26 noiembrie TALUZ, NEFTIILE, DEGRESAU, NUT, JOBEN, PICIOCI, UVRAJ, PROPENEI, NEX, ANEX, COSTELIVE, SUFAN - Topuri la partida Duplicat de la miezul noptii. Foto: Deidamia si Vidi2004.

CREP, crepuri, s. n. 1. Cauciuc natural, de culoare albă-gălbuie, din care se fac tălpi pentru încălțăminte. 2. Țesătură subțire, încrețită, din fire de mătase sau de lână suprarăsucite. ◊ Crep satin = țesătură cu una dintre fețe mată și cu cealaltă lucioasă. ♦ Bucată dintr-o asemenea țesătură, de culoare neagră, care se poartă la braț, la rever sau la pălărie în semn de doliu. – Din fr. crêpe. Sursa: DEX '98.
crep, crépuri, s.n. (reg.) 1. scara de deasupra ieslei din care mănâncă caii fânul. 2. jghiab de adăpat vitele. Sursa: DAR.
SIÁJ s. n. 1. dâră lăsată de o torpilă, de o navă în mers etc. 2. volum de fluid turbionar pe care îl lasă în urma sa un corp în mișcare într-un fluid. (< fr. sillage). Sursa: MDN.
siáj s.n. în constr. a fi în siajul cuiva (franțuzism) A urma un maestru ◊ „Romanul [...] plutește undeva în siajul «Muntelui vrăjit».” R.lit. 17 IV 93 p. 9 (traduce fr. être dans le sillage de...; DEX – alt sens). Sursa: DCR2.
BIÉF s. n. Porțiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje. – Fr. bief. Sursa: DLRM.
DUZÍNĂ, duzini, s. f. Grup de douăsprezece obiecte de același fel care formează un tot. ◊ Loc. adj. De duzină = care are o calitate inferioară; prost, mediocru. [Pl. și: duzine] – Din ngr. duzina. Cf. it. dozzina, fr. douzaine. Sursa: DEX '98.
SCINDÁ, scindez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) despărți în părțile constitutive sau în combinații mai simple; a (se) fracționa, a (se) separa, a (se) subdiviza, a (se) divide. – Din fr. scinder. Sursa: DEX '98.
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari. Sursa: DEX '98.
VEL adj. invar. (Preceda un titlu sau un rang boieresc în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Mare. Vel-logofăt. — Din sl. veliĭ.
Sursa: DEX '09.
MISERAM PACEM VEL BELLO BENE MUTARI (lat.) chiar și războiul e preferabil unei păci mizerabile – Tacit, „Annales”, III, 44. Sursa: DE.
MARȘÁ, marșez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A cădea de acord, a consimți; a se lăsa antrenat într-o acțiune. ♦ A se lăsa corupt. – Din fr. marche, germ. Marsch. Sursa: DEX '98.
MÁRȘĂ s. v. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem. Sursa: Sinonime.
MÂRȘĂ s. v. amorsă, momeală, nadă. Sursa: Sinonime.
MÁRȘĂ s.f. Sol format de depunerile rămase după retragerea apelor mării. V. polder. [< germ. Marsch, rus. marș]. Sursa: DN.
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în secolul al XVII-lea; (la sg.) persoană care face parte din această populație. – Din pronunțarea bur a cuv. engl. boer.
Sursa: DEX '98.
BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță, burnițeală, buroaică, – Cf. scr. bura. Sursa: DEX '98.
*2) búră f., pl. e (fr. bure, stofă foarte groasă de lînă). Rotocol de pîslă foarte groasă care se pune în cartuș pentru pulbere și alice în locu fultuĭeliĭ primitive: un pachet de bure. Sursa: Scriban.
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus. Sursa: DEX '98.
BAX s. n. cutie (de diferite dimensiuni) pentru ambalaj. (<engl. box). Sursa: MDN.
RẤNĂ s. f. Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenesc. ◊ Loc. adv. și (rar) adj. Într-o (sau pe o) rână = (culcat sau aplecat) pe o parte a trupului; (în legătură cu obiecte) înclinat într-o parte, strâmb. [Var.: (reg.) rấlă s. f.] – Lat. *rena (= renes). Sursa: DEX '98.
RÂNĂ s. v. coardă. Sursa: Sinonime.
OTOMÁN, -Ă, otomani, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc. – Din lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano, germ. Ottomane. Sursa: DEX '98.

VĂTĂMÁ, vátăm, vb. I Tranz. 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). — Lat. victimare. Sursa: DEX '09.
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă. Sursa: DEX '98.
u³ / uu interj. Sursa: DOOM 2.
BAMĂ, bame, s.f. Plantă anuală cultivată, din fam. malvaceelor (Hibiscus esculentus); fructul acesteia, în stare tânără, asemănător cu o păstaie (din punct de vedere botanic o capsulă), este folosit în alimentație ca o legumă; este cunoscută în țările orientale ca bamia, în cele occidentale drept okra, gumbo sau gombo, iar în cele anglofone și ca lady finger. Sursa: DGE.
BARÍL s. m. unitate de măsură pentru capacități, în special pentru produse petroliere, egală cu 158,9 l în S.U.A. și 163,5 l în Anglia. (< fr. baril, engl. barrel). Sursa: MDN.
JIR s. n. Fructul fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci. ◊ Expr. (Pop.) A mâna (sau a duce) porcii la jir = a dormi sforăind (tare). – Din bg., scr. žir. Sursa: DEX '98.
pipá, pipéz, vb. I (reg.) 1. a fuma cu pipa. 2. (despre cai) a da mereu din cap în sus și în jos (din cauza căldurii). 3. a face pipe. Sursa: DAR.
GAL¹, gali, s. m. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Galii. – Din lat. Gallus. Sursa: DEX '98.
GAL², gali, s. m. Unitate pentru măsurarea accelerației, egală cu 1 centimetru pe secundă la pătrat. – Din fr. gal. Sursa: DEX '98.
GÂLI s. v. excrement, fecale. Sursa: Sinonime.
SÉIF, seifuri, s. n. Dulap sau ladă de fier în care se păstrează, de obicei într-o instituție bancară, bani, hârtii și obiecte de valoare; casă de bani. ♦ Încăpere specială, bine asigurată (la arhive sau la biblioteci publice), în care se păstrează manuscrise, documente și alte obiecte de valoare. [Var.: safé, saféu, sef s. n.] – Din engl. safe. Sursa: DEX '98.
SOR¹ s. f. v. soră. Sursa: DEX '98.
SOR², sori, s. m. (Bot.) Grupare de sporangi situată pe fața inferioară a frunzelor la ferigi. – Din fr. sore. Sursa: DEX '98.
sor, -uri, s.n. – Șoric (de porc). – Cf. lat. solum „talpă” (MDA). Sursa: DRAM.
COVĂSÍ, covăsésc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A acri laptele dulce cu ajutorul unui cuib de smântână sau de covăseală. – Din bg. kvasja, scr. kvasiti. Sursa: DEX '98.
OHM, ohmi, s. m. Unitate de măsură a rezistenței electrice, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă-amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. [Pr.: om] – Din fr. ohm. Sursa: DEX '98.
BIG, biguri, s. n. Unitate comercială complexă. – Din inițialele B[ăcănie] + I[ndustriale] + G[ospodina]. Sursa: DEX '98.
BIG s.n. Linie de îndoire executată prin presare pe suprafața unui carton; îndoitură. [Pl. -guri. / < germ. Biga]. Sursa: DN.
BIG BANG s. n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) ce a inițiat expansiunea universului observabil. [Pr.: beng] – Din engl. big bang [theory]. Sursa: DEX '98.
big-band s.n. Orchestră mare de jazz ◊ „La Timișoara A.U. a susținut recent un concert «in memoriam» R.O. – acompaniată de big-band-ul Filarmonicii «Banatul» din localitate.” Săpt. 13 IV 84 p. 2 [pron. big bend] (din engl. big band; DN3). Sursa: DCR2.
big-store s.n. (anglicism) Supermagazin ◊ „Mândria cartierului, un big-store tipic yankeu.” R.l. 17 VIII 93 p. 1 (din engl. big store). Sursa: DCR2.
NEÓN (‹ fr. {i}; {s} gr. neos „nou”) s. n. Element chimic (Ne; nr. at. 10, m. at. 20,179); gaz nobil, monoatomic, incolor. Se găsește în aerul atmosferic în proporție de 1,8 x 10^-3% volume. Se obține prin distilarea fracționată a aerului lichid. Lămpile cu descărcări electrice în gaze (utilizate pentru reclame luminoase) umplute cu n., dau o lumină roșie caracteristică. A fost descoperit de oamenii de știință englezi Sir W. Ramsey și M.W. Travers în 1898. Sursa: DE.

ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. — Et. nec. Sursa: DEX '09.
țif n., pl. urĭ. Munt. Mold. Iron. Bărbuță, cĭoc: are și el un țif de barbă ! Sursa: Scriban.
JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo) – Et. nec. Sursa: DEX '98.
jep¹ (jip), s.m. sg. (reg.) 1. Bube pe pielea câinilor și a porcilor; murdărie, jeg, slin. 2. Murdărie pe pielea omului; jeg, slin, râp.
Sursa: DAR.
jep², jepi, s.m. (reg.) Tulei de porumb; cocean. Sursa: DAR.
HEX(A)- Element de compunere însemnând „de șase ori”, „sextuplu”, care servește la formarea unor adjective și substantive. [Var.: exa-] – Din fr. hex(a)-. Sursa: DEX '98.
ȘO interj. Strigăt cu care se asmut câinii. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
VERWEILE DOCH, DU BIST SO SCHÖN! (germ.) o, rămâi, ești atât de frumoasă! – Goethe, „Faust”, II, ct 5. Astfel imploră Faust oprirea în loc a timpului, a clipei când i se relevă frumusețea muncii libere, încununare a eforturilor umane. Sursa: DE.
SIP s. v. cep. Sursa: Sinonime.
ȘIP¹, șipi, s. m. Specie de pește din Marea Neagră, asemănător cu nisetrul, care își depune icrele în regiunea gurilor Dunării (Acipenser sturio). – Din rus. šip. Sursa: DEX '98.
ȘIP², șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”. Sursa: DEX '98.
șip¹, șipi, s.m. (reg.) 1. (la pl.) rădăcini adventive (dezvoltate pe diferite părți ale plantei) la porumb. 2. (la pl.) coarne de cerb. 3. rădăcină de măsea. 4. (art.; în sintagmă) șipul vântului = scai vânăt. Sursa: DAR.
TRASÓR, (1, 2, 3) trasoare, s. n., (4) trasori, s. m. 1. S. n. Unealtă formată dintr-un ac de oțel cu mâner de lemn, folosită pentru a indica pe o piesă metalică brută contururile suprafețelor de prelucrat; trasator (2). 2. S. n. Unealtă de oțel cu mâner de lemn, folosită în legătorii pentru trasarea liniilor pe marginea scoarțelor îmbrăcate în piele sau pe marginea pielii la cotoare și la colțurile trase în piele, precum și la călcarea falțului la legăturile în pânză. 3. S. n. Glonț, proiectil învelit într-un material fosforic, care se aprinde în clipa descărcării, descriind în aer o traiectorie luminoasă. 4. S. m. (Fiz.) Izotop radioactiv al unui element stabil, pe care îl însoțește peste tot, permițând recunoașterea și urmărirea acestuia într-un sistem. – Din fr. traceur. Sursa: DEX '98.
CĂTĂNÍ, cătănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A face serviciul militar. 2. Tranz. A lua în armată, a încorpora, a înrola. ♦ Refl. A intra în armată, a se face cătană. – Din cătană. Sursa: DEX '98.
CĂTĂNÍE s. f. (Reg.) Stagiu, serviciu militar; militărie. – Cătană + suf. -ie. Sursa: DEX '98.
MEȘ¹, meși, s. m. Un fel de cizmulițe din piele subțire, fără toc, purtate altădată peste ciorapi (sub încălțăminte); (astăzi, reg.) papuci de pâslă. ◊ Expr. A-i da (cuiva) meșii să... = a avea curaj să..., a cuteza. A-l ține pe cineva meșii = a fi în stare, a putea. – Tc. mest. Sursa: DLRM.
MEȘ², meșuri, s. n. (Reg.) Fiecare dintre inelele care se formează anual în trunchiul copacilor, după care se poate recunoaște vârsta acestora. Sursa: DLRM.
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle). Sursa: DEX '98.
PADÉLĂ (‹ germ., engl.) s. f. Vâslă (de 2,10-2,50 m lungime) prevăzută la capete cu câte o pală convexă, cu care se poate vâsli, alternativ, în cele două borduri, folosită la caiac. P. nu are punct de sprijin pe vreun dispozitiv de ghidare, ci este susținută și acționată de către caiacist. Sursa: DE.
TÓLBĂ ~e f. 1) Geantă vânătorească (din piele sau din alt material) pentru merinde și vânat purtată la șold. 2) înv. Toc pentru săgeți; faretră. /<lat., turc. torba. Sursa: NODEX.
TÓLBĂ s. 1. (pop.) tașcă, (Mold.) țoșcă. (~ pentru vânat.) 2. (înv. și reg.) toc, (înv.) cucură, faretră, săhăidac, tăftui. (~ de săgeți.). Sursa: Sinonime.
VAH interj. (înv.) Ah! vai! — Cf. tc. vah, ngr. váh. Sursa: DEX '09.

FAX ~uri n. 1) Aparat electronic pentru transmiterea informațiilor scrise prin linia telefonică. ◊ Fax modem dispozitiv care permite calculatorului să transmită și să recepționeze mesaje. 2) Text transmis cu ajutorul acestui aparat. /<engl., fr. fax. Sursa: NODEX.
ON suf. 1. (fiz.) „corpuscul nucleonic”. 2. (biol.) „unitate funcțională”. (< fr. -on). Sursa: MDN.
on, ónuri s. n. A șaisprezecea literă a alfabetului chirilic. (din sl. on). Sursa: DMLR.
on, V. un. Sursa: Scriban.
IȚ, iți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat. Sursa: DAR.
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. Sursa: DEX '98.
MAUS¹, mausuri, s. n. Numele unui joc de cărți. – Din germ. Maus. Sursa: DEX '98.
MAUS², mausuri, s. n. Dispozitiv acționat manual, conectat la un computer, a cărui deplasare pe o suprafață antrenează deplasarea cursorului pe ecran. – Din engl. mouse. Sursa: DEX '98.
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja. Sursa: DEX '98.
ÓSC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) dintr-o populație antică din zona centrală a Apeninilor. ◊ s. f. limbă indo-europeană vorbită de osci. (< fr. osque).Sursa: MDN.
MOPS, (1) mopși, s. m., (2) mopsuri, s. n. 1. S. m. Câine de statură mică, cu capul mare, pătrat, cu botul turtit, cu părul scurt și neted; buldog. ♦ Epitet dat unei persoane cu nasul turtit. 2. S. n. Clește cu fălci curbate folosit la strângerea țevilor, a vanelor etc. în cadrul operațiilor de montare. – Din germ. Mops. Sursa: DEX '98.
AB-/ABS- pref. „îndepărtare”, „separare”, „lipsă”. (< fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs). Sursa: MDN.
AB ABSURDO (lat.) prin absurd – A admite ab absurdo un raționament fals. Sursa: DE.
AB ANTIQUE (lat.) din vechime; de demult – Faptul e cunoscut ab antique. Sursa: DE.
AB INITIO (lat.) dintru început, de la capăt – A întreprinde sau a relata ceva ab initio. Sursa: DE.
AB ORIGINE (lat.) de la origine, de la obârșie – A istorisi evenimentele ab origine. Sursa: DE.
AB UNO DISCE OMNES (lat.) după unul cunoaște-i pe toți – Vergiliu, „Eneida”, II, 65-66. Enea descrie pe Sinon, care, viclean, ca toți aheii, încearcă prin cuvinte meșteșugite să-i convingă pe troieni să primească în cetate calul de lemn în care se ascundeau Odiseu și luptătorii săi. Sursa: DE.
AB URBE CONDITA (lat.) de la întemeierea orașului – Romanii începeau numărarea anilor de la întemeierea Romei (753 î. Hr.). Sursa: DE.
FAS EST ET AB HOSTE DOCERI (lat.) este îngăduit să înveți (chiar) de la dușman – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, IV, 428. Sursa: DE.
QUANTUM MUTATUS AB ILLO! (lat.) cât de mult s-a schimbat! – Vergiliu, „Eneida”, II, 274. Reflecția lui Enea, căruia Hector i se arătase în vis plin de răni, cu totul altul decât strălucitorul viteaz care fusese cândva. Reflecție la vederea unei persoane ajunsă într-o stare de mare decădere fizică sau spirituală. Sursa: DE.
DRAGÓN¹ ~i m. înv. Ostaș din trupele de cavalerie, care lupta atât călare, cât și pedestru. /<fr. dragon. Sursa: NODEX.
DRAGÓN² ~i m. 1) mit. Monstru cu aripi de vultur, gheare de leu și coadă de șarpe, care scoate foc pe gură. 2) art. Constelație în emisfera nordică situată între Ursa Mare și Ursa Mică. /<fr. dragon. Sursa: NODEX.
DRAGÓN¹ s.m. 1. Animal fabulos închipuit cu aripi de vultur, gheare de leu și coadă de șarpe. ♦ Reprezentare plastică a acestui animal. 2. Șopârlă tropicală care trăiește pe copaci și care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi. 3. Numele unei constelații din emisfera boreală, alcătuită dintr-un șir lung de stele. [< fr. dragon]. Sursa: DN.
CVÁSI adj. invar. Pe jumătate, aproximativ, cam, oarecum. // (Și în forma cvazi-, cuasi-, cuazi-, quasi-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „pe jumătate”, „aproximativ”, „cam”. [< lat., fr., it. quasi]. Sursa: DN.
*mop (obiect de gospodărie) s. n., pl. mópuri. Sursa: DOOM 2.

20 noiembrie DECANTOR, ABNEGI, IRA, CADRARII, POCUS, NEVROAME, ANIONII, FETIT, BLAM, PALTENII,SUPRAFIN, REIESIRI, HORAIAU - Topuri la partida Duplicat de la ora 20. Foto: Takeiteasy si Vidi2004.

