HomeAzi
|
| Galeria jucatorilor de Scrabble - Albume individuale Fotogalerii cu cei mai buni 1100 de scrabbleri romani (care au avut bunatatea sa-i trimita fotografii lui Mosgerila sau sa se lase pozati la diverse competitii sportive incepand cu anul 1982). Pictoriale noi:
Scrabbleuri lipsiti de
sportivitate |
vra provine din
vrea (Verb, Infinitiv
prezent).
FALȚ, falțuri, s.
n. 1. Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a
fețelor încălțămintei. 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad
în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură
făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea
cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare. ♦ Îndoitură făcută
de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu
altă foaie; p. ext.
îmbinare astfel realizată. 4. (Poligr.)
Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate
într-un volum. – Din germ.
Falz[eisen]. Sursa:
DEX '98.
dobă f. Mold. 1. tobă; 2. fig. îndopat: dobă de
carte CR.; 3. cartaboș: dobe de mistreț OD. [Ung. DOB].
Sursa:
Șăineanu.
dobă (dubă), nume ce se dă instrumentelor populare românești cu două
membrane întinse pe un cerc de lemn și al căror sunet se produce prin lovire cu
bețe (tobe*). Confecționarea este diferită de la o regiune la alta. Pe lângă
rolul de marcare a timpilor (2) în execuția muzicală d. se folosea
și ca instr. de
semnal. V. darabană.
Sursa:
DTM.
ȘNEC, șnecuri, s.
n. Transportor pentru materiale pulverulente sau în formă de pastă,
format dintr-un arbore prevăzut cu o paletă elicoidală. – Din
germ. Schnecke.
Sursa:
DEX '98.
DOPÁ vb. tr. 1. a administra în mod fraudulos un excitant unui
sportiv sau cal de curse înaintea unui concurs, a unui meci etc., pentru
obținerea unui randament superior. 2. a introduce într-un cristal atomi de altă
natură decât cei proprii, pentru a obține materiale semiconductoare. (< fr.
doper). Sursa:
MDN.
PUL, puluri, s. n.
Fiecare dintre cele treizeci de piese rotunde, de lemn, ale jocului de table. –
Din tc. pul.
Sursa:
DEX '98.
PUL s.m. Monedă divizionară în Afganistan, valorând a suta parte
dintr-un afgan. [< fr. pul < cuv. iranian].
Sursa:
DN.
NES, nesuri, s. n.
Nescafe. – Din nes[cafe]. Sursa:
DEX '98.
PÉSO pésos n. Unitate a sistemului monetar în mai multe țări din
America Latină. /<sp. peso.
Sursa:
NODEX.
HEX(A)- Element de compunere însemnând „de șase ori”, „sextuplu”, care
servește la formarea unor adjective și substantive. [Var.:
exa-] – Din fr.
hex(a)-. Sursa:
DEX '98.
GRAF1, grafi,
s. m. (Rar) Conte
(german). – Din germ. Graf.
Sursa:
DEX '98.
GRAF2, grafe și grafuri,
s. n. (Mat.)
Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊
Teoria grafelor = disciplină care studiază proprietățile topologice ale
structurii grafelor. – Din fr.
graphe, engl. graph.
Sursa:
DEX '98.
GRAF3(O)-, -GRÁF, -GRAFÍE elem. „scriere”, „care scrie,
înregistrează”. (< fr. graph/o/-, -graphe, -graphie, cf. gr. graphein,
a scrie). Sursa:
MDN.
ev (-vi), s. m. –
Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice.
Lat. aevum. Este împrumut
neol., este atestat din
sec. XVII (Dosoftei);
cf. L. Tamás, Magyar Nyelvőr,
XXX, 243. – [art. 3215].
Sursa:
DER.
ÁGĂ, agi
s. m. (Înv.)
1. Ofițer (comandant) din armata otomană. 2. Titlu dat
comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar
ulterior șefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de agă (1, 2).
[Var.: agá, agale
s. f.] – Din
tc. ağa.
Sursa:
DEX '98.
VÉTO s. n. inv. 1. cuvânt folosit de tribunii plebei în Roma
antică pentru a împiedica adoptarea unor legi care ar fi lovit în interesele
plebeilor. 2. drept excepțional pe care îl are o persoană, un stat etc. de a se
opune adoptării unei propuneri discutate în organizația din care face parte. (<
lat., fr. veto).
Sursa:
MDN.
CIL cili, s. m.
Prelungire protoplasmatică mobilă în formă de fire subțiri, a unor bacterii, a
unor infuzori, a unor alge și a unor celule animale, care servește de obicei la
locomoție și la deplasarea secrețiilor în organism. – Din
fr. cil.
Sursa:
DEX '98.
cil adj. m. (reg., înv.; despre cai) în trei peri; gri.
Sursa:
DAR.
ÁSTRU, aștri, s.
m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl.
și: (n.) astre] – Din
fr. astre,
lat. astrum.
Sursa:
DEX '98.
-ÁSTRU2 suf. „peiorativ, depreciativ”. (< fr. -astre,
it. -astro, cf. lat. astrum).
Sursa:
MDN.
jad, (engl.= jade) var. de actinot cu structură compactă,
criptocristalină, colorată în diferite nuanțe de verde și având luciu
strălucitor; este folosit ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor obiecte
ornamentale și a bijuteriilor. Sin. nefrit.
Sursa:
Petro-Sedim.
RUJÁ, rujez, vb. I.
Refl. A-și da cu ruj pe buze. – Din
ruj. Sursa:
DEX '98.
RÚJĂ1, ruje,
s. f. 1. (Reg.)
Măceș. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.)
Nume dat unei persoane frumoase. 2.
Fig. (Reg.) Roșeață,
rumeneală în obraz. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori
galben-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea
alpină (Sedum rosea) 4. Compus: ruji-galbene = plantă având
tulpina fără peri, cu frunze ovale și cu flori galbene; mărită-mă-mamă
(Rudbeckia laciniata). [Pl. și:
ruji] – Din bg.,
scr. ruža.
Sursa:
DEX '98.
RÚJĂ2, ruje,
s. f. (Fam.)
Bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încrețită, care servește
ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte. [Var.:
ríjă s. f.] –
Cf.
fr.
ruche. Sursa:
DEX '98.
VAG, -Ă, vagi, adj.
1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie;
neclar, nelămurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦
(Substantivat, n.) Ceea ce este vag (1).
2. (Anat.; în sintagma)
Nerv vag (și substantivat, m.)
= unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru funcționarea
aparatului respirator, circulator și digestiv. — Din
fr. vague,
lat. vagus.
Sursa:
DEX '09.
EXA-
v. hexa-. Sursa:
DEX '98.
DON s.m. Titlu de curtoazie cu care spaniolii se adresează
bărbaților. [< sp. don]. Sursa:
DN.
CRAN s.n. (Tehn.) Macara. [Pl. -ne, -nuri. / < rus.
kran, fr. cran]. Sursa:
DN.
BÓTĂ1, bote,
s. f. 1. Vas din
doage de lemn înalt ca o cofă și înfundat la amândouă capetele, cu o mică
deschidere pe capacul de deasupra, care servește pentru transportarea apei sau
pentru păstrarea băuturilor alcoolice. 2. (Reg.)
Doniță. – Et. nec.
Sursa:
DEX '98.
BÓTĂ2, bote,
s. f. (Reg.)
Bâtă. – Din magh. bot.
Sursa:
DEX '98.
BÓTĂ s. f. lovitură la scrimă cu floreta sau cu sabia. (< fr.
botte).
Sursa:
MDN.
27
octombrie
MOȚIUNE s. f. 1. parte a unui discurs în care se urmărește emoționarea lectorilor sau auditorilor. 2. propunere făcută și adoptată într-o adunare. ♦ ~ de cenzură = moțiune dintr-o adunare națională, într-un parlament, care pune în cauză guvernul. 3. (psihan.) proces dinamic prin care se actualizează pulsiunea. 4. procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine și invers, cu ajutorul sufixelor. (< fr. motion, lat. motio).
Sursa: MDN.
TIHNÍ,
pers. 3 tihnește,
vb. IV.
Intranz. A se bucura (în
liniște) de ceva; a-i cădea bine, a-i prii ceva. [Var.:
(pop.) ticní
vb. IV] – Din
sl. tihnonti.
Sursa:
DEX '98.
LÁND, landuri, s.
n. Provincie autonomă în organizarea administrativă a Austriei și a
Germaniei. – Din germ.
Land. Sursa:
DEX '98.
LA3, lau, vb.
I. Tranz. și
refl. (Pop.)
A (se) spăla (pe cap); A (se) scălda, a (se) îmbăia. ◊ Compus: lă-mă-mamă
subst. = om prost, lălâu. [Prez.
ind.: lau, lai, lă, lăm, lați, lau] –
Lat. lavare.
Sursa:
DEX '98.
EMU (‹ germ.)
Pasăre terestră acarinată, de talie mare (până la 2 m), endemică în Australia și
asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap, foarte bună
alergătoare (70 km/h) și înotătoare (Dromiceius novaehollandiae). Specie
ocrotită. Sursa:
DE.
TEX1 ~uri n. Cui mic folosit la confecționarea și
repararea încălțămintei. /<fr. tex.
Sursa:
NODEX.
TEX2 ~uri n. Unitate de măsură a gradului de finețe a
firelor textile, egală cu greutatea în grame a o mie de metri de fir. /<fr.
tex. Sursa:
NODEX.
CRÚPE s.f. pl. Boabe de cereale prelucrate, întregi (orez șlefuit sau
glasat, arpacaș de grâu și de orz), fragmentate (ovăz, orz, hrișcă, măcinate
grosier, bulgur, cușcuș, griș, mălai, făină), laminate (fulgi de ovăz, de
porumb) sau expandate (pufarin de orez, pufuleți, floricele de porumb).
Sursa:
DGE.
crúpă, s.f. – v. clupă. Sursa:
DRAM.
CLÚPĂ, clupe, s.
f. 1. Instrument în formă de compas, care servește la măsurarea
diametrului trunchiurilor de arbori; compas forestier. 2. Unealtă manuală
formată dintr-un cadru închis și din brațe de acționare, în interiorul căreia se
prind bacurile de filetat. – Din
germ. Kluppe. Sursa:
DEX '98.
CRÚPĂ crupe, s. f.
1. Partea de dinapoi și de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsă
între șale și baza cozii. 2. Regiunea dinspre coadă a cruponului (1).
3. Formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o
linie; prelungire a unui mamelon. – Din
fr. croupe.
Sursa:
DEX '98.
LUD adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod,
netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
Sursa:
Sinonime.
huc, hucuri, s.n. (reg.) Rămășiță, brac, gunoi, bucluc, gogleze,
goz, huimată. Sursa:
DAR.
huc, (hucurel, huculuc, huculeț, hucuina), adv. – Tot, toată, toți,
toate. În expr. tot huc, întărește pron. nehot. tot: „Dar or zonit tâlharii,
pribegii, șî or furat oile tăte huc” (Papahagi 1925: 125). – Cf. buc (< alb.
byk) (MDA). Sursa:
DRAM.
FÍSC s. n.
Instituție de stat care stabilește și încasează contribuțiile către stat,
urmărește pe cei care nu și-au plătit în termen aceste contribuții etc. – Din
fr. fisc,
it. fisco.
