Home
 

Azi pe ISC Mai 2013 Arhiva

Galeria jucatorilor de Scrabble - Albume individuale Fotogalerii cu cei mai buni 1100 de scrabbleri romani (care au avut bunatatea sa-i trimita fotografii lui Mosgerila sau sa se lase pozati la diverse competitii sportive incepand cu anul 1982). Pictoriale noi: Iulia Culina, Screblista Catalin Mirzan, Monte Cei mai buni scrabbleuri romani din toate timpurile, clasament pe medalii si dupa alte criterii de sportivitate     Scrabbleuri lipsiti de sportivitate Atentie, limbaj porcos extrem!

ACOSTÁ, acostez, vb. I. 1. Intranz. A apropia o navă de o altă navă, de țărm, de chei etc. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa (în mod supărător); a agăța. – Din fr. accoster. Sursa: DEX '98.
JÚXTĂ, juxte, s. f. Traducere juxtalineară a textelor grecești și latinești. [Var.: iuxtă s. f.] – Din lat. juxta „aproape, lângă”. Cf. juxta[lineară]. Sursa: DEX '98.
recif, (engl.= reef) corp litologic de natură calcaroasă, masiv sau stratificat, generat de org. bentonice fixate (corali, stromatoporide, alge calcaroase, lamelibranchiate, pachiodonte, briozoare) în ape calde, limpezi, puțin adânci (în general până la 60 m), oxigenate. V. și atol, barieră recifală, bioherm, biostrom, toltrii. (D.G.)  Sursa: Petro-Sedim.
GUBÉRNIE (GUBERNÍE), gubernii, s. f. Unitate teritorial-administrativă în vechea Rusie. – Din rus. guberniia. Sursa: DEX '98.
TEX¹ ~uri n. Cui mic folosit la confecționarea și repararea încălțămintei. /<fr. tex. Sursa: NODEX.
TEX² ~uri n. Unitate de măsură a gradului de finețe a firelor textile, egală cu greutatea în grame a o mie de metri de fir. /<fr. tex. Sursa: NODEX.
PANSÍV, -Ă, pansivi, -e, adj. (Ir. sau glumeț) Medidativ, gânditor. – Din fr. pensif. Sursa: DEX '98.
DREPTÁCI, -CE, dreptaci, -ce, s. m. și f. Persoană predispusă din naștere să scrie, să lucreze etc. numai cu dreapta. – Drept + suf. -aci. Sursa: DEX '98.
GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller. Sursa: DEX '98.
GODÍE, godii, s. f. (Mar.) Ramă² lungă care servește la godiere. – Din fr. godille. Sursa: DEX '98.
gódie f. (poate din răd. god- ca în logodesc). Trans. Mireasă în ziŭa întîĭa. Sînge de godie. V. sînge. Sursa: Scriban.
BIHÚNCĂ, bihunci, s. f. Trăsurică ușoară cu un singur cal, cu patru roți, având așezată de-a lungul o banchetă pe care conducătorul stă călare. – Ucr. bihunki. Sursa: DLRM.
LIPURILE - Cuvant inexistent.
CONDURÁȘ, condurași, s. m. 1. Diminutiv al lui condur(1). 2. (Bot.) Condurul-doamnei. – Condur + suf. -aș. Sursa: DEX '98.

PAG¹ s. m. v. paj. Sursa: DEX '98.
PAG², -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. Sursa: DEX '98.
-PÁG elem. „unit, legat”. (< fr. -page, cf. gr. pagos). Sursa: MDN.
GEPÍZI (‹ fr., lat.) s. m. pl. Populație de neam germanic, care, migrând dinspre NE Europei, s-a așezat în sec. 3 în N și V Daciei, precum și în Panonia; după înfrângerea lor de către longobarzi și avari (567), nu mai sunt menționați în istorie. Sursa: DE.
DEZMINȚÍ, dezmínt, vb. IV. 1. Tranz. A declara că un fapt, o afirmație etc. nu corespunde adevărului; a nega, a contesta. ♦ A arăta că ceva este altfel decât pare; a fi în dezacord cu... ♦ A contrazice pe cineva. 2. Refl. A se arăta altfel decât se credea că este, a dovedi nestatornicie în fapte sau în idei; a înșela așteptările. ♦ A reveni asupra celor spuse înainte; a retracta. – Dez- + minți (după fr. démentir).
Sursa: DEX '98.
PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe. Sursa: DEX '98.
butíc s.n. (com.; franțuzism) **1. Magazin mic în care se desfac confecții, de obicei de serie mică ◊ „Suflarea feminină a căutat, a sondat, a defrișat magazine și boutique-uri întru aflarea lenjeriei adecvate.” Săpt. 31 X 75 p. 8. ◊ „O parte din modelele prezentate vor fi puse în vânzare la «boutique»-ul «Moda», al Centrului de îndrumare a producției și creației meșteșugărești, un mic magazin de prezentare a creației de gen a meșteșugarilor.” R.l. 15 III 76 p. 3; v. și Cont. 14 V 71 p. 6, I.B. 19 VII 79 p. 2, R.l. 12 VIII 80 p. 3. **2. (Sens dezvoltat după 1989, de multe ori peiorativ) Magazin de dimensiuni reduse, amenajat fără pretenții și care vinde mărunțișuri ◊ „Cred că peste 90% din buticuri sunt de tipul consignației cu marfă străină.” R.lit. 18 VII 91 p. 2. ◊ „Închiriez apartament două camere [...] posibilități firmă străină, cabinet medical, butic [...]” R.l. 20 XI 91 p. 7 [pron. butíc; var. butică; boutique) (din fr. boutique; R. Zafiu în Luc. 13/92 p. 5; DN3, DEX-S – sensul 1.). Sursa: DCR2.
STEN, steni, s. m. Unitate de măsură a forței egală cu forța care imprimă o accelerație de un metru pătrat pe secundă unei mase de o tonă. – Din fr. sthène. Sursa: DEX '98.
AVÓRT, avorturi, s. n. Întrerupere accidentală sau provocată a gravidității înainte ca fătul să poată trăi în afara organismului matern. – Din avorta (derivat regresiv). Sursa: DEX '98.
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare. Sursa: DEX '98.
FLEC, flecuri, s. n. Petic aplicat pe tocul încălțămintei. [Var.: fleac s. n.] – Din germ. Fleck. Sursa: DEX '98.
VÁSCĂ s.f. Recipient în formă de cupă, folosit ca element decorativ în special în parcuri. [< it. vasca, cf. fr. vasque]. Sursa: DN.
COP, copuri, s. n. (Reg.) Măsură de capacitate de aproape un litru. ♦ Cană, vas având această capacitate. ♦ Conținutul unei astfel de căni. – Din rus. kop. Sursa: DEX '98.
TIJ adv. (Înv.) De asemenea. – Cf. ucr. tež, pol. tež. Sursa: DEX '98.
FOEN s.n. 1. Vânt cald și puternic care bate în munții Alpi. 2. Aparat electric pentru uscarea părului cu ajutorul unor curenți de aer cald. [Pron. fön, scris și foehn. / < fr. foehn, germ. Föhn]. Sursa: DN.

MUTÓN, mutoane, s. n. Blană de oaie vopsită și prelucrată. ♦ Haină confecționată din această blană. – Din fr. mouton. Sursa: DEX '98.
MUTÓN² s. m. cel mai mic segment de material generic care poate suferi o mutație (3). (< mut/ație/ + -on). Sursa: MDN.
OSEBÍ, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti. Sursa: DEX '98.
CĂSULÍE, căsulii, s. f. Căsuță. – Din casă + suf. -ul-ie. Sursa: DLRM.
ev (-vi), s. m. – Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. Lat. aevum. Este împrumut neol., este atestat din sec. XVII (Dosoftei); cf. L. Tamás, Magyar Nyelvőr, XXX, 243. – [art. 3215]. Sursa: DER.
SACÁ, sacale, s. f. Butoi așezat pe un cadru cu două sau cu patru roți, cu care în trecut se transporta apa de la fântână sau de la râu. – Din tc. saka „sacagiu”. Sursa: DEX '98.
TOROPÍ, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeală (1); a ameți, a buimăci, a moleși. ♦ A cuprinde, a copleși; a năpădi. ♦ A bate zdravăn; a ucide în bătăi. – Din ucr. toropyty. Sursa: DEX '98.
SAMÁRIU (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Samarski) s. n. Element chimic (Sm; nr. at. 62, m. at. 150,4) din grupa lantanidelor. Component al unor aliaje magnetice cu cobalt. Din s. se execută electrozi pentru startere. A fost descoperit (1879) de Lecoq de Boisbaudran. Sursa: DE.
ENANTÉM, enanteme, s. n. Erupție care apare pe mucoase în unele boli contagioase. – Din fr. énanthème. Sursa: DEX '98.
OPRITÚRĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură. Sursa: DEX '98.
CIR s. n. (Reg.) Zeamă (îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată (și care se mănâncă separat); terci. – Din ucr. čyr. Sursa: DEX '98.
CIR s. m. fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. (< fr. cirre, lat. cirrus). Sursa: MDN.
DEGETÚȚ, degetuțe, s. n. (Rar) Degețel (I). – Deget + suf. -uț. Sursa: DEX '98.
BIÉ s. n. Linie, direcție oblică. ◊ Loc. adj. și adv. În bie = oblic. ♦ (Concr.) Fâșie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie. – Din fr. biais. Sursa: DEX '98.
VÍPIE ~i f. pop. 1) Căldură foarte mare; arșiță; zăpușeală. 2) Boală caracterizată prin temperatură ridicată; febră. 3) Moment când o acțiune sau un fenomen în desfășurare atinge cea mai mare intensitate; toi. /Orig. nec. Sursa: NODEX.
dinár m. (mgr. dinárion, vsl. dinarĭ, d. lat. denarius, de zece [adică nummus, monetă]). O veche monetă romană de argint în valoare de 10 așĭ, apoĭ 16 așĭ saŭ 4 sesterțiĭ (1 fr. și 7 banĭ). O veche monetă franceză care valora a doŭa-spre-zecea parte dintr’un sou tournois. O veche monetă românească de origine ardelenească, introdusă apoĭ și în cele doŭă principate româneștĭ (Era la început cea maĭ mică monetă românească de argint, apoĭ de aramă și se numea și ban. A fost părăsită pe la 1431). Numele franculuĭ sîrbesc. Dinaru văduveĭ, pomană făcută de un sărac, ca cea făcută de văduva din evanghelie. Dinaru sfîntuluĭ Petru, dar voluntar făcut papeĭ de către credincĭoșĭ. Sursa: Scriban.

REF, refuri, s. n. Sculă folosită în turnătoriile de litere. Sursa: DLRM.
ice tea (angl.) [pron. aĭstí] s. n., art. ice-tea-ul. Sursa: DOOM 2.
ponív, ponívă, adj. 1. (înv. și reg.) chior; miop. 2. (înv.; despre minte, inteligență) cu posibilități limitate, lipsit de agerime, de perspicacitate; redus. Sursa: DAR.
IMPÚBER, -Ă, impuberi, -e, adj. (Livr.) Care nu a atins vârsta pubertății. – Din fr. impubère, lat. impubes, -eris. Sursa: DEX '98.
TEX¹ ~uri n. Cui mic folosit la confecționarea și repararea încălțămintei. /<fr. tex. Sursa: NODEX.
TEX² ~uri n. Unitate de măsură a gradului de finețe a firelor textile, egală cu greutatea în grame a o mie de metri de fir. /<fr. tex. Sursa: NODEX.
VAPÉL, vapeluri, s. n. (Înv.) Găteală, podoabă a unei rochii. Sursa: DLRM.
DOSĂDÍ, dosădesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) A mâhni, a întrista pe cineva. – Slav (v. sl. dosaditi). Sursa: DLRM.
clăcuí, clăcuiesc, vb. tranz. – A munci în clacă, fără plată (Memoria 2004). – Din clacă + -ui. Sursa: DRAM.
REGN (‹ lar., fr., it.) s. n. (BIOL.) Cea mai mare categorie sistematică. Organismele au fost au fost împărțite în două r.: animal și vegetal. În unele clasificări moderne de individualizează cinci regnuri: procariote (bacterii), protoctiste (protozoare, alge), fungi, plante și animale. Ca urmare a gradului diferit de evoluție la care au ajuns și a descendenței unora din altele, organismele sunt diferențiate în grupuri naturale mai mari sai mai mici, mai vechi sau mai evoluate între care există legături de înrudire mai apropiată sau mai depărtată. Aceste grupuri naturale (categorii sistematice) au primit rang de încrengătură, clasă, ordin, familie, gen, specie etc., putând fi orânduite într-un sistem de clasificare ce oglindește evoluția și gradul lor de înrudire. Sursa: DE.

