ORDINÁL, ordinale, adj. (În sintagma) Numeral ordinal = numeral care indică, într-o serie, locul, ordinea numerică. – Din fr. ordinal. Sursa: DEX '98/
marnă, (engl. = marl) rocă de tranziție între argilă și calcar, masivă sau stratificată, cu structură mecanică sau chimică și cu textură pelitică; frecvent microcristalină. În constituția m. intră min. argiloase și carbonați în proporții egale și alte min. autigene, a căror prezență în rocă determină var.: m. saliferă, m. gipsiferă, m. glauconitică etc. M. intră în alcătuirea unor asociații litologice sedimentare de origine marină (fliș, molasă) sau lacustră (m. cu characee). Este folosită la fabricarea cimentului. Sursa: Petro-Sedim.
DETURNÁ, deturnez, vb. I. Tranz. A întrebuința fonduri bănești (sau alte bunuri) pentru altă destinație decât cea legal prevăzută. ♦ (Impr.) A delapida. ◊ A sili pe cineva să schimbe sau a schimba în mod ilegal ruta, direcția de zbor a unui avion. – Din fr. détourner. Sursa: DEX '98.
TUI, tuiuri, s. n. Steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două sau cu trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii și rangului unor înalți demnitari din fostul Imperiu Otoman și din țările vasale lui. – Din tc. tuğ. Sursa: DEX '98.
TUͲ, tuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) tutui. – Din tu. Sursa: DLRM.
TUI³, TÚIE, tui, adj. (Reg.) Tuieș. – Din tuieș. Sursa: DLRM.
FAI fáiuri n. 1) Țesătură deasă de mătase sau de lână, cu dungi mici, transversale în relief, folosită pentru confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. faille. Sursa: NODEX.
VÁLEX s.n. Substanță tanantă de calitate superioară, extrasă din valonee. [< fr., lat. valex]. Sursa: DN.
TĂUÍ, tăuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre ape curgătoare) A se opri din curs, a deveni apă stătătoare. [Pr.: tă-u-i] – Din tău¹. Sursa: DEX '98.
IZOPÁGĂ s.f. Linie care unește punctele de pe cursurile de apă cu aceeași durată a podului de gheață. [Var. isopagă s.f. / cf. fr. isopage, germ. Isopage < gr. isos -egal, pagos – stâncă]. Sursa: DN.
SURÍ, suresc, vb. IV. Intranz. (Rar; despre păr; p. ext. despre oameni) A încărunți. ♦ Tranz. A face sur. – Din sur. Sursa: DEX '98.
SÁGA s. f. inv. 1. totalitatea legendelor și tradițiilor popoarelor scandinave. ◊ proză narativă cu asemenea povestiri și legende. 2. legende sau mituri ale altor țări; povestire, cronică. (< fr. saga, germ. Saga). Sursa: MDN.
ȘÁGĂ, șăgi, s. f. (Pop.) Glumă. ◊ Loc. adv. În șagă = fără seriozitate, într-o doară. Fără șagă = în mod serios. ◊ Loc. vb. A face șagă = a șugui; a glumi. ◊ Expr. Nu-i vreme de șagă = nu-i momentul potrivit pentru glumit. A se întrece cu șaga = a întrece măsura, a exagera. A se trece de șagă = a începe să devină lucru serios. A lăsa șaga (la o parte) sau a-i ajunge (cuiva) șaga (sau de șagă) = a termina cu gluma, a deveni serios. (În construcții negative sau interogative); A fi (sau a-i părea cuiva) (de) șagă (sau lucru de șagă) = a fi (sau a i se părea cuiva că este) lucru neînsemnat, fără importanță. – Din bg. šega. Sursa: DEX '98.

APRÉT, apreturi, s. n. 1. Substanță cu care se tratează țesăturile sau fibrele textile pentru a le da asprime, rigiditate, luciu, pentru a le face impermeabile, neșifonabile etc.; scrobeală. 2. Substanță care se aplică pe suprafața pieilor în timpul operației de finisare a tăbăcirii, în vederea formării unui strat de protecție și de lustru. 3. Faptul de a fi apretat. – Din fr. apprêt. Sursa: DEX '98.
GÂDE gâzi m. pop. Persoană care executa condamnații la moarte; călău. /Orig. nec. Sursa: NODEX.
GAZÍ (‹ tc.) s. m. (În Ev. med., în lumea musulmană) 1. Participant la o expediție militară împotriva nemusulmanilor. 2. Titlu onorific acordat celor care se distingeau în aceste războaie; persoană având acest titlu (ex. sultanul Orchan I Gazi). Sursa: DE.
linșá (linșéz, linșát), vb. – A ucide pe cineva fără judecată (de către o mulțime). Fr. lyncher. – Der. linșaj, s. n. (acțiunea de a linșa), din fr. lynchage. Sursa: DER.
LINSÁRE (‹ lins) s. f. (METAL.) Operație de netezire cu ajutorul uneltelor adecvate a suprafețelor formei sau ale miezului după scoaterea modelului și a miezului din cutia de formare. Sursa: DE.
ÁVE interj. salut! (< lat. ave). Sursa: MDN.
ÁVĂ², ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av. Sursa: DEX '98.
AVE CAESAR (IMPERATOR), MORITURI TE SALUTANT! (lat.) slavă ție, Cezar (împărate), cei ce merg la moarte te salută! – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 4. Omagiu rostit de gladiatori în fața lojii imperiale, la Roma, înainte de începerea luptelor în arenă. Sursa: DE.
OCLÚZIE (OCLUZIÚNE) (‹ fr., lat.) s. f. 1. (TEHN.) Închidere sau astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă. 2. (METAL.) Bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia. 3. (MED.) Obstrucție (1). ◊ O. intestinală = oprire incompletă sau completă, bruscă sau progresivă, a tranzitului intestinal. Poate fi de natură mecanică (obstrucție sau compresie) ori de natură funcțională (spasm intestinal sau paralizia musculaturii intestinale). Sin. ileus. 4. (LINGV.) Mișcare articulatorie, constând în închiderea canalului fonator, având ca rezultat întreruperea scurgerii curentului de aer; la consoanele oclusive, o. este urmată de o explozie. 5. (METEOR.) Ocluzia ciclonilor = proces de trecere a ciclonului mobil în stadiul final de evoluție, prin unirea frontului rece cu cel cald, lichidarea frontului cald prin umplerea întregului ciclon cu aer rece și deplasarea aerului rece cu cel cald spre păturile înalte ale atmosferei. ◊ O. orografică = fenomen de separare în două ramuri a unei mase de aer rece care întâlnește în deplasarea ei un obstacol (masiv muntos). Sursa: DE.
JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák. Sursa: DEX '98.
TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). – Din fr. teck. Sursa: DEX '98.
TEC²(A)-/TECI-, -TÉCIU elem. „conceptacul, teacă”. (< fr. théc/a/-, -théci-, -thécium, cf. lat. theca, gr. theke). Sursa: MDN.
TEC s. Dozator de sucuri ◊ „Comerțul a pătruns și în piața de legume, unde câțiva oameni cu inițiativă și-au instalat măsuțe cu tot felul de produse, mașina de înghețată sau de TEC, fără să se gândească că micșorează prea mult spațiul.” R.l. 19 IV 93 p. 5 (din numele firmei TEC care importă dozatoarele). Sursa: DCR2.
ev (livr.) s. n. / s. m., pl. évuri / evi. Sursa: DOOM 2.
plen (-nuri), s. n. – Totalitatea membrilor unei asociații, organizații; adunare constituantă. Lat. plenum (sec. XIX). – Der. plenar, adj., din lat. plenarius, sec. XIX. Cf. plin. Sursa: DER.
BERÉT s. n. v. beretă. Sursa: DEX '98.
DÍNĂ, dine, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a forței, egală cu forța care imprimă unui corp cu masa de un gram accelerația de un centimetru pe secundă la pătrat. – Din fr. dyne. Sursa: DEX '98.
SIN² s. m. și n. v. sân. Sursa: DEX '98.
SIN¹ s. m. invar. (Înv. și reg.; particulă care precedă prenumele tatălui și intră în componența numelui de familie al copiilor) Fiu, fiul lui... – Din sl. synŭ. Sursa: DEX '98.
SIN¹-/SIL-/SIM- pref. „împreună, cu”. (< fr. syn-, syl-, sym-. cf. gr. syn)
Sursa: MDN.
SIN²(O)- elem. „(din) China”, „chinez”. (< fr. sin/o/-, cf. lat. Sina, China). Sursa: MDN.
VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare. Sursa: DEX '98.

