Jurnal de bord - Primul Campionat Mondial de Scrabble in Catalana
de Octavian Mocanu
9 mai 2005

In loc de introducere...

Viladecavalls este un tirgusor de vreo 5000 de locuitori aflat in regiunea “valiugului apusean” (Vallès Occidental). Cuprinde o strada principala nesfirsit de lunga, trei restaurante, doua biserici romanice, numeroase case in rosu de vacanta, un peisaj feeric cu fundalul Montserrat-ului (minastirea nu se zareste) si se bucura de o minima departare de zona industriala a Terrassei (fost centru textil pina nu demult). In trecut se numea Toudell si in regiune s-au gasit chiar urmele unei asezari iberice. Din ora in ora, opreste in gara aflata la vreo 5 km. de centru trenul regional al companiei feroviare de stat, cu directia Manresa. Autobuzele nu circula duminica, iar primaria poarta numele tipic al celor din nordul Cataloniei, Casa de la vila (= casa oraseneasca, un fel de “Hôtel de la ville”, spre deosebire de mai popularul Ajuntament (sp. Ayuntamiento) = (loc de) reuniune). Mai mult, in timpul sfirsitului de saptamina trecut, mercurul a poposit pe la 30 de grade plus!

Proximitatea unui eveniment de factura mondiala si, in plus, totalmente catalana a pus pe jar membrii consiliului local, ducind la comunicari zilnice in coloanele ziarului electronic din Viladecavalls. Implicarea Secretariatului de politica lingvistica a Generalitatii (organul suprem de guvernare catalana), a celui mai important ziar catalan (Avui) – unul dintre corespondentii caruia este si un pasionat scrabblist si a promisiunii (neonorate) de participare in situ a televiziunii autonome catalane TV3 au ridicat valoarea concursului la niveluri neatinse pina in prezent! Numarul de locuri disponibile a fost limitat la 70, cit putea sa adaposteasca sala festiva antifonica si conectata la reteaua de fibra optica a bibliotecii locale.

A fost mobilizata toata suflarea voluntara si proscrabblista din zona si poate ca totul s-ar fi derulat ca “pe roate”, daca insarcinatul local cu relatii publice, depasit emotional de caracterul istoric al momentului, nu ar fi uitat in propriul birou inchis cu sapte lacate afisele indicator-publicitare ale Campionatului Mondial care urmau sa difuzeze stirea in cele patru vinturi si, ca aplicatie practica si indispensabila, sa indice concurentilor...cum sa ajunga la locul desfasurarii.... Problema a fost totusi remediata pe loc in secunda 58!

Formarea perechilor de-a lungul intregii competitii a cazut exclusiv in seama...informaticii. Sprijinit tot de “deschisul” sistem de operare Linux, delicata sarcina a “imperecherilor” a fost apanajul unui program omonim. Dupa actualizarea punctajelor jucatorilor (vezi mai jos o scurta prezentare), programul lua jucatorii in ordine, incepind cu primul clasat, cautindu-i prima pereche (in ordine descrescatoare a punctelor) cu care sa nu fi disputat nici o partida.

Desemnarea in cadrul unei perechi a jucatorului care sa inceapa partida s-a facut tot pe baze informatice: cel inscris in prima coloana se bucura de privilegiul primei extrageri. Inscrierea intr-una din cele doua coloane s-a facut alternativ (iar in cazurile de repetare consecutiva, aceasta nu s-a intimplat mai mult de doua ori, mentinind in orice caz un raport global egal: numar de partide incepute per jucator = jumatatea totalului celor disputate = 4).

Fiecare masa a primit o “foaie de joc” in care jucatorul desemnat sa inceapa partida urma sa-si “rascumpere” acest avantaj prin “suferinta” notarii depunerilor ambilor, in timpul intregii partide (coordonate – facultativ, cuvint principal, punctaj depunere, punctaj total). Aceasta urma sa fie returnata arbitrilor la finele jocului. In plus, ni s-au oferit si fise pentru notite personale. Orice alt obiect celulozic era strict interzis.

Tot organizatorii au “dotat” fiecare masa de joc cu cite un cronometru. Desi in catalana se prevede ca partidele libere sa se poata desfasura si ca la competitiile de la noi, de data aceasta s-a preferat “impunerea” metodei clubului gazda: fiecare jucator dispunea de 2 minute pentru o depunere! Este sarcina partenerului sa fixeze periodic cronometrul la doua minute si sa actioneze butonul de pornire.