ÁFTĂ, afte, s. f. Bășicuță plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui și care, prin spargere, lasă în loc o mică ulcerație. – Din fr. aphte, lat. aphtae. Sursa: DEX '09.
BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie, butii, s. f.] – Lat. buttis. Sursa: DEX '98.
DÁFIN, dafini, s. m. Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase și aromatice și cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). ◊ Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, folosite drept condiment. ♦ (La pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) Frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; fig. glorie, succes. – Din scr. dafina. Sursa: DEX '98.
PER prep. (Termen comercial folosit în legătură cu prețul unei mărfi raportat la o unitate de măsură) Pentru, de fiecare. – Din it., germ. per. Sursa: DEX '98.
PER¹- pref. „prin”, „foarte”. 2. (chim.) „exces peste cantitatea normală a unui element”. (< fr. per-, cf. lat. per, peste). Sursa: MDN.
PER² prep. pentru; de fiecare. (< it., germ. per). Sursa: MDN.
PER ORÁL adv. Administrat pe cale bucală; (med.) per os. – Per + oral. Sursa: DEX '98.
PER OS adv. (Med.) Per oral. – Expr. lat. Sursa: DEX '98.
PER TÚ adv. (În expr.) A fi per tu cu cineva = a spune cuiva „tu” când i te adresezi, a tutui; a fi prieten apropiat al cuiva. După germ. per du. Sursa: DEX '98.
legni per rumba (cuv. it.) v. claves. Sursa: DTM.
per montum rectum (retrogradum) v. recurență. Sursa: DTM.
AD AUGUSTA PER ANGUSTA (lat.) pe poteci strâmte (și abrupte se ajunge) la fapte mari – Hugo, „Hernani”, act. IV. Parola juraților. V. și Per aspera ad astra. Sursa: DE.
PER ASPERA AD ASTRA (lat.) pe căi anevoioase (se ajunge) la stele – Seneca, „Hercule furens”, 437. V. și Ad augusta per angusta. Sursa: DE.
PER FAS ET NEFAS (lat.) prin ceea ce este și prin ceea ce nu este îngăduit (de zei) – Pe orice cale, fără a alege mijloacele. Sursa: DE.
PER PEDES APOSTOLORUM (lat.) cu picioarele apostolilor – Pe jos. În grecește, „apostolos”, trimis departe, care străbate drumurile pe jos și desculț. Sursa: DE.
ADA - Forma flexionara de la ADÚCE, adúc, vb. III.
SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În evul mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus. Sursa: DEX '98.
SERV- v. servo-. Sursa: DN.
DIS¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „separat”, „contrar”. [Var. di-, diz-. / < lat. dis]. Sursa: DN.
DIS²- Element prim de compunere savantă cu sensul de „dificil”, „greu”, „anormal”. [Var. diz-. / < fr. dys-, gr. dys]. Sursa: DN.
1) dis (d. dins), în locuțiunea dis-, de-dimineață. V. dins. Sursa: Scriban.
dis, re diez*, în terminologia muzicală germană. Sursa: DTM.
luzí, luzésc, vb. IV (reg.) a năuci; a se sminti, a se buimăci. Sursa: DAR.
LUD, -Ă, luzi, -de, adj. (Înv. și reg.) Simplu, naiv, fără experiență; p. ext. prost, nătâng, nătărău. – Din sl. ludŭ. Sursa: DEX '98.
CLÓȚĂ, cloțe, s. f. (Reg.) Cloșcă.- Comp. sb. klocati. Sursa: DLRM.
ÓLE s.n. Dans spaniol andaluz cu mișcare moderată, executat de o singură persoană; melodia acestui dans. [< fr. olé, sp. ole]. Sursa: DN.
ÓLE¹ I. interj. expresie spaniolă care servește pentru a încuraja. II. s. n. dans spaniol andaluz cu mișcare moderată, executat de o singură persoană; melodia corespunzătoare. (< fr. olé, /II/ sp. ole). Sursa: MDN.

GLODÓS adj. v. mâlos, mlăștinos, mocirlos, nămolos, noroios. Sursa: Sinonime.
FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt să se reproducă; (sens curent) care se înmulțește ușor și repede; prolific. ♦ (Despre pământ, terenuri) Care dă multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos. 2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, ușor și repede, opere de creație, producții artistice sau științifice. – Din fr. fécond, lat. fecundus. Sursa: DEX '98.
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. Sursa: DEX '98.
POTÍR, potire, s. n. 1. Cupă de metal (prețios) cu gura largă (și cu marginile răsfrânte); p. ext. conținutul acestei cupe. ♦ Spec. Pahar de aur sau de argint, cu picior, în care se păstrează cuminecătura la biserică. 2. P. anal. Parte a unei flori alcătuită din corolă și caliciu. – Din sl. potirĩ. Sursa: DEX '98.
ERÚPE, pers. 3 erúpe, vb. III. Intranz. (Despe lavă, magmă, petrol) A face erupție, a ieși afară, a se revărsa cu putere; a țâșni; a izbucni. ♦ (Despre vulcani) A azvârli cu putere afară lava; (despre sonde) a azvârli cu putere afară țițeiul. 2. (Despre pete, bășicuțe, etc. caracteristice unor boli) A apărea, a se forma. – Din lat. erumpere (după rupe). Sursa: DEX '98.
ZECÉR, zeceri, s. m. (Reg.) Zece; cifră, carte de joc, ban etc. având această valoare. – Zece + suf. -ar. Sursa: DEX '98.
JEANS s. m. 1. pânză groasă, de cânepă, de obicei albastră. 2. (pl.) blue-jeans (< amer. blue-jeans). Sursa: MDN.
alla breve, termen apărut în muzica italiană a Renașterii*, îndicând tempo-ul (2) în care unitatea timpului era nota brevis [v. breve (2)] pentru majoritatea compozițiilor a cappella (2) (de unde și corespondența termenilor). În epoca barocă*, apare ca titlu al unor compoziții, indicând executantului o mișcare rapidă în stilul sonatelor* „da chiesa”. În aceeași epocă noțiunea de timp, conținută nu numai în valoarea* de doime și exprimată deja prin semnul măsurii*, ¢ se asociază și indicației de tempo a. (ex. corul nr. 23 din Messias de Haendel). În practica muzicală de astăzi, a. indică numai interpretarea în măsura 2/2 în loc de 4/4, măsură ce se notează prin litera C tăiată de o bară verticală: ¢. Sursa: DTM.
alla riversa (loc. it. in inversare) v. recurență. Sursa: DTM.
IL VIVERE È UN CORRERE ALLA MORTE (it.) viața este o cursă spre moarte – Dante, „Purgatoriul”, XXXIII,54. V. și Atra cura. Sursa: DE.
ȚINC¹, țincuri, s. n. Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scânduri (alternând cu câte o scobitură) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scânduri. – Din germ. Zinke. Sursa: DEX '98.
ȚINC² s. m. v. țânc. Sursa: DEX '98.
ȚINC s. v. prășilă, progenitură, pui, șliț. Sursa: Sinonime.
RUGÓS, -OÁSĂ, rugoși, -oase, adj. Care prezintă rugozitate; aspru. – Din fr. rugueux. Cf. lat. rugosus. Sursa: DEX '98.
OVRÉI, ovrei, s. m. (Înv. și reg.) Evreu. [Var.: ovréu s. m.] – Din ngr. ovriós. Sursa: DEX '98.
huc, hucuri, s.n. (reg.) Rămășiță, brac, gunoi, bucluc, gogleze, goz, huimată. Sursa: DAR.
GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic. Sursa: DEX '98.
MUS s. m. 1. elev marinar. 2. ajutor al timonierului (schipărului) la bordul unei ambarcații cu vele. (< engl. mus, fr. mousse). Sursa: MDN.
PARTURIUNT MONTES, NASCENTUR RIDICULUS MUS (lat.) se vor căzni munții (în durerile facerii) și se va naște un biet șoarece – Horațiu, „Ars poetica”, 139. Versul caracterizează rezultatele disproporționat de mici în raport cu strădaniile despuse și indică totodată una din sursele generale ale comicului. Sursa: DE.

GUDURÁ, gúdur, vb. I. Refl. 1. (Despre câini; la pers. 3) A-și manifesta bucuria sau atașamentul față de om, dându-i târcoale și mișcând din coadă. 2. Fig. (Depr.; despre oameni) A se ploconi, a se umili fără demnitate în fața cuiva, a linguși pe cineva (pentru a-i obține favorurile). – Cf. alb. gudulis. Sursa: DEX '98.
PULSATÓR, -OÁRE, pulsatori, -oare, adj. 1. Care constă într-o succesiune de pulsații (2) identice. 2. (Despre curentul electric) Care este format din alternanțe de un singur sens; (rar) pulsant (2). – Din fr. pulsatoire. Sursa: DEX '98.
pulsatór s.m. Dispozitiv care aruncă apa în jeturi identice ◊ „[...] mașinile de spălat rufe cu pulsator [...]” R.l. 19 II 82 p. 2 (din pulsa + -tor). Sursa: DCR2.
SEM, seme, s. n. (Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. – Din fr. sème. Sursa: DEX '98.
TEX¹ ~uri n. Cui mic folosit la confecționarea și repararea încălțămintei. /<fr. tex.Sursa: NODEX.
TEX² ~uri n. Unitate de măsură a gradului de finețe a firelor textile, egală cu greutatea în grame a o mie de metri de fir. /<fr. tex. Sursa: NODEX.
JEB, jeburi, s. n. (Reg.) Buzunar. – Din magh. zseb. Sursa: DEX '98.
CÂRNÍ, cârnesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A (se) îndrepta în altă direcție; a (se) întoarce. ◊ Expr. (Tranz.) Îți cârnește nasul din loc = miroase extrem de urât. A-și cârni nasul sau (intranz.) a cârni din nas = a se arăta nemulțumit (strâmbând din nas); a strâmba din nas. ♦ Fig. A reveni asupra celor spuse, hotărâte, a nu mai face ce a spus, ce a hotărât. 2. Tranz. A tăia, a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. – Din cârn. Sursa: DEX '98.
ÍDE s. f. pl. Nume dat zilei a cincisprezecea din lunile martie, mai, iulie și octombrie și zilei a treisprezecea din celelalte luni din calendarul roman. – Din fr. ides, lat. idus. Sursa: DEX '98.
IDE²(O)- elem. „idee”, „noțiune”. (< fr. idé/o/-, cf. gr. idea, formă, aparență). Sursa: MDN.
RONDÁ, rondéz, vb. I. Intranz. (Nav.) A executa un rondou (2). – Din rondou. Sursa: DEX '98.
RÓNDĂ¹ adj. (despre o literă, scriere) cu linia rotundă, groasă și dreaptă. ♦ peniță ~ = peniță specială cu vârful lat, pentru acest gen de scriere. (< fr. ronde)
Sursa: MDN.
RÓNDĂ² s. f. cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet. (< fr. ronde, germ. Ronde). Sursa: MDN.
PÓNCE adj. invar. (În sintagma) Piatră ponce = rocă vulcanică de culoare cenușie sau albă, poroasă și ușoară; spumă de mare; bucată din această rocă, întrebuințată ca material abraziv la curățatul petelor de pe mâini, la înlăturarea pielii îngroșate etc. [Pr. și: pons] – Din fr. [pierre] ponce. Sursa: DEX '98.
PONCI, -E, ponci, -e, adj. (Reg.; despre terenuri) Povârnit, abrupt. Sursa: DLRM.
VIRÁL, -Ă adj. (Med.) Referitor la un virus, specific unui virus; virotic. [< fr. viral]. Sursa: DN.
LAX, -Ă, lacși, -xe, adj. (Livr.) Care nu este strâns, întins sau încordat; destins, lejer. – Din lat. laxus. Sursa: DEX '98.
RÁCLĂ, racle, s. f. (Pop.) 1. Sicriu, coșciug. 2. Ladă de lemn (de dimensiuni mari și ornamentată). 3. Cutie de lemn cu capac, în care se păstrează anumite alimente. 4. Despărțitură într-un hambar, unde se păstrează fânul, cerealele etc. 5. Pânză urzită cu două feluri de bumbac. [Var.: lácră s. f.] – Din bg. rakla. Sursa: DEX '98.
RACLÁ vb. v. chiureta. Sursa: Sinonime.