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. Sursa: DEX '98.
VAN¹ s. n. trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. (< engl., fr. van). Sursa: MDN.
ȘIF, șifuri, s. n. (Tipogr.) Galion. – Din germ. Schiff. Sursa: DEX '98.
SIF s.n. Creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt. [< fr. sif < cuv. arab]. Sursa: DN.
ȘIF s.n. (Germanism) Galion²; navă mare. [< germ. Schiff]. Sursa: DN.
șif¹ adv. (reg.) oblic, pieziș. Sursa: DAR.
UR interj. (Rar) Exclamație care exprimă durere sau regret; ah, vai. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
DEMINÁ, deminéz, vb. I. Tranz. A înlătura, a curăța un loc de mine explozive. – Din fr. déminer. Sursa: DEX '98.
hematit, (engl.= hematite), α -Fe2O3, s. trigonal și γ -Fe2O3 (var. maghemit), s. cubic, instabil. Apare în cristale tabulare sau sub formă de agregate lamelare dispuse în rozete (var. oligist); masele reniforme, cu structură fibros-radiară poartă numele glaskopf. Se formează prin foarte variate procese mineralogenetice: lichid magmatice, hidrotermale, exhalative, prin metamorfism regional și de contact pirometasomatic, prin precipitare în baz. de sedimentare și procese reziduale, în scoarțe de alterare. Pseudomorfozele de h. după magnetit se numesc martit. Este un min. foarte răspândit și formează o importantă sursă pentru extracția fierului. În România, întâlnit în foarte diverse situații geologice, în C. Orient., C. Merid., Mții Apus. și Dobr. Sursa: Petro-Sedim.
tuf, (engl.= tuff) 1. t. calcaros → travertin; 2. t. pisolitic, rocă formată din sfere de nămol vulcanic consolidat sau din agregate concreționare de cenuși vulcanice umectate; 3. t. vulcanic, rocă piroclastică fină formată din elemente de natură vulcanică, cu dimensiuni mai mici de 2 mm. Este o rocă ușoară, variat colorată, textură psamitică și aleuropelitică, cu grad de sortare bun. Se deosebesc: t. vitroclastice, formate preponderent din fragmente de sticlă vulcanică (obsidian, tachilit); t. cristalo-clastice, formate din mai mult de 50% cristale; t. litoclastice, formate din mai mult de 50% fragmente litice. După natura fragmentelor constituente se disting: t. riolitice, t. dacitice, t. andezitice, t. trahitice, t. bazaltice. Sunt frecvente în vecinătatea aparatelor vulcanice, intră în constituția asociațiilor vulcano-sedimentare sau formează intercalații în seriile sedimentare. În România, sunt foarte răspândite atât în unitățile de vorland, cât și în unitățile carpatice. Sursa: Petro-Sedim.
VEL adj. invar. (Preceda un titlu sau un rang boieresc în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Mare. Vel logofăt. – Din sl. veliĩ. Sursa: DEX '98.
MISERAM PACEM VEL BELLO BENE MUTARI (lat.) chiar și războiul e preferabil unei păci mizerabile – Tacit, „Annales”, III, 44. Sursa: DE.
REC, recuri, s. n. Drug, bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). – Din germ. Reck. Sursa: DEX '98.
ÍDE s. f. pl. Nume dat zilei a cincisprezecea din lunile martie, mai, iulie și octombrie și zilei a treisprezecea din celelalte luni din calendarul roman. – Din fr. ides, lat. idus. Sursa: DEX '98.
JART interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o palmă dată cuiva. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
jart V. jap și jarchină. Sursa: Scriban.
ACROȘÁ, acroșez, vb. I. Tranz. 1. A atârna, a agăța, a prinde. 2. (Sport) A opri, a intercepta mingea în aer. ♦ A opri, a intercepta pucul la hochei. – Din fr. accrocher. Sursa: DEX '98.
PRUD, -Ă, pruzi, -de, adj. (Franțuzism) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră. – Din fr. prude. Sursa: DEX '98.
ÍGA interj. v. inga. Sursa: DEX '98.
tas (-suri), s. n. – 1. Ceașcă. – 2. Farfurioară pentru ceașcă. – 3. Terezie. – 4. Farfurie, castron, tavă. – 5. Lighenaș, lighenaș de bărbierit. – 6. Talger, instrument muzical de percuție. – 7. Capac, carcasă de ceas. – Var. teasc, pl. t(e)ase. Mr. tas(e), megl. tas. Tc. (arab.) tas (Șeineanu, II, 357; Lokotsch 2044; Ronzevalle 114), cf. ngr. τάσι, it. tazza, fr. tasse, sp. taza. Sursa: DER.
FURÁN s. m. Combinație chimică organică lichidă, obținută la distilarea rășinilor de conifere și folosită ca important intermediar în sintezele de mase plastice și de medicamente. – Din fr. furanne. Sursa: DEX '98.

CLU, cluuri, s. n. (Franțuzism) Punct de atracție, de interes al unui spectacol, a unei acțiuni etc. [Scris și: clou] – Din fr. clou. Sursa: DEX '98.
TẤRSĂ, târse, s. f. (Bot.; reg.) Papură mică (Typha minima). – Din ucr. tirsa. Sursa: DEX '98.
TÂRSĂ s. v. curătură, târnăcop. Sursa: Sinonime.
TÂRSĂ ~e f. pop. Loc într-o pădure unde s-au tăiat de curând copacii. /v. a (se) târși. Sursa: NODEX.
tấrsă², tấrse, s.f. (reg.) roabă mare. 2. barbă mare. 3. nume de plantă. 4. târnăcop. Sursa: DAR.
tî́rșe f., pl. ĭ, ca vîrșe (d. tîrș 2). Munt. Olt. Madă. Sursa: Scriban.
ZEIÉSC, -IÁSCĂ, zeiești, adj. (Rar) De zeu. [Pr.: ze-iesc] – Zeu + suf. -esc. Sursa: DEX '98.
ARÍL s. m. (Chim.) Radical organic monovalent rezultat dintr-o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. aryle. Sursa: DEX '98.
ARÍL s.n. (Bot.) Îmbrăcămintea externă, cărnoasă a fructelor; arilod. [< fr. arille, cf. lat. arillus]. Sursa: DN.
STAN s. n. v. stană. Sursa: DEX '98.
stan, s.m. – 1. Partea inferioară a cămășii (Papahagi 1925). Poalele de la cămașa femeiască (Lenghel 1979). 2. Bloc de piatră, bolovan, stâncă, stană: „Pă cămară o pus lăcată, / Pă lacăt un stan de pt’iatră” (Papahagi 1925: 264). 3. Stan, nume de familie frecvent în Săpânța. – Din sl. stanŭ „ședere, oprire„, part. lui stati „a fi” (Titkin, Candrea cf. DER, DEX). Ref. la (3) Stan < stană „stâncă”, ref. la o legendă locală care vorbește despre bărbatul prefăcut în stâncă de dragul zânei Săpâncioara; dar poate fi și der. din Stanislav. Sursa: DRAM.
STĂN/ÓG ~oáge n. 1) Bară care desparte animalele într-un grajd. 2) Par de care se leagă vitele. /<rus. stanok. Sursa: NODEX.
ZIGZÁC s. n. v. zigzag. Sursa: DLRM.
HUMOREÁN, -Ă, humoréni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută și crescută în localitatea Gura Humorului (din județul Suceava). 2. Adj., s.m. (Locuitor) din localitatea Gura Humorului. (din Gura /Humor/ului (n.pr.) + suf. -ean). Sursa: DOOM.
SAD, saduri, s. n. (Înv.) Plantație de pomi fructiferi; livadă. ♦ Vie plantată de curând. ♦ Răsad. – Din sl. sadŭ. Sursa: DEX '98.
SAD s. v. bărboasă, butaș, categorie, chip, fel, ferment, gen, grădină, livadă, maia, neam, plantă, pomet, răsad, sadină, sămânță, soi, sort, specie, tip, varietate, vegetală. Sursa: Sinonime.
DÍXIE s. n. (Muz.) Dixieland. [Pr.: dicsi] – Din fr. dixie, engl. Dixie.
Sursa: DEX '98; dixieland (Dixie) ([’diksilænd]), stil de jazz* născut în jurul anului 1900, în zona sudică a S.U.A., stil în care se practică improvizația* colectivă pe trei voci (2) (cornet*, cl., trb.) ♦ Critica fr. desemnează prin D. maniera interpretării de către muzicienii albi ai stilului „New Orleans”* practicat de negri. Sursa: DTM.
TIJ adv. (Înv.) De asemenea. – Cf. ucr. tež, pol. tež. Sursa: DEX '98.
LOM, lomuri, s. n. Rangă specială de oțel, folosită la lucrările de așezare a șinelor de cale ferată. – Din rus. lom. Sursa: DEX '98.
lom², lómuri, s.n. (reg.) boarfe. Sursa: DAR.
lom, -uri, s.m. – Crengi uscate și rupte (Papahagi 1925); lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape (ALR 1973: 679): „O luat banii și i-o ascuns într-o cioată bortoasă și-o făcut pă ei un lom. Într-o zi s-o dus pe-acolo niște prunci care pășteau oile. Ei o aprins lomu...” (Lenghel 1979: 207). – Rus. lom (Candrea, Scriban); ucr. lom (Papahagi). Sursa: DRAM.