Sursa:
DEX '98.
SUMÁR, -Ă, sumari, -e, adj.,
s. n. I.
Adj. (Despre manifestări
intelectuale, orale sau scrise; adesea adverbial) (Spus sau expus) în câteva
cuvinte; pe scurt, succint. ♦ Făcut în pripă, foarte simplu; superficial,
expeditiv. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care constă din (prea) puține articole;
strict necesar. II. S. n.
1. Conținutul pe scurt al unei scrieri, al unor studii, al unor dezbateri
etc.; rezumat. 2. Tablă de materii a unei cărți, a unei reviste etc.;
cuprins. – Din lat.
summarius, fr.
sommaire. Sursa:
DEX '98.
ȘUMÁR, șumari, s.
m. (Reg.) Pădurar. – Din
scr. šumar.
Sursa:
DEX '98.
DILÍ, dilésc,
vb. IV. (Arg.)
1. Tranz. A lovi, a bate.
2. Tranz. A fura, a
șterpeli. (etim.
neclară; prob. din gr.
δηλέομαι (= a lovi), prin interm.
țig.; se poate de
asemenea pune în leg. cu țig.
da-, part. dilo (=
a da) (Graur, Juilland); provine, cu prob. mai mare, din
sl. dĕliti (= a împărți, a
distribui) (cf. deli);
accepția 2. se justifică fără nici o îndoială din expresia a da o
lovitură; der.
dileală).
Sursa:
DER.
TUF, tufuri, s. n.
Rocă formată prin acumularea și consolidarea cenușii, nisipului etc. provenite
din erupțiile vulcanice. ◊ Tuf calcaros = rocă sedimentară formată prin
depunerea bicarbonatului de calciu din apele calcaroase. – Din
fr. tuf.
Sursa:
DEX '98.
LACS s.m. Specie de pești din mările nordice, înrudiți cu
păstrăvii; somoni. [< germ. Lachs].
Sursa:
DN.
XEROFÁG, -Ă, xerofagi, -ge,
adj. Care se hrănește cu alimente uscate. — Din
fr. xérophage.
Sursa:
DEX '09.
sopon n. Mold. săpun. [Ung. SZAPPAN].
Sursa:
Șăineanu.
cígă (-gi), s. f.
– 1. Titirez, sfîrlează. – 2. Scripete. – 3. Melc. – 4.
Buzdugan. Mag. csiga
(Cihac, II, 490; DAR). Sursa:
DER.
cígă-mígă f. fără pl. (ung. csiga-biga). Mold. Un fel de
burete comestibil (cantharellus cibarius). Fig. A umbla cu ciga-miga,
a umbla cu șoalda, a căuta să înșel fugind de muncă.
Sursa:
Scriban.
cígă (Mold. Olt.) cégă (Munt.) și căcĭúgă (Ban.) f., pl.
ĭ (sîrb. čiga, kččiga și kččika, bg. čiga, rut.
čečúha, pol. czeczuga; ung. köcsöge, kecsege; ngr. kétsiga).
Un pește ganoid de vre-o 60-70 cm. (acupenser ruthenus).
Sursa:
Scriban.
BIV adj.
invar. (Înv.;
urmat de un titlu, de o funcție) Fost. – Din
sl. bivŭ.
Sursa:
DEX '98.
ȘUȘOTÍ, șușotesc, vb. IV.
Intranz. 1. A vorbi
încet, în șoaptă; a șopti (cuiva) la ureche;
p. ext. a vorbi în
taină. 2. (Despre ape, frunze etc.; la
pers. 3) A produce un zgomot ușor
și uniform; a șopti. [Var.:
șoșotí vb. IV] – Formație
onomatopeică. Cf.
fr.
chuchoter. Sursa:
DEX '98.
CURIÓN, curioni,
s. m. Șeful unei curii1 romane. ♦ Preot care oficia
sacrificiile unei curii1 romane. [Pr.:
-ri-on] – Din fr.
curion, lat. curio.
Sursa:
DEX '98.
ah2 s. n.,
pl. áhuri.
Sursa:
DOOM.
FETÉSC, -EÁSCĂ, fetești,
adj., s. f. 1.
Adj. (Rar) Care aparține fetei,
privitor la fată. 2. S.
f. Numele a două soiuri autohtone de viță de vie, care produc vinuri de
calitate superioară; p. ext.
vin produs din strugurii acestor două soiuri de viță de vie. Fetească albă.
Fetească neagră. – Fată + suf.
-esc. Sursa:
DEX '98.
pos, posuri, s.n. (înv.)
altoi; răsad; plantă.
Sursa:
DAR.
pos (-suri), s. n. –
Batic. – Var. Banat poșe.
Tc. (bg.)
poș, sb. poša (Tiktin;
Candrea). Sursa:
DER.
POȘ s. v. poștă. Sursa:
Sinonime.
POȘ s.n. Cornet din pânză densă prevăzut la un cap cu șpriț de metal,
folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. [< fr. poche].
Sursa:
DN.
poș2, póșuri, s.n. (reg.) 1. alică mijlocie sau
mare, folosită la vânătoare; bucățică de fier folosită în loc de alică. 2.
(în forma: poș) glonț de vânătoare; cartuș.
Sursa:
DAR.
poș (póșuri), s. n. –
Plantă. Origine necunoscută. După Scriban, din
part. lui a pune. Cuvînt
folosit numai o dată, de Barac (1838). Sursa:
DER.
VRĂFUÍ, vrăfuiesc, vb.
IV. Tranz. A așeza, a pune în
vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [Var.:
vrăvuí vb. IV] – Vraf +
suf. -ui.
Sursa:
DEX '98.
MODULÁRE s. f. 1. acțiunea de a modula. 2. sistem de dimensionare
a construcțiilor, folosind modulul de bază. 3. introducere în opera de artă
plastică sau arhitecturală a unei unități de măsură unică, care prin repetarea
sau subîmpărțirea ei să servească la dimensionarea elementelor constitutive ale
operei, ca și a întregului. 4. (biol.) rediferențiere a celulelor în procesul
lor de formare definitivă. ◊ modificare produsă în celule de stimulii din mediu.
(< modula). Sursa:
MDN.
SÁGA (‹ germ, fr.
de la cuv. nordic vechi saga
„povestire, spunere”) s. f.
1. Nume dat povestirilor specifice vechii literaturi scandinave (sec.
10-14), în care sunt relatate evenimente din istoria Islandei, fapte ale regilor
norvegieni ș.a., împletite cu elemente din mitologia nordică. 2. Epopee,
lucrare epică de mare întindere (care cuprinde istoria unei familii;
ex.: „Forsyte Saga”).
Sursa:
DE.
ȘÁGĂ șăgi f. pop. Faptă sau vorbă plină de haz, menită să producă
veselie; glumă. ◊ În ~ fără intenții rele; în glumă. Fără ~ cu
toată seriozitatea. Nu ~ în toată puterea cuvantului. A se întrece cu
~a a întrece măsura; a-și permite prea multe. A lăsa ~a (la o parte)
a înceta de a mai glumi; a se face serios. /<bulg. šega.
Sursa:
NODEX.
IZ, izuri, s. n.
Miros deosebit, specific, aromă particulară. ♦
Spec. Miros (și gust)
neplăcut. – Din magh. íz.
Sursa:
DEX '98.
HAȘÉ s. n. carne tocată. ◊ conservă preparată din ficat, carne
tocată și condimente. (< fr. haché).
Sursa:
MDN.
niu (literă grecească) [pron. nĭu] s. m., pl. niu; ν, N.
Sursa:
DOOM 2.
ZEL s. 1. v. perseverență. 2. v. hărnicie.
3. ardoare, râvnă, sârguință, străduință, (înv.) nepreget, nepregetare,
osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârduitură, protimie. (Lucra cu
~.) 4. v. bunăvoință. Sursa:
Sinonime.
TACÍT,
-Ă, taciți, -te, adj.
(Despre un acord, o convenție, o înțelegere etc.) Care nu este exprimat formal,
dar care este subînțeles și admis ca atare. – Din
fr. tacite,
lat. tacitus.
Sursa:
DEX '98. Foto:
Publius (Gaius) Cornelius Tacitus,
de la wikipedia.org.
HÂȘ interj. Cuvânt cu care
se alungă găinile sau alte păsări (de curte). [Var.:
câș, hâci interj.] –
Onomatopee.
Sursa:
DEX '98.
has-ahârlii m. pl., od. răndașii de curte, făcând parte din garda
particulară a Domnului: peicii și has-ahârlii FIL. [Turc. HASS-AHYRLI,
rândașul Saraiului]. Sursa:
Șăineanu.
TRUTH HAS A QUIET BREAST (engl.)
adevărul are inimă liniștită – Shakespeare, „Richard III”, act. I, scena
3. Cel ce are cugetul curat nu are a se teme de nimic.
Sursa:
DE.
jad, (engl.= jade) var. de actinot cu structură compactă,
criptocristalină, colorată în diferite nuanțe de verde și având luciu
strălucitor; este folosit ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor obiecte
ornamentale și a bijuteriilor. Sin. nefrit.
Sursa:
Petro-Sedim.
VÚTĂ s.f. (Arhit.) 1. Lucrare de zidărie în formă de
boltă, construită din pietre puse unele peste altele. ♦ Porțiune a unei bolți
sau a unei arcade cuprinsă între începutul curbei și un punct oarecare de pe
aceasta. ♦ Partea arcuită a unei porți, a unei ferestre. 2. (Geol.)
Creasta unui anticlinal; boltă. [< fr. voűte].
Sursa:
DN.
ice tea (angl.) [pron.
aĭstí] s. n.,
art. ice-tea-ul.
Sursa:
DOOM 2.
ÍGA
interj.
v.
inga; ÍNGA
interj.
Iată! uită-te! [Var.:
íga interj.] –
Et. nec.
Sursa:
DEX '98.
INDÚS, -Ă, induși, -se, adj.,
s. n. 1.
Adj. (Despre fenomene fizice) Care
este produs sau influențat de un alt proces fizic cu care evoluează concomitent.
♦ (Despre tensiuni electromotoare și curenți electrici) Care se produce prin
inducție electromagnetică. 2.
S. n. Parte componentă a
unui sistem electromagnetic în care se produc tensiunile electromotoare induse
de câmpul magnetic al inductorului. –
V.
induce. Sursa:
DEX '98.
SIV, -Ă, sivi, -e, adj.
(Reg.) De culoare cenușie, sură;
(despre părul oamenilor) cărunt. – Din
bg.,
scr. siv.
Sursa:
DEX '98.
DOCT, -Ă, docți, -te, adj.
(Adesea ir.) Învățat, erudit, savant.
– Din fr. docte,
lat. doctus.
Sursa:
DEX '98.
GAMÉT (‹ fr.
{i}; {s} gr.
gamet- „soț”) s. m.
(BIOL.) Celulă sexuală a plantelor
și animalelor. G. se află în
fază haploidă; prin unirea g. mascul (anterozoid la plante,
spermatozoid la animale) cu cel femel (oosfera la plante, ovulul la animale) se
formează zigotul. Sursa:
DE.
PÓNDERE, ponderi,
s. f. (Livr.) Greutate;
spec. greutate
specifică. Pondere atomică. ♦ Fig.