JIP², jipi, s. m. (Reg.) Copac tânăr, lung și subțire. – Din magh. zsup. Sursa: DEX '98.
JIP¹ s. n. (Reg.) Jeg (1). – Et. nec. Sursa: DEX '98.
jip (jípi), s. m. – 1. Snop, legătură. – 2. Arbust, tufiș. – 3. Par, bîtă. Mag. zsúp „snop” (Scriban). În Banat. – Der. jipan, s. m. (arbust; par).
Sursa: DER.
jip (jipuri), s. n. – Pajiște. Mag. gyep (DAR). În Trans. Sursa: DER.
SUMÁN, sumane, s. n. 1. Haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă (1). 2. Țesătură groasă de lână lucrată în casă, din care se fac sumane (1); pănură, aba, dimie. [Pl. și: (2, m.) sumani. = Var.: sucmán s. n.] – Din bg. sukmanŭ. Sursa: DEX '98.
RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva. 2. Daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel. – Răzui + suf. -uș. Sursa: DEX '98.
CÓFĂ, cofe, s. f. Vas de formă (relativ) cilindrică, făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ține la țară apa de băut; doniță; p. ext. conținutul unui astfel de vas. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, torențial. – Cf. bg., scr. kofa. Sursa: DEX '98.
becar (‹ fr. veche b carré, „b pătrat”) 1. Semn care, plasat în fața notei*, indică anularea unei alterații* (accidentale sau constitutive) fie suitoare fie coborâtoare (♮). Într-o ortografie mai veche, dublele aliterații se anulau prin dubli b. (♮♮). B. își trage denumirea de la forma specifică a literei b (lat. b quadratum sau b durum) prin care, în notația literală (sec. 10), se indica sunetul si natural. 2. (ieșit din uz) Major* (despre tonalități). Echiv. engl.: natural; it. bequadro; fr. bécarre; germ. Auflöser sau Auflösungszeichen; sp. becuadro. V. armură; alterații; b; bemol; diez; dur; solmizație. Sursa: DTM.
BAX s. n. cutie (de diferite dimensiuni) pentru ambalaj. (<engl. box). Sursa: MDN.
STILÁT, -Ă, stilați, -te, adj. (Despre oameni) Care are o comportare, o ținută aleasă, civilizată; manierat; (despre oameni de serviciu) format, instruit pentru un serviciu pretențios. – V. stila. Cf. fr. stylé. Sursa: DEX '98.
REPROBÁ, reprób, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna. – Din lat. reprobare. Sursa: DEX '98.
EȘUÁ, eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer. Sursa: DEX '98.

MART s. m. invar. v. martie. Sursa: DEX '98.
mart, -ă, s.f., s.n. (înv.) 1. (s.f.) catarg. 2. (s.n.) construcție metalică, turlă de sondă. Sursa: DAR.
MARȚ¹ s. n. invar. (În expr.) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; b) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; c) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic. [Var.: (pop.) marți s. n.] – Din tc. mars. Sursa: DEX '98.
2) marț n. (turc. mars, cîștig duplu [!] la table, d. it. marcio [lat. márcidus. V. mîrced], putred, potopit; perderia marcia, a fi marț la joc). Fam. A face marț pe cineva, a-l pune´n cofă, a-l învinge de tot. V. mat 1. Sursa: Scriban.
ABÁ¹ interj. (Înv.) (În propoziții interogative) exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește. Sursa: DEX '98.
ABÁ², (2) abale, s.f. 1. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. 2. Sort de aba (1). – Din tc. aba. Sursa: DEX '09.
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. scr. bujati. Sursa: DEX '98.
CANÁT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc², pervaz de ușă. – Din tc. kanat. Sursa: DEX '98.
NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus, -a. Sursa: DEX '98.
JIR s. n. Fructul fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. ◊ Expr. (Pop.) A mâna (sau a duce) porcii la jir = a dormi sforăind (tare). – Din bg., scr. žir. Sursa: DEX '98.
oboi (it. oboe [înv. oboè]; fr. hautbois; germ. Oboe), instrument de suflat din lemn, alcătuit dintr-un tub sau con de lemn, cu ancie* dublă. Tubul poate fi divizat în trei părți, două din din ele reprezentând corpul instr. iar a treia constituind pavilionul*. Pavilionul contribuie la obținerea sonorităților grave. Corpul o. prezintă orificii care pot fi închise sau deschise cu ajutorul unui sistem mecanic de pârghii și clape (2). Acest mecanism realizează variația înălțimii* sunetelor. O. are o întindere de două octave* și jumătate, de la si bemol-sol³. Din familia o. mai fac parte oboe da caccia*, oboe d’amore, cornul englez*, ob. bariton. O. are un timbru nazal, dar poate cânta foarte dulce, cu nuanțe melancolice, fiind folosit ca instr. solo sau în orch. tocmai spre a sublinia asemenea momente melodice. În partitura* de orch., partida* o. se scrie pentru 2-3 o., pe 1-2 portative*, sub partida de flaut*. O. 2 (sau 3) poate schimba cu cornul englez la indicația muta* in corno inglese*. O. actual are strămoși foarte îndepărtați. Încă din antic. grecii îl clasificau în categoria aulos*-ului, iar romanii îl denumeau tibia*. O. a evoluat lent, fără schimbări bruște, forma sa rămânând aproape neschimbată. Primul o. mai apropiat de forma actuală a fost probabil inventat prin sec. 17 de Jean Hotteterre și Michel Philidor, la curtea Franței. Experimentele ulterioare (întreprinse și în Anglia, Italia și Germania) au vizat în primul rând obținerea unei sonorități curate pe toată întinderea gamei* cromatice*. Astăzi s-a ajuns la folosirea a două tipuri de o., care diferă între ele prin dispoziția găurilor și a clapelor, precum și prin dimensiunea tubului. Un tip este construit după sistemul it., iar celălalt după sistemul fr. Lorée. De mare importanță pentru calitatea sunetelor o. este ancia și, în acest sens, instrumentistul este propriul său constructor, având misiunea de a-și confecționa singur anciile și de a le adapta pentru propriile sale buze. Datorită perfecționării tehnice a construcției și a virtuozității la care au ajuns oboiștii, o. are o funcție din ce în ce mai importantă în orch., încredințându-i-se pasaje dificile și de mare expresivitate, în lucrări simf. de Ravel, Stravinski ș.a. În muzica simf. românească contemporană o. apare ca instr. solist în concerte de Theodor Grigoriu (Concert pentru dublă orch. de cameră și o.), Mircea Basarab, Adrian Rațiu (Concert pentru o. fag. și orch. de coarde). Abrev. în partituri: ob. Sursa: DTM.
HĂCI s. n. (Reg.; în loc. adv.) Cât hăciul = nicidecum, deloc. [Var.: hâci s. n.] – Cf. tc. hik. Sursa: DEX '98.
HÂCI¹ interj. V. hâș. Sursa: DEX '98.
JAZ, (2) jazuri, s. n. 1. Muzică ușoară (de dans), adesea cu caracter de improvizație, provenită din împletirea elementelor folclorice nord-americane (muzica populară a negrilor) cu muzica popoarelor europene, caracterizată printr-un ritm vioi, sincopat. 2. Orchestră formată de obicei din instrumente de suflat și de percuție care execută această muzică; jazband. [scris și: jazz] – Din fr., engl. jazz.
Sursa: DEX '98. Scurtmetraj: FRANK SINATRA - MIX - ALBUM : MY WAY, THE BEST OF FRANK SINATRA 2000 - MIX, de la Youtube.com.
JAZ s. (MUZ.) jazband. Sursa: Sinonime.
-PLICÁ elem. „a îndoi”. (< lat. plicare). Sursa: MDN.
PLÍCĂ, plice, s. f. Cută a pielii sau a mucoaselor pereților anatomici. – Din lat. plica. Sursa: DEX '98.
DROPS, dropsuri, s. n. Bomboană cu aspect sticlos, de diferite forme și culori, fabricată din caramel și acoperită cu un strat de zahăr cristalizat. – Din germ. Drop(s). Sursa: DEX '98.
ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv. și arh.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif. Sursa: DEX '98.
ȘIU s. (TEHN.) sabot. Sursa: Sinonime.
ȘIU, ȘÍE, șii, adj. (Reg., despre terenuri) Nisipos. Sursa: DLRM.

TAH s. v. stenograf. Sursa: Sinonime.
ȚAH interj. (Rar; repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui; ham¹. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
AUREOLÁ, aureolez, vb. I. Tranz. 1. A înconjura cu o aureolă. 2. Fig. A încununa, a glorifica (pentru calitățile sale). [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréoler. Sursa: DEX '98.
MEL, meli, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru înălțimea sunetului, egală cu a mia parte din înălțimea unui sunet care are o putere de o mie de hertzi. – Din engl. mel. Sursa: DEX '98.
MÉL² elem. melo¹-. Sursa: MDN.
-MÉL³ elem. meli-. Sursa: MDN.
mel (est) și mĭel (vest) m., pl. meĭ, mĭeĭ (lat. agnĕllus [dim. d. agnus], de unde s´a făcut mñel apoĭ ñel [cum se zice și azĭ pop. în est], apoĭ mĭel, mel; it. agnello, pv. agnel, fr. agneau. V. mĭa, mioară). Berbece în primele lunĭ după naștere: melul blînd suge la doŭă mume (Nec. Let. 2, 257). Carne de mel: a mînca mel. Fig. Ființă blîndă și bună: un mel de om. Sursa: Scriban.
CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext.. din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră. Sursa: DEX '98.
BAUD s.m. Unitate de viteză în transmisiunile telegrafice, corespunzând transmiterii unui punct din alfabetul Morse pe secundă. [Pron. bo. / < fr. baud, cf. Baudot – inginer francez]. Sursa: DN.
TÍGRĂ, tigre, s. f. (Înv.) Tigroaică. – Din tigru. Sursa: DLRM.
FAIN, -Ă, faini, -e, adj. (Reg. și fam.) Care este de foarte bună calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein. Sursa: DEX '98.
de² / dec / deh interj. Sursa: DOOM.

TAÍN, tainuri, s. n. 1. Porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domnitor sau boieri; p. gener. rație de alimente. ♦ Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară. ♦ Provizie. 2. Porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp. 3. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. – Din tc. tayin. Sursa: DEX '98.
SCUD, scuzi, s. m. Veche monedă de argint sau de aur care a circulat în unele țări din Europa apuseană, valoarea ei variind după țări și epoci. – Din it. scudo. Sursa: DEX '98.
DÉRMĂ, derme, s. f. Țesut fibros conjunctiv, care constituie partea cea mai groasă și mai adâncă a pielii vertebratelor, așezat sub epidermă. – Din fr. derme. Sursa: DEX '98.
IDEÁ, ideez, vb. I. Tranz. (Livr.) A imagina, a concepe scheme, planuri etc. care urmează să fie aplicate. [Pr.: -de-a] – Din it. ideare. Sursa: DEX '98.
GRENÁ adj. invar. De culoarea granatului; roșu-închis. [< fr. grenat]. Sursa: DN.
PÍUĂ, pive, s. f. 1. Instalație sau mașină folosită pentru împâslirea țesăturilor de lână prin frecarea și presarea lor între doi cilindri rotitori și prin lovirea lor cu ciocane de lemn într-un mediu cald și umed. 2. Vas de lemn, de metal sau de piatră de diverse forme și mărimi, cu pereții și cu fundul gros, în care se pisează diverse substanțe sau corpuri solide. 3. Parte a șteampului în care se zdrobește un minereu. 4. Scobitură în piesa unei instalații, care servește la fixarea sau la rotirea altei piese din instalația respectivă. 5. (Înv. și reg.) Mortier. 6. (Pop.; în expr.) A se pune piua (sau în piuă) = a se ghemui pentru a servi ca treaptă cuiva care vrea să ajungă la un loc înalt sau pentru a lua pe cineva în cârcă. [Pr.: pi-uă. – Pl. și: piue. – Var.: (înv. și reg.): pívă s. f.] – Lat. *pilla. Sursa: DEX '98.
MÍXER, mixere, s. n. 1. Amestecător hidraulic folosit la prepararea laptelui de ciment pentru cimentarea sondelor. 2. Aparat electric care servește la amestecarea, baterea etc. alimentelor. – V. malaxor. – Din fr., engl. mixer. Sursa: DEX '98.
TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ lipsit de vase conducătoare, monocelular la bacterii și la unele alge, pluricelular la ciuperci, etc. – Din fr. thalle. Sursa: DEX '98.
ȚAL, țali, s. m. (Ieșit din uz) Chelner care încasa costul consumației într-un local public. – Din germ. Zahl [kellner]. Sursa: DEX '98.
TAL s. v. lot, parcelă. Sursa: Sinonime.
țăl, -uri, s.n. – (înv.) Țintă, punct. “Locul unde trebuie să se ajungă la jocul cu mingea (Calendar 2007). – Din germ. Ziel „punctul care trebuie nimerit când se trage cu o armă; cătarea puștii„, cf. rus. țel, magh. cel. Sursa: DRAM.
ISCĂLÍ, iscălesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A(-și) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc., a(-și) pune semnătura (pentru a întări, a autentifica etc.); a (se) semna. – Cf. sl. iskaljati, iskalu. Sursa: DEX '98.
VÁSCĂ s. f. recipient în formă de cupă, ca element decorativ în parcuri. (< it. vasca, fr. vasque). Sursa: MDN.
NEV (‹ lat.) s. m. Malformație congenitală a pielii, de forma unei pete sau tumori. Există două tipuri principale de n.: pigmentar (sau melanic), ce apare ca o pată brună cu suprafața netedă sau ușor proeminentă (lentigo) și vascular, format din proliferarea vaselor sangvine (angiom). Sursa: DE.
RĂBUIÁLĂ, răbuieli, s. f. (Reg.) 1. Acțiunea de a răbui și rezultatul ei. 2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung unele obiecte de piele ca să se înmoaie. [Pr.: -bu-ia-] – Răbui + suf. -eală. Sursa: DEX '98.

