. Sursa: DTM.
ATENÉU s. n. 1. (la vechii greci) sanctuar al zeiței Atena. 2. instituție specializată în activități cultural-științifice. (< fr. athénée, lat. athenaeum). Sursa: MDN.
COLÍER, coliere, s. n. 1. Șirag, salbă, colan de mărgele, de pietre scumpe etc. care se poartă în jurul gâtului. ♦ Fig. Cerc, brâu. 2. Element de legătură, de obicei metalic, de forma unui inel sau a unei brățări, folosit pentru prinderea laolaltă a unor piese. [Pr.: -li-er] – Din fr. collier. Sursa: DEX '98.
BAX s. n. cutie (de diferite dimensiuni) pentru ambalaj. (<engl. box). Sursa: MDN.
FÁNTE ~ți m. 1) livr. Bărbat care se bucură de succes la femei. 2) Carte de joc pe care este înfățișată figura unui cavaler; valet. /<it. fante. Sursa: NODEX

huc, hucuri, s.n. (reg.) Rămășiță, brac, gunoi, bucluc, gogleze, goz, huimată. Sursa: DAR.
huc, (hucurel, huculuc, huculeț, hucuina), adv. – Tot, toată, toți, toate. În expr. tot huc, întărește pron. nehot. tot: „Dar or zonit tâlharii, pribegii, șî or furat oile tăte huc” (Papahagi 1925: 125). – Cf. buc (< alb. byk) (MDA). Sursa: DRAM.
PUD, puduri, s. n. Unitate (rusească) de măsură pentru greutăți egală cu 16,38 kg. – Din rus. pud. Sursa: DEX '98.
VERÓS, -OÁSĂ, veroși, -oase, adj. (Livr.) Necinstit, suspect. – Din fr. véreux. Sursa: DEX '98.
tuf, (engl.= tuff) 1. t. calcaros → travertin; 2. t. pisolitic, rocă formată din sfere de nămol vulcanic consolidat sau din agregate concreționare de cenuși vulcanice umectate; 3. t. vulcanic, rocă piroclastică fină formată din elemente de natură vulcanică, cu dimensiuni mai mici de 2 mm. Este o rocă ușoară, variat colorată, textură psamitică și aleuropelitică, cu grad de sortare bun. Se deosebesc: t. vitroclastice, formate preponderent din fragmente de sticlă vulcanică (obsidian, tachilit); t. cristalo-clastice, formate din mai mult de 50% cristale; t. litoclastice, formate din mai mult de 50% fragmente litice. După natura fragmentelor constituente se disting: t. riolitice, t. dacitice, t. andezitice, t. trahitice, t. bazaltice. Sunt frecvente în vecinătatea aparatelor vulcanice, intră în constituția asociațiilor vulcano-sedimentare sau formează intercalații în seriile sedimentare. În România, sunt foarte răspândite atât în unitățile de vorland, cât și în unitățile carpatice. Sursa: Petro-Sedim.
NOREÁ, norele, s. f. (Bot.; pop.) Barba-împăratului. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
ULCERÁ vb. I. refl. (despre un țesut) a deveni ulceros. II. tr. 1. a cauza o ulcerație. 2. (fig.) a îndurera profund, a mâhni, a răni; a jigni, a ofensa. (< fr. ulcérer). Sursa: MDN.
ILÓT, iloți, s. m. 1. (În vechea Spartă) Persoană care nu avea nici un fel de drepturi cetățenești, cu o situație socială intermediară între omul liber și sclav, aparținând statului și putând fi împrumutată proprietarilor de pământ. ♦ Persoană exploatată, asuprită. 2. (Rar) Om degradat, decăzut. – Din fr. ilote. Sursa: DEX '98.
pean (gr. παιάν, în epopei παιήων), unul dintre cele mai importante cânturi religioase ale Greciei antice, făcând parte din cultul lui Apollo, intonat ades cu formula de invocare ἰή παιών, după cum era supranumit zeul. P. este atestat inițial drept o cântare ce glorifica victoria lui Apollon asupra șarpelui Python. Dintre transformările ulterioare, cea mai frecventă este aceea de cântec de invocare a ajutorului în luptă sau cântec de recunoștință după o victorie. Este menționat și drept cântec de mulțumire după stingerea unei epidemii (Iliada, I, 473) sau cântec ce însoțește ofrandele rituale de dinaintea ospețelor (Platon, Banchetul, 176 a). Accepțiunea p. se extinde, putând fi adresat și altor zeități (Zeus, Poseidon, Dionysos, Asclepios) sau, în perioada elenică, și unor persoane particulare. Cel mai însemnat autor de p. este considerat Thaletas. Singurul fragment de p. în notație muzicală (III) păstrat până astăzi se află la Berlin. Sursa: DTM.
peon (pean) (‹ gr. παιάν, din Παίων, epitet al lui Apollo, în calitate de vindecător) (în prozodia* antică) picior (1) alcătuit din 4 silabe, dintre care una lungă și trei scurte, în diverse combinații: p. I (π. πρῶτος) -UUU; p. II (π. δεύτος) U-UU; p. III (π. τρίτος) UU-U; p. IV (π. τέταρτος) UUU-. Sursa: DTM.
JAC¹, jacuri, s. n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane. [Scris și: jack. – Pr. și: geac] – Din fr., engl. jack. Sursa: DEX '98.
JAC², jacuri, s. n. v. jaf. Sursa: DEX '98.
IM¹, imuri, s. n. (Reg.) Noroi, murdărie. – Lat. limus. Sursa: DEX '98.
IM²- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in¹-] – Din fr., lat. in-. Sursa: DEX '98.
ALÓE s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau roșii, dispuse în spice, și cu frunze cărnoase care conțin un suc folosit în farmacie (Aloe). ♦ Substanță solidă cu miros plăcut și cu gust amar, extrasă din frunzele unor specii de aloe și întrebuințată în farmacie; sabur. [Pr.: -lo-e] – Din fr. aloès, lat. aloe. Sursa: DEX '98.

2 ianuarie Cei mai buni 20 de scrabbleuri din ISC la categoria Duplicat, dupa dictionarul LOC2000, miercuri, 2 ianuarie 2013, la ora 12. In top sunt cuprinsi jucatorii care au disputat macar o partida evaluata in ultima luna. 1. Vica Vasile Mihalache 4. Naicul Lucian Grosu 5. Miculprint Carmen Cazanel 6. Fabianism Dan Sibef 7. Bubi Maestrul Sportului Catalin George Latis 8. Monte Catalin Mirzan 12. Tootsie06 14. Michi Maestrul Sportului Mihai Negrea 15. Pusica Dana Boldor     18. Prettyflor Floria Bezan

 

  Statistici web