Importanță, valoare (în cadrul unui ansamblu de elemente și în raport cu
acestea). – Din lat. pondus,
-eris. Sursa:
DEX '98.
plav2, -ă, adj. (reg.; despre boi) care are părul de culoare
albă sau albă-gălbuie. Sursa:
DAR.
EXA-
v. hexa-. Sursa:
DEX '98.
SEN, seni, s. m.
Monedă divizionară japoneză, valorând a suta parte dintr-un yen. – Din
fr. sen.
Sursa:
DEX '98.
húci, huciuri, s.n. – Pădure mică, deasă; crâng; térs, corci.
„Tufiș ori crâng odrăslit din rădăcinile rămase în pământ, în urma tăierii unei
păduri” (Țiplea 1906): „Cine despărță doi dulci, / Ducă-i cordíi carnea-n huci”
(Calendar 1980: 73). Huci, poreclă în loc. Moisei (Coman 2004). – Din ucr. hušča
„desiș” (Cihac, DA cf. DER). Sursa:
DRAM.
huc, hucuri, s.n. (reg.) Rămășiță, brac, gunoi, bucluc, gogleze,
goz, huimată. Sursa:
DAR.
huc, (hucurel, huculuc, huculeț, hucuina), adv. – Tot, toată, toți,
toate. În expr. tot huc, întărește pron. nehot. tot: „Dar or zonit tâlharii,
pribegii, șî or furat oile tăte huc” (Papahagi 1925: 125). – Cf. buc (< alb.
byk) (MDA). Sursa:
DRAM.
HUCI1, huci,
s. m. (Reg.)
Unealtă de scărmănat lână; ragilă. Sursa:
DLRM.
hucĭ interj., V. cîș. Sursa:
Scriban.
EPURÁRE, epurări,
s. f. Acțiunea de a epura, epurație, curățire, purificare. ◊
Epurarea apei = operație de îndepărtare din apele potabile, industriale, de
canal etc. a substanțelor care le fac improprii anumitor întrebuințări. –
V.
epura. Sursa:
DEX '98.
JEB, jeburi,
s. n. (Reg.)
Buzunar. – Din magh. zseb.
Sursa:
DEX '98.
cir, s.n. – (gastr.) Făină fiartă de ovăz sau de porumb; terci. – Din
ucr. čyr. Sursa:
DRAM.
CIR s. m. fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale
nevertebrate. (< fr. cirre, lat. cirrus).
Sursa:
MDN.
PROFÉSIE s. f.
v.
profesiune. Sursa:
DEX '98.
PRÓXIM, -Ă, proximi, -e,
adj. (Livr.) Cel mai apropiat
(în timp sau în spațiu). ◊ (Log.; în
sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiții, cel mai
apropiat ca sens de noțiunea de definit. – Din
lat. proximus.
Sursa:
DEX '98.
proxim (Biz.) (‹
gr. πρόξιμος [proximos]),
cântăreț subordonat canonarhului*, care conducea în vechime cântarea canoanelor
(2), semnalând la timp începutul cântării.
Sursa:
DTM.
MÍJA s. f.
art. (Reg.;
adesea cu determinări) Nume dat unor jocuri de copii; mijoarca. – Din miji
(derivat regresiv). Sursa:
DEX '98.
TÍLDĂ,
tilde, s. f. 1.
Semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit în unele opere pentru
înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. Semn diacritic de forma unui
„s” de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi
pronunțării sunetului pe care îl reprezintă un caracter palatal, nazal etc. –
Din fr. tilde,
germ. Tilde.
Sursa:
DEX '98,
ÁLTER ÉGO s. m.
Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate
substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărțit. –
Loc.
lat.
Sursa:
DEX '98.
ET IN ARCADIA EGO (lat.)
și eu am fost în Arcadia – Epigraful unui tablou celebru al pictorului
Nicolas Poussin. Arcadia legendară fiind ținutul vieții idilice, patriarhale,
expresia mărturisește nostalgia după o fericire pierdută.
Sursa:
DE.
ȘÍMI s. n. Numele
unui dans modern asemănător cu foxtrotul; melodie după care se execută acest
dans. – Din engl. shimmy.
Sursa:
DEX '98.
SALÍN, -Ă, salini, -e, adj.
1. Care conține sare. Soluție salină. 2. (Chim.)
Care are caracter de sare. Oxid salin de fier. – Din
fr. salin.
Sursa:
DEX '98.
VÂRCĂ ~ci f. Fâșie îngustă de altă culoare (decât fondul); dungă;
vârstă. /<bulg. vărga.
Sursa:
NODEX.
várcă, vărci, s.f. (înv. și reg.) luntre, barcă.
Sursa:
DAR.
ART DECO s. f. artă aplicată obiectelor utilitare (mobilier,
costumație, ceramică). (< engl. art déco).
Sursa:
MDN.
op-árt loc.s. (arte; anglicism) Curent în arta plastică modernă în care se
pune accentul pe efectele optice ◊ „R.W., cu mijloacele op-artului,
sau J.R. aduc paralel imagini în care ritmul linear preponderent demonstrează o
experiență vizuală întemeiată pe o bună cunoaștere a unora dintre curentele
artistice mondiale.” Sc. 18 I 75 p. 4. ◊ „Vasarely este considerat a fi
inițiatorul unui curent artistic de anvergură, în perioada anilor 1950 –
op-art, preluat și de către creatorii americani.” R.lit. 28 II 85 p. 22;
v. și Săpt. 2 XI 79 p. 3 (din engl. op art; DN3, DEX-S).
Sursa:
DCR2.
pop-árt sint.s. (cuv. engl.; artă) Formă a creației plastice care constă mai
ales în reunirea unor obiecte (resturi) cotidiene ◊ „În ceea ce privește
pop-art-ul, modalitate de sorginte populară cultivată de o seamă de artiști,
reprezintă, în realitate, o artă inspirată de gustul estetic periferic
considerat «popular».” Sc. 25 X 78 p. 4. ◊ „Subjugat de pop-art, a
adus între primii arta americană în muzeele renane.” R.lit. 39/95 p. 15; v.
și Săpt. 2 XI 79 p. 3 (cf. fr. pop-art; PR 1955, BD 1969; DN3).
Sursa:
DCR2.
SUMÉTE, sumét, vb. III.
1. Tranz. și
refl. A(-și) îndoi în sus, a(-și)
ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2.
Tranz. A ridica, a trage în sus un
obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa
mai sus. – Lat. summittere.
Sursa:
DEX '98.
SUMEȚÍ vb. IV
v.
semeți. Sursa:
DEX '98.
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj.
(Despre oameni; adesea substantivat) Care ia parte activă la o rebeliune, care
îndeamnă la rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată
nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig.
(Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat. ♦
Fig. (Despre boli) Care are aspect
acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din
fr. rebelle,
lat. rebellis,
germ. Rebelle.
Sursa:
DEX '98.
DÚNĂ, dune, s. f.
Formă de relief cu aspectul unor coame paralele, apărute sub acțiunea vântului
în regiunile nisipoase. – Din fr.
dune. Sursa:
DEX '98.
dune hidraulice (pl.), (engl.= hydraulic dune) (sedim.),
megaondulații cu lungimi mai mari de 60 m, formate de curenți acvatici cu viteză
mare (între 70 și 150 cm/s) la supr. unor sedimente nisipoase din râuri și mări.
Crestele d.h. sunt adesea sinuoase, iar depr. prezintă denivelări
verticale; geometria lor este neregulată. V. și valuri de nisip.
Sursa:
Petro-Sedim.
dúnă, -e, s.f. – Plapumă umplută cu fulgi de pene; dricar. – Din magh.
dunyha, germ. Daunendecke „pilotă” (Țurcanu).
Sursa:
DRAM.
gas s. n. (pl. gásuri).
Sursa:
DMLR.
SĂPUNÁR, săpunari
s. m., adj. 1.
S. m. Persoană care se
ocupă cu prepararea săpunului. 2.
Adj. (În sintagma) Cartofi săpunari = soi de cartofi de calitate
superioară, de formă lunguiață, cu miezul alb-roz. – Săpun +
suf. -ar.
Sursa:
DEX '98.
SĂPUNÁR s. v. ciuin, odagaci, săpunariță.
Sursa:
Sinonime.
BÍȚĂ s. m. (Reg.)
Bădiță. – Prescurtare din bădiță. Sursa:
DLRM.
biță, (biliță, bdiliță), adj. – (ref. la oi) Cu lâna albă, fără nicio
pată de altă culoare (Georgeoni 1936; Precup 1926; Latiș 1993). – Posibil din
albiță. Sursa:
DRAM.
TAH s. v. stenograf. Sursa:
Sinonime.
ȚAH interj. (Rar; repetat)
Cuvânt care imită lătratul câinelui; ham1. – Onomatopee.
Sursa:
DEX '98.
FULÁRE (‹ fula)
s. f. 1. Mișcare
pendulară a unui corp rotitor față de un plan perpendicular pe axa lui de
rotație (ex.
f. roților unui vehicul);
bătaie frontală. 2. (AV.)
Fenomen caracterizat prin apariția unei oscilații divergente a structurii
avionului care, depășind viteza critică, duce la dezintegrarea explozivă a
acestuia. Sursa:
DE.
FULÁR, fulare, s.
n. 1. Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o
împletitură de lână, de mătase etc., care se poartă în jurul gâtului. 2.
Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc. – Din
fr. foulard.
Sursa:
DEX '98.
ȚÂȚÂÍ, țấțâi, vb. IV.
Intranz. 1. (Despre
animale și insecte) A țârâi2 (2). 2. (Despre oameni) A
scoate un sunet asemănător cu un „ț” prelungit care exprimă nemulțumire,
dezaprobare etc. 3. A tremura. ◊
Expr. A-i țâțâi (cuiva) inima (sau,
fam., fundul) = a-i fi
foarte frică, a tremura de frică. – Onomatopee.
Sursa:
DEX '98.
BUTÁN s. n.
Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în
gazele din zăcămintele de petrol sau se obține pe cale industrială. –
Fr. butan.
Sursa:
DLRM.
bután, -uri, s.n. – 1. Butuc; element component al roții de lemn;
bucium. Atestat cu acest sens în satele de pe valea Marei și a Izei. 2.
Buștean, trunchi de copac: „Eu numa îmi adun butani” (Bârlea 1924: 9). – Et.
nec. (MDA). Sursa:
DRAM.
ȚIF s. m. (Rar)
Iarbă cu firul cilindric, fără foi. –
Et. nec.
Sursa:
DEX '98.
COP, copuri, s. n.
(Reg.) Măsură de capacitate de
aproape un litru. ♦ Cană, vas având această capacitate. ♦ Conținutul unei astfel
de căni. – Din rus. kop.
Sursa:
DEX '98.
BUS s. n. 1. (Inform.) Cale de dirijare a informațiilor. 2.
Conductor comun al mai multor circuite. (< fr. bus).
Sursa:
MDN.
buș m. pumn, numai în locuțiunea: a merge de-a bușile, pe mâini si
pe picioare (cum umblă pruncii). [Vechiu-rom. buș, pumn (Dosofteiu), sens
păstrat de formele derivate: probabil de origină onomatopeică].
Sursa:
Șăineanu.