UZINÁ, uzinez, vb. I. Tranz. (Rar) A prelucra un material în uzină cu ajutorul unei mașini-unelte. – Din fr. usiner. Sursa: DEX '98.
ACÚT, -Ă, acuți, -te, adj. 1. Ascuțit, pătrunzător. ♦ (Despre dureri; adesea fig.) Intens, violent. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă, cu caracter de criză. 3. (Muz.; despre sunete) Înalt, ascuțit², subțire. – Din lat. acutus, it. acuto. Sursa: DEX '09.
ÓPEN, openuri, s. n. Competiție deschisă pentru orice categorie de sportivi; (în tenis) turneu la care participă profesioniști și neprofesioniști. ◊ (Adjectival) Turneu open. [Pr.: ắupăn] – Din engl. open. Sursa: DEX '98.
CUMULÁȚIE, cumulații, s. f. (Rar) Cumulare. – Din lat. cumulatio, fr. cumulation. Sursa: DEX '98.
REDIJÁ, redijez, vb. I. Tranz. (Înv.) A redacta. [Var.: redíge vb. III] – Din fr. rédiger. Sursa: DEX '98.
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere. Sursa: DEX '98.
IN SPE loc. adv. pe, în viitor. (< lat. in spe). Sursa: MDN.
TEX¹ ~uri n. Cui mic folosit la confecționarea și repararea încălțămintei. /<fr. tex. Sursa: NODEX.
TEX² ~uri n. Unitate de măsură a gradului de finețe a firelor textile, egală cu greutatea în grame a o mie de metri de fir. /<fr. tex. Sursa: NODEX.
MAGÍSM s. n. (Rar) Magie. – Din fr. magisme. Sursa: DEX.
MAGÍSM s.n. Religie a vechilor persani; mazdeism. [< fr. magisme]. Sursa: DN.

22 iulie COCS, EVII, PAIDEIA, TAHT, APOD, PUNT, LIED - Maestra sportului Acidula; NUR, JIGAREA, SAM, FRIZ, SLAM, OFTIGEAM, PUIOSI, HEL, SEXTA, CLIT - Cruella (robot), in meciul Acidula - Cruella 518 - 541.

BAZINÉT (după fr. bassinet) s. n. 1. Spațiu larg al căilor de urinare, rezultat din confluența calicelor și care continuă inferior cu ureterul; pelvis renal. 2. B. depresionar = depresiune cu mici dimensiuni axată pe cursul superior al unui rîu, de obicei în punctul de convergență a unor pîraie sau la ieșirea din chei, formată prin eroziune laterală. Sursa: DE.
IAC, iaci, s. m. Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). – Din fr. yack. Sursa: DEX '98.
CERNÍ, cernesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri. 2. Refl. A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se mâhni, a se întrista. – Din sl. črŭniti. Sursa: DEX '98.
CÍRCĂ s. f. (Fam.) Circumscripție (de miliție, financiară etc.). – Abreviere din circumscripție. Sursa: DEX '98.
pos, posuri, s.n. (înv.) altoi; răsad; plantă. Sursa: DAR.
pos (-suri), s. n. – Batic. – Var. Banat poșe. Tc. (bg.) poș, sb. poša (Tiktin; Candrea). Sursa: DER.
POȘ s. v. poștă. Sursa: Sinonime.
POȘ s.n. Cornet din pânză densă prevăzut la un cap cu șpriț de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. [< fr. poche]. Sursa: DN.
poș¹, póșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. turban ușor de mătase neagră, brodată cu fir. 2. basma, tulpan; broboadă; șal. Sursa: DAR.
poș², póșuri, s.n. (reg.) 1. alică mijlocie sau mare, folosită la vânătoare; bucățică de fier folosită în loc de alică. 2. (în forma: poș) glonț de vânătoare; cartuș. Sursa: DAR.
EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger. Sursa: DEX '98.
MLĂDÍU, -ÍE, mlădii, adj. Mlădios (2). – Mladă + suf. -iu. Sursa: DEX '98.
IR, iruri, s. n. (Pop.) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din magh. ir. Sursa: DEX '98.
ir-, prefix, V. in-. Sursa: Scriban.
POSTÍ, postesc, vb. IV. Intranz. 1. A respecta posturile³ prescrise de biserică, a se abține de la alimentele interzise; a ține post³; 2. A răbda de foame, a nu mânca nimic sau a nu avea ce mânca; a flămânzi; fig. a se abține de la ceva, a duce lipsă de ceva. – Din sl. postiti sen. Sursa: DEX '98.
POLÉN, (rar) polenuri, s. n. (Bot.) Pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor. – Din fr., lat. pollen, germ. Pollen. Sursa: DEX '98.
BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban². 2. Intranz. A exercita funcția de ban². – Din ban². Sursa: DEX '98.
SÓLĂ¹, sole, s. f. Porțiune de teren cultivată cu aceeași plantă, în cadrul unui asolament. – Din fr. sole. Sursa: DEX '98.
SÓLĂ², sole, s. f. Nume dat mai multor specii de pești marini plați, ovali, acoperiți cu solzi fini, care trăiesc pe fundul nisipos al mărilor, la mică adâncime (Solea). – Din fr. sole. Sursa: DEX '98.
L’AMOR CHE MOVE IL SOLE E L’ALTRE STELLE (it.) iubirea... mișcă Soarele și celelalte stele – Dante, „Paradisul”, 33, 145. Proslăvirea puterii universale a iubirii. Sursa: DE.
NIL NOVI SUB SOLE (lat.) nimic nou sub soare – Solomon, „Eclasiatul”, 1, 10. Sursa: DE.

mitóc și (maĭ vechĭ) metóc și metóh n., pl. urĭ, oace și (vechĭ) oașe (vsl. metohŭ, d. ngr. metóhi, fermă mînăstirească, schit, d. met-ého, particip. V. epocă). Mînăstire mică dependentă de alta maĭ mare. Căsuță afară din mînăstire în care locuĭește un călugăr maĭ bogat. Han dependent de o mînăstire p. călugăriĭ care vin în oraș. V. ospiciŭ, sucursală. Sursa: Scriban.
VUR interj. (Rar) Exclamație care exprimă durere sau regret; ah, vai. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
ulĭ m., pl. tot așa (ung. ölü, ölyü și ölyv). O pasăre răpitoare diurnă mare cît cĭoara orĭ și maĭ mică (erete). Sînt de multe felurĭ. – Și uléŭ (Cant. și Gr. Al.). V. șoĭm. Sursa: Scriban.
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. Sursa: DEX '98.
BURG s.n. 1. (Ist.) Așezare medievală cu un statut special (de obicei fortificată). 2. Stradă în unele orașe italiene, situată în afara zidurilor cetății. ♦ Cartier periferic al unor orașe italiene. [Pl. -guri. / cf. fr. bourg, it. borgo, lat.t. burgum < germ. Burg – fortăreață]. Sursa: DN.
DAN s. m. grad de calificare în ierarhia titularilor centurii negre în artele marțiale japoneze (judo, karate, aikido etc.). (< fr. dan). Sursa: MDN.
Xen-(Dăn), instrument din familia lautei*, răspândit în Extremul Orient și mai ales în vietnam. Are cutia de rezonanță* în formă octogonală, iar tija, pe care sunt întinse două corzi, este prelungă. Este unul dintre instr. orch. tradiționale. Sursa: DTM.
MIL, miluri, s. n. (Înv. și reg.) Blană de oaie. Sursa: DLRM.
OP, opuri, s. n. (Livr.) Operă (literară sau științifică); carte, lucrare, scriere. – Din lat. opus. Sursa: DEX '98.
OP² adj. inv. (arte) care se bazează pe reacții optice. (< engl. op/tical art/). Sursa: MDN (2000).
-ÓP³ elem. opt(o)-. Sursa: MDN.
op s. n. – Necesitate, nevoie. Lat. opus (Diez, I, 436; Pușcariu 1221; Candrea-Dens., 1282; REW 6079), cf. it. uopo, logud. obus, prov., cat. ops, v. sp. huebos (Corominas, III, 541). Înv., este dublet al lui op, s. n. (operă, carte), din același cuvînt lat. (sec. XIX). Se folosea și în formele obsă (‹ opsă, op să) și opt „e precis” ‹ opus est, cf. J. Jud, v. fr. estuet, în Vox Rom., IX, 26-56. Sursa: DER.
CIR s. n. (Reg.) Zeamă (îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată (și care se mănâncă separat); terci. – Din ucr. čyr. Sursa: DEX '98.
cir¹ (fir de păr) (rar) s. m., pl. ciri. Sursa: DOOM 2.
IC ~uri n. reg. Pană pentru despicat lemne sau pentru a fixa unele piese sau elemente de construcție. /<ung. ik. Sursa: NODEX.
-ÍC, -Ă suf. 1. „referitor la...”, „propriu...”. 2. (chim.) „oxacid; sare metalică”. 3. „de forma”, „cu aspect”. (< fr. -ique, engl. -ic, germ. -isch, cf. lat. -icus). Sursa: MDN.