SEÍN, -Ă, seini, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre lână, blană) De culoare cenușie-roșcată. 2. (Despre oi) Cu lâna cenușie-roșcată. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
AUFRICHTIG ZU SEIN KANN ICH VERSPRECHEN, UNPARTEISCH ZU SEIN ABER NICHT (germ.) pot făgădui că voi fi sincer, nu însă și imparțial. – Goethe, „Maximen und Reflexionen”. Sursa: DE.
IBÚM s. n. Dispoziție a legilor vechilor evrei, potrivit căreia văduva fără copii trebuia să se căsătorească cu fratele bărbatului ei. – Din fr. ibum. Sursa: DEX '98.
NÁIE, naie, s. f. (Rar) Corabie. – Lat. lit. navis. Sursa: DLRM.
ROLÁN s. n. Fibră textilă sintetică, obținută prin polimerizare, cu proprietăți asemănătoare lânii. – Denumire comercială. Sursa: DEX '98.
PIEITÓR, -OÁRE adj. v. pieritor. Sursa: DEX '98.
CUPRÁRE (‹ cupru) s. f. Acoperire a unei piese cu un strat subțire de cupru, pe cale electrolitică sau prin deplasare chimică, cufundînd obiectele în soluții de săruri de cupru. Sursa: DE.
DUGHENÁR, dughenari, s. m. (Rar) Dughengiu. – Din dugheană + suf. -ar. Sursa: DLRM.
dughenár s.m. (com.; peiorativ, des folosit după dec. 1989) Posesor al unei dughene ◊ „Ne oprim la o dugheană și îi cerem [...] dughenarului o bere, o coca, un pepsi, un blecola, un brifcor, o zmeurată, o limonadă [...] Dacă se poate, de la gheață. De obicei nu se poate.” Ceaușescul VI 91 p. 8 (din dugheană + -ar; D. Urițescu CV 4950; A. Stoichițoiu în Hyperion III/94 p. 176). Sursa: DCR2.
ȚIMÍR, țimire, s. n. 1. (Înv. și reg.) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oraș, al unei corporații sau membrilor ei, unei țări etc. 2. Denumire dată în evul mediu, în țările române, călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin, mai cu seamă de la hotare până la curtea domnească. [Var.: țimáră s. f.] – Din magh. cimer. Sursa: DEX '98.
VEXÍL¹ s.n. 1. Însemnele, steagul unei cohorte în armata romană. 2. Trupă orânduită într-un anumit corp. 3. Steag al unei nave, pavilion. // (Și în forma vexili-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „steag”, „stindard”. [< lat. vexillum, cf. fr. vexille]. Sursa: DN.
VEXÍL² s. n. 1. petală superioară a florilor leguminoaselor care formează stegulețul. 2. ansamblul barbelor de aceeași parte a rahisului unei pene de pasăre. (< fr. vexille). Sursa: MDN.
DICTÓN, dictoane, s. n. Expresie, sentință (formulată de o personalitate celebră) devenită proverb. – Din fr. dicton. Sursa: DEX '98.
OSTÁTEC s. m. v. ostatic. Sursa: DEX '98.
FÚFĂ, fufe, s. f. 1. (Iht.) Plevușcă. 2. (Depr.) Femeie ușoară, neserioasă. – Et. nec. Sursa: DEX '98.

BOND salt al aeronavei la o aterizare incorectă. Sursa: GTA.
PERCÚȚIE, percuții, s. f. 1. Metodă de a diagnostica o afecțiune după sunetul rezultat din lovirea ușoară și repetată a unei regiuni a corpului. ♦ Masaj care constă din aplicarea unor lovituri rapide asupra unei regiuni a corpului. 2. Procedeu de producere a sunetelor prin lovirea cu un ciocănel a unei membrane, a unei lame, a unei placi metalice de la un instrument muzical. ◊ Instrument de percuție = instrument muzical care produce sunete prin percuție (2). 3. Izbire cu percutorul a capsei, a focosului unui proiectil, pentru a provoca aprinderea încărcăturii. [Var.: percuțiúne s. f.] – După fr. percussion. Sursa: DEX '98.
percuție, categorie a instrumentelor (I), ce emit sunete prin lovire. A intrat în terminologia muzicală prin sec. 17, figurând în tratatele lui Marin Mersenne și Pierre Trichet. În sec. 18, Fétis clasifică instr. de p. în instr. „sonore” și „zgomotoase”, iar Berlioz în instr. „cu sunete fixe” și instr. „cu zgomote”. Această clasificare în instr. cu intonații determinate nu ține seama nici de natura materialelor de construcție a instr. de p. și nici de modul de producere a sunetelor (zgomotelor). Clasificarea instr. de p. după materialul de construcție deosebește în două categorii: membranofone și idiofone (autofone), din lemn sau metal. Astfel: a) în categoria instr. de p. cu sunet determinat (acordabile) sunt instr. cu membrane (timpanul*, carillon*, Glockenspiel*, celestă*, clopotele*, vibrafon); b) în categoria instr. de p. cu sunet nedeterminat (neacordabile) sunt instr. cu membrană (tobă mică*, tobă mare*, tamburina*) și instr. din lemn sau metal (castanietele*, biciul*, triunghiul*, talgerele*, gongul*, tam-tamul*, lemnul*, toaca*). P. este un compartiment aparte în cadrul orchestrelor* simf., al fanfarelor (6), al orch. de muzică ușoară și de jazz*. V. baterie (1). Sursa: DTM. Clip: The Best Percussion Ever! de la Youtube.com.
VUM interj. Cuvânt care redă sunetul unui clopot cu timbru grav. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
TIO interj. (Pop.) Strigăt cu care se gonește un animal. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
TIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sulf”, „cu (care conține) sulf”. [Pron. ti-o-. / < fr. thio-, it. tio-, cf. gr. theion]. Sursa: DN.
ÎNSCENÁ, înscenez, vb. I. Tranz. 1. A regiza un spectacol, a pune în scenă. 2. Fig. A pune la cale acțiuni rău intenționate spre a aduce cuiva prejudicii. – Din it. inscenare. Sursa: DEX '98.
JAC¹, jacuri, s. n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane. [Scris și: jack. – Pr. și: geac] – Din fr., engl. jack. Sursa: DEX '98.
JAC², jacuri, s. n. v. jaf. Sursa: DEX '98.
PATERÍC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări (trecuți de Biserică în rândul sfinților); text care face parte dintr-o astfel de colecție. – Din sl. paterikŭ. Sursa: DEX '98.
teárfă (-erfe), s. f. – 1. Cîrpă, zdreanță, otreapă. – 2. Sanda stricată. – 3. Femeie stricată. Creație expresivă. Aparține aceleiași rădăcini cu tărbăci „a murdări”, de unde și var. tarbă, s. f. (Mold., prostituată); probabil în loc de *ta(r)vă, cf. tava „tăvălindu-se”. Esre dubletul lui tîrfă, s. f. (prostituată). Der. din rus. trjapica „cîrpă” (Cihac, II, 405), cf. otreapă, sau din ngr. τέρφος „piele” (Diculescu, Elementele, 471) nu este probabilă; după Lacea, Dacor., IV, 781-85, din mag. terh, sl. terhŭ „încărcătură”, cf. tárhat. Der. terfar (var. Bucov. cherfariu), s. m. (rudă a miresei care ajută la dus zestrea în casa viitorului soț); terfăroaie (var. terfariță), s. f. (femeie din familie care ajută mireasa); terfărie, s. f. (petrecere la casa mirelui), cuvinte din Trans.; terfeli (var. terveli, derveli), vb. (a murdări, a mînji; a păta, a prihăni; a defăima, a discredita, a dezonora), cu suf. expresiv -li (Tiktin; Candrea; Graur, BL, VI, 146; după Scriban, Arhiva, 1912, 190, din mag. tereferelni „a trăncăni”; după Bogrea, Dacor., IV, 853, din mag. tréfal „a glumi”); terfelog (var. terfeloagă, tărfălog, tîrfălog), s. n. (carte fără valoare, maculator, ruptură; document foarte uzat); terfelegos, adj. (Mold., zdrențăros, murdar, unsuros); terfos, adj. (Mold., înv., zdrențăros); terfeleală, s. f. (murdărie, noroi); ștoarfă (var. ștoalfă), s. f. (femeie murdară, otreapă), poate prin contaminare cu a șterge „a freca” (Iordan, BF, IV, 195); tofăi, s. f. (a se bălăci, a se murdări), în Mold., cu pierderea lui r. – Cf. tohoarhă, care probabil este în relație cu aceeași rădăcină expresivă. Sursa: DER.

BIV adj. invar. (Înv.; urmat de un titlu, de o funcție) Fost. – Din sl. bivŭ. Sursa: DEX '98.
biŭ și biv n. (ung. bö, böv, larg, frecŭent, îmbelșugat, de unde și böseg, belșug. V. bios, belșug). Vechĭ. În de biŭ saŭ de biŭ, din belșug. – În Ban. din biŭ. – În Ps. S. a fi ên de biŭ, a locui. Sursa: Scriban.
STAR¹, staruri, s. n. Ambarcație sportivă cu vele, cu lungimea de cca 7 m și cu echipajul format din două persoane. – Din engl. star. Sursa: DEX '98.
STAR², staruri, s. n. 1. Vedetă de cinematograf. 2. P. gener. Personalitate marcantă mai ales în cinema, muzică, sport. – Din engl., fr. star. Sursa: DEX '98.
guest-star s.n. (cinem., teatru; cuv. engl.) Actor invitat ◊ „Vom asista la [...] mici medalioane, adevărate bijuterii oferite de «guest-staruri». Mai întâi Radu Beligan spunând inegalabil «Angel radios...» etc., Al. Giugaru, ascultând «Vocea patriotului naționale», Ion Finteșteanu.” Sc. 16 III 79 p. 4 [pron. ghest-stár].Sursa: DCR2.
star-sistém s. (anglicism) Organizare a industriei cinematografice și a spectacolului pornind de la publicitatea și cultul vedetei (starului) ◊ „Televiziunea, care a pus capăt starsistemului, îl reînvie [...]” Almanah Cinema 1973 p. 24. ◊ „Specificul acestui nou tip de superproducții pune un accent important pe star-sistemul incriminat până nu demult.” R.lit. 3 IV 75 p. 23. ◊ „Un Cannes debucolizat, renunțând la circul star-sistemului și la naive euforii cinefile.” R.lit. 2 VI 77 p. 24. ◊ „[...] sute, poate mii de admiratori – recrudescența star-sistemului! – se reped asupra propriului idol și-s gata să-l devore [...]” R.lit. 30 V 85 p. 20. ◊ „Vechea idiosincrazie a star-sistemului a dispărut [...]” R.lit. 6 VI 85 p. 21 (din engl. star-system; cf. fr. star-system; DMC 1950; C. Lupu în SCL 6/82 p. 504). Sursa: DCR2.
CROV, crovuri, s. n. Formă mică de relief cu aspect de depresiune circulară sau alungită, dezvoltată pe loess prin tasare; găvan, padină. – Din scr. crov. Sursa: DEX '98.
PĂͲ, păiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A curăța aria de paie după treierișul cu caii. – Din paie. Sursa: DLRM.
EMÚL, emuli, s. m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate. – Din fr. émule, lat. aemulus. Sursa: DEX '98.
RÚNĂ (‹ Germ. run „secret”, „mister”) s. f. (mai ales la pl.) 1. Semn grafic crestat în lemn sau cioplit în piatră, aparținând celui mai vechi alfabet germanic atestat (alfabetul runic), utilizat în inscripțiile epigrafice despre care avem mărturii începând cu sec. 2. Scrierea runică este de origine incertă, dar probabil derivată dintr-un alfabet dintr-o reg. mediteraneeană. S-au păstrat peste 4.000 de inscripții și manuscrise runice, majoritatea dintre ele aflându-se în Suedia (Pe terit. României r. apar pe un vas aparținând tezaurului de la Pietroasele). Au avut o mare răspândire în țările scandinave și anglo-saxone (sec. 2-12). R. atestate sunt în număr de 24 și au atât valoarea fonetică, cât și ideografică. 2. Scriere consonantică utilizată de triburile turcice din Asia, în sec. 5-11. Sursa: DE.
HEX(A)- Element de compunere însemnând „de șase ori”, „sextuplu”, care servește la formarea unor adjective și substantive. [Var.: exa-] – Din fr. hex(a)-. Sursa: DEX '98.
DOM, domuri, s. n. 1. Catedrală impunătoare, biserică principală în unele orașe italiene, germane etc.; p. ext. clădire monumentală; p. restr. acoperiș care îmbracă la exterior o cupolă a unei clădiri monumentale. 2. Recipient de oțel montat la partea superioară a corpului unei căldări orizontale de aburi. 3. Structură geologică în formă de boltă largă, circulară sau eliptică. [Var.: (înv., 1) dómă s. f.] – Din fr. dôme. Cf. it. duomo, germ. Dom. Sursa: DEX '98.
-DÓM² elem. „casă, locuință, edificiu”. (< fr. -dome, cf. gr. doma). Sursa: MDN.
DEO OPTIMO MAXIMO (D.O.M.) (lat.) zeului celui mai bun și celui mai mare – Formulă de dedicație lui Iupiter de pe inscripțiile votive romane. Sursa: DE.
firn, stare de tranziție între zăpadă și gheață, cu structură granulară, existentă la partea sup. a unui ghețar. Sursa: Petro-Sedim.
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier. Sursa: DEX '98.
MUL¹ s. n. (Geol.) Humus pământos, lin, slab acid, afânat, brun-închis sau negru, caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei. – Din fr. mull, germ. Mull. Sursa: DEX '98.
MUL², muli, s. m. (Rar) Catâr. – Din lat. mulus. Sursa: DEX '98.
MUL³ subst. v. mulă. Sursa: DEX '98/
mul, s.n. – Mol, noroi, mocirlă: „Mul negru de m-a muli, / Apa tăt m-a limpezi” (Ștețco 1990: 249). – Din mol „noroi” (< mul „humus pământos” din germ. Mull). Sursa: DRAM.
2) mul n., pl. urĭ (germ. mull), Mold. ș. a. Tulpan maĭ des și maĭ fin (topit) de calitatea cea maĭ bună din care se făceaŭ fuste. De pe la 1900 e înlocuit de pongé). – În Munt. melino. Sursa: Scriban.
POSÉSIE s. f. v. posesiune. Sursa: DEX '98.
GROM, gromi, s. m. (Livr.) Lacheu, valet (tânăr). – Din engl., fr. groom. Sursa: DEX '98.
ev (-vi), s. m. – Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. Lat. aevum. Este împrumut neol., este atestat din sec. XVII (Dosoftei); cf. L. Tamás, Magyar Nyelvőr, XXX, 243. – [art. 3215]. Sursa: DER.
OFTIGÍ vb. IV. v. oftica. Sursa: DLRM.