ȚUCÁ, țuc, vb. I.
Tranz. și
refl. recipr. (Reg.)
A (se) săruta. – Din țoc. Sursa:
DEX '98.
OVÁT, -Ă, ovați, -te, adj.
(Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are lățimea cea mai mare în treimea
inferioară; în formă de ou. – Din lat.
ovatus. Sursa:
DEX '98.
PAG1 s. m.
v.
paj. Sursa:
DEX '98.
PAG2, -Ă, pagi, -ge,
adj., s. m. și
f. (Cal sau, rar, alt animal) negru
sau roșcat cu pete albe. – Din
sl. *pĕgŭ. Sursa:
DEX '98.
-PÁG elem. „unit, legat”. (< fr. -page, cf. gr. pagos).
Sursa:
MDN.
NAN1 s. m. pitic. (< it. nano, lat. nanus).
Sursa:
MDN.
NAN2(O)- elem. „mic, nedezvoltat”; „a miliarda parte”. (<
fr. nan/o/-, cf. lat. nanus, gr. nanos, pitic).
Sursa:
MDN.
ÓLE s.n. Dans spaniol andaluz cu mișcare moderată, executat de o
singură persoană; melodia acestui dans. [< fr. olé, sp. ole].
Sursa:
DN.
ÓLE1 I. interj. expresie spaniolă care servește
pentru a încuraja. II. s. n. dans spaniol andaluz cu mișcare
moderată, executat de o singură persoană; melodia corespunzătoare. (< fr. olé,
/II/ sp. ole).
Sursa:
MDN.
OLE2(O)-/OLEI-, -ÓL elem. „ulei”. (< fr. olé/o/-,
oléi, germ. -ol, cf. lat. oleum).
Sursa:
MDN.
EMENDÁ, emendez, vb. I.
Tranz. A corecta, a îndrepta, a
îmbunătăți (un text); a amenda2. – Din
lat. emendare,
fr. émender.
Sursa:
DEX '98.
BUȘÉU, bușeuri, s.n. Mici pateuri din foitaj, umplute divers. –
Din fr. bouchée (= îmbucătură).
Sursa:
DGE.
TĂTẤN, tătâni, s. m.
(Pop.) Tată (1). [Forme
gramaticale: gen.-dat.
(urmat de adjectivul posesiv la sg.)
tătâne-, tătâni-, tătână-] –
Lat. tata, -anis.
Sursa:
DEX '98.
țâțán s.m. (reg.) varietate de struguri.
Sursa:
DAR.
dec ! Mold. int. exprimă o surprindere, iac’așa, ai nemerit’o (ironic):
dec! nu cumva ai pofti ? CR. Sursa:
Șăineanu.
NUT (‹ germ.)
s. n. 1. (Ind.
LEMN.) Uluc (4) făcut de-a lungul unei piese de lemn sau a unei scânduri,
pentru a o putea îmbina cu alta. 2. (TEHN.)
Canelură (1). 3. Crestătură aflată pe rotorul mașinii electrice.
4. (POLIGR.) Adâncitură în
formă de șanț făcută în mucava sau în carton gros.
Sursa:
DE.
MAG magi m. 1) (în antichitate) Preot la popoarele
orientale. 2) Persoană care prezice viitorul (după poziția aștrilor). 3) fig.
Om învățat; persoană atotștiutoare; filozof. 4) Persoană care face vrăji;
vrăjitor. 5) (în religia creștină) Rege mitic despre care se spune că ar
fi venit din orient la Bethleem să se închine lui Isus Hristos, la nașterea lui.
6) fig. Persoană care duce sau aduce vești; vestitor. /<sl. magu.
Sursa:
NODEX.
mag s.n. (arg. tinerilor) Magnetofon ◊ „Toby a primit un mag de
la bunicii lui.”; v. și Sc. 15 VIII 76 p. 4; v. și cas (1976) (din
magnetofon, prin abreviere; cf. engl. mag; Th. Hristea în R.lit.
13/81 p. 8). Sursa:
DCR2.
AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. (Persoană) care suferă
de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2.
(Lingv.; la
f.) (Consoană) surdă. – Din
fr. aphone.
Sursa:
DEX '98.
afone, semne ~ (gr.
ἄφωνα σημάδια afona simadia) (Biz.)
v. notație (IV).
Sursa:
DTM.
BERÍL ~uri n. Mineral reprezentând un silicat natural de beriliu
și aluminiu, divers colorat, folosit, în funcție de culoare, ca piatră scumpă
(smarald, acvamarin, heliodor etc.). /<fr. béryl, lat. beryllus.
Sursa:
NODEX.
RÍTOR s. m.
v.
retor; RÉTOR, retori,
s. m. 1. (În
antichitatea greco-romană) Maestru, profesor de retorică. 2. Orator. [Var.:
(înv.) rítor
s. m.] – Din
ngr. rítor,
lat. rhetor, -oris.
Sursa:
DEX '98.
HORPĂÍ, horpăiesc (hórpăi), vb.
IV. Tranz. (Reg.)
A sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele. – Horp +
suf. -ăi.
Sursa:
DEX '98.
catalán, -ă adj. și s. Din Catalonia. Chim. Metoda catalană,
procedura metalurgică pin [!] care prefacĭ direct mineraĭu [!] în fer [!] fără
să-l maĭ trecĭ pin starea de fontă. Sursa:
Scriban.
MÍXER s.n. 1. Aparat sau instalație care face amestecarea
unor materiale; amestecător. ♦ Amestecător hidraulic pentru prepararea laptelui
de ciment folosit la cimentarea sondelor. 2. Dispozitiv care permite
folosirea mai multor surse electroacustice în același timp. [< fr., engl.
mixer]. Sursa:
DN.
VENÁL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care este gata să se lase
cumpărat în pofida normelor morale; coruptibil. 2) Care urmărește numai interese
meschine; lipsit de moralitate; fără scrupule. Dragoste ~ă. /<fr.
vénal, lat. venalis.
Sursa:
NODEX.
TAL, taluri, s. n.
Organ vegetativ lipsit de vase conducătoare, monocelular la bacterii și la unele
alge, pluricelular la ciuperci, etc. – Din
fr. thalle.
Sursa:
DEX '98.
țal interj. – Nota de
plată: servește pentru a solicita plata într-un local de consumație.
Germ. zahlen (Borcea 216).
– Der. țal,
s. m. (șeful
ospătarilor). Sursa:
DER.
țăl, -uri, s.n. – (înv.) Țintă, punct. “Locul unde trebuie să se ajungă
la jocul cu mingea (Calendar 2007). – Din germ. Ziel „punctul care trebuie
nimerit când se trage cu o armă; cătarea puștii„, cf. rus. țel, magh. cel.
Sursa:
DRAM.
HÂRĂ, hâre, s. f.
(Reg.) Ceartă, neînțelegere,
zâzanie (pentru lucruri mărunte). ◊
Loc. adv. De-a hâra
= cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în necaz. – Din hârâi
(derivat regresiv). Sursa:
DEX '98.
hâră f. umflarea urechilor la oi. [Slav. HYRA, boleșniță].
Sursa:
Șăineanu.
SFEN, sfenuri, s.
n. Silicat natural de titan și de calciu cristalizat în sistemul
monoclinic, de culoare galbenă-brună, lucios, frecvent în rocile eruptive. – Din
fr. sphčne.
Sursa:
DEX '98.
SFEN2(O)- elem. „colț, unghi”. (< fr. sphén/o/-,
cf. gr. sphen).
Sursa:
MDN.
mansup n. funcțiune înaltă boierească (în epoca fanariotă): îl rog să
te puie la vreun mansup FIL. [Turc. MANSUP].
Sursa:
Șăineanu.
ACURÁT, -Ă, acurați, -te,
adj. îngrijit, lucrat cu îngrijire. — Din
it. accurato.
Sursa:
DEX '09.
ABŔ1 interj. (Înv.)
(În propoziții interogative) Cuvânt care exprimă mirarea sau atrage atenția
cuiva când i se vorbește. — Onomatopee. Sursa:
DEX '09.
ABÁ2, (2) abale, s.f. 1. Țesătură groasă de
lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură.
2. Sort de aba (1). – Din tc. aba.
Sursa:
DEX '09.
cáuc n., pl. e (lat. caucus, cupă). Vest. Căuș orĭ
lingură mare de luat lichide orĭ făină. E un cuv. neauzit de mine, și de aceĭa
nu-s sigur de acc. În rev. I. Crg. 2,210, e un ex. fără acc.: ĭa cu caucu apa
din găleată. În Univ. 24,4,37; 12,4, e o coresp. din Dolj, unde scrie
căúc, și atuncĭ are altă orig. V. chepcea, cĭorbalîc, polonic.
Sursa:
Scriban.
caúc n., pl. e (turc. kauk, și kavuk, căcĭulă înaltă;
ngr. kavúki, bg. akauk. V. dălcăuc). Un fel de căcĭulă
țeapănă (înaltă și lată în fund) pe care o purtaŭ odinioară boĭeriĭ, apoĭ
boĭerinașiĭ și slugile. Comănac, cuculion.
Sursa:
Scriban.
BREVETÁ, brevetez, vb. I.
Tranz. A recunoaște o invenție
printr-un brevet; a patenta. – Din
fr. breveter. Sursa:
DEX '98.
nagáĭcă f., pl. e (rus. nogaĭka, pron. nagaĭka, adică Nogaĭcă, fem. d. Nogaĭ, Tătar din Crimeĭa). Un fel de bicĭ căzăcesc cu hățu scurt, cu maĭ multe ițe și cu plumbĭ la capetele ițelor. V. cnut, pil 2 și tătarcă.
Sursa: Scriban.
RUF, rufuri,
s. n. Construcție deasupra
punții superioare a unei nave, extinsă numai pe o porțiune a ei, în care sunt
amenajate, de obicei, locuințele echipajului. – Din
fr. rouf.
Sursa:
DEX '98.
ruf, (rif), s.n. – Unitate de măsură pentru lungimi: „Un meter are un ruf
si giumătate” (Papahagi 1925). – Din tc. rif, irif, magh. röf, réf (MDA).
Sursa:
DRAM.
PONT1, ponți,
s. m. (La unele jocuri
de noroc) Pontator2. – Din
fr. ponte.
Sursa:
DEX '98.
PONT2, ponturi,
s. n. I. 1. (Fam.)
Aluzie răutăcioasă, ironie, împunsătură. ◊
Expr. A vorbi în ponturi = a da să se înțeleagă, a sugera; a vorbi
în pilde. A bate (cuiva) pontul = a face (cuiva) aluzie la ceva,
a-i da (cuiva) să înțeleagă ceva. 2. (În limbajul jucătorilor de cărți)
Numele uneia dintre cărțile de joc (considerată de obicei cu cea mai mare
valoare); p. ext.
prilej favorabil (la joc). ◊ Expr.
A-i face (cuiva) pontul = a înșela (pe cineva). (Fam.)
A vinde (cuiva) pontul = a dezvălui (cuiva) un secret prin care
poate obține un avantaj, un profit. II. (Înv.)
1. Punct (în spațiu sau în timp); limită. ◊
Loc. adv. (Fam.)