VREJ, vrejuri, s. n. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare; p. ext. lăstar. [Pl. și (m.) vreji] – Din bg. vrež. Sursa: DEX '98.
AB-/ABS- pref. „îndepărtare”, „separare”, „lipsă”. (< fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs). Sursa: MDN.
ab intéstat loc. adj. (jur.; despre o succesiune) care se află în absența unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor. (< lat. ab intestat). Sursa: MDN.
AB ABSURDO (lat.) prin absurd – A admite ab absurdo un raționament fals. Sursa: DE.
AB ANTIQUE (lat.) din vechime; de demult – Faptul e cunoscut ab antique. Sursa: DE.
AB HOC ET AB HAC (lat.) de ici și de colo – A vorbi ab hoc et ab hac, a vorbi anapoda, a spune vrute și nevrute. V. Á tort et à travers. Sursa: DE.
AB IMO PECTORE (lat.) din adâncul inimii – A face sau a exprima ceva bn imo pectore, din toată inima, profund sincer. Sursa: DE.
AB INITIO (lat.) dintru început, de la capăt – A întreprinde sau a relata ceva ab initio. Sursa: DE.
AB IOVE PRINCIPIUM (lat.) să începem cu Iupiter – Vergiliu „Bucolica”, III, 60: Ab iove principium, Musae; Iovis omnia plena: /Ille colit terras; Illi mea carmina curae („Muze, să începem cu Iupiter; toate sunt pline de Iupiter: /El veghează câmpiile; în grija lui las cântecele mele”). Cu aceste cuvinte își începe păstorul Dameta întrecerea în versuri cu păstorul Menalca. A începe cu ce este mai important. Sursa: DE.
AB IRATO (lat.) la mânie – A acționa ab irato. Sursa: DE.
AB ORE AD AUREM (lat.) de la gură la ureche – A vorbi ab ore ad aurem, cu toată discreția. Sursa: DE.
AB ORIGINE (lat.) de la origine, de la obârșie – A istorisi evenimentele ab origine. Sursa: DE.
AB OVO (lat.) de la ou; de la începutul începuturilor – Horațiu, „Ars poetica”, 147: „Nec gemino bellum Troianum orditur ab ovo” („Și nu urzește războiul troian de la oul cel geamăn”). Poetul îl laudă pe Homer pentru că începe „Iliada” cu mânia lui Ahile, adică intrând direct în subiectul epopeii, iar nu cu pretextul îndepărtat al Războiului troian: nașterea Elenei și a lui Pollux, geamănul ei, din oul divin. Sursa: DE.
AB OVO USQUE AD MALA (lat.) de la ouă (până) la mere – De la început până la sfârșit. Romanii începeau prânzul cu ouă și îl terminau cu mere. Sursa: DE.
AB UNO DISCE OMNES (lat.) după unul cunoaște-i pe toți – Vergiliu, „Eneida”, II, 65-66. Enea descrie pe Sinon, care, viclean, ca toți aheii, încearcă prin cuvinte meșteșugite să-i convingă pe troieni să primească în cetate calul de lemn în care se ascundeau Odiseu și luptătorii săi. Sursa: DE.
AB URBE CONDITA (lat.) de la întemeierea orașului – Romanii începeau numărarea anilor de la întemeierea Romei (753 î. Hr.). Sursa: DE.
GRANÁT¹, granați, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze lobate și cu flori albe sau galbene (Chrysanthemum parthenium). – Et. nec. Sursa: DEX '98.
GRANÁT¹ (‹ germ.) s. n. Silicat natural de calciu, fier, magneziu, mangan, aluminiu sau crom, sticlos, frecvent roșu-brun, galben, verde sau negru. Cele mai importante varietăți de g. sunt: almandinul, piropul, spessartinul, grossularul, andraditul, hessonitul și uwarowitul. Se formează în cadrul metamorfismului de contact prin acțiunea magmelor acide asupra rocilor carbonate. Se găsește în șisturile cristaline, în skarne și în aluviuni, fiind utilizat uneori ca abraziv sau ca piatră semiprețioasă. Sursa: DE.
GRANAT DE BOÉMIA s. v. pirop. Sursa: Sinonime.
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati. Sursa: DEX '98.
BAX s. n. cutie (de diferite dimensiuni) pentru ambalaj. (<engl. box). Sursa: MDN.
ZÁMĂ, zămuri, s. f. V. zeamă. Sursa: DEX '98.
MÉDIC², -Ă, medici, -ce, adj. Care aparține mezilor (și perșilor), privitor la mezi (și la perși). – Din med. Sursa: DEX '98.
MEDICE, CURA TE IPSUM! (lat.) doctore, vindecă-te pe tine! – Dicton prin care se recomandă celor care dau sfaturi altora, să le urmeze ei înșiși, mai întâi. Sursa: DE.
RĂZBOAIELE MEDICE, denumire a conflictelor armate desfășurate între anii 500 și 449 î. Hr. pentru hegemonie în bazinul oriental al Mării Mediterane, între statele grecești pe de o parte și Imp. Persan pe de altă parte. Terminate cu victoria grecilor. V. Grecia antică. Sursa: DE.
PRUNĂRÍE¹ s. f. Ocupația prunarului². – Prunar² + suf. -ie. Sursa: DEX '98.
PRUNĂRÍE², prunării, s. f. Livadă sau grădină de pruni; prunet, pruniște, pruniș. – Prun + suf. -ărie. Sursa: DEX '98.
CÁNĂ¹, cane, s. f. (Bot.) Belșiță. – Din fr. canne; BELȘÍȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzui sau purpurii, și cu flori mari roșii, galbene sau pestrițe (Canna indica). -Et. nec. Sursa: DEX '98.
CẤNE s. m. v. câine. Sursa: DEX '98.
CATALÓG, cataloage, s. n. Listă, caiet, registru, sistem de fișe etc. care conține o înșirare metodică, după anumite criterii și cu anumite scopuri, de nume de ființe sau de obiecte, titluri de cărți etc. – Din fr. catalogue, lat. catalogus. Sursa: DEX '98.

EGO- Element prim de compunere savantă însemnând „eu”, „propria persoană”. [< lat. ego]. Sursa: DN.
ÁLTER ÉGO s. m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărțit. – Loc. lat. Sursa: DEX '98.
ET IN ARCADIA EGO (lat.) și eu am fost în Arcadia – Epigraful unui tablou celebru al pictorului Nicolas Poussin. Arcadia legendară fiind ținutul vieții idilice, patriarhale, expresia mărturisește nostalgia după o fericire pierdută. Sursa: DE.
CHIT³, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ. Sursa: DEX '98.
CHIT² s. n. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul și e folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. – Din germ. Kitt. Sursa: DEX '98.
chit², chíturi, s.n. (reg.) suman (negru sau alb), țundră. Sursa: DAR.
MERÉU², -ÉIE, merei, adj. (Reg.) Care se întinde până departe; întins, vast. – Comp. magh. merö „absolut”. Sursa: DLRM.
drit n. drept, privilegiu (vorbă ieșită din uz): dându-i drit ca hotărîrea să-i rămâie nestricată NEGR. [It. DRITTO (v. apalt)]. Sursa: Șăineanu.
ZANANÁ s. f. v. zenana; ZENANÁ, zenanale, s. f. Țesătură cu urzeală de mătase și băteală de bumbac sau de vigonie, pe o parte lucioasă și pe cealaltă scămoșată, utilizată la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte pentru femei. [Var.: zananá s. f.] – Din fr. zénana. Sursa: DEX '98.
SURF s. n. Placă plutitoare de lemn sau de material plastic care servește la alunecarea pe suprafața apei a celui care practică surfingul. [Pr.: sărf] – Cuv. engl. Sursa: DEX '98.
SURF [SĂRF] s. n. 1. sport nautic constând în plutirea în picioare pe o scândură remorcată (acvaplan), cu un catarg pe care e întinsă o velă; scândura însăși; surfing. 2. dans modern, de proveniență nord-americană. (< engl. surf). Sursa: MDN.
șurf s.n. (reg.) porțiune delimitată de teren aurifer, care se concesionează în vederea extragerii minereului. Sursa: DAR.
surf, zona litorală în care are loc spargerea valurilor, prin înălțare și colaps. suspensie, transport în ∼, (engl. = suspension ) mecanism de deplasare a granulelor clastice de către curenții de apă a căror componentă verticală a mișcării întrece cantitatea totală de sedimente purtate în s. de către un curent în unitatea de timp (kg/s). Debitul în s. este o parte componentă a debitului solid al unui curent de apă. swash (engl.), zonă în domeniul litoral cuprinsă între bermă și zona de spargere a valurilor. Sursa: Petro-Sedim.
VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) – Din magh. vég. Sursa: DEX '98.
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. 1. A chema, a da semnale prin strigăte, sunând din corn etc. ♦ A răsuna, a vui. 2. A urca (la deal). 3. A da năvală. – Comp. sb. bujati. Sursa: DLRM.
ERG¹, ergi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forță de o dină care își deplasează punctul de aplicație cu un centimetru. – Din fr. erg. Sursa: DEX '98.
erg, (engl.= erg) termen de origine arabă prin care este indicat sectorul dunelor și pânzelor de nisip din zonele deșertice. E. ocupă cca 20% din supr. deșerturilor, au supr. ondulată și/sau plană, dar în permanentă schimbare datorită mobilității dunelor aflate sub influența vânturilor. Sursa: Petro-Sedim.
JAC¹, jacuri, s. n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane. [Scris și: jack. – Pr. și: geac] – Din fr., engl. jack.
Sursa: DEX '98.
jac n., pl. urĭ (po. žak, jaf, d. mgerm. sack, sac [sackmann, servitor de armată, jăfuitor, de unde ung. zsákmány, jaf, it. saccomanno], d. lat. saccus, sac, de unde și it. sacco, sac, jaf, fr. sac. V. sac, jacă, jăcmănesc). Est. Rar azĭ. Jaf. Sursa: Scriban.
STOG, stoguri, s. n. Grămadă mare de fân, de snopi de grâu (sau de alte păioase), așezată în formă cilindrică și terminată printr-un vârf conic. – Din sl. stogŭ. Sursa: DEX '98.

VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu]. Sursa: DN.
déjà-vu (fr.) [pron. dejavǘ] s. n. Sursa: DOOM 2.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. Sursa: DTM.
HEIȚ s. m. (Reg.) Carne slabă (de miel). Sursa: DLRM.
RÁCLĂ, racle, s. f. (Pop.) 1. Sicriu, coșciug. 2. Ladă de lemn (de dimensiuni mari și ornamentată). 3. Cutie de lemn cu capac, în care se păstrează anumite alimente. 4. Despărțitură într-un hambar, unde se păstrează fânul, cerealele etc. 5. Pânză urzită cu două feluri de bumbac. [Var.: lácră s. f.] – Din bg. rakla. Sursa: DEX '98.
PLEDÁ, pledez, vb. I. Intranz. și tranz. A vorbi în fața unei instanțe judecătorești (ca avocat), apărând cauza uneia dintre părți. ♦ P. gener. A susține o cauză, a apăra o idee, un interes; a milita pentru ceva. – Din fr. plaider. Sursa: DEX '98.
CODÍ, codesc, vb. IV. Refl. A sta la îndoială, a șovăi, a ezita să facă ceva. ♦ A se da înapoi de la ceva, a se feri de ceva. – Din coadă. Sursa: DEX '98.
SCRIN, scrinuri, s. n. 1. Dulăpior cu mai multe sertare suprapuse, în care se ține mai ales lenjerie; comodă. 2. (Rar) Cutie, lădiță (căptușită cu mătase sau cu catifea) în care se păstrează bijuterii. – Din rus. skrin, lat. scrinium. Sursa: DEX '98.
MONT, monturi, s. n. Parte care rămâne după amputarea unei mâini sau a unui picior; ciot. ♦ Capăt proeminent al unui os sau al unei articulații; spec. proeminență patologică a unui os sau a unei articulații, îndeosebi la degetul gros de la picior. – Din bont. Sursa: DEX '98.
MAST, masturi, s. n. Construcție metalică mobilă, folosită ca turlă de sondă, când se sapă la adâncimi mici. – Din germ. Mast. Sursa: DEX '98.
MAST²(O)-, -MASTÍE elem. „mamelă”. (< fr. mast/o/-, -mastie, cf. gr. mastos). Sursa: MDN.
BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător de mine¹ (2); p. ext. proiectil de aruncător de mine. – Din n. pr. Brandt. Sursa: DEX '98.
MAS, masuri, s. n. (Reg.) Faptul de a mânca; popas (peste noapte); p. ext. loc de popas peste noapte. ♦ Găzduire peste noapte. – Lat. mansum. Sursa: DEX '98.
PLAIVÁZ, plaivaze (plaivazuri), s. n. (Pop. și fam.) Creion. – Din scr. plajvaz. Sursa: DEX '98.

CIR s.m. (Zool.) Fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. [< fr. cirre, cf. lat. cirrus]. Sursa: DN.
CIR s. n. (Reg.) Zeamă (îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată (și care se mănâncă separat); terci. – Din ucr. čyr. Sursa: DEX '98.
AIEPTÁ, aiépt, vb. I. Refl. (Reg.) A-și lua avânt. ♦ Tranz. A arunca, a repezi cu putere. [Pr.: a-iep-] – Lat. adjectare. Sursa: DEX '98.
RÁNDĂ, rande, s. f. Pânză trapezoidală aflată pe catargul de la pupă. – Din it. randa. Sursa: DEX '98.
cígă (-gi), s. f. – 1. Titirez, sfîrlează. – 2. Scripete. – 3. Melc. – 4. Buzdugan. Mag. csiga (Cihac, II, 490; DAR). Sursa: DER.
cega (cigă) f. 1. pește până la un metru de lung, trăiește în afluenții Mării Negre (Acipenser ruthenus); 2. fig. cegă și păstrugă, fleacuri (adici tot într’un fel, cei doi pești aparținând la acelaș gen). [Serb. ČIGA]. Sursa: Șăineanu.
cígă-mígă s.f. (reg.) bureți galbeni comestibili.
Sursa: DAR.
cígă mícă s. f. – Varietate de ciuperci. Mag. csigabiga „melc,” prin falsă asociere cu mic (Cihac, II, 490; DAR. Sursa: DER.
PONORÎ́, ponorăsc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre terenuri) A se prăbuși, a se surpa. – Din ponor. Sursa: DEX '98.
VACS, vacsuri, s. n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagră, folosit (in trecut) la unsul sau la lustruitul incălțămintei de piele și al hamurilor; p. ext. cremă de ghete. 2. Fig. (Pop. și fam.) Lucru fără nici o valoare, fără nici o însemnătate. – Din germ. Wachs. Sursa: DEX '98.
VACS interj. (reg.) târți!, (fam.) zexe! Sursa: Sinonime.
DÓXĂ s. f. sg. (Fam.) Minte, pricepere, deșteptăciune. – Din ngr. dóxa. Sursa: DEX '98.
CÉLA, CÉEA, ceia, celea. pron. dem., adj. dem. (postpus). 1. Pron. dem. (Pop.) (Indică o ființă sau un lucru mai depărtat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor) Acela. ◊ Expr. Toate cele(a) = totul, toate. Multe cele(a) = multe și diverse. Alte cele(a) = alteeva; alte lucruri. Ba ceea..., ba ceea... = ba una..., ba alta... ♦ (Intră în formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. dem. (postpus) (Pop.) Acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.-dat. sg. celuia, celeia, gen.-dat. pl. celora) Din acela, aceea (cu afereza lui a). Sursa: DEX '98.
DRIL, driluri, s. n. Țesătură deasă și groasă din fire de bumbac sau de cânepă bine răsucite, care se folosește la confecționarea îmbrăcămintei de vară, a pânzei de cort etc. – Din germ. Drill. Sursa: DEX '98.
DRIL² s. m. maimuță cinocefală africană cu botul încrețit și umflat. (< fr. drill). Sursa: MDN.

LUTIÉR, lutieri, s. m. Meșteșugar specializat în construirea și repararea instrumentelor muzicale cu coarde. [Pr.: -ti-er] – Din fr. luthier. Sursa: DEX '98.
PESCÁJ, pescaje, s. n. Adâncimea de cufundare în apă a unei nave, măsurată până la linia de plutire, care variază în raport cu încărcătura. Cf. it. pescagione. Sursa: DEX '98.
ZAPÁT s. n. (Reg.) Vânt care bate din nord-vest. Cf. rus. zapad. Sursa: DEX '98.
ZAPÁ, zapéz, vb. I. Tranz. A schimba frecvent canalele la televizor cu telecomanda. (din fr. zapper). Sursa: MDN.
FETÍD, -Ă, fetizi, -de, adj. Care exală un miros puternic și respingător. – Din fr. fétide, lat. foetidus. Sursa: DEX '98.
ASSA-FETÍDA s.f. (Chim., med., farm.) Gumă rășinoasă uscată obținută prin incizarea tulpinii și rădăcinii mai multor umbelifere asiatice (din familia Ferula), de culoare crem sau roșcată, cu gust acru și cu miros deosebit de respingător. Este întrebuințată drept condiment (în bucătăria indiană), antispastic (în medicina modernă), profilactic împotriva bolilor (în medicina tradițională), momeală, etc. [Pr.: a-sa-] (cf. fr. as(s)a(-)foetida sau as(s)a(-)fétida, engl. asaf(o)etida, din lat. asafoetida, din pers. azā = mastic și lat. foetida fem. de la foetidus = fetid) [Cuvinte străine (recent intrate în limbă), pp. 1046-1052; morf., def., et. TLF și MW]. Sursa: Ortografic.
VÁRVĂ s.f. (Geol.) Depozit stratificat de argile din lacurile glaciare din cuaternar, care se prezintă ca niște benzi albicioase sau cenușii-închise. [< fr. varve, cf. sued. varvig – vărgat]. Sursa: DN.
COTÓC, cotoci, s. m. (Pop.) Cotoi. – Cf. cotoi. Sursa: DEX '98.
NORMÁ, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau o cantitate de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din normă. Sursa: DEX '98.
GABRÓ s. n. Rocă eruptivă cu structură granuloasă folosită în construcții. [Scris și: gabbro] – Din germ. Gabbro, fr., it. gabbro. Sursa: DEX '98.
zúlu (limbă) s. f. Sursa: DOOM 2.
simít m. (turc. simit și simid, ar. semit, d. ngr. semidali, vgr. semidalis, nișaștea. D. turc. vine ngr. simiti, bg. sîrb. simit). Sud. Un fel de prăjitură populară făcută dintr’un aluat maĭ moale, cam ca cozonacu, dar nu așa de galben, și cu fața lustruită și presărată cu zahăr. Are forma lungăreață și se vindea (pînă la 1916) cu 5 bani bucata. V. covrig. Sursa: Scriban.
POPÍC, popice, s. n. 1. (La pl.) Joc distractiv la care se folosesc nouă bucăți de lemn cilindrice, fasonate la strung și așezate într-o anumită ordine, jucătorii urmărind să răstoarne cât mai multe dintre ele de la distanță, cu o bilă mare de lemn aruncată pe un jgheab; (și la sg.) fiecare dintre cele nouă piese ale jocului. ♦ (La pl.) Popicărie. 2. Piesă mică de lemn folosită ca proptea în construcția tunelurilor. [Var.: (reg.) popícă s. f.] – Pop¹ + suf. -ic. Sursa: DEX '98.
POPÍC s. v. mănușă, picior. Sursa: Sinonime.
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus. Sursa: DEX '98.
LÚREX s. n. Bandă fină de aur, argint sau cupru aurit, folosită în anumite țesături; țesătură sau tricot realizate cu această bandă. – Et. nec. Sursa: DEX '98.