ISCODÍ, iscodesc, vb. IV. Tranz. 1. A cerceta ceva sau pe cineva cu de-amănuntul (și în ascuns) pentru a afla un secret, adevărul etc.; a spiona. ◊ Refl. recipr. Se iscodeau cu privirea. 2. A pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, pentru a afla un secret etc. 3. A născoci, a inventa un lucru; a scorni, a plăsmui. – Din sl. ischoditi. Sursa: DEX '98.
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în secolul al XVII-lea; (la sg.) persoană care face parte din această populație. – Din pronunțarea bur a cuv. engl. boer. Sursa: DEX '98.
búră (buri), s. f. – 1. (Înv.) Furtună. – 2. Ceață; burniță. – 3. Chiciură. – 4. Aburi, vapori. Origine incertă. Cihac, II, 34 și Densusianu, Rom., XXX, 275, explică acest cuvînt prin sl. burja „furtună”, cf. bg., rus. bura, sb. bura „vînt dinspre nord” (Berneker). S-a observat, dimpotrivă, că acest cuvînt apare în alte limbi, cf. gr. βορέας,, lat. bŏreās, dalm. bura, ven. bura, toate cu sensul de „vînt dinspre nord” cat. boira, „ceață”, lituan „búris” „aversă”, alb. borë „zăpadă”, ngr. μπόρα „vînt puternic” (cf. tc. bora, cu același sens). Pentru der. romanici al lat. bŏreās, cf. Pușcariu, ZRPh., XXXVII, 112; REW 1219; Menéndez Pidal, RFE, 1920, p. 34; Skok, ZRPh., XLIII, 195. Simultaneitatea acestor cuvinte a făcut să se invoce existența unui vechi cuvînt balcanic, pe cînd, alți cercetători consideră că rom. trebuie să provină din lat. În stadiul actual al cercetării, orice explicație nu este decît ipotetică. Der. bura, vb. (a ploua mărunt; a bruma); burniță, s. f. (ploaie măruntă și deasă); buracă, s. f. (ceață); buratec, s. n. (burniță); burh(ăi)ală burniță, burliță, bîrnă, s. f. (burniță); burnițos, adj. (noros; acoperit); îmbura, vb. (a bura). Sursa: DER .
EXÓD, exoduri, s. n. 1. Părăsire în masă a unei țări sau a unui teritoriu de către populația respectivă; emigrare în masă. 2. Parte finală a unei tragedii grecești, cuprinzând deznodământul și ieșirea din scenă în cortegiu a actorilor. – Din fr. exode. Sursa: DEX '98.
PÁNGLICĂ, panglici, s. f. 1. Fâșie îngustă de bumbac, de mătase, de catifea etc., folosită mai ales ca podoabă (la îmbrăcămintea feminină). ♦ Fâșie îngustă de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuș, folosită la mașina de scris. 2. Bandă de pânză, de mușama sau de metal divizată în centimetri, care servește la măsurarea distanțelor. 3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, având grosime și lățime mică în raport cu lungimea; bandă. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pándlică, pámblică s. f.] – Din magh. pántlika. Sursa: DEX '98.
BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violet-închis, așezate în formă de spic la vârful tulpinii și fructe capsule (Bartsia alpina). – Din bursuc. Sursa: DEX '98.
BURSUCÉL, bursucei, s. m. Diminutiv al lui bursuc. ♦ Fig. Pui de animal mic și gras. – Bursuc + suf. -el. Sursa: DEX '98.
PALM, palmi, s. m. (Rar) Palmier. – Din fr. palme, germ. Palme. Sursa: DEX '98.
BRAND s. n. aruncător de bombe sau mine, cu țeavă neghintuită în interior și traiectoria curbă. (< germ. Brandt). Sursa: MDN. Foto: Edgar Brandt al carui nume a devenit sinonim cu marca.
GÉMĂT, gemete, s. n. V. geamăt. Sursa: DEX '98.
EC- elem. „În afară de”. (din fr. ec-, cf. gr. ek = în afară)  Sursa: MDN.
IR, iruri, s. n. (Pop.) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din magh. ir. Sursa: DEX '98.
*ir-, prefix, V. in-. Sursa: Scriban.
SILL s. n. Zăcământ de roci magmatice intruzive, care se prezintă sub forma unor spații lamelare umplute cu topituri magmatice. [Scris și: sil] – Din fr. sill. Sursa: DEX '98.
NUT, nuturi, s. n. 1. Canelură. 2. Uluc, șanț făcut într-o piesă de lemn. ◊ Nut și feder = sistem de îmbinare a două piese (din lemn) care constă în introducerea unei proeminențe fasonate, aflată pe una din fețele primei piese, în ulucul de pe fața corespunzătoare a celei de-a doua piese. – Din germ. Nut. Sursa: DEX '98.
ÁVĂ², ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av. Sursa: DEX '98.
ÁVĂ¹ s. m. (Rar) Părinte, tată; p. ext. nume dat călugărilor bătrâni. – Din sl. avva. Sursa: DEX '98.
CRÂȘNÍ vb. IV v. scrâșni. Sursa: DEX '98.
TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner. Sursa: DEX '98.
ÉTA s. n. a șaptea literă a alfabetului grecesc, care notează un e lung. (< fr., gr. éta). Sursa: MDN.
-ÉTĂ suf. „diminutival”. (< fr. -ette, it. -etta, cf. lat. -itta). Sursa: MDN.
PLED, pleduri, s. n. Bucată dreptunghiulară dintr-o țesătură (deasă și ușoară) de lână, de fire sintetice etc., care servește la învelit; pătură ușoară. – Din fr. plaid. Sursa: DEX '98.
sopran(ă) (› it. sopra), vocea care cântă deasupra celorlalte voci, după cum o indică termenul italian, fiind cea mai acută: 1. Voce (1) feminină, cu ambitus (1) între do₁ și do₃ (unele voci pot ajunge până la fa₃, fa diez₃ și chiar până la la₃). Această voce se clasifică după diferențe ale timbrului* și posibilitățile tehnice vocale individuale în: s. dramatică (spinto), s. lirică și s. de coloratură (există și categorii intermediare ca s. lirico-dramatică sau s. lirică și de coloratură). 2. Voce de copil, cu diapazonul (4) între do₁ și sol₂. 3. Voce (2) întâia într-o structură armonic-polif. (în partida* de cor sau instr.) care s-a „suprapus” vocii inițial superioare, cea de alto*. În muzica veche, notarea vocii de s. se făcea în cheia* do pe linia întâi a portativului*, care se numea și cheie de s. 4. Instr. muzical al cărui ambitus corespunde vocii de s. (1) (ex. fl. drept*-s.ș sax s.) Notația prescurtată a termenului, în partituri, se face prin majuscula S. Sursa: DTM.
PANGLICÁR, panglicari, s. m. Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici. ♦ Epitet dat unui șarlatan, unui escroc, precum și unei persoane care vorbește mult și nu la obiect. – Panglică + suf. -ar. Sursa: DEX '98.

CANCELÁR s. m. 1. (în evul mediu) șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale. 2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania și, odinioară, în Rusia și în Austria. 3. înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.). ♦ lord ~ = președintele Camerei Lorzilor în Anglia. ◊ șeful cancelariei unei reprezentanțe diplomatice sau consulare. ◊ șef administrativ al unor universități din S.U.A. (< lat. cancellarius). Sursa: MDN.
BOS boși m. 1) (în S.U.A.) Supraveghetor la o întreprindere. 2) fig. Persoană care se află la conducere; șef; conducător; cap. /<engl. boss. Sursa: NODEX.
BOȘ, boașe, s. n. (Pop.) Testicul. – Lat. bursa. Sursa: DEX '98.
BOȘ s. n. Seu cu proprietăți superioare, obținut din pungile testiculare ale bovinelor. Sursa: DE.
ZÂNG interj. Cuvânt care imită sunetul clopotului sau al unui metal lovit. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
PĂUNÍ, păunesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îngâmfa, a se împăuna. [Pr.: pă-u-] – Din păun. Sursa: DEX '98.
AFÍX, afixe, s. n. 1. (Gram.) Nume generic pentru prefixe, sufixe și infixe. 2. (Mat.) Punct care reprezintă un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene. – Din fr. affixe, lat. affixus. Sursa: DEX '09.
PASÁNT, pasante, adj. (În sintagma) Contor pasant (și substantivat, n.) = contor care înregistrează consumul de energie electrică defalcat din consumul înregistrat de un contor general. – Din germ. passant. Sursa: DEX '98.
inc (íncuri), s. n. – 1. Rîs, hohot. – 2. Poftă de rîs, de zburdălnicie, de joc. Creație expresivă, care traduce efortul de a-și ține rîsul, cf. icni (Tiktin). – Der. incot, s. n. (hohot de rîs), cf. chicot, hihot; (h)incoti, vb. (a hohoti); incaci, adj. (zîmbitor). Legătura cu sl. ǫkotŭ „cîrlig” (DAR) nu pare posibilă. Sursa: DER.
VIÁ², viez, vb. I. Intranz. (Astăzi livr.) A avea viață; a trăi, a viețui, a exista. ♦ (Despre sentimente, gesturi, atitudini etc.) A dura, a dăinui. – Lat. vivere. Sursa: DEX '98.
EURÍP, euripe, s. n. Canal artificial care separa, la romani, arena și animalele sălbatice de spectatori, în circuri. [Pron.: e-u-] – Din fr. euripe, lat. euripus. Sursa: DEX '98.
CÉRVIX s. n. Partea inferioară a uterului sau a vezicii urinare; col uterin sau vezical. – Din fr. cérvix. Sursa: DEX '98.
IFOSÁRD, -Ă, ifosarzi, -de, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care își dă ifose. – Ifos + suf. -ard. Sursa: DEX '98.
CAȘÁ s. f. Stofă de lână cu tușeul moale, vopsită în culori deschise. – Cf. germ. kaschieren. Sursa: DEX '98.
CAȘĂ s.f. În bucătăria rusească și poloneză, boabe de hrișcă prăjite, respectiv păsatul fiert din acestea, precum și aluatul din făină de hrișcă (ca un terci)folosit pentru prepararea lipiilor sau a clătitelor groase (blinî) tradiționale; prin ext. budincă dulce din arpacaș de orz sau din griș, fierte în lapte. Din rus. kașa. Sursa: DGE.
ÍGA interj. v. inga; ÍNGA interj. Iată! uită-te! [Var.: íga interj.] – Et. nec. Sursa: DEX '98.
ȚÉCHE, țechi, s. f. (Entom.; reg.) Căpușă. – Germ. Zecke. Sursa: DLRM.