La pont = la momentul potrivit, la timp, la țanc. ◊
Expr. A pune pont = a
hotărî, a fixa locul potrivit pentru ceva. 2. Articol, paragraf dintr-o
lege, dintr-un statut, dintr-o convenție;
p. ext. legea, statutul
etc. respectiv. ♦ Condiție de învoială agricolă impusă țăranilor în trecut.
3. Problemă sau parte a unei probleme în discuție; idee, principiu care stă
la baza unei discuții; punct. – Din
magh. pont. Sursa:
DEX '98.
de ponturi v. fecioreasca
(1). Sursa:
DTM.
LAX, -Ă, lacși, -xe, adj.
(Livr.) Care nu este strâns, întins
sau încordat; destins, lejer. – Din
lat. laxus. Sursa:
DEX '98.
COSÁȘ (‹ coasă)
s. m. 1. Persoană care cosește. 2. Nume dat unor insecte
ortoptere cu antene lungi și cu organe stridulante care produc un țîrîit
caracteristic (ex.
Tettigonia viridissima). 3. Pește teleostean, dulcicol, semimigrator,
originar din apele Asiei de Est, de c.
60-115 cm și 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenușii-verzui și
albicioși (Ctenopharyngodon idella). 4. Pasăre mică (c.
18 cm), dăunătoare, din ordinul paseriformelor, care trăiește în Perú, Bolivia,
Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit și penaj cafeniu-închis-cărămiziu
(Phytotoma rara). Sursa:
DE.
CULÁNT, -Ă, culanți, -te,
adj. Cu care te poți înțelege ușor, care dovedește amabilitate, dărnicie;
amabil, generos, mărinimos, darnic. ♦ (Înv.;
despre stil) Curgător. – Din fr.
coulant. Sursa:
DEX '98.
ABŔ1 interj. (Înv.)
(În propoziții interogative) Cuvânt care exprimă mirarea sau atrage atenția
cuiva când i se vorbește. — Onomatopee. Sursa:
DEX '09.
ABÁ2, abale,
s. f. Țesătură groasă de
lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură.
– Din tc. aba.
Sursa:
DEX '98.
JEP, jepi, s. m.
Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la
pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de
tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo) –
Et. nec.
Sursa:
DEX '98.
jep1 (jip), s.m. sg. (reg.) 1. Bube pe pielea câinilor și
a porcilor; murdărie, jeg, slin. 2. Murdărie pe pielea omului; jeg, slin,
râp. Sursa:
DAR.
jep2, jepi, s.m. (reg.) Tulei de porumb; cocean.
Sursa:
DAR.
jepí, jepésc, vb. IV (reg.) a arde una cu biciul, a croi pe cineva cu
biciul. Sursa:
DAR.
BIT, biți, s. m.
(Inform.) Unitate de măsură
pentru cantitatea de informație (3) dintr-un semnal, corespunzător
logaritmului în baza 2. – Din engl.,
fr. bit.
Sursa:
DEX '98.
biț, bíțuri, s.n. (înv.) viță de păr sau de lână.
Sursa:
DAR.
IȚ, iți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat.
Sursa:
DAR.
VARÉC s. n. Numele
unor alge brune marine azvârlite de valuri pe țărm, care servesc ca îngrășământ
pentru pământurile nisipoase, ca materie primă pentru fabricarea sodei, iodului
etc. – Din fr. varech.
Sursa:
DEX '98.
GÁIE, găi, s. f.
Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliul, cu ciocul
coroiat, cu gheare puternice și cu coada bifurcată (Milvus). ◊
Expr. Se ține gaie după (sau
de) cineva, se zice despre o persoană de care nu poți scăpa.
M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc) pățit-o. ♦
De-a puia-gaia = numele unui joc de copii; de-a baba-gaia. [Pr.:
pu-ia-ga-ia]. – Et.
nec. Sursa:
DEX '98.
iárba-gắii (plantă) s. f.
art.,
g.-d.
art. iérbii-gắii.
Sursa:
DOOM 2.
únghia-gắii/únghia-găínii (plantă) (-ghi-a-)
s. f.,
g.-d.
art. únghiei-gắii/únghiei-găínii.
Sursa:
DOOM 2.
BUGETÁR, -Ă, bugetari, -e,
adj. Care aparține bugetului1, privitor la buget1,
prevăzut în buget1, de buget1. ◊ Instituție bugetară
= instituție ale cărei cheltuieli sunt acoperite în întregime sau parțial de la
buget1. An (sau exercițiu) bugetar = perioadă de
timp (de un an) pentru care se întocmește și se execută bugetul1 unui
stat. [Var.: (rar) budgetár, -ă
adj.] – Din
fr. budgétaire.
Sursa:
DEX '98.
DON s.m. Titlu de curtoazie
cu care spaniolii se adresează bărbaților. [< sp. don].
Sursa:
DN.
DAC, -Ă, daci, -ce, adj.
s. m. și
f. 1.
Adj. Care se referă la Dacia sau la
populația ei, privitor la Dacia sau la populația ei; dacic. 2.
S. m. și
f. Persoană care făcea parte din
populația de bază a Daciei. – Din lat.
Dacus. Sursa:
DEX '98.
CENT1 s. m. monedă divizionară în diverse țări (S.U.A.,
Canada, Australia, Olanda etc.), o sutime din unitatea monetară. (< engl., fr.
cent). Sursa:
MDN.
cent (‹ lat.
centum „o sută”), unitate de măsură a intervalelor* muzicale, egală cu 1/100
dintr-un semiton* temperat*. Octava* cuprinde deci 1.200 de c., cvinta
perfectă temperată 700 de c.
etc. Cel mai mic interval
perceput de ureche ca atare, măsoară 5 c. și corespunde unui raport de
frecvențe* de 1.003/1.000. Coma* solfegistică (sistemul Mercator) măsoară 22,6
c. ♦ Împărțirea octavei în 1.200 c. a fost propusă de fizicianul
Alex. J. Ellis (1814-1890), exprimând în logaritmi* cu baza radical de ordinul
12 din 2, valoarea 21/12 (considerată în raport de frecvențe) a
intervalului de octavă. Se obține log = 12 unități mari (semitonuri temperate)
sau 1.200 de c. (c. fiind un submultiplu al semitonului temperat).
Sin. centisunet.
Sursa:
DTM.
PUD, puduri, s. n.
Unitate (rusească) de măsură pentru greutăți egală cu 16,38 kg. – Din
rus. pud.
Sursa:
DEX '98.
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj.
Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din
fr. annexe.
Sursa:
DEX '98.
VID, -Ă, vizi, vide, adj.,
s. n. 1.
Adj. (Despre un spațiu) Care nu
conține nimic; care nu conține aer sau alt gaz; care nu este ocupat, locuit;
pustiu. ♦ Fig. Lipsit de orice
gânduri, de orice idei. 2.
S. n. Spațiu lipsit de orice corp material sau în care particulele
materiale existente sunt extrem de rarefiate. ◊
Loc. adv. În vid
= a) în gol; b) cu privirea fixă, fără țintă; c) zadarnic,
fără rezultat, în van. ♦ Fig.
Pierdere ireparabilă. – Din fr.
vide. Sursa:
DEX '98.
PU interj. (Repetat)
Cuvânt care imită strigătul pupezei. [Var.:
pup interj.] –
Onomatopee. Sursa:
DEX '98.
DOS
MOI PU STO KAI KINO TEN GHEN (Δόζ μοι πού στῶ χαί χινῶ τήυ γῆυ) (gr.)
dați-mi un punct de sprijin și voi urni Pământul din loc – Cuvinte
atribuite lui Arhimede și devenite celebre ca simbol al inventivității și al
puterii creatoare nelimitate a omului, atunci când există temeiuri obiective sau
raționale. Sursa:
DE. Foto: Arhimede
Gânditorul, pictură de Domenico Fetti (1620),
de la
http://ro.wikipedia.org/wiki/Arhimede.
MURG2, -Ă, murgi,
adj., s. m. și
f. 1.
Adj. (Despre unele animale, mai
ales despre cai sau despre părul lor) Negru-roșcat, castaniu-închis sau cenușiu;
p. gener. de
culoare închisă. 2. S.
m. și f. Cal de culoare murgă2
(1); p. gener.
cal. ◊ Expr. A intrat murga în
sat = s-a înserat. – Cf.
alb.
murg. Sursa:
DEX '98.
DREN, drenuri, s.
n. 1. Conductă sau canal care colectează și evacuează apă de pe un
teren apos, coboară nivelul unei pânze de apă din sol etc. ♦ Strat de piatră
spartă sau de pietriș așezat în spatele unui zid de sprijin sau deasupra unei
bolți de pod sau de tunel, care colectează apa de infiltrație. 2. Tub sau
meșă de bumbac care înlesnește scurgerea secrețiilor dintr-o plagă. [Var.:
(2) drénă s. f.]
– Din fr. drain.
Sursa:
DEX '98.
MOSC, (1) moști,
s. m., (2)
moscuri, s. n. 1.
S. m. Mamifer rumegător
de mărimea unei căprioare, lipsit de coarne, cu caninii superiori foarte lungi,
originar din Asia (Moschus moschiferus). 2.
S. n. Substanță cu miros
pătrunzător și plăcut, secretată de masculul moscului (1), care se
folosește în industria parfumurilor, în cosmetică și în medicină. ◊ Mosc
sintetic = substanță chimică sintetică, al cărei miros imită pe cel al
moscului natural. – Din ngr.
móskos. Sursa:
DEX '98.
GOT, goți, s. m.
(La pl.) Neam germanic, originar din
Scandinavia, care prin sec. II a
început să migreze spre sud, fiind semnalat în secolul următor și pe teritoriul
țării noastre; (și la sg.) persoană
aparținând acestui neam. – Din fr.
Goths, lat. Gothus.
Sursa:
DEX '98.
EC- elem. „În afară de”. (din fr. ec-, cf. gr. ek = în
afară). Sursa:
MDN.
ÉTA s. n. a șaptea literă a alfabetului grecesc, care notează un e
lung. (< fr., gr. éta).
Sursa:
MDN.
Litera eta: Η, η,
ę.
-ÉTĂ suf. „diminutival”. (< fr. -ette, it. -etta, cf.
lat. -itta). Sursa:
MDN.
crov n., pl. urĭ (sîrb.
krov, vsl. krovŭ, acoperiș, acoperemînt [!], sîrb. skrovište,
vsl. sŭkr-, ascunzătoare, zakrovŭ, vizuină. V. pocrov).
Olt. Groapă, adîncătură [!] (În Rț. și croc. Augm. crovan, pl.
e; dim. croviț, pl. e). Croh (d. vsl.). Mold.
sud. Ascunzătoare, culcuș (de ĭepure orĭ de alt animal sălbatic orĭ și de
cîne [!] orĭ de porc). Covru (met. din crov, ca codru din
crod). Mold. Culcuș de animal sălbatic. Peșteră (de sihastru). –
Și groh (Tut.) V. bîrlog, vizuină, cotlon, somină.
Sursa:
Scriban.
MAST1 s. n. construcție metalică mobilă, folosită ca turlă
de sondă. (< germ. Mast).
Sursa:
MDN.
MAST2(O)-, -MASTÍE elem. „mamelă”. (< fr. mast/o/-,
-mastie, cf. gr. mastos).
Sursa:
MDN.
nonet (it.
nonetto; fr.
nonet; germ.