EMÚ s. m. invar. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). – Din fr. émou, germ. Emu. Sursa: DEX '98.
ȘO interj. Strigăt cu care se asmut câinii. – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
VERWEILE DOCH, DU BIST SO SCHÖN! (germ.) o, rămâi, ești atât de frumoasă! – Goethe, „Faust”, II, ct 5. Astfel imploră Faust oprirea în loc a timpului, a clipei când i se relevă frumusețea muncii libere, încununare a eforturilor umane. Sursa: DE.
ABC s.n. 1. Enumerarea primelor litere ale alfabetului. 2. Fig. Început al unei arte, al unei științe. [Cit.: abecé] – Din fr. abece. Sursa: DEX '09.
VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) — Din magh. veg. Sursa: DEX '09.
oț, V. hoț. Sursa: Scriban.
oți provine din vrea (Verb, Indicativ, prezent, persoana a II-a, plural).
MÁCRU, -Ă macri, -e, adj. (Despre carne) Slab, fără grăsime și fără oase. – Lat. macer, -cra. Sursa: DEX '98.
LAF, lafuri, s. n. (Rar; de obicei la pl.) Palavră. ◊ Loc. vb. A ședea, (cu cineva) la lafuri= a pălăvrăgi (cu cineva), a sta (cu cineva) la taifas. ◊ Expr. A tăia frunză verde și lafuri = a spune minciuni. – Din tc. lâf. Sursa: DEX '98.
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder. Sursa: DEX '98.
botcă f. Mold. chilioară în care se naște matca albinelor. [Rut. BUDKA, bordeiu (v. butcă)]. Sursa: Șăineanu.
HUP interj. V. hop. Sursa: DEX '98.
FLUÉNT, -Ă, fluenți, -te, adj. (Despre vorbire, frază etc.) Curgător, cursiv; limpede. [Pr.: flu-ent] – Din fr. fluent. Sursa: DEX '98.
FLUÉNȚĂ s. (fig.) cursivitate, fluiditate. (~ în exprimare.). Sursa: Sinonime.
OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în Țara Oașului. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din Țara Oașului. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean. Sursa: DEX '98.

FRÍȘCĂ¹, friști, s. f. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după câteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. ♦ Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
FRÍȘCĂ², friști, s. f. (Pop.) 1. Nuia, vergea. 2. Fig. Femeie tânără, zglobie, atrăgătoare, șmecheră și ușor neserioasă. – Din magh. fricska. Sursa: DEX '98.
GÓTIC, -Ă, gotici, -ce, adj. Al goților, privitor la goți. ◊ Scriere gotică sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere colțuroase, întrebuințate, în evul mediu, în apusul Europei, astăzi mai ales în Germania. Stil gotic = stil arhitectural apărut în sec. XII în Europa occidentală, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice înalte și zvelte, prin arcuri și bolți ogivale, prin contraforturi, prin vitralii și prin numărul mare de sculpturi în piatră. Artă gotică = formă de artă răspândită în Europa începând din sec. XII. ♦ (Construit) în stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus. Sursa: DEX '98.
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter. Sursa: DEX '98.
VIL, -Ă, vili, -e, adj. (înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit; ordinar; josnic; abject. — Din fr. vil. Sursa: DEX '09.
ÓLE¹ I. interj. expresie spaniolă care servește pentru a încuraja. II. s. n. dans spaniol andaluz cu mișcare moderată, executat de o singură persoană; melodia corespunzătoare. (< fr. olé, /II/ sp. ole). Sursa: MDN.
OLE²(O)-/OLEI-, -ÓL elem. „ulei”. (< fr. olé/o/-, oléi, germ. -ol, cf. lat. oleum). Sursa: MDN.
TEX, texuri, s. n. Sistem de măsurare a fineții firelor textile. – Din fr. tex. Sursa: DEX '98.
TEX¹ ~uri n. Cui mic folosit la confecționarea și repararea încălțămintei. /<fr. tex. Sursa: NODEX.
HANG, (2) hanguri, s. n. 1. (În expr.) A ține hangul = a) a acompania o melodie; b) fig. a însoți, a întovărăși; c) fig. a ține partea cuiva, aprobând tot ce face și ce spune; a face pe placul cuiva, a cânta cuiva în strună. 2. (Reg.) Nume dat unor instrumente sau unor părți ale instrumentelor muzicale care servesc pentru a ține acompaniamentul. – Din magh. hang „sunet, ton, glas”. Sursa: DEX '98.
OP ~uri n. livr. depr. Creație literară sau științifică; scriere. /<lat. opus
Sursa: NODEX.
–OP Element secund de compunere savantă cu semnificația „ochi”, „vedere”. [< fr. -ope, cf. gr. ops – ochi]. Sursa: DN.
op adj.inv. (arte; anglicism) Care se bazează pe reacții optice ◊ „Același nume este excelent într-un proiect figurativ și fad, impersonal într-o lucrare op, cu caracter ambiental-decorativ.” R.lit. 11 III 71 p. 29 (din engl. op[tical art]; BD 1965). Sursa: DCR2.
ev (livr.) s. n. / s. m., pl. évuri / evi. Sursa: DOOM 2.
ÍGA interj. v. inga; ÍNGA interj. Iată! uită-te! [Var.: íga interj.] – Et. nec. Sursa: DEX '98.
huc, hucuri, s.n. (reg.) Rămășiță, brac, gunoi, bucluc, gogleze, goz, huimată. Sursa: DAR.
huc, (hucurel, huculuc, huculeț, hucuina), adv. – Tot, toată, toți, toate. În expr. tot huc, întărește pron. nehot. tot: „Dar or zonit tâlharii, pribegii, șî or furat oile tăte huc” (Papahagi 1925: 125). – Cf. buc (< alb. byk) (MDA). Sursa: DRAM.
REPASÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A călca cu fierul cald. 2. (Text.) A revizui țesăturile și tricoturile în scopul descoperirii și corectării greșelilor de țesere sau de tricotare. [< fr. repasser]. Sursa: DN.
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. Sursa: DEX '98.
nat, s.m. – 1. Individ, om, persoană. 2. Rudă, rudenie, familie. 3. Mulțime. În societatea feudală românească, „la baza piramidei sociale se afla stratul opiniei publice, alcătuit din mulțime, din natul satului; urma stratul cetei de feciori, stratul cetei de oameni vrednici, respectiv stratul cetei de bătrâni, din care erau aleși căpăteniile satului” (Vulcănescu 1985: 214). – Lat. natus „născut„, cf. lat. nati „progenitură, urmași”; Termenul se întrebuința în lat. pop. cu funcția substantivală pentru „copii de ambe sexe” în raport cu părinții. Sensul etimonului l-a păstrat mai bine dialectul aromân și romanitatea apuseană. În dial. daco-român este atestat, rar, și sensul de „copil” sau „născut, fiu„. Sensul de „persoană, ființă, individ” s-a păstrat în expr. tot natul = toată lumea, fiecare, cu toții (Scurtu 1966: 65-66). Sursa: DRAM.
OLÉI s. v. flocoșică. Sursa: Sinonime.
OLEI- v. oleo-. Sursa: DN.
OLEI- elem. ole²(o)-. Sursa: MDN.
DÓMĂ s. f. v. dom. Sursa: DEX '98.
LÍGĂ s. v. aluniță. Sursa: Sinonime.
LÍGĂ ligi f. Asociație (de state, de orașe, de colectivități) constituită în vederea realizării unui scop comun. Sursa: NODEX.

EC- elem. „În afară de”. (din fr. ec-, cf. gr. ek = în afară). Sursa: MDN.
HĂTÍ, hătesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zăgăzui, a baricada, a opri cursul unei ape, trecerea pe un drum etc. – Din ucr. hatyty. Sursa: DEX '98.
HĂȚÍ, hățesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgâlțâi, a smuci pe cineva. – Din hăț¹. Sursa: DEX '98.
hățí, hățesc, vb. refl. – 1. A se apuca (de treabă), a începe o acțiune. 2. A se prinde (de ceva): „Toți de díșin se hățâră” (Memoria 2001: 33). – Din haț (indică o mișcare pentru a prinde sau a apuca; onomatopee). Sursa: DRAM.
NUR, nuri, s. m. (Pop. și fam.) Calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; p. ext. aspect atrăgător al unei femei; vino-ncoace. – Din tc. nur. Sursa: DEX '98.
MAN LEBT NUR EINMAL IN DER WELT (germ.) trăiești numai o dată pe lume – Goethe, „Clavigo”, act. I, scena 1.
Sursa: DE.
MORGEN, MORGEN, NUR NICHT HEUTE (germ.) mâine. mâine, numai nu astăzi – Chr. Weisse (scriitor german), „Der Aufschub”: „Morgen, Morgen, nur nicht heute / Sprechen immer trage Leute” („Mâine, mâine, numai nu astăzi / Spun totdeauna leneșii”). Sursa: DE.
EGO- elem. „eu”, „propria persoană”. (< fr. égo-, cf. lat. ego, eu). Sursa: MDN.
ÁLTER ÉGO loc., s. m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărțit. — Loc. lat. Sursa: DEX '09.
ET IN ARCADIA EGO (lat.) și eu am fost în Arcadia – Epigraful unui tablou celebru al pictorului Nicolas Poussin. Arcadia legendară fiind ținutul vieții idilice, patriarhale, expresia mărturisește nostalgia după o fericire pierdută. Sursa: DE.
AFÍX, afixe, s. n. 1. (Gram.) Nume generic pentru prefixe, sufixe și infixe. 2. (Mat.) Punct care reprezintă un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene. – Din fr. affixe, lat. affixus. Sursa: DEX '09.
NĂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș². Sursa: DEX '98.
SURÁT s. n. denumire a capitolelor Coranului, clasificate după lungime. (< fr. surate). Sursa: MDN.
rom¹ / rrom (persoană) adj. m., s. m., pl. romi / rromi; adj. f., s. f. rómă / rrómă, pl. róme / rróme. Sursa: DOOM 2.
-ÁT² suf. „sare”, „ester”. (< fr. -ate). Sursa: MDN.
AT¹ s. m. monedă divizionară în Laos, valorând a suta parte dintr-un kip. (< fr. at). Sursa: MDN.
at, ați, s.m. (înv. și reg.) cal turcesc, cal bun de călărie; armăsar. Sursa: DAR.
PÚDLI s. v. masă, tarabă, tejghea. Sursa: Sinonime.
PUDL s. m. v. pudel. Sursa: DEX '98.
CATÉNĂ, catene, s. f. 1. Șir de încrețituri ale scoarței pământului, formate sub influența unei presiuni laterale. 2. Lanț de atomi legați între ei prin valențe simple sau multiple. 3. (Înv.) Lanț (la ceas, la ochelari etc.). – Din lat. catena. Sursa: DEX '98.