13 iulie AMPRENTA, ZLAT, VATAS, CLIC, GUDROANE, TUT - Finella (robot); FEUDE, ABHORAI, JOITE, DECIME, IOV - Maestrul sportului Michi, in meciul Finella - Michi 518 - 541.

12 iulie GAS, LIP, DAN, RUPESTREI, DIS - Maestrul sportului Mihu; MARDESTI, ASTMATIC, DETE, SCOPT, COP, MAXI, EFOR, CAMPENI - Maestrul sportului Littlebig, in meciul Mihu - Littlebig 548 - 549.

ZOÁVĂ, zoave, s. f. (Reg.) Scurteică, cațaveică. – Fr. zouave. Sursa: DLRM.
șop², șopuri, s.n. (reg.) 1. șopron. 2. podul șurii unde se păstrează fânul. 3. umbrar. Sursa: DAR.
șop³ s.n. (reg.) numele unei boli a vitelor. Sursa: DAR.
șop m. (pol. szop, germ. schupp). Rar. Un fel de mamifer american care trăĭește pe malu apelor și are obiceĭ să moaĭe alimentele în apă în ainte [!] de a le mînca (prócyon lotor): pĭeĭ de șop. – Fr. raton. Sursa: Scriban.
BLAT, blaturi, s.n. (În gastronomie) Produs semipreparat de cofetărie-patiserie: un aluat gata copt, de formă rotundă (pentru torturi) sau dreptunghiulară (pentru prăjituri sau rulade). Sursa: DGE.
BLAT² s. n. (Arg.; în expr.) A călători (sau a merge) pe blat sau a face blatul, se spune despre cineva care călătorește fără bilet sau abonament într-un mijloc de transport. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
blat (-ți), s. m. – (Arg.) Tovarăș, amic. Rus. blat „mită” (Unbegaun, BL, IX, 103), cf. po blatu „în mod ilegal”, blatnoi „de jargon”. Iordan, BF, II, 208, îl relaționa direct cu germ. Blatt „foaie” cf. Graur, BL, VI, 141. – Der. blătui, vb. (Arg., a cădea la învoială). Sursa: DER.
JAIS JE/ s. n. varietate de antracit tare și sticlos, de culoare neagră mată, din care se fac mărgele; gagat. (< fr. jais; gagat). Sursa: MDN.
ACONTÁ, acontez, vb. I. Tranz. A plăti un acont; a arvuni. – Din acont. Sursa: DLRM.
INFATUÁ, infatuez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. infatuer. Sursa: DEX '98.
cotígă (sud) și cotĭúgă (nord) f., pl. ĭ (rut. kotĭúga, cîne [!], ca fr. chien, „cîne” și „roabă”). Căruță pe doŭă roate (de dus gunoĭ ș. a.). Partea din ainte [!] a pluguluĭ (în nord teleagă și teleguță), compusă din cele doŭă roate. Căruță de dus cîniĭ prinșĭ pe strade [!] (numită și ladă și droagă). Un fel de camion maĭ grosolan (caracterizat pin [!] doŭă grinzĭ lungĭ și groase), foarte obișnuit în Moldova, în al căreĭ nord se numește cotĭugar. Sursa: Scriban.
SCRI vb. IV v. scrie. Sursa: DEX '98.
PÂRȘCĂU s. n. (Reg.) Ninsoare rară cu fulgi mari, care se topește repede; fulguială. – Comp. sb. prsiti. Sursa: DLRM.
FÉDER, federe, s. n. Mică proeminență prevăzută în lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intră în nutul corespunzător al altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; lambă. – Din germ. Feder. Sursa: DEX '98.
fédăr, (feder, feidăr), s.n. – Arc din sârmă de oțel, folosit la scaune sau canapele (tapițate): „Scaun de acela, cu fedăr” (Bilțiu 1999: 374; Berbești). Termen atestat și în Maramureș din dreapta Tisei sub forma feidăr, cu același sens (DRT). – Din germ. Feder „amortizor, arc” (Țurcanu). Sursa: DRAM.
LINIȘÓR, -OÁRĂ, linișori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui lin³. – Lin³ + suf. -ișor. Sursa: DEX '98.

MIRT, mirți, s. m. Arbust ornamental cu frunze alungite și persistente, cu flori mici, albe și parfumate, cultivat mai ales ca plantă ornamentală (Myrtus communis). – Din lat. myrtus, fr. myrte, germ. Myrte. Sursa: DEX '98.
ÁFTĂ, afte, s. f. Bășicuță plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui și care, prin spargere, lasă în loc o mică ulcerație. – Din fr. aphte, lat. aphtae. Sursa: DEX '09.
ÓVĂ, ove, s. f. Ornament arhitectural de forma unui ou folosit la decorarea în relief a mulurilor, a cornișelor și a capitelurilor și în ornamentația mobilierului sculptat, în giuvaiergerie. – Din fr. ove. Sursa: DEX '98.
RACHÍE s. f. v. rachiu. Sursa: DLRM.
TĂÚNE s. m. v. tăun. Sursa: DEX '98.
AD LÍTTERAM adv. Literă cu literă, întocmai ca în textul original; textual. /Cuv. lat. <">Sursa: NODEX (2002).
AD- pref. „adaos”. (< fr. ad-, cf. lat. ad, lângă). <">Sursa: MDN.
ĭad și (vechĭ) ad n., pl. urĭ (vsl. ĭadŭ și adŭ, rus. ad, vgr. ῾ades, ĭad, d. ῾Ades, Hades, Plutone, zeu ĭaduluĭ). Infern, locu unde păcătoșiĭ sufere [!] chinurile eterne pe lumea cea-laltă, după credința ĭudaică și creștinească. Fig. Loc neplăcut, stare nesuferită. Peatra [!] ĭaduluĭ, V. peatră. Talpa ĭaduluĭ, babă răutăcĭoasă. <">Sursa: Scriban.
AD LÍBITUM loc. adj., loc. adv. După voie, după faptă, după plac; oricum. – Loc. lat. <">Sursa: DEX '09.
AD REM loc. adv. La obiect. – Loc. lat. <">Sursa: DEX '09.
AD REFERÉNDUM loc. adj. Termen folosit la semnarea unui tratat internațional de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze, dar nu să angajeze statul în privința semnării tratatului. [< lat. ad referendum – pentru a referi]. <">Sursa: DN.
AD VALÓREM loc. adv. (De obicei despre calcularea taxelor vamale) După valoare. [< lat. ad valorem]. <">Sursa: DN.
AD HÓMINEM loc. adj. argument ~ = argument îndreptat contra persoanei înseși de către adversarul său. (< lat. ad hominem, la om). <">Sursa: MDN.
AD PÁTRES loc. adv. (fam.) a se întoarce ~ = a muri; a trimite ~ = a ucide. (< lat. ad patres, la strămoși). <">Sursa: MDN.
AB ORE AD AUREM (lat.) de la gură la ureche – A vorbi ab ore ad aurem, cu toată discreția. .
AB OVO USQUE AD MALA (lat.) de la ouă (până) la mere – De la început până la sfârșit. Romanii începeau prânzul cu ouă și îl terminau cu mere. <"> Sursa: DE.
AD APERTURAM LIBRI (lat.) acolo unde se deschide cartea – A citi și a comenta un text ad aperturam libri, pe loc, fără o pregătire prealabilă. Variantă: Aperto libro. .
AD AUGUSTA PER ANGUSTA (lat.) pe poteci strâmte (și abrupte se ajunge) la fapte mari – Hugo, „Hernani”, act. IV. Parola juraților. V. și Per aspera ad astra. .
AD CALENDAS GRAECAS (SOLVERE) (lat.) (a plăti) la calendele grecești – Suetoniu „De vita XII Caesarum”, 87. Niciodată. Ironie la adresa rău-platnicilor, grecii neavând, ca romanii, calende (prima zi a lunii), când se achitau toate datoriile. .
AD GLORIAM (lat.) pentru glorie – A trudi ad gloriam, fără a urmări o recompensă materială. V. și Ad honores. .
AD HOMINEM (lat.) la om, la persoană – Argumentum ad hominem, mod de argumentare care vizează adversarul ca persoană, și nu fondul afirmațiilor sale. .
AD HONORES (lat.) pentru onoare – A deține o funcție, o demnitate ad honores (onorifică, neplătită). V. și Ad gloriam. .
AD IMPOSIBILIUM NULLA EST OBLIGATIO (lat.) pentru imposibil nu există nicio obligație – Adagiu exprimând ideea că debitorul este exonerat de o obligație în cazul în care aceasta nu poate fi executată din cauze neimputabile lui. .
AD LIBITUM (lat.) după voie; la alegere – A executa o bucată muzicală ad libitum, în conformitate cu dorința de interpretare a artistului. .
AD LIMINA APOSTOLORUM (lat.) în pragul (bazilicii) apostolilor – La Roma; la Sfântul Scaun. .
AD MAIOREM DEI GLORIAM (lat.) întru preamărirea Domnului – Deviza Ordinului iezuiților. În sens mai larg: a acționa dezinteresat în numele unei cauze nobile. .
AD OSTENTATIONEM (lat.) cu fală; cu mândrie; în mod ostentativ – A face un lucru ad ostentationem. .
AD PATRES (lat.) la strămoși – Locuțiune folosită în expresiile familiare: a se întoarce ad patres („a muri”), a trimite ad patres („a ucide, a trimite pe lumea cealaltă”). .
AD PERPETUAM REI MEMORIAM (lat.) spre veșnică aducere aminte a acestei fapte – Text utilizat pe inscripțiile comemorative. .
AD UNGUEM (lat.) la unghie – Horațiu, „Satirae”, I, 5, 32. La perfecție. În Antichitate, sculptorii își alegeau marmura verificându-i netezimea cu unghia. .
AD VITAM AETERNAM (lat.) pentru viața veșnică – Pentru totdeauna, pentru vecie.
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pielea tăbăcită (din care se fac curele de transmisie) unei operații de îmbibare cu seu topit la 80⁰. Sursa: DLRM.
vútcă (-ci), s. f. – Rachiu foarte tare. – Var. vodcă. Pol. wodka (Tiktin). – Der. vutcar, s. m. (fabricant de votcă), sec. XVIII. Sursa: DER.
DRENÁJ (‹ fr.) s. n. 1. Lucrare hidrotehnică constând dintr-o rețea de drenuri (1), destinată desecării și consolidării unui teren. ♦ Mașină de d. = mașină folosită pentru executarea canalelor deschise de drenare. Instalație de d. = instalație folosită de o navă pentru evacuarea apei de santină. 2. (GEOGR.) Proces de colectare, de către rețeaua hidrografică, a apelor provenite din precipitații. 3. Drenare (1, 4). Sursa: DE.
GROP s. n. colet (mic) conținând valută străină, cecuri în monedă străină, valori mobiliare, efecte publice etc. (< it. groppo). Sursa: MDN.
FABIÁN s.m. Membru al unei organizații reformiste și oportuniste din Anglia de la sfârșitul sec. XIX, care respingea lupta de clasă, propovăduind posibilitatea trecerii de la capitalism la socialism pe calea reformelor mărunte. [Pron. -bi-an, pl. -ieni. / < engl. Fabian Society, cf. Fabius Cunctator – general roman]. Sursa: DN.