Nonett; engl. nonet) 1. Ansamblu de
cam. alcătuit din 9
instr.:
vl., violă,
vcl.,
c. bas,
fl.,
ob., cl.,
fg. și corn. (Ex.
„Nonetul ceh”). 2. Lucrare muzicală de cameră scrisă pentru n. (1).
Ex.: Sphor, N.
op. 31; Nottara, N.
pentru suflători și coarde. Sursa:
DTM.
ÍGA interj.
v.
inga; ÍNGA
interj.
Iată! uită-te! [Var.:
íga interj.] –
Et. nec.
Sursa:
DEX '98.
BASC2, -Ă, basci, -e,
s. m. și
f.,
adj. 1.
S. m. și
f. Persoană aparținând unei
populații care locuiește în Pirineii occidentali. 2.
Adj. Care aparține sau este
caracteristic bascilor (1). –
Fr. basque. Sursa:
DLRM.
BUHĂÍ1, buhăiesc, vb.
IV. Refl. A se umfla la față (de
boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. – Din buhav.
Sursa:
DEX '98.
BUHĂÍ2, buhăiesc, vb.
IV. Intranz. (Reg.)
1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.)
A tuși. – Din buhai. Sursa:
DEX '98.
agá f., pl. agale, gen. al agaleĭ, și agă m., pl.
agĭ, gen. al agăĭ saŭ agiĭ saŭ al luĭ aga (turc. ar.
pers. agha, la Turcĭ, în vechime „domn, om cult”, iar azĭ „mic
funcționar, aprod”), Vechĭ. Odinioară, comandantu general al infanteriiĭ
în rezidența domnuluĭ și tot-odată și șefu polițiiĭ, care avea ca ajutor pe
căpitanu de dorobanțĭ (dregătorie înființată în Moldova de Alexandru cel Bun).
Un boier de prima clasă. Maĭ în coace [!] (la începutu sec. 19), prefect de
poliție. Sursa:
Scriban.
FERÓS, -OÁSĂ, feroși, -oase,
adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier bivalent. Oxid
feros. ♦ (Despre materiale) Care conține fier. – Din
fr. ferreux.
Sursa:
DEX '98.
pivă f. 1. piuă: și spre negoț o grămadă pive de cireșe având
PANN; 2. piuă de călcat: pivă de bronz, marmură sau piatră; 3.
od. tun mic: mortierele se numiau pive BĂLC. [Identic cu piuă].
Sursa:
Șăineanu.
ÚNE formă verbală v. LOC - Pe unele
(sau, rar, une) locuri = ici și colo, pe alocuri.
Sursa:
DEX '98.
LE GÉNIE N’EST AUTRE CHOSE QU’UNE GRANDE APTITUDE Ŕ LA PATIENCE (fr.)
geniul nu este altceva decât o mare aptitudine pentru răbdare.
Sursa:
DE.
PARIS VAUT BIEN UNE MESSE (fr.)
Parisul merită o liturghie – Cuvinte memorabile rostite de Henric al
IV-lea, care pentru a obține tronul Franței, a trecut de la protestantism la
catolicism. Justificare a unui act de renegare prin avantajele pe care le oferă.
Sursa:
DE.
PAJ, (1) paji,
s. m. 1. (În evul
mediu, mai ales în Europa apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui
senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a învăța meșteșugul armelor
și pentru a se deprinde cu manierele de la curte;
p. ext. copil de casă.
2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat
la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.:
(înv.) pag
s. m.] – Din
fr. page,
germ. Page.
Sursa:
DEX '98.
puf2 (plantă, gogoașă de mătase)
s. m.,
pl. pufi.
Sursa:
DOOM 2.
HEL. s. m. Pește
migrator, cu corpul asemănător cu al șarpelui (Anguilla anguilla). –
Ngr. héli.
Sursa:
DLRM.
IM1, imuri,
s. n. (Reg.)
Noroi, murdărie. – Lat.
limus. Sursa:
DEX '98.
im2, imuri, s.n. (reg., înv.) măsură de cereale.
Sursa:
DAR.
BUH s. n. (Pop.
și fam.; în
expr.) A-i merge (sau a i
se duce cuiva) buhul = a ajunge să fie foarte cunoscut (pentru
faptele sale, de obicei reprobabile); a se spune despre cineva că... –
Et. nec.
Sursa:
DEX '98.
PAGÁIE, pagaie, s.
f. Vâslă scurtă cu o singură pală, care se manevrează cu ambele mâini și
pe un singur bord, fără a o sprijini de ambarcație. – Din
fr. pagaie,
it. pagaia.
Sursa:
DEX '98.
DOCT, -Ă, docți, -te,
adj. (Adesea
ir.) Învățat, erudit, savant. – Din
fr. docte,
lat. doctus.
Sursa:
DEX '98.
BEJĂNÍ vb. IV.
v.
băjeni; BĂJENÍ, băjenesc,
vb. IV.
Refl. și
intranz. A-și părăsi vremelnic
casa, provincia sau patria din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor
politice sau a asupririi; a băjenări. [Var.:
bejăní, bejení vb. IV] – Din
băjenie (derivat regresiv). Sursa:
DEX '98.
TITÁN1 s. n.
Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se găsește răspândit
în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri.
– Din fr. titane.
Sursa:
DEX '98.
TITÁN2, titani,
s. m. Om cu puteri
extraordinare; uriaș, gigant. ♦ Om cu calități extraordinare, cu o putere de
muncă ieșită din comun. – Din fr.
titan, lat. Titan,
-anis. Sursa:
DEX '98.
BÍGĂ, bigi, s. f.
Aparat format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută
de scripeți, cu ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi.
– Din fr. bigue.
Sursa:
DEX '98.
bígi-bígi (înv.)
s. n.
Sursa:
DOOM 2.
IȚ, iți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat.
Sursa:
DAR.
ORÁNJ adj. invar. livr. Care este format prin combinarea culorii
galbene și roșii; de culoarea portocalei; portocaliu. /<fr. orange.
Sursa:
NODEX.
oránj s.n. (alim.) Băutură răcoritoare din portocale ◊ „În curând
băutura răcoritoare Rio, Kiwi, cola, orange” R.l. 10 VIII 92 p. 4; v.
și 1213 IX 92 p. 6 [scris și orange] (din fr. orange „portocală”;
DN, DEX, DN3 – alte sensuri).
Sursa:
DCR2.
SPÁTĂ, (I, III) spate, (II) spete,
s. f. I. Piesă la
războiul de țesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele
capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinții căruia trec
firele de urzeală. ♦ Bețișor peste care se petrec ochiurile când se împletește o
rețea sau o plasă. II. 1. Porțiune a scapulei care susține articulația
umărului; p. ext.
regiunea corespunzătoare a corpului. ◊
Loc. adj. Lat în
spete = cu umeri largi, spătos, voinic. ♦ Os lat care susține articulația
membrelor la animalele patrupede;
p. ext. regiunea
corespunzătoare a corpului. 2. (Reg.)
Spătarul scaunului. III. (Înv.)
Sabie cu lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri. –
Lat. spatha.
Sursa:
DEX '98.
spáta-drácului (plantă) (reg.)
s. f.
art.
Sursa:
DOOM 2.
TORÍD, -Ă, torizi, -de, adj.
(Livr.) Excesiv de cald, arzător,
dogoritor. ◊ Zonă toridă = porțiune de pe suprafața pământului situată
între cele două tropice și caracterizată printr-o temperatură permanent foarte
ridicată. – Din fr.
torride, lat. torridus.
Sursa:
DEX '98.
VAMÁL, -Ă, vamali, -e, adj.
Care aparține vămii, privitor la vamă; de vamă; care are loc la vamă, se aplică
la vamă. ◊ Uniune vamală = acord încheiat între mai multe state în
vederea creării unui teritoriu vamal comun (scutit de taxe pentru circulația
bunurilor). – Vamă + suf.
-al. Sursa:
DEX '98.
BIG, biguri, s. n.
Unitate comercială complexă. – Din inițialele B[ăcănie] + I[ndustriale]
+ G[ospodina]. Sursa:
DEX '98.
BIG s.n. Linie de îndoire executată prin presare pe suprafața unui
carton; îndoitură. [Pl. -guri. / < germ. Biga].
Sursa:
DN.
BIG BANG s. n. (Astron.)
Marea explozie (ipotetică) ce a inițiat expansiunea universului observabil. [Pr.:
beng] – Din engl.
big bang [theory]. Sursa:
DEX '98.
big-band s.n. Orchestră mare de jazz ◊ „La Timișoara A.U. a susținut
recent un concert «in memoriam» R.O. – acompaniată de big-band-ul
Filarmonicii «Banatul» din localitate.” Săpt. 13 IV 84 p. 2 [pron. big
bend] (din engl. big band; DN3).
Sursa:
DCR2.
big-store s.n. (anglicism) Supermagazin ◊ „Mândria cartierului, un
big-store tipic yankeu.” R.l. 17 VIII 93 p. 1 (din engl. big store).
Sursa:
DCR2.
big-band (cuv. engl.)
v. orchestră.
Sursa:
DTM.
VUM interj. Cuvânt care
redă sunetul unui clopot cu timbru grav. – Onomatopee.
Sursa:
DEX '98.
CLOR (‹ fr.
{i}; {s} gr.
khloros „galben-verzui”) s.
n. Element chimic (Cl; nr. at.
17, m. at. 35,45,
p. t. -101şC,
p. f. -34,1şC) din familia
halogenilor, gaz galben-verzui, cu miros puternic sufocant, toxic, foarte
reactiv. Se găsește în natură numai sub formă de combinații. Se obține prin
electroliza clorurii de sodiu și este folosit la fabricarea hipocloriților,
cloraților etc., ca agent decolorant și dezinfectant. A fost descoperit de
C.W. Scheele în 1774. Sursa:
DE.
AGÍE, agii,
s. f. Organ administrativ
din sec. XVIII – XIX în Țara
Românească și în Moldova, însărcinat cu menținerea ordinii publice în capitală;
totalitatea funcționarilor din această instituție. – Agă +
suf. -ie.
Sursa:
DEX '98.
BOȚÍT, -Ă, boțiți, -te, adj.
1. Mototolit. 2. Zbârcit, încrețit (la față). –
V.
boți. Sursa:
DEX '98.
GEL, geluri, s. n.
(Chim.) Substanță coloidală cu
consistență vâscoasă și însușiri specifice deopotrivă lichidelor și solidelor. –
Din fr. gel.
Sursa:
DEX '98.
FRÁGĂ, fragi, s.
f. 1. Partea comestibilă a fragului1 (considerată în
mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața
căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească =
plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu
fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.;
uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.:
frag s. m.] –
Lat. fraga.
Sursa:
DEX '98.
ÁRMIE, armii, s.
f. (Înv., azi livresc)
Armată, oaste. – Rus. armija. Sursa:
DLRM.
gânj n. Mold. 1. funie de teiu, nuia sucită ce leagă leuca de
carâmbul carului; 2. funie de legat strâns sania. [Slav. *GŐJŬ (cf. rut.
GUJ, funie)]. Sursa:
Șăineanu.
PUB s. n. (în Anglia și în unele țări anglo-saxone) cabaret,
tavernă. (< engl. pub).
Sursa:
MDN.