Dezavantajele acestui sistem sint cel putin trei:

a) Sala de joc se transforma sonor intr-un spatiu campestru invadat de greieri neobositi de al carui tiriit monoton si agasant nu-ti revii nici in ziua urmatoare, iar citeodata nu mai esti sigur daca a sunat cronometrul de la masa ta sau a vecinului...

b) Jocul se poate prelungi cu mult peste o ora, mai ales la partidele incepatorilor. Se poate inclusiv specula pe aceasta tema (in cazul avansatilor) – un fel de sa cada steguletul partenerului care a uitat sa apese pe butonul ceasului, dar mult mai subtil. In prima privinta, regulamentul stabilit ad-hoc (cu doua zile inainte sub forma sa finala) a prevazut un timp maxim – definit in termeni...relativ(isti), la buna apreciere a arbitrilor turneului.

c) Calitatea jocului are in genere de suferit (unul dintre motivele din care nu s-a obtinut nici un nouar). Totusi, cum majoritatea participantilor luase cel putin o data contact cu acest procedeu, adaptarea s-a facut “din mers”.

Printre avantaje intrevad deocamdata ritmul alert de joc...

3. Despre clasament – sistem punctare / departajare

Dupa fiecare runda, cei doi arbitri oficiali trebuiau sa “clampane” la tastatura rezultatele inregistrate, asa cum au fost inscrise de ambii jucatori (se presupunea ca acesti au verificat corectitudinea scorului) si sa lanseze in executie programul furnizor al clasamentului momentan.

Sistemul de punctare a fost urmatorul:

a) Atribuirea unui punct pentru o partida cistigata, o jumatate de punct pentru o remiza si zero pentru o infringere (notez aceasta valoare cu p, o voi folosi la punctul

b). Suma momentana a punctelor unui jucator forma primul indicator al clasamentului. b) In caz de egalitate (numar egal de puncte), se aplica, dupa metoda sahista – sistemul elvetian – criteriul progresiv. Acesta reprezinta o suma dubla a punctelor unui jucator (B de mai jos).

(Se considera doua variabile A si B, ambele nule initial. Dupa fiecare runda (inclusiv prima) A = A_ANTERIOR + p e {0, 0.5 sau 1}, iar apoi B = B_ANTERIOR + A).

Desi la prima vedere pare ciudat, criteriul determina “traiectoria jucatorului” pina in pozitia pe care o ocupa momentan. Astfel, daca “a cazut” din partea superioara, se considera ca a avut “mai mult de furca” si “s-a batut” cu jucatori mai buni, fata de situatia in care “urca” din josul clasamentului, ca rezultat al unor confruntari mai usoare cu jucatori mai putin experimentati – in aceste doua situatii si daca ambii jucatori au acelasi numar de puncte (a), primul este avantajat.

c) Daca egalitatea persistà, s-a considerat unul dintre coeficientii Buchholz posibili: suma numarului de puncte ale adversarilor cu care un jucator a disputat partidele pina in acel moment. Sensul acestui criteriu este cel de a evidentia forta partenerilor cu care un jucator a disputat partidele – in ciuda clasarii momentane a acestora – spre deosebire de criteriul b). (O imagine probabil mai fidela ar fi dat-o alternativa ca suma sa fi inglobat doar punctele partenerilor care au fost invinsi de catre (sau au remizat cu) jucatorul in discutie.)

d) In fine, daca si acum situatia se aratà identica, departajarea finala luà in considerare ordinea initiala a jucatorilor inscrisi.

4. Despre arbitraj

In modalitatea informatizata a competitiei, activitatea arbitrilor s-a redus la un minim total, iar interventiile lor doar in situatii de “forta majora” (doua in timpul intregului concurs). Acest lucru a devenit posibil datorita, in principal, translatarii multor aspecte pe “umerii” jucatorilor, nu fara succes!

a) Grilele, punctajele asociate samd devin inapelabile o data ce foaia de joc atinge masa arbitrala.

b) Starea jocului (stocul de litere, tabla etc.) intra in obligatia celor doi parteneri de a fi controlata inaintea startului partidei. Orice anomalie descoperita pe parcurs (jeton lipsa etc.) nu mai poate fi obiectul nici unei reclamatii.

c) Dar poate cea mai interesanta este sectiunea contestatiilor.