VÚVĂ, vuve, s. f. (Reg.) Dairea, tamburină. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
CURÁ¹, curéz, vb. I. Tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ Refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren. Sursa: DEX '98.
CURÁ², curéz, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului. – Lat. curare „a îngriji, a curăța”. Sursa: DEX '98.
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht. Sursa: DEX '98.
RUBIÁ, rubiele, s. f. Numele unei monede turcești de aur, emisă spre sfârșitul evului mediu, care a circulat în țările române în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. rubya. Sursa: DEX '98.
MREÁJĂ, mreje, s. f. 1. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă foarte ușoară, cu ochiuri relativ mari și împletită din ață subțire, cu ajutorul căreia se pescuiește în porțiunile liniștite ale apelor curgătoare sau în bălți. ♦ Coteț de pescuit. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Mijloc viclean de a prinde sau a înșela pe cineva; cursă, laț; p. ext. situație în care se află o persoană ademenită. ♦ Ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva. 3. P. anal. (Adesea la pl.) Pânză de păianjen. [Var.: mréjă s. f.] – Din sl. mrĕža. Sursa: DEX '98.
PIA MÁTER subst. Membrană vasculară fină care adera la suprafața creierului și a măduvei spinării, constituind cel mai profund dintre învelișurile creierului. [Pr.: pi-a-] – Din lat. pia mater. Sursa: DEX '98.
SLANG s.n. (Lingv.) Nume dat argoului în Anglia. [Pl. -guri. / < engl. slang]. Sursa: DN.
SLANG [SLENG] s. n. 1. ansamblu de cuvinte și expresii de origine populară pe care englezii le folosesc în vorbirea curentă. 2. argou englez al unei meserii, al unui grup social. (< engl. slang). Sursa: MDN.
SILF, -Ă, silfi, -e, s. m. și f. (Rar la f.; în mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. – Din fr. sylphe, lat. sylphus. Sursa: DEX '98.
ÁMPEX s. n. procedeu de reluare rapidă în cadrul transmisiilor directe a imaginilor de televiziune prin intermediul unei imprimări magnetice. (< engl. ampex). Sursa: MDN.
MUS s. m. 1. elev marinar. 2. ajutor al timonierului (schipărului) la bordul unei ambarcații cu vele. (< engl. mus, fr. mousse). Sursa: MDN.
PARTURIUNT MONTES, NASCENTUR RIDICULUS MUS (lat.) se vor căzni munții (în durerile facerii) și se va naște un biet șoarece – Horațiu, „Ars poetica”, 139. Versul caracterizează rezultatele disproporționat de mici în raport cu strădaniile despuse și indică totodată una din sursele generale ale comicului. Sursa: DE.
AAA interj. v. a.  Sursa: DOOM.
PEFUGÁ vb. I. v. păfuga; PĂFUGÁ, păfúg, vb. I. Tranz. (Reg.) A fugări, a alunga. [Var.: pefugá vb. I] – Pe + fugă. Sursa: DEX '98.

bip s. n., pl. bípuri. Sursa: DOOM 2.
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. ♦ Societate (anonimă) pe acțiuni = întreprindere industrială, comercială sau financiară capitalistă, formată prin asocierea capitalului mai multor acționari. – Din fr. anonyme, lat. anonymus. Sursa: DEX '98.
FAX ~uri n. 1) Aparat electronic pentru transmiterea informațiilor scrise prin linia telefonică. ◊ Fax modem dispozitiv care permite calculatorului să transmită și să recepționeze mesaje. 2) Text transmis cu ajutorul acestui aparat. /<engl., fr. fax. Sursa: NODEX.
OGÓI¹, ogoaie, s. n. (Reg.) Loc în care se joacă copiii cu mingea sau loc delimitat (îngrădit) pentru jocuri de copii. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
OGOͲ, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din scr. ugojiti. Cf. sl. goĩ „pace”. Sursa: DEX '98.
bócșă, -e, s.f. – Grămadă în formă de căciulă alcătuită din lemne de foioase, acoperită cu rumeguș și pământ, care se aprindea (la foc mocnit) pentru obținerea cărbunelui de lemn (mangal) (v. Dăncuș 1986: 67). – Din magh. boksa (DEX). Sursa: DRAM.
INC, incuri, s. n. (Reg.) Poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
inc și hinc n., pl. urĭ (din incot). Mold. Fam. Haz, farmec, atracțiune: o fată plină de incurĭ, îțĭ era maĭ mare dragu să te uițĭ la incurile eĭ, te pălea hincu cînd o auzeaĭ cîntînd. L-a trîntit de ĭ-a eșit [!] incu, l-a trîntit de a făcut „buf”, l-a bușit răŭ. Sursa: Scriban.
DÉȘCĂ, dești, s. f. (Înv. și pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din scr. dečko „băiat”. Sursa: DEX '98.

Exercitiu. Sa se arate daca si cum putea obtine Rafaga victoria in situatia din desenul 1 la o diferenta mai mare decat prin EX, COLEDOC. Trimiteri rezolvarea la email topCOADADEMAIMUTAmosgerila.com. Solutiile si comentariile vor fi publicate. Partida poate fi analizata si in Wordbiz -  Library Mosgerila 0. Persoanele indezirabile in acest sit se vor abtine sa trimita rezolvari sau comentarii sub orice pseudonim.

Toti participantii la discutii vor fi premiati cu cartea electronica Scrabble de la A la Joker.

15 mai DRACULUI si DUMNEZEU se intalnesc la D1 chiar prin initiala D,  in meciul Ciocio (foto) - Hatez 596 - 482.

DRAC, draci, s. m. 1. Ființă imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuță. ◊ Expr. A fi dracul gol (sau împielițat) sau a fi drac împielițat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteț, poznaș. Omul (sau salba, poama) dracului sau om al dracului = a) om rău, ticălos; b) om întreprinzător, descurcăreț. A se teme de ceva ca de dracul (sau ca dracul de tămâie) = a se teme foarte tare de ceva. A se uita la cineva ca la dracul = a se uita la cineva cu dușmănie sau cu frică. E tot un drac = e totuna, e același lucru. A avea (sau a fi cu) draci sau a avea pe dracul în el = a) a fi rău dispus, enervat; b) a fi energic, plin de viață, neastâmpărat. Parcă a intrat dracul în el, se zice despre cineva mânios, agitat sau cu o energie inepuizabilă. A băga (pe cineva) în draci (sau în toți dracii) = a intimida, a înfricoșa (pe cineva); a face (pe cineva) să depună toate eforturile (de frică). Trebuie să fie un drac la mijloc, se spune când nu poate fi găsită o explicație logică a unei situații încurcate sau când se bănuiește o cauză ascunsă, greu de găsit. Și-a băgat (sau și-a amestecat) dracul coada, se zice când o situație care părea clară se complică dintr-o dată, capătă o evoluție neașteptată. A trage pe dracul de coadă = a fi foarte sărac, a o duce greu. A căuta pe dracul = a intra singur într-o încurcătură, a-și provoca singur neplăceri. A da de (sau peste) dracul sau a vedea (sau a-și găsi) pe dracul = a o păți. A căuta pe dracul și a găsi pe tată-său = a ajunge într-o situație și mai rea decât aceea anterioară. A trimite (pe cineva) la dracul sau a da dracului = a înjura, a blestema (pe cineva), pomenind de diavol. A trimite (pe cineva) de la dracul la tată-său = a purta (pe cineva) de colo până colo. A cere pe dracul și pe tată-său (sau cât dracul pe tată-său) = a cere (pe ceva) un preț exorbitant. A face pe dracu-n patru sau a face și pe dracul = a face tot posibilul, a încerca toate mijloacele. A da (sau a lăsa) dracului (pe cineva sau ceva) = a abandona, a părăsi (pe cineva sau ceva), a renunța definitiv (la cineva sau la ceva). A se duce dracului = (despre persoane dezagreabile; adesea în imprecații) a se duce fără să se mai întoarcă (și într-un loc neștiut); (despre bunuri materiale) a se pierde, a se irosi. A se duce la dracul = a pleca unde vrea (fără să-i mai știe nimeni de urmă și fără să-i mai dorească revederea). A-l lua dracul (sau dracii, mama dracului) = a muri; a o păți. La dracul! formulă exclamativă de dispreț prin care se exprimă dorința de a renunța la ceva, de a se lepăda de ceva. Pe dracul! = (formulă exclamativă de negație) nimic! Al dracului! sau ptiu, drace! exclamații exprimând uimire, enervare, admirație. A nu avea nici pe dracul = a fi perfect sănătos. Lucrul dracului = lucru dificil, dubios, care creează neplăceri. (Glumeț și ir.) Buruiana (sau iarba, tămâia) dracului = tutun. ♦ (În formule de generalizare extremă, cu sensul de „orice”, „oriunde”, „fie cine-o fi”) Face și pe dracul. ◊ Expr. La dracu-n praznic sau la mama dracului, unde și-a înțărcat dracul copiii, unde și-a spart dracul opincile = într-un loc (neprecizat) foarte îndepărtat. ♦ (În expr.) Al dracului (de...) = a) foarte rău, păcătos; b) incomod, dificil; c) foarte, peste măsură de..., grozav; d) energic, descurcăreț, răzbătător. (Așa) de-al dracului! = fără nici un motiv, fiindcă așa vreau! 2. Fig. Om plin de păcate, rău, crud; om poznaș, isteț, vioi. 3. Compus: drac-de-mare = pește marin de culoare cenușie-roșiatică, cu corpul și capul comprimate lateral, a cărui primă aripioară dorsală este formată din țepi veninoși (Trachinus draco). – Lat. draco, „șarpe, balaur”.
Sursa: DEX '98.
DUMNEZÉU, (rar) dumnezei, s. m. 1. Ființă supranaturală, considerată în credințele religioase drept creatoare a lumii și cea care determină destinul oamenilor. ◊ Loc. adj. Bătut de Dumnezeu = năpăstuit, nenorocit. ◊ Expr. Încotro (sau unde, cum) te-a îndrepta Dumnezeu = la voia întâmplării, oriunde. (Va fi) cum va da (sau va vrea) Dumnezeu = (va fi) cum s-o întâmpla, la întâmplare, potrivit destinului. Cum dă Dumnezeu = cum se întâmplă; p. ext. prost, rău. A porni (sau a merge etc.) cu Dumnezeu = a porni (sau a merge etc.) în pace, cu bine, sănătos. Cu Dumnezeu înainte! = noroc! succes! (la drum, într-o acțiune întreprinsă etc.) A nu avea (sau a fi fără) nici un Dumnezeu = a nu crede în nimic; a nu avea (sau a fi fără) nici un sens, nici o valoare, nici un gust. A lăsa (pe cineva) în plata (sau în știrea) lui Dumnezeu = a lăsa (pe cineva) în pace sau la voia întâmplării. A (se) ruga (ca) de toți Dumnezeii = a se ruga cu insistență; a implora. Parcă (sau i se pare că) a apucat (sau a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care are un mare și neașteptat noroc. (Punând accentul în frază) Dumnezeu știe! = nu se știe! Dumnezeule! exclamație de spaimă, durere, deznădejde, entuziasm, mirare. Pentru (numele lui) Dumnezeu! exclamație de implorare, deznădejde sau dezaprobare. Ce Dumnezeu! exclamație de necaz, de nemulțumire. Să dea Dumnezeu! = (formulă de urare) să se împlinească ceea ce doresc (sau dorești etc.)! 2. Divinitate, zeu. – Lat. dom(i)ne deus.
Sursa: DEX '98.