VU s.m. invar. Unitate de măsură a volumului semnalelor audio în
transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu].
Sursa:
DN.
déjŕ-vu (fr.) [pron.
dejavǘ] s. n.
Sursa:
DOOM 2.
pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care
corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si.
Sursa:
Scriban.
vu (gr. βου, de
la numeralul ’β = 2), denumire dată în muzica psaltică (v.
bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete, care corespunde lui mi*.
Sursa:
DTM.
vel adj. – Mare.
Sl. veliĭ (Cihac, II, 452).
Termen administrativ, fără circulație reală, s-a folosit numai pentru a desemna
gradul cel mai înalt al unei funcții sau demnități, ca
sp. mayor, vel logofăr,
mare cancelar; vel paharnic, mare paharnic etc. –
Der. velit,
s. m. (boier de rangul
întîi). Sursa:
DER.
MISERAM PACEM VEL BELLO BENE MUTARI (lat.)
chiar și războiul e preferabil unei păci mizerabile – Tacit, „Annales”,
III, 44. Sursa:
DE.
NEX, nexuri, s. n.
1. (Livr.) Legătură,
înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal
= raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.)
Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din
lat. nexus.
Sursa:
DEX '98.
PRETÁ, pretez, vb. I.
Refl. 1. A consimți să facă
ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a
fi bun la... – Din fr.
pręter. Sursa:
DEX '98.
zof, zuf și sof n., pl. urĭ (turc. zof, sof, lînă,
stofă de lînă, d. ar. sof). Vechĭ. O stofă supțire [!] de lînă de
Angora. Azĭ Mold. nord. Pere de zof, un fel de pere dulcĭ timpuriĭ.
Sursa:
Scriban.
2)-su, prescurtare din supt 3. Sursa:
Scriban.
ȘU interj. (Adesea repetat)
Cuvânt care imită murmurul vorbelor șoptite sau foșnetul frunzelor. –
Onomatopee. Sursa:
DEX '98.
-său/-su (fam.,
pop., numai după nume de rudenie)
adj. pr.
m. (frate-său/frate-su; lui
frate-său/lui frate-su); f.
-sa (soră-sa), g.-d.
-sii (soră-sii). Sursa:
DOOM 2.
ȘU s.n. Termen chinezesc pentru a denumi pictura verticală pe sul,
corespunzând picturii de șevalet din Europa. V. kakemono. [< chin., rus.
șu]. Sursa:
DN.
hit s.n. (muz.; anglicism) Șlagăr, cântec pe primele locuri într-un top ◊
„Dacă n-ar fi fost decât acest hit mondial și «parada» noastră ar fi
justificată.” Săpt. 28 VI 74 p. 7. ◊ „Albumele următoare mențin cota,
fără însă a o forța, iar hit-urile curg liniștite.” Săpt. 29 IV 77 p.
7. ◊ „[...] remarcăm pe Mihai Constantinescu cu hitul său, plin de
subînțelesuri politice, «Să iubim și câinii vagabonzi», și Anastasia Lazariuc cu
subtilul «Ciau, amore ciau», evident un apropo fin la problema privatizării și a
titlurilor de proprietate.” Cotid. 7 VI 93 p. 5; v. și Săpt. 20 II 75 p. 8,
Cont. 16 III 79 p. 8, Ev.z. 22 VIII 96 p. 3; v. și Macarena (din engl.
hit; DEX-S). Sursa:
DCR2. Scurtmetraj:
jotă (cuv.
sp. [hota]), dans
popular spaniol în măsură* de trei timpi, cu o mișcare rapidă. Când este scrisă
pentru voce (1) folosește un tempo (2) mai lent. Are
caracteristici regionale (j. valenciana, murciana, mahonesa).
Cea mai cunoscută este j. aragoneză. (Ex.
celebre, în creația lui Glinka și De Falla). Sursa:
DTM.
DÁNĂ, dane, s. f.
1. Loc situat de-a lungul cheiurilor sau, mai rar, în mijlocul apei
navigabile și amenajate pentru scoaterea vaselor și manipularea mărfurilor
într-un port. 2. Magazie pentru depozitarea mărfurilor (într-un port sau
la vamă). 3. Șlep sau grup de șlepuri
acostate bord la
bord la aceeași dană (1). – Din
ngr. dána.
Sursa:
DEX '98.
ÚRBE ~ f. 1) fam. Localitate de proporții mari, fiind
centru administrativ, industrial, comercial, cultural și politic; oraș. 2)
Populație a unei astfel de localități. /<lat. urbs, ~is.
Sursa:
NODEX.
AB URBE CONDITA (lat.)
de la întemeierea orașului – Romanii începeau numărarea anilor de la
întemeierea Romei. Sursa:
DE.
DIVINA NATURA DEDIT AGROS, ARS HUMANA AEDIFICAVIT URBES (lat.)
divina natură a dăruit ogoarele, măiestria omului a clădit orașele – M.
Terentius Varro, „Res rusticae”, III, 1. Sursa:
DE.
VAGÍNĂ
s. f. (biol.) teacă; (spec.) teaca frunzelor gramineelor. (< lat.
vagina). Sursa:
MDN. Foto: Baza frunzei - teaca
(vagina): 1 - teacă umflată (Apiaceae); 2 - teacă
cilindrică cu margini libere (Poaceae); 3 - teacă cilindrică cu
margini concrescute (Cyperaceae); 4 - frunze reduse la teacă (Juncus
sp.); lm - lamină; tc - teacă, de la
http://ebooks.unibuc.ro/biologie/asarbufinal/613.htm
NUT, nuturi, s. n.
1. Canelură. 2. Uluc, șanț făcut într-o piesă de lemn. ◊ Nut și
feder = sistem de îmbinare a două piese (din lemn) care constă în
introducerea unei proeminențe fasonate, aflată pe una din fețele primei piese,
în ulucul de pe fața corespunzătoare a celei de-a doua piese. – Din
germ. Nut.
Sursa:
DEX '98.
MER, meri, s. m.
(Chim.) Unitate elementară
constitutivă cu structură și cu masă dată invariabile, care se repetă în mod
constant într-un lanț macromolecular al unui polimer. – Din
fr. mčre.
Sursa:
DEX '98.
-MÉR Element secund de compunere savantă, cu semnificația „parte”. [< fr.
mčre, cf. gr. meros]. Sursa:
DN.
SCÚFĂ s. v. bonetă, bonețică, scufie, scufiță.
Sursa:
Sinonime.
IÓN (‹ fr.
{i}; gr. ion
„care merge”) s. m. (FIZ.)
Atom, moleculă sau grupare de atomi cu exces de sarcină electrică pozitivă (i.
pozitivi, cationi) sau negativă (i. negativi, anioni); apare prin
pierderea sau câștigarea unuia sau a mai multor electroni. Termenul a fost
propus de M. Faraday (1834). Sursa:
DE.
ANOSTÍE, anostii,
s. f. (Rar) Lipsă de gust, plictiseală. – Anosti +
suf. -ie. Sursa:
DEX '98.
ev (-vi),
s. m. – Perioadă din
istoria omenirii cu anumite trăsături specifice.
Lat. aevum. Este împrumut
neol., este atestat din
sec. XVII (Dosoftei);
cf. L. Tamás, Magyar Nyelvőr,
XXX, 243. – [art. 3215].
Sursa:
DER.
BALÍZĂ ~e f. 1) Obiect special instalat pe apă sau pe uscat pentru
a indica navigatorilor sau piloților locurile primejdioase pentru navigație sau
limitele terenului de aterizare. ~ plutitoare. 2) Indicator destinat să
semnaleze prezența unui obstacol sau accident de teren pe o cale de comunicație.
3) Reper care indică poziția unui punct topografic. [G.-D. balizei] /<fr.
balise. Sursa:
NODEX.
BALIZÁ, balizez, vb. I.
Tranz. A fixa o baliză, a marca
prin balize diverse puncte de pe teren. – Din
fr. baliser.
Sursa:
DEX '98.
CIP1 s. n. mică stelă funerară sau votivă. (< fr. cippe,
lat. cippus, stâlp).
Sursa:
MDN.
CIP2 s. n. bucată mică de material semiconductor pe care
se formează simultan componentele unui circuit integrat. (< engl. chip).
Sursa:
MDN.
CIP (‹ lat.) s. m.
Stîlp de piatră
folosit în antic. clasică, fie
ca bornă de hotar, fie ca piatră de mormînt. Sursa:
DE.
CIP, cipuri, s. n.
(Electron.) Bucată mică de
material semiconductor pe care se formează simultan componentele unui circuit
integrat. – Din engl. chip.
Sursa:
DEX '98.
DERETECÁ vb. I
v.
deretica. Sursa:
DEX '98.
HON, honuri, s. n.
Sculă așchietoare alcătuită dintr-un corp rotativ de oțel pe care sunt fixate
mai multe pietre abrazive și care este utilizată la finisarea suprafețelor
cilindrice interioare ale pieselor metalice. – Din
engl. hone.
Sursa:
DEX '98.
IC s. pană, (reg.) nadă, penuș, (Maram.) cui, (Ban.) găvozd, (Transilv.
și Ban.) țintă. (~ de despicat lemne.).
Sursa:
Sinonime.
-ÍC, -Ă suf. 1. „referitor la...”, „propriu...”. 2. (chim.)
„oxacid; sare metalică”. 3. „de forma”, „cu aspect”. (< fr. -ique, engl.
-ic, germ. -isch, cf. lat. -icus).
Sursa:
MDN.
ic, -uri, s.n. – 1. Pană de lemn cu vârful trecut prin foc,
folosit de lădari la despicarea butucilor de lemn. 2. Pană din lemn de
esență tare sau din fier utilizată de butinari pentru secționarea lemnului.
3. Lemnul lărgit la un capăt care se bagă în gârliciul pietrei alergătoare;
limbă (la morile de apă): „Ciudă mn-i pe cel mai mic / Că să-ndeasă ca un ic”
(Calendar 1980: 108). – Din magh. ik, germ. Zwickel.
Sursa:
DRAM.
mălc adv. în expresiunea a tăcea mălc, a nu rosti nicio vorbă.
[Ceh. MLK, tăcere]. Sursa:
Șăineanu.
CAMPÁ, campez, vb. I.
Intranz. (Rar; despre militari
sau turiști) A sta un timp în corturi. – Din
fr. camper.
Sursa:
DEX '98.
GONÁCI ~ m. 1) Persoană care stârnește și gonește vânatul; hăitaș.
2) rar Cal care fuge iute. 3) (în vechea armată) Călăreț înarmat
care îndeplinea misiuni de cercetare. /a goni + suf. ~aci.
Sursa:
NODEX.
gonáci2, gonáce, gonáci, -ce, adj. s.m. f. (pop.) 1.
care gonește, aleargă, pune pe fugă. 2. (taur) gonitor. 3. (înv.)
explorator, cercetător. 4. persecutor. Sursa:
DAR.
dec ! Mold. int. exprimă o surprindere, iac’așa, ai nemerit’o (ironic):
dec! nu cumva ai pofti ? CR. Sursa:
Șăineanu.
IȚ, iți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat.
Sursa:
DAR.