SAȘÍU, -ÍE, sașii, adj. (Despre oameni) Care se uită cruciș; zbanghiu, bazaochi; (despre ochi, privire) cruciș, încrucișat. [Var.: șașíu, -ie adj.] – Din tc. șasi. Sursa: DEX '98.
ȚINC² s. m. v. țânc. Sursa: DEX '09.
ȚINC¹, țincuri, s. n. Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scânduri (alternând cu câte o scobitură) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scânduri. — Din germ. Zinke. Sursa: DEX '09.
ȚINC s. v. prășilă, progenitură, pui, șliț. Sursa: Sinonime.
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus. Sursa: DEX '98.
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. scr. bujati. Sursa: DEX '98.
TUNÁ, tun, vb. I. 1. Intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. Tranz. impers. (Reg.; în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. Intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga. ◊ Expr. A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. 4. Intranz. (Înv.) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. – Lat. tonare. Sursa: DEX '98.
ETALÁ vb. tr. 1. a expune spre a fi privit, admirat. 2. (la jocul de cărți) a depune pe masă, pe față, unele formații de cărți. (< fr. étaler). Sursa: MDN.
SERV ~ă ( ~i, ~e) m. și f. 1) (în feudalism) Țăran dependent de feudal; iobag; șerb. 2) (în sclavagism) Persoană lipsită de drepturi și mijloace de producție, de munca și de viața căruia dispunea stăpânul; rob; sclav. 3) Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice. /<lat. servus. Sursa: NODEX.

ax¹/áxă¹ (tehn., anat.) s. n./s. f., pl. áxuri/áxe. Sursa: DOOM 2.
APÍCOL, -Ă, apicoli, -e, adj. Care se obține de la albine; care aparține apicul­turii, privitor la apicultură. — Din fr. apicole. Sursa: DEX '09.
BUT¹ s. n. (Reg.; în loc. prep.) În butul (cuiva) = în ciuda, în pofida (cuiva). – Et. nec. Sursa: DEX '98.
BUT², buturi, s. n. Bucată (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumegătoare, a căror carne servește ca aliment. – Din tc. but. Sursa: DEX '98.
BUT³, buturi, s. n. Fiecare dintre stâlpii porții în jocul de rugbi. ♦ (Rar) Poartă la jocul de fotbal. – Din fr. but. Sursa: DEX '98.
LAST, BUT NOT LEAST (engl.) ultimul, dar nu cel de pe urmă – Expresie întâlnită la mai mulți scriitori englezi (Pope, Shakespeare ș.a.). Un fapt menționat la urmă nu este neapărat și cel mai puțin important. Sursa: DE.
BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Din fr. biffer. Sursa: DEX '98.
NĂLUCÍT, -Ă, năluciți, -te, adj. Care există numai în închipuirea cuiva; plăsmuit de imaginație, de minte. ♦ (Rar; despre oameni) Uluit, zăpăcit. – V. năluci. Sursa: DEX '98.
MĂTUÍRE, mătuiri, s. f. Operație de prelucrare a suprafeței unui obiect, prin care acesta devine mat². – Din mat². Sursa: DEX '98.
MĂTUÍRE, mătuiri, s. f. Operație de prelucrare a suprafeței unui obiect, prin care acesta devine mat². – Din mat². Sursa: DEX '98.
VÍPIE, vipii, s. f. (Reg.) 1. Căldură mare, arșiță, fierbințeală, zăduf. ♦ Febră. 2. Toi, putere. — Et. nec. Sursa: DEX '09.
ODÓR¹, (1) odoare, s. n. 1. Obiect lucrat dintr-un metal prețios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preț; giuvaier. (La pl.) Veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. Ființă iubită, prețuită; spec. copil. – Din scr. odor „pradă”. Sursa: DEX '98.
ODÓR², odoruri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă, parfum. [Var.: odoáre s. f.] – Din lat. odor, it. odore, fr. odeur. Sursa: DEX '98.
HÂȘ interj. Cuvânt cu care se alungă găinile sau alte păsări (de curte). [Var.: câș, hâci interj.] – Onomatopee. Sursa: DEX '98.
TRUTH HAS A QUIET BREAST (engl.) adevărul are inimă liniștită – Shakespeare, „Richard III”, act. I, scena 3. Cel ce are cugetul curat nu are a se teme de nimic. Sursa: DE.
ETÁN (‹ fr. {i}) s. m. Hidrocarbură aciclică saturată (p. t. – 172ºC, p. f. – 88,5ºC), incoloră, fără miros, care se găsește în gazele de sondă, întrebuințată la prepararea etenei, drept combustibil și ca agent frigorific. Sursa: DE.

CROM (‹ fr. {i}; {s} gr. khroma „culoare”) s. n. Element chimic (Cr, nr. at. 24, m. at. 51,99, p. t. 1.890ºC, p. f. 2.480ºC); metal alb, dur, casant, foarte rezistent față de agenții chimici. Funcționează în combinații în stările de valență 2, 3 și 6. Întrebuințat la obținerea unor aliaje (oțel cu c.) și la cromare. Sub formă de săruri este întrebuințat în vopsitorie, tăbăcărie, fotografie, cataliză etc. A fost descoperit de chimistul francez L.N. Vauquelin în 1797. Sursa: DE.
GRADÁT¹, gradați, s. m. Militar având un grad inferior celui de ofițer. – Din fr. gradé. Sursa: DEX '98.
GRADÁT², -Ă, gradați, -te, adj. 1. (Despre aparate, instrumente etc.) Împărțit în grade (3). 2. Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce pe rând, într-o succesiune ascendentă sau descendentă. – V. grada. Sursa: DEX '98.
ÁGĂ, agi, s. m. (Înv.) 1. Ofițer (comandant) din armata otomană. 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de agă (1, 2). [Var.: agá (pl. agale) s. f.] — Din tc. ağa. Sursa: DEX '09.
beșli-aga m. odinioară căpitan de beșlii, câte unul în fiecare județ, iar la București și la Iași câte un baș-beșli-aga. [Turc. BEȘLI AGASY]. Sursa: Șăineanu.
căzlar-aga (căzlar-agasi) m. mai marele peste eunucii Saraiului; ca rang, venia după vizir și muftiu: dorințele lui căzlaf-agasi fost-au ele vreodată neîmplinite ? FIL. [Turc. KYZLAR AGASY]. Sursa: Șăineanu.
íje (literă chirilică) s. m. Sursa: DOOM 2. Ije: И, и
RÉNIE, renii, s. f. Porțiune joasă și convexă din meandrul unui râu, acoperită de nisipuri și de prundișuri, reprezentând zona de acumulare a aluviunilor. – Din ucr. dial. rjien. Sursa: DEX '98.
mop (obiect de gospodărie) s. n., pl. mópuri. Sursa: DOOM 2.
DON s.m. Titlu de curtoazie cu care spaniolii se adresează bărbaților. [< sp. don]. Sursa: DN.
1) don m. Prescurtare familiară îld. domnu: don Dumitru, don căpitan (înaintea labialelor dom: dom Popescu). Sursa: Scriban.
CAB s.n. Cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul șade pe un scaun înalt, la spate. [Pl. -buri. / < engl., fr. cab]. Sursa: DN.
ON suf. 1. (fiz.) „corpuscul nucleonic”. 2. (biol.) „unitate funcțională”. (< fr. -on). Sursa: MDN.
on, ónuri s. n. A șaisprezecea literă a alfabetului chirilic. (din sl. on). Sursa: DMLR.
on, V. un. Sursa: Scriban.
ZAÍR, zaíri, s.m. Unitatea monetară a Republicii Democrate Congo (Zair). (din fr. zaïre) [morf. DOOM]. Sursa: MDN. Foto: Zairul Nou din 1996.
ANTHROPOS ON TUT ISTHI KAI MEMNES AEI (Aυθρωποζ ων τοντ ϰχι μέμνηζ ἀει) (gr.) nu uita niciodată că ești om! – Maximă aparținând poetului grec Philemon. Constituie un apel pentru păstrarea unei condiții umane superioare în orice împrejurare. Sursa: DE .
IL FAUT BONNE MÉMOIRE APRÈS QU’ON A MENTI (fr.) trebuie o memorie bună după ce ai mințit – Corneille, „Le menteur”, act IV, scena 5. Sursa: DE.
LA FAÇON DE DONNER VAUT MIEUX QUE CE QU’ON DONNE (fr.) felul în care dai prețuiește mai mult decât ceea ce dai – Corneille, „Le menteur”, act I, scena 1. V. și Bis dat qui cito dat. Sursa: DE.
LA PLUS PERDUE DE TOUTES LES JOURNÉES EST CELLE OU L’ON N’A PAS RI (fr.) ziua cea mai (deplin) pierdută din toate este cea în care n-ai râs – Chamfort, „Maximes, caractères et anecdotes”, II. Sursa: DE.
PUD, puduri, s. n. Unitate (rusească) de măsură pentru greutăți egală cu 16,38 kg. – Din rus. pud. Sursa: DEX '98.
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus. Sursa: DEX '98.
OTÍC ~ce n. Unealtă de metal cu coadă de lemn, asemănătoare cu o lopățică, cu ajutorul căreia se curăță pământul de pe brăzdarul și cormana plugului. /<sb. otik. Sursa: NODEX.