6 iulie PUD, SVAB, UT, FRAPAND, EC - Maestrul sportului Mihu (galerie. interviu); UNDOIAT, SEFTEAUA, CHIOSC, ZOALEI, COMPUTA - Zurix (robot), in meciul Mihu - Zurix 709 - 613; partida a avut o durata de 55 de secunde.

BOLDÍ, boldesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îmboldi. 2. A căsca, a holba, a zgâi ochii. ♦ Refl. A privi cu încordare. – Din bold. Sursa: DEX '98.
VU s. m. unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin telecomunicații. (< fr. vu). Sursa: MDN.
déjà-vu (fr.) [pron. dejavǘ] s. n. Sursa: DOOM 2.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. Sursa: DTM.
REGÉNȚĂ, regențe, s. f. 1. Guvernare provizorie, exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minoratului, absenței sau bolii unui monarh; perioadă cât durează această guvernare: persoanele (sau persoana) care guvernează în această perioadă. 2. Stil în arhitectura și în artele decorative franceze la începutul sec. XVIII, caracterizat prin suplețea, grația și delicatețea elementelor decorative. – Din fr. régence. Sursa: DEX '98.
REGENTÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A conduce după bunul său plac, a dirija, a domina. [< fr. régenter]. Sursa: DN.
REGÉNTĂ, regente, adj. (Despre propoziții; adesea substantivat) Căreia îi este subordonată altă propoziție. – Din regent. Sursa: DEX '98.
FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv). Sursa: DEX '98.
CĂȘUNÁ, cășunez, vb. I. 1. Intranz. A-i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată. 2. Intranz. A prinde necaz pe cineva sau pe ceva; a manifesta (dintr-o dată) dragoste (exagerată) față de cineva. 3. Intranz. A se năpusti asupra cuiva. 4. Tranz. A cauza, a pricinui. A cășuna o supărare. – Lat. *occasionare. Sursa: DEX '98.
MUS s.m. Elev marinar, care învață marinăria pe o navă. [Pl. muși. / < engl. mus, cf. fr. mousse]. Sursa: DN.
PARTURIUNT MONTES, NASCENTUR RIDICULUS MUS (lat.) se vor căzni munții (în durerile facerii) și se va naște un biet șoarece – Horațiu, „Ars poetica”, 139. Versul caracterizează rezultatele disproporționat de mici în raport cu strădaniile despuse și indică totodată una din sursele generale ale comicului. Sursa: DE.
dobă (dubă), nume ce se dă instrumentelor populare românești cu două membrane întinse pe un cerc de lemn și al căror sunet se produce prin lovire cu bețe (tobe*). Confecționarea este diferită de la o regiune la alta. Pe lângă rolul de marcare a timpilor (2) în execuția muzicală d. se folosea și ca instr. de semnal. V. darabană. Sursa: DTM.
-ÁT² suf. „sare”, „ester”. (< fr. -ate). Sursa: MDN.
AT¹ s. m. monedă divizionară în Laos, valorând a suta parte dintr-un kip. (< fr. at). Sursa: MDN.
at, ați, s.m. (înv. și reg.) cal turcesc, cal bun de călărie; armăsar. Sursa: DAR.
OP, opuri, s. n. (Livr.) Operă (literară sau științifică); carte, lucrare, scriere. – Din lat. opus. Sursa: DEX '98.
–OP Element secund de compunere savantă cu semnificația „ochi”, „vedere”. [< fr. -ope, cf. gr. ops – ochi]. Sursa: DN.
OP-ART (loc. engl. „artă optică”) subst. Curent în arta europeană și americană din anii '50-'60 ai sec. 20, inspirat din constructivismul și abstracționismul de la începutul secolului, ce își propunea dinamizarea privirii prin geometrizarea modularea imaginii, procedeu care dă iluzia unei mișcări a formelor. În pictură, procedeul a recurs la aplicarea unor reguli ale fizicii culorilor și la acțiunea lor reciprocă în câmpul cromatic. Caracterul decorativ al o-a. a influențat design-ul arhitecturii de interior și pe cel industrial. Reprezentanți: V. Vasarély, F. Moreblat, J.R. Soto ș.a. V. și artă cinetică. Sursa: DE.
IȚ, iți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat. Sursa: DAR.
-su v. său Sursa: DOOM 2.
ȘU interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită murmurul vorbelor șoptite sau foșnetul frunzelor. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
ȘU s. n. pictură chinezească verticală pe sul, corespunzând picturii de șevalet din Europa. (< chin. șu). Sursa: MDN.
EN-/EM- pref. „în, înăuntru”. (< fr. en-, em-, cf. gr. en). Sursa: MDN.
en détáil (fr.) [pron. ãdetáǐ] (-tail) loc. adj., loc. adv. Sursa: DOOM 2.
en títre (fr.) [pron. ătítr] (ti-tre) loc. adj. Sursa: DOOM 2.
SI J’ECRIS QUATRE MOTS, J’EN EFFECERAI TROIS (fr.) dacă scriu patru cuvinte, voi șterge trei dintre ele – Boileau, „Satires”, III, 52. Vers celebru prin care se recomandă scriitorilor o mare exigență față de propria creație. Sursa: DE.
ÁGĂ, agi s. m. (Înv.) 1. Ofițer (comandant) din armata otomană. 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de agă (1, 2). [Var.: agá, agale s. f.] – Din tc. ağa. Sursa: DEX '98.
COL, coluri, s. n. (Anat.) Parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os. – Din fr. col. Sursa: DEX '98.
-CÓL² elem. „care cultivă, care locuiește, trăiește”. (< fr. -cole, cf. lat. colere, a cultiva)
Sursa: MDN.
COL³(E)-, -COLÍE elem. „fiere, bilă”. (< fr. chol/é/-, -cholie, cf. gr. khole)
Sursa: MDN.
COL⁴(O)-/COLI-, -COLÍE, -COLÍTĂ elem. „colon, intestin”. (< fr. col/o/-, coli-, -colie, -colite, cf. gr. kolon. Sursa: MDN.
col (cóluri), s. n. – 1. Aripă de moară de vînt. – 2. Rond, gardă. Tc. kol „aripă.” – Der. colgiu, s. m. (gardian; perceptor), din tc. kolcu (Șeineanu, III, 42; Ronzevalle, 141). Sursa: DER.
COL secțiunea cea mai strâmtă a ajutajului reactiv. Sursa: GTA.
col, colla (cuv. it. con + art. hot. „cu”), prepoziție cu ajutorul căreia se formează numeroase indicații: col legno*, colla voce*, colla destra („cu dreapta”) etc. Sursa: DTM.
col roulé sint.s. (vest.) Pulover cu un guler înalt care se rulează ◊ „...un pulovăraș de lână subțire cu col-roullé (sic!).” Săpt. 12 II 85 p. 8 [pron. col rulé] (din fr. col-roulé). Sursa: DCR2.
col legno (loc it. [col leño], „cu lemnul”), indicație tehnică, de atac* pentru instrumentele de coarde și arcuș, prin care se cere lovirea coardelor cu bagheta (1) arcușului, în scopul obținerii unor efecte speciale. Revenirea la cântatul obișnuit se face prin indicația al ordinario*. Sursa: DTM.
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja. Sursa: DEX '98.