ÁVĂ¹ s. m. (Rar) Părinte, tată; p. ext. nume dat călugărilor bătrâni. – Din sl. avva. Sursa: DEX '98.
AVI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) pasăre”, „referitor la păsări”. [< fr. avi-, cf. lat. avis]. Sursa: DN.
EC- elem. „În afară de”. (din fr. ec-, cf. gr. ek = în afară). Sursa: MDN.
MÓDRU, modre, s. n. (Reg.) Mod, chip, fel; mijloc, putință, posibilitate. ◊ Loc. adv. Cu (sau la) modru = nimerit, potrivit. ◊ Expr. A nu fi (sau a nu avea) modru = a(-i) fi imposibil să... – Din magh. mod. Sursa: DEX '98.
BATÍU, batiuri, s. n. Construcție de oțel sau de fontă pe care se montează mecanismele unui sistem tehnic stabil și prin intermediul căreia acesta se poate fixa pe o fundație, pe un teren etc. – Din fr. bâti. Sursa: DEX '98.
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. Sursa: DEX '98.
CAV, -Ă, cavi, -e, adj. (Despre obiecte) Care are o cavitate. ◊ Venă cavă = denumire pentru cele două vene (inferioară și superioară) care transportă sângele la inimă. – Din fr. cave. Sursa: DEX '98.
CAVI- elem. cavo-. Sursa: MDN.
PONOSÍ, ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A face ca un obiect (de îmbrăcăminte) să-și piardă aspectul și coloritul inițial; a murdări, a uza, a degrada, a strica (prin întrebuințare îndelungată). ◊ Refl. Haina s-a ponosit. 2. (Înv. și reg.) A bârfi, a ponegri, a defăima; a calomnia, a discredita. – Din sl. ponositi. Cf. ponos. Sursa: DEX '98.
MÁRJĂ s. f. 1. margine; bord. ◊ spațiu alb la marginea unei pagini. ◊ spațiu sau timp liber, de care se poate dispune; rezervă. 2. diferență dintre prețul de vânzare și cel de cumpărare al unei mărfi, evaluată în procente; valoarea maximă sau minimă pe care o atinge un preț înainte de încheierea unei tranzacții comerciale. (< fr. marge). Sursa: MDN.
AB-/ABS- pref. „îndepărtare”, „separare”, „lipsă”. (< fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs). Sursa: MDN.
ab intéstat loc. adj. (jur.; despre o succesiune) care se află în absența unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor. (< lat. ab intestat). Sursa: MDN.
AB ABSURDO (lat.) prin absurd – A admite ab absurdo un raționament fals. Sursa: DE.
AB ANTIQUE (lat.) din vechime; de demult – Faptul e cunoscut ab antique. Sursa: DE.
AB HOC ET AB HAC (lat.) de ici și de colo – A vorbi ab hoc et ab hac, a vorbi anapoda, a spune vrute și nevrute. V. Á tort et à travers. Sursa: DE.
AB IMO PECTORE (lat.) din adâncul inimii – A face sau a exprima ceva bn imo pectore, din toată inima, profund sincer. Sursa: DE.
AB INITIO (lat.) dintru început, de la capăt – A întreprinde sau a relata ceva ab initio. Sursa: DE.
AB IOVE PRINCIPIUM (lat.) să începem cu Iupiter – Vergiliu „Bucolica”, III, 60: Ab iove principium, Musae; Iovis omnia plena: /Ille colit terras; Illi mea carmina curae („Muze, să începem cu Iupiter; toate sunt pline de Iupiter: /El veghează câmpiile; în grija lui las cântecele mele”). Cu aceste cuvinte își începe păstorul Dameta întrecerea în versuri cu păstorul Menalca. A începe cu ce este mai important. Sursa: DE.
AB IRATO (lat.) la mânie – A acționa ab irato. Sursa: DE.
AB ORE AD AUREM (lat.) de la gură la ureche – A vorbi ab ore ad aurem, cu toată discreția. Sursa: DE.
AB ORIGINE (lat.) de la origine, de la obârșie – A istorisi evenimentele ab origine. Sursa: DE.
AB OVO (lat.) de la ou; de la începutul începuturilor – Horațiu, „Ars poetica”, 147: „Nec gemino bellum Troianum orditur ab ovo” („Și nu urzește războiul troian de la oul cel geamăn”). Poetul îl laudă pe Homer pentru că începe „Iliada” cu mânia lui Ahile, adică intrând direct în subiectul epopeii, iar nu cu pretextul îndepărtat al Războiului troian: nașterea Elenei și a lui Pollux, geamănul ei, din oul divin. Sursa: DE.
AB OVO USQUE AD MALA (lat.) de la ouă (până) la mere – De la început până la sfârșit. Romanii începeau prânzul cu ouă și îl terminau cu mere. Sursa: DE.
AB UNO DISCE OMNES (lat.) după unul cunoaște-i pe toți – Vergiliu, „Eneida”, II, 65-66. Enea descrie pe Sinon, care, viclean, ca toți aheii, încearcă prin cuvinte meșteșugite să-i convingă pe troieni să primească în cetate calul de lemn în care se ascundeau Odiseu și luptătorii săi. Sursa: DE.
AB URBE CONDITA (lat.) de la întemeierea orașului – Romanii începeau numărarea anilor de la întemeierea Romei (753 î. Hr.). Sursa: DE.

VÚVĂ, vuve, s. f. (Reg.) Dairea, tamburină. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
DÓXĂ s. f. sg. (Fam.) Minte, pricepere, deșteptăciune. – Din ngr. dóxa. Sursa: DEX '98.
STAS, stasuri, s. n. (Ec. pol. ) Standard de stat. – Sta[ndard] + s[tat]. Sursa: DEX '98.
ECUÁȚIE, ecuații, s. f. Relație matematică între mai multe mărimi cunoscute și necunoscute, valabilă numai pentru anumite valori ale mărimilor necunoscute. ◊ Ecuație chimică = scriere prescurtată a reacțiilor chimice cu ajutorul formulelor și simbolurilor chimice. ♦ Fig. Problemă, chestiune greu de rezolvat. ♦ Ecuația timpului = diferența dintre timpul solar mediu și timpul solar adevărat, care apare datorită faptului că mișcarea soarelui pe bolta cerească nu este uniformă. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. équation, lat. aequatio, -onis. Sursa: DEX '98.
DRÂNGĂNÍ, drângănesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A produce sunete discordante la un instrument (cu coarde). [Var.: drăngăní vb. IV] – Drâng + suf. -ăni. Cf. zdrăngăni. Sursa: DEX '98.
BONOMÍE s. f. (Livr.) Însușire, caracter de bonom. – Din fr. bonhomie. Sursa: DEX '98.
HABÁN, -Ă (‹ germ.) s. m. și f., adj. f. 1. S. m. și f. Membru al unei secte baptiste din Hanovra și Renania, ai cărei adepți au emigrat după 1547 în Moravia, Slovacia și Transilvania. Sub Maria Tereza (1760), au fost siliți să revină la catolicism. 2 Adj. f. (ARTE DEC.) Ceramică h. = tip de ceramică din sec. 17, fină, smălțuită, pe fond alb, ornamentată cu motive cinegetice; a fost realizată la Vințu de Jos (jud. Alba). Sursa: DE.
CORM s. n. Organism al plantelor superioare, format din rădăcină, tulpină și frunze, având o structură anatomică evoluată. – Din fr. corme. Sursa: DEX '98.
DÉSINIT s. n. Termen folosit la descrierea lucrărilor sau a manuscriselor, pentru a indica cuvintele care încheie un text. – Cuv. lat. Sursa: DEX '98.
DESINIT IN PISCEM (lat.) termină în (coadă de) pește – Horațiu, „Ars poetica”, 4: „Desinit in piscem mulier formosa superne” („Termină o femeie frumoasă în coadă de pește”). Horațiu compară opera de artă lipsită de coerență stilistică sau de idei cu o astfel de reprezentare plastică. Sursa: DE.
ZUR interj. (Adesea cu „r” prelungit) Cuvânt care redă zornăitul metalelor sau zgomotul produs de ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte mici. [Var.: zor interj.] – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
BATÉL s.n. Vaporaș. (din it. battello). Sursa: MDN.
TORR s.m. Unitate de măsură a presiunii, egală cu presiunea exercitată de o coloană de mercur înaltă de 1 mm pe o suprafață de 1 cm² la 0° C. [< fr., engl. torr, cf. Torricelli – fizician și matematician italian]. Sursa: DN.

TERÍST, teriști, s. m. Soldat care beneficiază de reducerea termenului de serviciu militar. – Din pronunțarea inițialelor t[ermen] r[edus] + suf. -ist. Sursa: DEX '98.
MOC s. m. v. moacă. Sursa: DEX '98.
NEPTÚNIUM (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Neptun) s. n. Element chimic transuranic din seria actinoide (Np; nr. at.93, m. at. 237,048), metal de culoare alb-argintie, obținut pe cale artificială de fizicienii E.M. McMillan și P.H. Abelson în 1940, la Universitatea din California. Sursa: DE.
BOÉM¹, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv). Sursa: DEX '98.
BOÉM², -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Artist care duce o viață dezordonată, neconformă conveniențelor sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii² (1); viață dusă de boemi² (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème. Sursa: DEX '98.
DVORÍ, dvoresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A servi, a sluji la curtea unui domnitor sau a unui boier. – Din sl. dvoriti. Sursa: DEX '98.
PLIOCEN, etajul superior al Neogenului (ultima parte a Terțiarului), reprezentat în partea vestică a Europei prin depozite marine, iar în cea estică prin depozite lacustre; uneori conține zăcăminte de cărbuni și petrol. A durat c. 5 milioane. În P. au apărut forme ale genului Australopithecus, precursori primitivi ai omului. Sursa: DE.
PINÉN (‹ fr. {i}) s. m. Hidrocarbură din clasa terpenelor, care se găsește în terebentină. Se întrebuințează ca dizolvant pentru lacuri și vopsele și ca materie primă la fabricarea camforului sintetic. Sursa: DE.
JAB, jaburi, s. n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmărește agasarea și dezorientarea adversarului. [Pr.: geb]. – Din engl. jab. Sursa: DEX '98.
DĂRĂCÍ vb. (TEXT.) 1. a pieptăna, a scărmăna, (Olt., Ban. și Transilv.) a drâgla, (Transilv.) a hecela. (~ lâna la darac.) 2. a carda. (A ~ industrial un material fibros.). Sursa: Sinonime.
BĂDÍCĂ, bădici, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Bădiță. [Var.: bădíc s. m.] – Bade + suf. -ică. Sursa: DEX '98.
GUDRÓN (‹ fr.) s. n. 1. Lichid vâscos, de culoare închisă, cu miros specific, care se obține la distilarea uscată a unor substanțe organice (uleiuri, lemn, cărbuni etc.); materie valoroasă pentru ind. organică de sinteză, ind. farmaceutică, în construcții (liant rutier) etc.; catran. 2. (Impr.) Reziduu separat la rafinarea unor produse petroliere, în special a uleiurilor de uns. Sursa: DE.
íje (literă chirilică) s. m. Sursa: DOOM 2. Litera Ije И, и.
ZÉTA s.f. A șasea literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului z. (din fr. zêta). Sursa: MDN.
SÍCLU s. m. 1. monedă de argint sau de aur, la evrei, de aproximativ 6 gr. 2. una din figurile tarotului (< fr. sicle, lat. ciclus). Sursa: MDN.
șiclí, șiclésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) îmbiba, a (se) acoperi cu murdărie, cu substanțe unsuroase. 2. (refl.; despre păr) a deveni slinos, lipicios, aspru. 3. (despre ouă) a trata ouăle, înainte de vopsire, cu o soluție preparată din zer fierbinte și piatră acră, pentru fixarea culorii.. Sursa: DAR.

gas s. n. (pl. gásuri). Sursa: DMLR.
PAS-DE-DEUX [pa də dö] (loc. fr.) subst. Dans clasic executat de o balerină și de un balerin, alcătuit de obicei dintr-un adagio (parte lirică dansată împreună), un alllegro (care cuprinde una sau mai multe variațiuni solistice) și o coda (dansată împreună). Sursa: DE.
a deux v. a due. Sursa: DTM.
deux-pièces (fr.) [pron. döpiés] (-piè-ces) s. n., art. deux-pièces-ul; pl. deux-pièces-uri. Sursa: DOOM 2.
OST, osturi, s. n. (Înv.) Est, răsărit. Din osturi bate crivăț. – Din germ. Ost(en). Sursa: DEX '98.
-ÓST elem. oste(o)-. Sursa: MDN.
IR, iruri, s. n. (Pop.) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din magh. ir. Sursa: DEX '98.
*ir-, prefix, V. in-. Sursa: Scriban.
DEPRIMÁ, deprím, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). – Din fr. déprimer. Sursa: DEX '98.
RAPT, rapturi, s. n. 1. Răpire a unei persoane. 2. Furt săvârșit prin violență; jaf, hoție. – Din fr. rapt, lat. raptus. Sursa: DEX '98.
BARN s.m. (Fiz.) Unitate de suprafață egală cu 10^-24 cm², întrebuințată în fizica atomică pentru a exprima valoarea secțiunii eficace a moleculei unui atom. [< fr. barn, cf. engl. big as a barn – mare cât o șură]. Sursa: DN.
UND͹, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. Sursa: DEX '98.
fliș, (engl.= flysch) termen introdus de Bertrand (1897) pentru a defini totalitatea dep. acumulate în geosinclinale și provenind pe seama cordilierelor în curs de ridicare datorită mișcărilor orogenice. Asociațiile de f. se caracterizează prin ritmicitate și termeni litologici variabili: gresii, argile, calcare, marne, conglomerate-gresii-siltite cu structuri variate, granoclasări, stratificații paralele și încrucișate, mecanoglife, similare cu cele ale turbiditelor actuale. Depozitele de f. au o distribuție uniformă în spațiu (pe supr. mari) și în timp (cu grosimi de mii de metri) și se consideră a se fi acumulat în baz. de tipul foselor de subducție și baz. remanente. În România, dep. de f. sunt larg răspândite în C. Orient. (la nivelul Cret. și Paleog.) în Mții Apus. (în Metaliferi și Trascău la nivelul Cret.) și în Dobr. în zona „șist. verzi” (la nivelul Assynticului). Sursa: Petro-Sedim.

vătăjí, vătăjesc, vb. intranz. – A haiduci (Papahagi 1925). – Din vătaf. Sursa: DRAM.
CAFEÍNĂ s. f. Alcaloid extras din boabe de cafea, din frunze de ceai, nuci de cola etc., întrebuințat în medicină ca tonic al sistemului nervos central, cardiac etc. [Var.: cofeínă s. f.] – Din fr. caféine. Sursa: DEX '98.
ANÁ, anale, s. f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
ANA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „în sus”, „înapoi”, „din nou”, „de-a curmezișul”. [< fr. ana-, cf. gr. ana – înapoi, în sus]. Sursa: DN.
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
PUHUÍ vb. IV. v. pufăi. Sursa: DLRM.
AGÉSTRU, agestre, s. n. Con de dejecție. – Din fr. agestre. Sursa: DEX '98.
ÎMPEȚÍ, împețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A peți. – Din [a merge, a se duce, a veni etc.] în pețit. Sursa: DEX '98.
CATÓDIC, -Ă, catodici, -ce, adj. Care pornește de la catod; privitor la catod. ◊ Lampă catodică = lampă emițătoare de electroni. Raze catodice = radiație de electroni emiși de catodul unui tub de descărcare electrică, într-un gaz care se află la presiune foarte joasă. Radiație catodică = flux de electroni emiși de catodul unui tub de descărcare electrică vidat. – Din fr. cathodique. Sursa: DEX '98.
NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus, -a. Sursa: DEX '98.
JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumeț, comunicativ. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovial. Sursa: DEX '98.
ȚURCAN, -Ă, țurcani, -e, s. f., adj. 1. S. f. Rasă de oi cu lână lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lână groasă, lungă și aspră. 3. S. f. Țurcă². – Et. nec. Sursa: DEX '98.

TĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva, a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. 3. (Înv.) A cădea de oboseală. Ticălosul măgar... au început supt sarcină a tăbărî. (ȚICHINDEAL). – Din tabără. Sursa: DLRM.
ECLUZÁ, ecluzez, vb. I. 1. Tranz. A închide cu o ecluză. 2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din fr. écluser. Sursa: DEX '98.
SILUÉTĂ, siluete, s. f. 1. Imagine, înfățișare reală (și oarecum neclară în amănuntele ei) a unei ființe, a unui lucru etc., de obicei proiectate (ca o umbră) pe un fond mai luminos; p. ext. ființă sau lucru astfel proiectate. ♦ Personaj abia schițat într-o operă literară. 2. Talie zveltă și bine proporționată a unei persoane; corp zvelt, suplu, bine proporționat al unei persoane; p. gener. talie; corp. ♦ Expr. A face siluetă = a deveni zvelt; a slăbi. 3. Desen unicolor, de obicei negru, lucrat în creion, în tuș sau decupat din hârtie, pânză etc. reprezentând contururile unei ființe sau ale unui lucru pe un fond de altă culoare. 4. Desen special de carton sau de placaj (reprezentând o siluetă (1) de om) pe care sunt fixate țintele la tir. [Pr.: -lu-e-] – Din fr. silhouette. Sursa: DEX '98.
dísco s., adj.inv. (muz.) Gen de muzică modernă, de dans, în discoteci ◊ „G.D. – steaua cea mai strălucitoare a muzicii interpretative românești, tip disco, acoperă câteva secvențe antrenant incantatorii.” Luc. 10 II 79 p. 4. ◊ „Avem nevoie, uneori, și de puțin divertisment ritmic – și o doză de muzică disco ne bine dispune oricând.” Săpt. 22 VI 79 p. 7. ◊ „[...] o Samanthă feministă cu menajamente, ateistă sută la sută, citită, îmbrăcată în trening fiindcă «blugii nu mai sunt la modă», dansatoare disco, amatoare de Beethoven, de Bee Gees, de jogging, de coafură «afro» și de expresii «pe radical».” R.l. 6 VII 81 p. 2. ◊ „Topuri separate? Adică de hard, reggae, disco etc.?” Săpt. 28 IX 84 p. 7; v. și R.l. 19 IV 79 p. 7 (din engl., fr. disco; BD 1967, DMC 1978; DEX-S). Sursa: DCR2. Clip: Best Dance Music 2013 Top Hits, de la Youtube.com.
DISCO¹-/DISCI- elem. „disc”, „rotund”. (< fr. disco-, disci-, cf. lat. discus, gr. diskos). Sursa: MDN.
ADA - Forma flexionara de la ADÚCE, adúc, vb. III.
-ÁDĂ elem. „rezultatul unei acțiuni”. (< fr. -ade, cf. it., sp. -ada). Sursa: MDN.
ATIE- Forma flexionara de la AȚÍNE, ațín, vb. III.
RUF, rufuri, s. n. Construcție deasupra punții superioare a unei nave, extinsă numai pe o porțiune a ei, în care sunt amenajate, de obicei, locuințele echipajului. – Din fr. rouf. Sursa: DEX '98.
ruf, (rif), s.n. – Unitate de măsură pentru lungimi: „Un meter are un ruf si giumătate” (Papahagi 1925). – Din tc. rif, irif, magh. röf, réf (MDA). Sursa: DRAM.
CROV, crovuri, s. n. Formă mică de relief cu aspect de depresiune circulară sau alungită, dezvoltată pe loess prin tasare; găvan, padină. – Din scr. crov. Sursa: DEX '98.
ERG ~gi m. fiz. Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic dezvoltat cu o forță de o dină, când aceasta își deplasează punctul de aplicație pe distanța de un centimetru. /<fr. erg. Sursa: NODEX.
erg, (engl.= erg) termen de origine arabă prin care este indicat sectorul dunelor și pânzelor de nisip din zonele deșertice. E. ocupă cca 20% din supr. deșerturilor, au supr. ondulată și/sau plană, dar în permanentă schimbare datorită mobilității dunelor aflate sub influența vânturilor. Sursa: Petro-Sedim.

VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu]. Sursa: DN.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. Sursa: DTM.
ot prep. – De la, din, de. Sl. otu. Sec. XVI-XIX, înv. Termen de cancelarie, fără circulație reală. Sursa: DER.
OT- v. oto-. Sursa: DN.
DIS¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „separat”, „contrar”. [Var. di-, diz-. / < lat. dis]. Sursa: DN.
DIS²- Element prim de compunere savantă cu sensul de „dificil”, „greu”, „anormal”. [Var. diz-. / < fr. dys-, gr. dys]. Sursa: DN.
dis-de-dimineáță adv. Sursa: DOOM 2.
dis, re diez*, în terminologia muzicală germană. Sursa: DTM.
íje (literă chirilică) s. m. Sursa: DOOM 2. Litera Ije И, и.
COLÉRIC, -Ă (‹ fr.) adj. 1. (Despre o persoană) Care are izbucniri de mînie. 2. (PSIH.) Temperament (sau tip) c. = unul dintre cele patru tipuri de temperamente în clasificarea lui Hipocrat, caracterizat prin impulsivitate, nestăpînire și care corespunde, în clasificarea lui I.P. Pavlov, tipului de sistem nervos puternic și neechilibrat, cu predominarea excitației asupra inhibiției. Sursa: DE.
IOT (IOD) (‹ germ., fr.) s. n. (LINGV.) Semivocala i, numită și i consonantic, care se notează cu i, ĭ și j sau cu y și al cărei nume provine de la una dintre semivocalele din limbile feniciană și ebraică. Sursa: DE.
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. 1. A chema, a da semnale prin strigăte, sunând din corn etc. ♦ A răsuna, a vui. 2. A urca (la deal). 3. A da năvală. – Comp. sb. bujati. Sursa: DLRM.

HERB, herburi, s. n. (Înv.) Stemă a unei țări, blazon al unei familii nobiliare etc. ♦ Fig. Origine, neam nobil. [Var.: hierb s. n.] – Din pol. herb. Sursa: DEX '98.
FUGÁCI, -CE, fugaci, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă; fugar. ♦ (Substantivat, m.) Cal. 2. Adj. Fig. (Livr.) Trecător, fugitiv. 3. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare de mărimea unui porumbel, cu picioarele lungi și foarte iuți, bune alergătoare. – Lat. fugax, -acis. Cf. fr. fugace. Sursa: DEX '98.
SFĂDÍ, sfădesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. (Pop.) A (se) certa; a (se) dojeni, a (se) mustra. ♦ Refl. recipr. A se hărțui, a se tachina. ♦ Intranz. Fig. A face zgomot, zarvă, agitație. 2. Tranz. (Înv.) A înfrunta; a probozi. – Din sl. sŭvaditi. Sursa: DEX '98.
NEV, nevi, s. m. Tumoare benignă a pielii, uneori colorată în brun, cenușiu sau albastru. – Din lat. naevus. Sursa: DEX '98.
PUD, puduri, s. n. Unitate (rusească) de măsură pentru greutăți egală cu 16,38 kg. – Din rus. pud. Sursa: DEX '98.
NÁDĂ, nade, s. f. 1. Hrană naturală sau imitație de hrană care se pune într-o unealtă de pescuit sau într-o cursă pentru a ademeni și a prinde peștii sau alte animale; momeală. ♦ Fig. Ispită, tentație; cursă. 2. Parte înnădită, adăugată la un obiect; înnăditură. [Pl. și: (2) năzi] – Din bg. nada. Sursa: DEX '98.
dactil (‹ gr. δάϰτυλος [daktylos], „deget”), picior (1) metric format dintr-o silabă lungă urmată de două scurte: -UU. Își trage numele de la analogia cu cele trei falanfe ale degetului (una mai lungă și două mai scurte). În versurile dactilice, unitatea metrică coincide cu piciorul (și nu cu dipodia*, ca în versurile iambice*, trohaice* sau anapestice*). Sursa: DTM.
PULT, pulturi, s. n. (Reg.) Pupitru, sertar. – Germ. Pult. Sursa: DLRM.
RUM s. n. v. rom¹. Sursa: DEX '98.
RÜM, ar ~ 1. Termen folosit de musulmani pentru a-i desemna pe europeni în general și pe bizantini în special. Folosit și pentru Patriarhia greacă ortodoxă de la Ierusalim. 2. Sultanat în Anatolia al turcilor selgiucizi (1077-1308) format din terit. desprinse din Imp. Bizantin; s-a mai numit și Sultanatul de Konya. Sursa: DE.
AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit. ♦ Crud, rău, hain. [Var.: avám, -ă adj.] – Tc. havan (sb. avan). Sursa: DLRM.
ÁPUD prep. Indică o citare preluată de la alt autor, nu din original; după. [Abr.: ap.] – Din lat. apud. Sursa: DEX '98.
bip s. n., pl. bípuri. Sursa: DOOM 2.
HUCI¹, huci, s. m. (Reg.) Unealtă de scărmănat lână; ragilă. Sursa: DLRM.
húci, huciuri, s.n. – Pădure mică, deasă; crâng; térs, corci. „Tufiș ori crâng odrăslit din rădăcinile rămase în pământ, în urma tăierii unei păduri” (Țiplea 1906): „Cine despărță doi dulci, / Ducă-i cordíi carnea-n huci” (Calendar 1980: 73). Huci, poreclă în loc. Moisei (Coman 2004). – Din ucr. hušča „desiș” (Cihac, DA cf. DER). Sursa: DRAM.
2) hucĭ interj., V. cîș. Sursa: Scriban.

nescafé s.n. 1974 (alim.) Cafea pulbere sau granule de tip instant v. cafea-filtru, operațional [scris și nes-café] (marcă înregistrată a firmei Nestlé; din fr. nescafé; PR 1942; DN3). Sursa: DCR2.
MLÁJĂ, mlăji, s. f. 1. Arbust cu ramurile flexibile, cenușii sau verzi, cu frunzele lanceolate, puțin ondulate și acoperite cu peri mătăsoși, care crește mai ales pe malurile și pe prundișurile râurilor (Salix viminalis). ♦ Răchită. 2. Ramură tânără de mlajă (1) sau, p. gener. de salcie, de tei etc., tăiată din plantă și întrebuințată la împletitul coșurilor, al leselor etc. sau la legatul viței de vie. – Refăcut din mladă. Sursa: DEX '98.
CONÉȚ s. n. (Înv. și reg.) 1. Sfârșit. ◊ Expr. A face (sau a pune) cuiva conețul = a pune cuiva capăt zilelor, a-l omorî. 2. Șotie, boroboață. – Din sl. konĩcĩ. Sursa: DEX '98.
RĂCĂDUÍ, răcăduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se răsti la cineva, a lua o atitudine amenințătoare. – Din magh. reked „a răguși”. Sursa: DEX '98.
DEMIÚRGIC, -Ă, demiurgici, -ce, adj. De demiurg. [Pr.: -mi-ur-] – Din fr. démiurgique. Sursa: DEX '98.
PUD, puduri, s. n. Unitate (rusească) de măsură pentru greutăți egală cu 16,38 kg. – Din rus. pud. Sursa: DEX '98.
AHT, ahturi, s. n. (Reg.) 1. Oftat, suspin. 2. Durere, suferință, chin, jale. – Din ngr. áhti „dorință arzătoare”. Sursa: DEX '98.
IN SPE loc. adv. pe, în viitor. (< lat. in spe). Sursa: MDN.
DEMIÚRG s. m. Nume dat în filosofia lui Platon, creatorului divin care a făurit lumea; creatorul universului; p. ext. principiu activ și creator. [Pr.: -mi-urg] – Din lat. demiurgus, fr. démiurge. Sursa: DEX '98.
IZOFÁZĂ s. f. linie care reprezintă izotermele și izobarele coincidente pe o diagramă a unui sistem fizico-chimic dintr-un singur component cu două faze coexistente. (< fr. izophase). Sursa: MDN.

1 Mai Cei mai buni 20 de scrabbleuri romani in ISC la sectia Duplicat,  miercuri, 1 Mai 2013, la ora 0. In top sunt cuprinsi sportivii care au jucat macar o partida in ultimele 40 de zile. 1. Vica Vasile Mihalache 3. Tootsie06 4. Kathara 5. Diodone Marius Gondos 7. Fabianism Dan Sibef 9. Michi Maestrul Sportului Mihai Negrea 10. Tolstoi Lucian Grosu 13. Incotro 14. Miculprint Carmen Cazanel 15.Deidamia 16. Monte Catalin Mirzan 17. Geo1974

 

  Statistici web