POLÁR, -Ă, polari, -e, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la cei doi poli¹ ai Pământului, de la poli¹, caracteristic polilor¹; din regiunea sau din zona polilor¹. ◊ Noapte polară = noapte de iarnă care se întâlnește în regiunile situate dincolo de cercul polar și care poate dura până la o jumătate de an. Steaua polară = steaua principală din constelația Carului-Mic, situată pe prelungirea boreală a axei Pământului, care servește ca mijloc de orientare și după care se poate stabili direcția nordului. Urs polar = urs alb, v. urs. 2. Adj. Privitor la polii¹ unui magnet sau ai unei pile electrice. ♦ Referitor la un corp sau la un mediu care prezintă polaritate. 3. Adj. (Mat.; în sintagma) Coordonate polare = coordonate al căror sistem de referință este alcătuit dintr-un punct și o semiaxă care pornește din acel punct. 4. Adj. (Fil.) Care se află într-un raport de polaritate, care prezintă polaritate. 5. S. f. Locul geometric al punctelor conjugate armonic cu un punct dat în raport cu cele două puncte în care o dreaptă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează conica dată. – Din lat. polaris, it. polare, fr. polaire. Sursa: DEX '98.
ORIFICIU POLAR deschidere în calota parașutei care permite scurgerea aerului, conferindu-i stabilitate. Sursa: GTA.
ETÍLIC, -Ă, etilici, -ce, adj. Care conține etil; pe bază de etil. ◊ Alcool etilic = alcool. Eter etilic = eter (1). – Din fr. éthylique. Sursa: DEX '98.
ÎNDOSÍ, îndosesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) dosi. – În + dosi. Sursa: DEX '98.
OLÁNDĂ s. f. Țesătură deasă și fină, făcută din fire de in de bună calitate, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Din fr. hollande, it. olanda. Sursa: DEX '98.
az s.m. (înv.) 1. numele primei litere a alfabetului chirilic 2. eu (în zapise, înaintea numelui propriu). Sursa: DAR.
NES, nesuri, s. n. Nescafe. – Din nes[cafe]. Sursa: DEX '98.
GLOD, gloduri, s. n. (Pop.) 1. Noroi¹; loc, teren, drum noroios. 2. Bulgăre de pământ uscat sau înghețat. – (1) Cf. magh. galád, (2) rus. gluda. Sursa: DEX '98.
IARD iarzi m. Unitate de măsură engleză pentru lungime egală cu 0,91 m. [Monosilabic.] /<engl. yard. Sursa: NODEX.
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-] – Cf. bau. Sursa: DEX '98.
PÓNTĂ, ponte, s. f. Proces de depunere a icrelor la pești și a ouălor la păsări, la insecte, la reptile etc.; p. ext. icrele, ouăle depuse în urma acestui proces. – Din fr. ponte. Sursa: DEX '98.
BÚHĂ, buhe, s. f. 1. (Ornit.) Bufniță. 2. (Entom.; în compusele) Buha-semănăturilor = fluture mic de noapte, de culoare cenușie, care dăunează semănăturilor (Agrotis segetum); buha-verzei = fluture nocturn de culoare cenușie, ale cărui larve distrug varza, conopida, sfecla etc. (Mamestra brassicae). – Formație onomatopeică. Sursa: DEX '98.
GREFÁ vb. tr. 1. a transplanta o grefă². 2. (fig.) a introduce, a insera. (< fr. greffer). Sursa: MDN.
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Re¹- + curge (după fr. recourir). Sursa: DEX '98.

jotă (cuv. sp. [hota]), dans popular spaniol în măsură* de trei timpi, cu o mișcare rapidă. Când este scrisă pentru voce (1) folosește un tempo (2) mai lent. Are caracteristici regionale (j. valenciana, murciana, mahonesa). Cea mai cunoscută este j. aragoneză. (Ex. celebre, în creația lui Glinka și De Falla). Sursa: DTM.
ȚÂȚ s. v. pitulice, purcelușă. Sursa: Sinonime.
ȚÂȚ interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda sunetele scoase de unele păsări, șoareci etc.). /Onomat. Sursa: NODEX.
ȚÂȚ, țâțuri, s. n. (Reg.) Căniță din care se dă copiilor să bea. Sursa: DLRM.
IARBA-LUI-TÁT s. v. tătăneasă. Sursa: Sinonime.
TAT TWAT ASI, TAT AHAM ASMI (sanscrită) aceasta ești tu, acesta sunt eu – Formula principiului identității, al unității, în filozofia indiană. Sursa: DE.
MIU, miu, s. m. Numele literei m din alfabetul grecesc. – Din fr. mu. Sursa: DEX '09.
-meu/-miu (fam., pop., numai după nume de grade de rudenie) adj. pr. m. (frate-meu/frate-miu; lui frate-meu/lui frate-miu); f. -mea (maică-mea), g.-d. -mii (maică-mii). Sursa: DOOM 2.
ev (livr.) s. n. / s. m., pl. évuri / evi. Sursa: DOOM 2.
bemol (‹ lat. b molle „b neted, rotund”) 1. Semn grafic, plasat în fața notei*, sau la cheie* (v. armură) indică coborârea sunetului cu un semiton* cromatic (♭). B. se poate dubla (dublu ♭♭), sunetul fiind coborât astfel cu două semitonuri cromatice. Denumirea b. provine de la forma specifică a literei b (♭, lat. b rotundum sau b molle) prin care, în notația literală (sec. 10) se indică sunetul si coborât cu un semiton. Până în sec. 18, b. se folosea în notație și pentru a anula diezul* (v. bas cifrat; becar). 2. (ieșit din uz) minor* (despre tonalități). Echiv. engl.: flat; fr. bémol; it. bemolle; germ. Be; sp. bemol. V. aliterație; b; dur; solmizație. Sursa: DTM.
LAF, lafuri, s. n. (Rar; de obicei la pl.) Palavră. ◊ Loc. vb. A ședea, (cu cineva) la lafuri= a pălăvrăgi (cu cineva), a sta (cu cineva) la taifas. ◊ Expr. A tăia frunză verde și lafuri = a spune minciuni. – Din tc. lâf. Sursa: DEX '98.
SARMÁT² ~ți m. ist. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație indo-europeană nomadă, înrudită cu sciții și asimilată de popoarele turcice și vechi slave. /<fr. Sarmates. Sursa: NODEX.
EC- elem. „În afară de”. (din fr. ec-, cf. gr. ek = în afară). Sursa: MDN.
jap², japi, s.m.(reg., deprec.) Moșneag neputincios, cheag, javră, voază, baccea, babalâc, hodorog, hodoroagă. Sursa: DAR.
FÉNIC adj.m. (În sintagma) Acid fenic = fenol (1). – Din fr. phénique. Sursa: DEX '98.
fenic a. se zice de un acid obținut prin distilarea gudronului de huilă și întrebuințat, în disoluțiune, ca dezinfectant. Sursa: Șăineanu.

GODIÁ, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vâsli cu ajutorul unei rame așezate la pupă, făcând ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] – Din fr. godiller. Sursa: DEX '98.
GODÍE, godii, s. f. (Mar.) Ramă² lungă care servește la godiere. – Din fr. godille. Sursa: DEX '98.
ogorî, vb. tranz. – A săpa porumbul, cu sensul de a prăși: „ogorâm mălaiu„, „săpăm mălaiu dintâie”: „Eu îs fecior de român / Și la sapă și la fân; / La fân și la ogorât / Și la fete de ibdit” (Ștețco 1990: 350; Borșa). Termen atestat exclusiv în zona Săcel-Vișeu-Moisei-Borșa (ALR 1956: 100). – Din ogor (< srb. ugar). Sursa: DRAM.
JUPÓN, jupoane, s. n. Fustă (de obicei cu volane și apretată) care se îmbracă pe dedesubtul rochiei. – Din fr. jupon. Sursa: DEX '98.
FAN, fani s. m. (Livr.) Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice; simpatizant. – Din engl., fr. fan. Sursa: DEX '98.
HIL, hiluri, s. n. 1. (Anat.) Porțiune la suprafața unui organ pe unde pătrund vasele sangvine și nervii. 2. (Bot.) Cicatrice aflată pe învelișul seminței, la locul unde aceasta s-a desprins de piciorușul ovulului. – Din fr. hile, lat. hilum. Sursa: DEX '98.
SUCNÍȚĂ, sucnițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui sucnă; SÚCNĂ, sucne, s. f. (Pop.) Fustă groasă, simplă, fără încrețituri; p. ext. haină femeiască. – Slav (v. sl. sukno). Sursa: DLRM.
DIÁVOL, diavoli, s. m. 1. Ființă imaginară considerată drept întruchipare a spiritului rău; drac, satana, demon, necuratul, aghiuță. 2. Fig. Nume dat unui copil sau, p. ext. unui om vioi, zglobiu, isteț sau obraznic, rău. – Din sl. dijavolŭ. Sursa: DEX '98.
BOSS s. m. Supraveghetor peste muncitorii dintr-o întreprindere în S.U.A.; p. ext. (fam.) șef. – Cuv. engl. Sursa: DEX '98.
BOSS WINDJAMMER [-UIND-GÉMĂR] loc. s. șef al unei orchestre, care cântă la un instrument, conducându-și ansamblul fără a-l dirija. (< amer. boss windjammer). Sursa: MDN.