PURJÁ, purjez, vb. I. Tranz. A curăța o instalație de impurități sau de reziduuri cu ajutorul unui curent de apă sub presiune. – Din fr. purger. Sursa: DEX '98.
FÁSUNG ~uri n. tehn. Piesă de formă cilindrică în care se înșurubează un bec, pentru a-l conecta la circuitul electric; dulie. /<germ. Fassung. Sursa: NODEX.
DÓGE, dogi, s. m. Titlu purtat de conducătorii politici ai unora dintre vechile republici aristocratice italiene; persoană care avea acest titlu. – Din it. doge. Sursa: DEX '98.
TEÁRFĂ, terfe, s. f. (Reg.) 1. Zdreanță, otreapă. 2. Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice și de îmbrăcăminte. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
VRẤSNIC, -Ă adj. v. vârstnic. Sursa: DLRM.
BINÁ, binale, s. f. Clădire în construcție sau în reparație. ♦ (Înv.) Clădire, construcție (de dimensiuni mari). – Din tc. bina. Sursa: DEX '98.
bínă s.f. (reg.) estradă, scenă. Sursa: DAR.
dopánt adj. 1975 (chim.) Substanță stimulatoare, care sporește calitățile motrice v. toxicomanie (din fr. dopant; DMN 1955). Sursa: DCR2.
CETLUÍ, cetluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A lega strâns, a lega fedeleș. 2. A bate. – Din magh. csatolni. Sursa: DEX '98.
ACADEMÍE, academii, s. f. 1. Societate de învățați, de literați, de artiști etc. creată pentru dezvoltarea științelor și a artelor; înaltă instituție culturală care reunește pe cei mai de seamă savanți și artiști. 2. Școală de învățământ superior. [Acc. și: (după lat.) académie] – Din fr. académie, lat. academia. Sursa: DEX '98.
LED (Light Emitting Diode) subst. (în electronică) Diodă emițătoare de lumină. Sursa: DE.

OFT, ofturi, s. n. (Înv. și reg.) Oftat, suspin; p. ext. amărăciune, regret, durere, suferință, deznădejde. – Din aht. Sursa: DEX '98.
JESTERS DO OFT PROVE PROPHETS (engl.) măscăricii se dovedesc adeseori profeți – Shakespeare, „Regele Lear”, act V, scena 3. Sursa: DE.
VU s. m. unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin telecomunicații. (< fr. vu). Sursa: MDN.
déjà-vu (fr.) [pron. dejavǘ] s. n. Sursa: DOOM 2.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. Sursa: DTM.
-ON suf. 1. (fiz.) „corpuscul nucleonic”. 2. (biol.) „unitate funcțională”. (< fr. -on). Sursa: MDN.
on, ónuri s. n. A șaisprezecea literă a alfabetului chirilic. (din sl. on). Sursa: DMLR.
on, V. un. Sursa: Scriban.
ANTHROPOS ON TUT ISTHI KAI MEMNES AEI (Aυθρωποζ ων τοντ ϰχι μέμνηζ ἀει) (gr.) nu uita niciodată că ești om! – Maximă aparținând poetului grec Philemon. Constituie un apel pentru păstrarea unei condiții umane superioare în orice împrejurare. Sursa: DE.
IL FAUT BONNE MÉMOIRE APRÈS QU’ON A MENTI (fr.) trebuie o memorie bună după ce ai mințit – Corneille, „Le menteur”, act IV, scena 5. Sursa: DE.
LA FAÇON DE DONNER VAUT MIEUX QUE CE QU’ON DONNE (fr.) felul în care dai prețuiește mai mult decât ceea ce dai – Corneille, „Le menteur”, act I, scena 1. V. și Bis dat qui cito dat. Sursa: DE.
LA PLUS PERDUE DE TOUTES LES JOURNÉES EST CELLE OU L’ON N’A PAS RI (fr.) ziua cea mai (deplin) pierdută din toate este cea în care n-ai râs – Chamfort, „Maximes, caractères et anecdotes”, II. Sursa: DE.
GARF, garfuri, s. n. Bucată de carne de porc din porțiunea primelor vertebre. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
EMÁIL, emailuri, s. n. 1. Masă sticloasă obținută prin topire sau prin sinterizare, constituită în special din siliciu și din bariu, care se aplică pe suprafața unor obiecte metalice sau ceramice, pentru a le proteja împotriva coroziunii, a le îmbunătăți rezistența mecanică, a realiza izolarea lor electrică, în scop decorativ etc.; smalț, glazură. 2. Obiect emailat. 3. Peliculă obținută pe bază de rășini, care au în conținutul lor pigmenți. – Din fr. émail. Sursa: DEX '98.
BIO- Element de compunere care exprimă ideea de „viață” și servește la formarea unor substantive ca biofizică și a unor adjective ca biobibliografic etc. [Pr.: bi-o] – Fr. bio- (<gr.). Sursa: DLRM.
RIF, rifi, s. m. (Înv.) Unitate de măsură pentru lungime, egală cu aproximativ 77 cm. – Tc. rif. Sursa: DLRM.
RIF (RIFANI sau RIFEI), popor berber musulman din reg. m-ților Rif din N Marocului. Sub conducerea lui Abd el-Krim, ei au condus un război de eliberare națională (declanșat în 1920) împotriva colonialiștilor spanioli și francezi, proclamând (19 sept. 1921) Republica Rif (1921-1926), al cărei conducător independent a fost Abd el-Krim; forțele coloniale franco-spaniole coalizate (iul. 1925) au reluat ofensiva (sept. 1925) împotriva Republicii Rif, Abd EL-Krim fiind obligat să capituleze (27 mai 1926). Sursa: DE.
țug, țúguri, s.n. (reg.) 1. tren. 2. curent de aer. 3. pluton. 4. trecere, căutare. 5. elastic la ghete. Sursa: DAR.
clonáj s.n. (biol.) Clonare ◊ „De multă vreme, biologii se preocupă de clonaj – obținerea de organisme identice din punct de vedere genetic pe cale asexuată.” Sc. 8 II 81 p. 5 (din fr., engl. clonage; DEX-S). Sursa: DCR2.
DÓBĂ s. v. abdomen, burtă, pântece. Sursa: Sinonime.
dobă, dóbe, s.f. (reg.) 1. tobă. 2. (fig.) îndopat. 3. caltaboș. Sursa: DAR.
dobă (dubă), nume ce se dă instrumentelor populare românești cu două membrane întinse pe un cerc de lemn și al căror sunet se produce prin lovire cu bețe (tobe*). Confecționarea este diferită de la o regiune la alta. Pe lângă rolul de marcare a timpilor (2) în execuția muzicală d. se folosea și ca instr. de semnal. V. darabană. Sursa: DTM.
TĂLPUÍ, tălpuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune talpă la încălțăminte; a pingeli. ♦ A înlocui tălpile rupte de la ciorapi. 2. A pune o șină de fier la talpa plugului, la tălpile unei sănii etc. – Talpă + suf. -ui. Sursa: DEX '98.
ȘUCHEÁT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, descreierat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nebun, nerușinat, pervertit, smintit, stricat, țicnit, vicios, zănatic, zăpăcit, zurliu. Sursa: Sinonime.
GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper. Sursa: DEX '98.
PICADÓR, picadori, s. m. Persoană care participă la luptele cu tauri, stând călare în arenă, înarmat cu o lance, și împingând taurul spre toreador sau matador ori intervenind când viața acestora este în primejdie. – Din fr. picador. Sursa: DEX '98.