XU s.m. Monedă divizionară în Vietnam, a suta parte dintr-un dong. ♦
Monedă divizionară din fostul Vietnam de Sud, echivalentă cu un cent. (din
vietnam. xu < fr. sou = veche monedă fr. egală cu 12 denari sau
monedă fr. de 5 centime < v. fr. sol < lat. târzie solidus = solid1;
cf. engl., fr. xu) [și MW].
Sursa:
MDN.
ÍTEM adv. (Liv.) Dealtfel, în plus. [< lat. item].
Sursa:
DN.
ITÉM2 s.n. 1. Temă, element constitutiv al unui test,
chestionar etc. cu o notă specifică în cadrul unei probleme, referindu-se la un
fragment strict determinat și unic al acesteia. 2. Termen de apreciere în
problemele analitice. 3. Termen al unei descrieri analitice destinat a fi
luat în considerare într-un proces mecanizat. 4. (Psih.) Situație
particulară care produce din partea subiectului două sau mai multe comportamente
posibile. (cf. engl., fr. item).
Sursa:
MDN.
MAU s. n. (Pop.
și fam.; în legătură cu verbe ca „a
avea”, „a pierde”, „a-și lua”, „a-și face”) Avânt, elan; energie, vlagă. ◊
Expr. A lua (cuiva) maul
= a) a ameți; a face (pe cineva) să-și piardă cunoștința (în urma unei
lovituri); b) a pune (pe cineva) în situația să nu mai poată spune nimic.
– Cf.
scr.
mah. Sursa:
DEX '98.
BURG, burguri, s.
n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau
administrativ; oraș medieval; p.
ext. oraș vechi. – Din
fr. bourg. Sursa:
DEX '98.
fótă f., pl. e (turc.
fotá, d. ar. futa, stofă vărgată adusă din India, ștergar de șters la
baĭe; alb. bg. sîrb. futa, fotă; pol. fota, astar; rus. fota,
văl; ngr. futâs, fotă; ung. futa, pînză; sp. fota,
mantilă). Vechĭ. O stofă vărgată din care se făceaŭ fote. Șervet,
peșchir. Azĭ. Pestelcă lungă de lînă ornată cu cusuturĭ [!] și fluturĭ pe
care țărancele o întrebuințează în loc de rochĭe punînd una înainte, și alta
înapoĭ. – Fota din ainte [!] se maĭ numește în est și zavelcă și
prestelcă, cea din apoĭ [!] vîlnic și opreg. În est se
numeștze catrință (fie că-ĭ una, fie că-s doŭă), în vest cretință,
în Trans. și păstură și zadie, în Bas. și peștiman. Pe unde
se poartă doŭă fote, portu e maĭ frumos; pe unde se poartă una singură care
învălătucește picĭoarele (Munt. est, Mold.) e maĭ urît.
Sursa:
Scriban.
PRÍSMĂ, prisme, s.
f. 1. Poliedru care are două fețe (numite baze) egale și paralele
și cu celelalte fețe în formă de paralelogram; corp solid care are această
formă. 2. Piesă de sticlă, de cuarț sau de alt material transparent, de
obicei în formă de prismă (1), folosită la aparatele optice pentru
descompunerea, polarizarea, reflexia etc. luminii. ◊
Loc. prep. Prin
prisma... = din punctul de vedere..., potrivit cu..., în lumina... – Din
fr. prisme.
Sursa:
DEX '98.
prismă de progradare, → low stand systems tract.
Sursa:
Petro-Sedim.
ÍGA interj.
v.
inga. Sursa:
DEX '98.
TRÓMBĂ1 s.f. 1. Coloană de apă ridicată în formă de
con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu o mare iuțeală. ♦
Coloană de fum, de praf ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. Tub prin
care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. [< fr. trombe].
Sursa:
DN.
TRÓMBĂ2 s.f. Instrument muzical de suflat, din alamă,
cu tub circular; trompetă. [< it. tromba(clarino)].
Sursa:
DN. Scurtmetraj:
,
de la Youtube.com.
tromba a chiavi v. trompetă
cu clape. Sursa:
DTM.
CHEZĂȘÍE, chezășii,
s. f. (Adesea
fig.) Faptul de a garanta pentru
altul din punct de vedere material sau moral; ceea ce constituie o garanție
pentru cineva sau ceva. – Chezaș +
suf. -ie. Sursa:
DEX '98.
DIS- v.
des1-. Sursa:
DEX '98.
DIS1- Element prim de compunere savantă cu semnificația
„separat”, „contrar”. [Var. di-, diz-. / < lat. dis].
Sursa:
DN.
DIS2- Element prim de compunere savantă cu sensul de „dificil”,
„greu”, „anormal”. [Var. diz-. / < fr. dys-, gr. dys].
Sursa:
DN.
1) dis (d. dins), în locuțiunea dis-, de-dimineață. V.
dins. Sursa:
Scriban.
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj.,
subst. 1.
Adj.,
s. m. și
f. (Astăzi rar) Tânăr. ◊ June
prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2.
S. m. (Reg.)
Holtei, burlac, becher. – Lat.
juvenis. Sursa:
DEX '98.
JUNÉL, junei, s. m.
(Înv. și
reg.) Diminutiv al lui june;
tinerel, adolescent, junelaș. – June +
suf. -el. Sursa:
DEX '98.
abŕ ! int. exprimând mirare și îndoeală totdeodată: aba, Dragomire,
când pleci tu ? CAR. [V. ba]. Sursa:
Șăineanu.
ABÁ2, (2) abale, s.f. 1. Țesătură groasă de
lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură.
2. Sort de aba (1). – Din tc. aba.
Sursa:
DEX '09.
EXALÁ, exál, vb. I.
Tranz. A emite, a împrăștia, a
degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). [Pr.:
eg-za-] – Din fr.
exhaler, lat. exhalare.
Sursa:
DEX '98.
FOSÍL, -Ă, fosili, -e,
s. f.,
adj. 1.
S. f. Rest sau urmă a
unui animal sau a unei plante dintr-o epocă geologică anterioară celei actuale,
conservată în straturile pământului. ♦ (Ir.)
Bătrân (cu idei și atitudini învechite). 2.
Adj. (Despre organisme, formații
geologice etc.) Care a existat, care s-a format în trecutul geologic al
pământului. – Din fr.
fossile, lat. fossilis.
Sursa:
DEX '98.
HIÁT, hiaturi, s.
n. 1. Întâlnire a două vocale pronunțate succesiv în silabe
diferite, acestea făcând parte fie din același cuvânt, fie din cuvinte diferite.
2. Fig. Discontinuitate,
pauză, întrerupere, gol. [Pr.:
hi-at. – Var.: hiátus
s. n.] – Din
fr.,
lat. hiatus.
Sursa:
DEX '98.
PERÉN, -Ă, pereni, -e, adj.
(Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani de-a rândul, având o
rădăcină persistentă din care se dezvoltă în fiecare primăvară o nouă tulpină;
vivace, ♦ Fig. Care are caracter
stabil, care durează mult timp; durabil. – Din
lat. perennis,
fr. pérenne.
Sursa:
DEX '98.
FON- v. fono-. Sursa:
DN.
–FON Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la)
sunet”, „vorbire”, „vorbitor”, „fonație”. [< fr. -phone, cf. gr. phone].
Sursa:
DN.
fon (‹ gr. φωνή
[phone], „sunet”) (acustică), unitate de măsură pentru nivelul de
intensitate (1) auditivă (de tărie fiziologică), introdusă de H.
Barkhausen. Numărul n care arată tăria în f. a unui sunet*
oarecare este egal cu același număr n de decibeli (dB)
(v. bel) care arată intensitatea
(energia) sursei sonore (fapt obiectiv). Introducerea f. are la bază
legea fiziologică generală Weber-Fechner din 1884, lege aproximativă, dar
fecundă: mărimea unei senzații crește proporțional cu logaritmul* în baza 10 al
excitației. Aplicând legea în domeniul audiției, tăria unui sunet (mărimea
senzației sonore) crește proporțional cu log 10 al intensității (energiei) de
vibrație*. (Ex.: dacă energia care
excită urechea crește de 1000 de ori, mărimea senzației auditive crește de 3
ori, deoarece log101000 = 3). Un sunet oarecare are tăria de zero
f. (nici o senzație auditivă) dacă este produs cu intensitatea măsurată în (dB)
a sunetului de 1000 Hz la pragul de audibilitate*. Tăria celui mai puternic
sunet pe care urechea îl poate auzi (dar care o poate auzi) este de 140 f.
Tăria în f. corespunzătoare nuanțelor dinamice* muzicale este arătată în
tabele-diagrame, cifrele având valoare orientativă, în cazul unei
orch. mari (de la o
formație redusă nu se poate avea un fortissimo de 80 f.).
V. frecvență; son (2).
Sursa:
DTM.
GINERÍ, gineresc, vb. IV.
Tranz. (Pop.)
A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.
Sursa:
DEX '98.
EC- elem. „În afară de”. (din fr. ec-, cf. gr. ek = în
afară). Sursa:
MDN.
TAH s. v. stenograf. Sursa:
Sinonime.
ȚAH interj. (Rar; repetat)
Cuvânt care imită lătratul câinelui; ham1. – Onomatopee.
Sursa:
DEX '98.
BOSÓN
s. m. particulă nucleară elementară al cărei spin se măsoară cu numere
întregi. (< germ. Boson).
Sursa:
MDN. Bosonii sunt particule
elementare care au spinul întreg și satisfac statistica Bose-Einstein. Au fost
denumiți după fizicianul indian Satyendra Nath Bose. De la
Ro.wikipedia.org. Foto:
Satyendra Nath Bose.
BURG,
burguri, s.
n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau
administrativ; oraș medieval; p.
ext. oraș vechi. – Din
fr. bourg. Sursa:
DEX '98.
miliárda1 (a ~/a o ~) v.
miliárdulea (al ~/al un ~).
Sursa:
DOOM 2.
miliárda2 (a + num.
+ ~) v. miliárdelea (al
+ num. + ~).
Sursa:
DOOM 2.
tit, V. titlu. Sursa:
Scriban.
ȚIȚ interj. Cuvânt care redă
chițăitul șoarecelui. ◊ Expr.
Nici țiț = nici un cuvânt, nici cârc, nici pis. – Onomatopee.
Sursa:
DEX '98.
BIT, biți, s. m.
(Inform.) Unitate de măsură
pentru cantitatea de informație (3) dintr-un semnal, corespunzător
logaritmului în baza 2. – Din engl.,
fr. bit.
Sursa:
DEX '98.
biț, bíțuri, s.n. (înv.) viță de păr sau de lână.
Sursa:
DAR.
șod, șoádă adj. (ung. sod, glumeț. Șăĭn.), Trans. Ban. Olt.
Nostim, cĭudat: om șod, treabă șoadă. Adv. A vorbi șod. S. f.
Turda. Glumă. Sursa:
Scriban.
NEX, nexuri, s. n.
1. (Livr.) Legătură,
înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal
= raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.)
Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din
lat. nexus.
Sursa:
DEX '98.
VREMUÍ, pers. 3
vremuiește, vb. IV. (Pop.)
1. Intranz. A fi, a se
face vreme urâtă (cu ploaie, ninsoare, viscol). 2.
Intranz. și
refl. (Despre vreme) A trece, a se
scurge. – Vreme + suf. -ui.
Sursa:
DEX '98.
|
|