RÓDIE, rodii, s. f. Fructul rodiului¹, comestibil, de mărimea unui măr, cu coaja groasă, roșiatică și cu numeroase semințe, înconjurate de un înveliș cărnos și roșiatic. – Din ngr. ródhi. Sursa: DEX '98.
ródie, rodii, s.f. – Boală a plantelor (în special a legumelor de grădină) care afectează partea aeriană; frunzele devin ruginii, planta se usucă și moare; „un fel de rouă malefică„: „O ptícat rodíe păstă grădină”. – Din magh. ragya. Sursa: DRAM.
CELT, -Ă, celți, -te, s. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o veche populație europeană care a locuit în Galia (de unde s-a extins apoi și în alte regiuni). – După fr. celte. Sursa: DLRM.
JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo) – Et. nec. Sursa: DEX '98.
jep¹ (jip), s.m. sg. (reg.) 1. Bube pe pielea câinilor și a porcilor; murdărie, jeg, slin. 2. Murdărie pe pielea omului; jeg, slin, râp.
Sursa: DAR.
jep², jepi, s.m. (reg.) Tulei de porumb; cocean. Sursa: DAR.
ARM, armuri, s. n. (Reg.) Parte a piciorului de dinapoi al unui animal cuprinsă între crupă și gambă; (la om) coapsă, șold. – Lat. armus. Sursa: DEX '98.
NES, nesuri, s. n. Nescafe. – Din nes[cafe]. Sursa: DEX '98.
GHEÁȚĂ (lat. glacia) s. f. 1. Apă în stare solidă (apă înghețată); are structură cristalină și este mai ușoară ca apa (densitatea relativă: 0,88-,93). ◊ Expr. A (se) sparge (sau a se rupe) ca gheața = a dispărea sau a face să dispară jena, constrângerea. ♦ G. uscată = dioxid de carbon în stare solidă, care sublimează la -78,9ºC fără să lase reziduuri; este întrebuințată în frigotehnică (agent frigorigen) și în dermatologie; zăpadă carbonică. 2. (La pl.) Întinderi mari de gheață (1). 3. Fig. Indiferență, nepăsare, răceală. ◊ Loc. De gheață = rece, nepăsător. 4. (BOT.) Denumire dată speciilor de plante din genul Mesembryanthemum, cu frunze cărnoase și flori roz, roșii sau albe. Originară din Africa, se cultivă și în România ca plante ornamentale. Sursa: DE.
jab s.n. (sport) Lovitură scurtă la box ◊ „[...] victoria la puncte i-a fost acordată americanului grație unor serii de «jaburi» cu ambele mâini, relativ bine ajustate.” Sc. 8 VIII 84 p. 5 [pron. djeb] (din engl. jab). Sursa: DCR2.
jăb, s.n. – v. jeb. Sursa: DRAM.
jâb, adv. – v. jib. Sursa: DRAM.
CARST, carsturi, s. n. Eroziune și dizolvare a calcarelor, gipsurilor și sării, provocată de apele subterane sau de suprafață, urmată de crearea unor forme caracteristice; (concr.) formă de relief rezultată în urma acestei eroziuni. – Din germ. Karst. Sursa: DEX '98.
OT- v. oto-. Sursa: DN.
OT¹ prep. (Înv., sec. XVI – XIX; termen de cancelarie, fără circulație reală) Din. (din sl. otŭ). Sursa: DER.
ot s. n., pl. óturi. – A douăzeci și cincea literă a alfabetului chirilic. (din sl. ot). Sursa: DMLR.
oț, V. hoț. Sursa: Scriban.

RAF, rafuri, s. n. (Reg.) Cerc, șină de fier care se aplică pe o roată de lemn. – Din magh. dial. raf. Cf. ucr. rafa „gratie”. Sursa: DEX '98.
raf, -uri, s.n. – Cerc de fier de la roata de lemn a carului (ALR 1956: 339): „C-a vini roata cu rafu’ / Și-ndată ți-a turti capu” (Bilțiu 2002: 65; Asuaju de Jos). Termen general în Ardeal; atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din germ. Reif (sau Reifen „cerc; anvelopă, pneu„), prin intermediul magh. dial. raf (DER). Sursa: DRAM.
peș s.n. (pop.) 1. partea dinainte a unui zid. 2. latură, coastă, rână; (în loc. adv.) într-un peș = pe o parte, într-o latură, într-o rână, înclinat, oblic, pieziș. Sursa: DAR.
UͲ, uiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A chiui. – Din ui¹. Sursa: DLRM.
ÚIE, ui, s. f. (Ornit.; reg.) Șoricar. Sursa: DLRM.
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fară rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. — Din lat. vanus, it. vano. Sursa: DEX '09.
VAN¹ s. n. trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. (< engl., fr. van). Sursa: MDN.
LÍDER, lideri, s. m. 1. Conducător al unui partid, al unei organizații sindicale etc. 2. Sportiv sau echipă sportivă care se găsește în fruntea unei competiții. – Din engl., fr. leader. Sursa: DEX '98.
EC- elem. „În afară de”. (din fr. ec-, cf. gr. ek = în afară). Sursa: MDN.
SEBORÉE, seboree, s. f. Boală de piele provocată de secreția excesivă a glandelor sebacee și adesea însoțită de hipertrofie glandulară. – Din fr. séborrhée. Sursa: DEX '98.
ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
țif n., pl. urĭ. Munt. Mold. Iron. Bărbuță, cĭoc: are și el un țif de barbă ! Sursa: Scriban.
TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi și cu flori albe, al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale (Tectona grandis). – Din fr. teck. Sursa: DEX '98.
TEC s. Dozator de sucuri ◊ „Comerțul a pătruns și în piața de legume, unde câțiva oameni cu inițiativă și-au instalat măsuțe cu tot felul de produse, mașina de înghețată sau de TEC, fără să se gândească că micșorează prea mult spațiul.” R.l. 19 IV 93 p. 5 (din numele firmei TEC care importă dozatoarele). Sursa: DCR2.
AVÁT, avați, s. m. Pește răpitor de apă dulce, asemănător cu crapul, și cu spinarea verzuie (Aspius aspius) – Et. nec. Sursa: DEX '98.
MAG s. v. astrolog. Sursa: Sinonime.
MAG s. v. magnetofon. Sursa: Sinonime.
APÁȘ (‹ fr.) s. m. 1. (La pl.) Amerindieni din regiunea aflată între fluviile Colorado și Rio Grande (America de Nord), din grupul atapascilor și din familia de limbi na-dene; actualmente locuiesc în rezervații; (și la sg.) Persoană din această populație. 2. (Fig.) Derbedeu, haimana; hoț, bandit. Sursa: DE.
ĂUÍT, hăuituri, s. n. Răsunet prelung, ecou; hău². [Pr.: hă-u-] – V. hăui. Sursa: DEX '98.

REM (‹ engl.; {s} r[öntgen] e[quivalent] m[an] „röntgen echivalent uman”) s. m. Unitate de măsură a dozelor de radiație raportate la efectul lor biologic, egală cu doza unei radiații care produce într-un țesut același efect ca un rad al unei radiații X de referință. Sursa: DE.
REM TENE: VERBA SEQUENTUR (lat.) stăpânește materia; cuvintele vin de la sine – Aforism atribuit lui Cato cel Bătrân. Dezvolți cu ușurință un subiect pe care ești stăpân. Sursa: DE.
ABÀ¹ interj. (Înv.) (În propoziții interogative) Cuvânt care exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește. — Onomatopee.
Sursa: DEX '09.
ABÁ², abale, s. f. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. – Din tc. aba. Sursa: DEX '98.
FÍȘCĂ, fiști, s. f. (Reg.) Biciușcă; p. ext. lovitură dată cu biciușca. – Formație onomatopeică. Sursa: DEX '98.
ut, în solmizația* medievală, prima silabă a hexacordului* (în sensul lui c*, f* sau g*); în lb. fr. denumirea notei do* din celelalte limbi romanice (corespunzător cu c* din limbile germanice). Sursa: DTM.
DO UT DES (lat.) îți dau ca să-mi dai – Formulă din dreptul roman referitoare la echivalența prestațiilor în cazul schimbului; în sens larg, serviciu contra serviciu. Sursa: DE.
SINT UT SUNT, AUT NON SINT (lat.) să fie ceea ce sunt, sau să nu fie – Răspunsul papei Clement al XIII-lea la cererea de a modifica regulamentul Ordinului iezuiților. Atribuit în mod eronat lui L. Ricci, generalul acestui ordin. Expresia hotărârii ca o instituție să nu-și dezică sarcinile fundamentale, caracteristice. Sursa: DE.
UT AMERIS AMABILIS ESTO (lat.) de vrei să fii iubit, fii vrednic de iubire – Ovidiu, „Ars amandi”, 2, 519. Sursa: DE.
UT FATA TRAHUNT (lat.) cum le-o târî soarta – A te lăsa în voia soartei, a lăsa ceva la voia întâmplării. Sursa: DE.
UT SUPRA (lat.) ca mai sus – Formulă juridică utilizată în acte. Sursa: DE.
ÁVĂ², ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av.
Sursa: DEX '98.
ÁVĂ¹ s. m. (Rar) Părinte, tată; p. ext. nume dat călugărilor bătrâni. – Din sl. avva. Sursa: DEX '98.
JÁPĂ s. v. joardă, jordie, nuia, vargă. Sursa: Sinonime.
TUI, tuiuri, s. n. Steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două sau cu trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii și rangului unor înalți demnitari din fostul Imperiu Otoman și din țările vasale lui. – Din tc. tuğ. Sursa: DEX '98.
TUÍ vb. v. tutui. Sursa: Sinonime.
TUI adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu. Sursa: Sinonime.
tuí, tuiesc, vb. tranz. – 1. A lovi (Papahagi 1925). 2. A înnebuni (pe cineva) (DER). Cf. adj. tui „țicnit, nebun” (Bulgăr 2007). – Creație expresivă (DER). Sursa: DRAM.
ZÓO s. n. Grădină zoologică. — Din fr. zoo. Sursa: DEX '09.
GINÍ, ginesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A observa, a vedea, a zări. – Et. nec. Sursa: DEX '98.
FẤSĂ, fâse, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare mici (asemănătoare cu ciocârlia), de culoare cafenie-cenușie, cu pântecele albicios, care aleargă mișcându-și în permanență coada (Anthus). – Et. nec. Sursa: DEX '98.
FÂSĂ s. v. zvârlugă. Sursa: Sinonime.
gas s. n. (pl. gásuri). Sursa: DMLR.
MIU, miu, s. m. Numele literei m din alfabetul grecesc. – Din fr. mu. Sursa: DEX '09.
-meu/-miu (fam., pop., numai după nume de grade de rudenie) adj. pr. m. (frate-meu/frate-miu; lui frate-meu/lui frate-miu); f. -mea (maică-mea), g.-d. -mii (maică-mii). Sursa: DOOM 2.

Internet Scrabble Club

05:Nov:13, dictionary: LOC2000, time: 5 0 rated, noescape: ON, challenge: VOID

2080 Salis                     1949 Virus333                   -  sicindu              -  uu?eatx 1)  H6 sicuind 70 - aalgpeo      G9 xu 44 - ?eutatm 2)  6B galopase 89 - tspetta     8H cOmutate 83 - mesnfar 3)  C6 asteptat 72 - olrnlud     M6 franasem 90 - heietnp 4)  O4 rondelul 60 - avodu?g     F10 hep 65 - nrctioe 5)  N10 vaLug 105 - acsidro      15H cornite 94 - beroled 6)  14A dracosi 80 - brrvtii     D12 bec 44 - aeroldn 7)  7G bi 38 - trrcvii           K6 daunelor 68 - iacaziu 8)  E3 virotic 28 - erifmia      A12 zidi 72 - usapcaj 9)  O13 rai 49 - imfne           4A jupai 50 - csa 10) F2 fim 57 - ne               G1 cas 24 - --- 11) PAS                          Salis = 648 p                   Virus333 = 638 p

CRUDÚȚ, -Ă, cruduți, -e, adj. (Reg.) Diminutiv al lui crud (I). – Crud + suf. -uț. Sursa: DEX '98.
SULFÍNĂ, sulfine, s. f. Numele a două plante erbacee, melifere și medicinale, cu flori plăcut mirositoare, galbene (Melilotus officinalis) sau albe (Melilotus albus). [Var.: sulcínă s. f.] – Lat. *sulfina (< sulphur). Sursa: DEX '98.
bip s. n., pl. bípuri. Sursa: DOOM 2.
AT s.m. Monedă divizionară în Laos, valorând a suta parte dintr-un kip. [Pl. ați. / cf. fr. at]. Sursa: DN.
-ÁT² suf. „sare”, „ester”. (< fr. -ate). Sursa: MDN.
AT, ați, s. m. Armăsar, cal de curse, cursier. (din tc. at = mascul de prăsilă; cf. alb., sb., bg. at, ngr. άτι). Sursa: DER.
FLUÍD, -Ă, fluizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Cu coeziune slabă între molecule. 2. S. n. Corp lichid sau gazos care își schimbă forma sub acțiunea unei forțe foarte mici. 3. S. n. Suflu, impuls, curent; emanație. – Din fr. fluide, lat. fluidus. Sursa: DEX '98.
–ON Element secund de compunere savantă cu semnificația (în terminologia fizicii) „corpuscul nucleonic” și (în terminologia biologiei) „unitate funcțională”. [Cf. fr. -on, it. -one]. Sursa: DN.
on, V. un. Sursa: Scriban.
ANTHROPOS ON TUT ISTHI KAI MEMNES AEI (Aυθρωποζ ων τοντ ϰχι μέμνηζ ἀει) (gr.) nu uita niciodată că ești om! – Maximă aparținând poetului grec Philemon. Constituie un apel pentru păstrarea unei condiții umane superioare în orice împrejurare. Sursa: DE.
IL FAUT BONNE MÉMOIRE APRÈS QU’ON A MENTI (fr.) trebuie o memorie bună după ce ai mințit – Corneille, „Le menteur”, act IV, scena 5. Sursa: DE.
LA FAÇON DE DONNER VAUT MIEUX QUE CE QU’ON DONNE (fr.) felul în care dai prețuiește mai mult decât ceea ce dai – Corneille, „Le menteur”, act I, scena 1. V. și Bis dat qui cito dat. Sursa: DE.
LA PLUS PERDUE DE TOUTES LES JOURNÉES EST CELLE OU L’ON N’A PAS RI (fr.) ziua cea mai (deplin) pierdută din toate este cea în care n-ai râs – Chamfort, „Maximes, caractères et anecdotes”, II. Sursa: DE.
SÉBUM s. n. Substanță grasă secretată de glandele sebacee. – Din fr. sébum, lat. sebum. Sursa: DEX '98.
PARAFÍNĂ, parafine, s. f. 1. Substanță solidă, albă și translucidă, formată dintr-un amestec de hidrocarburi saturate obținute la distilarea țițeiului sau a cărbunilor și întrebuințată la fabricarea lumânărilor, la impregnarea hârtiei și a țesăturilor, ca materie primă în industria chimică etc. 2. (La pl.) Alcani. – Din fr. paraffine. Sursa: DEX '98.
SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescență caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă. ◊ Expr. A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul (1); a înspica. 2. Stilizare decorativă în formă de spic (1), frecventă în arta populară pe cusături, țesături etc. 3. Vârful firelor de păr, mai lungi (și de altă culoare), din blana unor animale. 4. (În sintagma) Spic de zăpadă (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie, care cad pe pământ. 5. (Pop.) Vârf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai înaltă a acoperișului casei. [Pl. și: spicuri] – Lat. spicum. Sursa: DEX '98.

codă (‹ it. coda „coadă”, „margine”), secțiune adăugată la sfârșitul unei compoziții muzicale cu repriză*, îndeosebi la sfârșitul formei sonată*, în care, prelucrându-se fragmente din materialul tematic al lucrării, se subliniază caracterul concluziv al acesteia. Sursa: DTM.
JACÁȘ, jacași, s. m. (Reg.) Om jefuitor, hrăpăreț. [Var.: jăcaș s. m.] – Jac² + suf. -aș. Sursa: DEX '98.
GIR, giruri, s. n. 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană și la o dată anumită. 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva. – Din it. gira, germ. Giro. Sursa: DEX '98.
GIR²(O)-, -GÍR, -GIRÍE elem. „cerc, rotire, rotativ”, „girus”. (< fr. gyr/o/-, -gyre, -gyrie, cf. gr. gyros, învârtitură). Sursa: MDN.
RIZ, rizuri, s. n. Fisură foarte fină care se produce la suprafața unei piese metalice din cauza tensiunilor interne. ♦ Zgârietură făcută de un vârf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. – Din germ. Ritz. Sursa: DEX '98.
FÍSC s. n. Instituție de stat care stabilește și încasează contribuțiile către stat, urmărește pe cei care nu și-au plătit în termen aceste contribuții etc. – Din fr. fisc, it. fisco. Sursa: DEX '98.
PAN¹- Element de compunere care înseamnă „tot”, „întreg” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr., ngr. pan-. Sursa: DEX '98.
PAN², pani, s. m. Denumire dată (în evul mediu) nobililor polonezi sau, p. gener., marilor boieri români; persoană care purta acest titlu. – Din pol. pan. Sursa: DEX '98.
CÂȘ², -Ă, câși, -e, adj., adv.1. Adj. (Reg.) Care este lipsit de unul sau de mai multe degete; ciung. 2. Adj. și adv. (Fam.) (Care este) strâmb. – Din câși (pl. lui *câs < bg. kus „scurt”). Sursa: DEX '98.
TĂÚNE s. m. v. tăun. Sursa: DEX '98.
huít s.n. (reg.) scrânciob, huța.
Sursa: DAR.
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. Sursa: DEX '98.
HUIȚÁ, huíț, vb. I. Refl. (Reg.) A se da în leagăn, în scrânciob. [Pr.: hu-i-] – Din huiț (reg. „scrânciob”, puțin folosit, et. nec.). Sursa: DEX '98.
HUÍȚ s. v. dulap, leagăn, scrânciob. Sursa: Sinonime.
LOB¹, lobi, s. m. 1. Diviziune anatomică și funcțională a unui organ intern, de obicei despărțită de rest prin cute adânci. ♦ Partea inferioară a urechii externe. 2. Diviziune, prelungire, excrescență a unei frunze, a unei petale sau a unei sepale, separată de rest prin crestături adânci. 3. (Arhit.) Element de construcție în formă de arc de cerc, care, combinat cu alte elemente asemănătoare, formează un arc compus. – Din fr. lobe. Sursa: DEX '98.
LOB², loburi, s. n. Lovitură la jocul de tenis, care constă în trimiterea mingii pe deasupra capului adversarului atât de sus, încât acesta nu o mai poate ajunge cu racheta pentru a o trimite înapoi. – Din engl., fr. lob. Sursa: DEX '98.
LOB³(O)- elem. „lob anatomic”. (< fr. lob/o/-, cf. gr. lobos). Sursa: MDN.
-MÉL² elem. melo¹-. Sursa: MDN.
-MÉL³ elem. meli-. Sursa: MDN.
mel s. m., pl. meli. Sursa: Ortografic.

TUPÉU, (rar) tupeuri, s. n. Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din fr. toupet. Sursa: DEX '98.
SIF s.n. Creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt. [< fr. sif < cuv. arab]. Sursa: DN.
ȘIF s. (TIPOGR.) galion. (Pe ~ se așază zațul.). Sursa: Sinonime.
ȘIF s.n. (Germanism) Galion²; navă mare. [< germ. Schiff]. Sursa: DN.
șif¹ adv. (reg.) oblic, pieziș. Sursa: DAR.
LAF, lafuri, s. n. (Rar; de obicei la pl.) Palavră. ◊ Loc. vb. A ședea, (cu cineva) la lafuri= a pălăvrăgi (cu cineva), a sta (cu cineva) la taifas. ◊ Expr. A tăia frunză verde și lafuri = a spune minciuni. – Din tc. lâf. Sursa: DEX '98.
MÂNC, mâncuri, s. n. (Reg.) Scobitura de sub talpa piciorului. – Lat. mancus „necomplet, defectuos”. Sursa: DLRM.
MÂNC - Forma flexionara de la MÂNCÁ, mănấnc, vb. I.
manc a. Mold. se zice de vaca ce n’are decât un uger. [Lat.; MANCUS]. Sursa: Șăineanu.
INÓX s. n. Metal, aliaj cu proprietăți inoxidabile; p. ext. obiect din acest material. – Din fr. inox. Sursa: DEX '98.
ROȘ, -Ă adj., s. n. v. roșu. Sursa: DEX '98.
ORNÁNT, -Ă, ornanți, -te, adj. Care servește drept podoabă, care împodobește. – Orna + suf. -ant. Sursa: DEX '98.
TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ lipsit de vase conducătoare, monocelular la bacterii și la unele alge, pluricelular la ciuperci, etc. – Din fr. thalle. Sursa: DEX '98.
țal interj. – Nota de plată: servește pentru a solicita plata într-un local de consumație. Germ. zahlen (Borcea 216). – Der. țal, s. m. (șeful ospătarilor). Sursa: DER.
țăl, -uri, s.n. – (înv.) Țintă, punct. “Locul unde trebuie să se ajungă la jocul cu mingea (Calendar 2007). – Din germ. Ziel „punctul care trebuie nimerit când se trage cu o armă; cătarea puștii„, cf. rus. țel, magh. cel. Sursa: DRAM.
TAL s. v. lot, parcelă. Sursa: Sinonime.
PLEX, plexuri, s. n. Țesut format din fibre nervoase sau din vase sanguine împletite nesistematizat între ele, care se află în diferite puncte ale organismului. ◊ Plex solar = plex care se găsește în cavitatea abdominală, lângă stomac. – Din lat., fr. plexus. Sursa: DEX '98.
-PLÉX² elem. plexi-. Sursa: MDN.
DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau mănifestările lor) 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ◊ Aprig, înverșunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi, (f.) dârze] – Din sl. drúzú. Sursa: DEX '98.
LÓCĂ s. f. Denumire dată unui grup de boli infecțioase ale puietului de albine, provocate de un bacil care atacă larvele în vârstă de 3-4 zile. – Din fr. loque. Sursa: DEX '98.
SIT, síturi, s.n. (Franțuzism rar) Priveliște din natură; peisaj. Dealurile și pădurile Hușului reproduc ... pitoreștile situri de lângă Carlsbad. HAȘDEU, I.V. 131. Sursa: DLRLC.
șiț! interj. (reg.) strigăt cu care se alungă pisicile. Sursa: DAR.
HOC VOLO, SIC IUBEO; SIT PRO RATIONE VOLUNTAS (lat.) asta vreau, așa poruncesc; voința mea să țină loc de rațiune – Iuvenal, „Satirae”, VI, 223. Expresie a unei încăpățânări arbitrare. Sursa: DE.
LICET IPSA VITIUM SIT AMBITIO, FREQUENTER TAMEN CAUSA VIRTUTEM EST (lat.) chiar dacă ambiția este în sine un viciu, deseori ea este un stimulent pentru virtuți – Quintilian, „De institutione oratoria”, 1, 2, 22. Sursa: DE.
NULLUM EST IAM DICTUM, QUOD NON SIT DICTUM PRIUS (lat.) nu s-a spus nimic care să nu fi fost spus mai înainte – Terențiu, „Eunuchus”, Prolog, 41. Ineditul și originalitatea sunt întotdeauna relative. Sursa: DE.
NUT, nuturi, s. n. 1. Canelură. 2. Uluc, șanț făcut într-o piesă de lemn. ◊ Nut și feder = sistem de îmbinare a două piese (din lemn) care constă în introducerea unei proeminențe fasonate, aflată pe una din fețele primei piese, în ulucul de pe fața corespunzătoare a celei de-a doua piese. – Din germ. Nut. Sursa: DEX '98.
TEASC, teascuri, s. n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul. 2. (Înv.) Mașină de imprimat; p. ext. tipar, tipărire. 3. (Reg.) Capcană pentru anumite animale. – Din sl. tĕskŭ. Sursa: DEX '98.

PLINÍ, plinesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) îndeplini. – V. plin. Sursa: DEX '98.
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu]. Sursa: DN.
déjà-vu (fr.) [pron. dejavǘ] s. n. Sursa: DOOM 2.
pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si. Sursa: Scriban.
vu (gr. βου, de la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*. Sursa: DTM.
song (cuv. engl. [soŋ]) 1. (în muzica ușoară) Cântec. 2. (în jazz), denumire dată unei teme preluate din repertoriul muzicii ușoare comerciale, prin opoziție cu blues* și temele preluate din folclorul negru tradițional. 3. Sunt cunoscute sub denumirea specifică de s. cântecele scrise de K. Weill, H. Eisler, P. Dessau ș.a. pentru lucrările dramatice ale lui B. Brecht. Sursa: DTM.
PROTEST-SONG [próutest soŋ] (cuv. engl.) loc. Gen muzical, cu o istorie identificată aproape total cu aceea a mișcării folk din lumea anglo-saxonă. În S.U.A. reflectă lupta pentru egalitate rasială, opoziția față de războiul din Vietnam, cruciada ecologică, mișcarea feministă. Reprezentanți: Woody Guthrie, Pete Seeger, Bob Dylan, Joan Baez ș.a. Sursa: DE.
EMULÁȚIE, emulații, s. f. Sentiment, dorință, strădanie de a egala sau de a întrece pe cineva într-un domeniu de activitate; întrecere. [Var.: emulațiúne s. f.] – Din fr. émulation, lat. aemulatio, -onis. Sursa: DEX '98.
PUL s.m. Monedă divizionară în Afganistan, valorând a suta parte dintr-un afgan. [< fr. pul < cuv. iranian]. Sursa: DN.
CĂINÁ, căinez, vb. I. Refl. A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ Tranz. A compătimi, a deplânge. [Var.: căiní vb. IV] – Din sl. kajanŭ (part. lui kajati sen). Sursa: DEX '98.
ALEATÓR, -OÁRE adj. v. aleatoriu. Sursa: DEX '09.

ERIJÁ, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din fr. ériger. Sursa: DEX '98.
LINGĂRÍ, lingăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A flata, a linguși pe cineva cu slugărnicie. – Linge + suf. -ări. Sursa: DEX '98.
HORPĂÍ, horpăiesc (hórpăi), vb. IV. Tranz. (Reg.) A sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele. – Horp + suf. -ăi. Sursa: DEX '98.
dec ! Mold. int. exprimă o surprindere, iac’așa, ai nemerit’o (ironic): dec! nu cumva ai pofti ? CR. Sursa: Șăineanu.
EC- elem. „În afară de”. (din fr. ec-, cf. gr. ek = în afară). Sursa: MDN.
BUS s. n. 1. (Inform.) Cale de dirijare a informațiilor. 2. Conductor comun al mai multor circuite. (< fr. bus). Sursa: MDN.
buș m. pumn, numai în locuțiunea: a merge de-a bușile, pe mâini si pe picioare (cum umblă pruncii). [Vechiu-rom. buș, pumn (Dosofteiu), sens păstrat de formele derivate: probabil de origină onomatopeică]. Sursa: Șăineanu.
buș² (lovitură) (înv.) s. n., pl. búșuri. Sursa: DOOM 2.
CURTÁJ s. n. 1. ocupație de curtier; brokeraj. 2. scăzământ făcut sub formă de plată cuvenită curtierilor, pentru tranzacțiile și operațiile încheiate prin mijlocirea lor. (< fr. courtage). Sursa: MDN.
BOND salt al aeronavei la o aterizare incorectă. Sursa: GTA.
PIÓS, PIOÁSĂ, pioși, pioase, adj. (Despre oameni) Pătruns de sentimente de evlavie (religioasă) sau de afecțiune plină de respect; (despre manifestări, acțiuni, creații ale oamenilor) care exprimă, denotă evlavie sau o afecțiune respectuoasă; care este determinat de evlavie sau de o afecțiune respectuoasă. [Pr.: pi-os] – Din fr. pieux. Sursa: DEX '98.