In primul rind, se penalizeaza doar jucatorul a carui depunere e urmata de o contestatie fondata si aceasta prin retragerea literelor depuse pe tabla si anularea punctajului corespunzator.

In caz contrar, cind contestatia se dovedeste neintemeiata, nimeni nu este sanctionat! In al doilea rind, pentru elucidarea contestatiei, s-a instalat un calculator (rulind tot sub sistemul de operare Linux) al carui unic program in executie juca rolul de a verifica corectitudinea unui cuvint introdus. Procedura prevedea deplasarea ambilor parteneri in fata monitorului, tastarea cuvintului chestionat si obtinerea rezultatului: “existent / inexistent”, moment ultim precedat in genere de invocarea unor rugi strict scrabbliste, umplerea profunda a plaminilor cu aer si o crestere imperceptibila a tensiunii arteriale...

Intrucit la revenirea la masa, contactul dintre pupilele adversarului asezat in partea opusa si jetoanele insirate pe suportul celuilalt jucator tindea sa se realizeze involuntar si automat, inainte de peregrinarea la “oracol”, suportul in discutie era camuflat cu rigurozitate!

Deoarece programul nu dadea si nici pretindea scrierea cu diacritice, nu se putea deduce categoria sau forma vocabulei dubitate.

Au existat doar doua situatii exceptionale si, ca de obicei, intre membrii aceluiasi club (produs cu siguranta al unor “trairi” mai vechi...). Prima incrincenare s-a declansat inainte de masa de prinz din prima zi, astfel ca majoritatea arunca vina incidentului mai mult pe seama nevoilor somatice naturale decit a goanei dupa puncte.

Cert este ca in regulament aparea paragraful care stipula posibilitatea ca cei doi parteneri sa spuna pas de doua ori consecutiv, urmind ca la al treilea rind partida sa se declare incheiata. Or, aparent, unul dintre jucatori nu era la zi cu aceasta norma si, in consecinta, a pierdut partida in urma scaderii valorii literelor de pe suportul propriu. Interesant este faptul ca nu el a fost autorul reclamatiei, ci un coleg de “breasla” care, cum mai peste tot se intimpla, chibita intimplator partida... Evident, arbitrul nu a putut sa faca altceva decit ca, in dorinta de a calma spiritele, sa ia la cunostinta rezultatul final si sa...propuna incolonarea imediata spre restaurant! Se povesteste ca dupa doua pahare de “tempranillo” (vin tinar) negru, pacea s-a reasternut definitiv.

Al doilea incident, deja duminica si tot inaintea prinzului (!), a fost rezultatul unei alte reguli ceva mai ciudate care priveste schimbarea literelor in doua situatii diferite:

a) Daca un jucator hotaraste sa schimbe doar citeva, se urmeaza procedura binecunoscuta: asezarea lor cu fata in jos pe masa, extragerea unui numar egal din saculet (doar daca acestea se gasesc in numar mai mare de 7) si aruncarea celor dintii in sac, actiune urmata de pierderea turului.

b) Daca un jucator extrage exclusiv vocale sau consoane, are dreptul sa atraga atentia adversarului spunind “Senyors!” [Domnilor!] si sa-i arate jetoanele de pe suport. Apoi arunca toate literele in saculet, le reamesteca si extrage alte sapte, fara sa piarda turul (actiunea se poate repeta in acelasi tur, iar daca aceasta se intimpla de trei ori, jucatorul ghinionist are dreptul sa ceara arbitrului sa caute o vocala (cel putin) din sac, sa o extraga separat, urmind ca el sa completeze stocul cu restul de 6 litere...)! Este o actiune compensatorie fata de vitregiile ... miinii.

In acest punct este important de remarcat ca in situatia a) ordinea este: extragere de noi litere + descotorosire de cele vechi, pe cind la b) e chiar pe dos, or, se pare ca cel de-al doilea incident a rezultat pe seama nerespectarii ordinii cerute.

Alte curiozitati ale regulamentului se refera la depunerea in sine. Astfel:

1) In momentul in care jucatorul aflat la depunere arata o litera partenerului ESTE OBLIGAT sa o depuna! Daca nu poate sa o faca sau nu vrea, pierde turul.

2) O litera depusa pe un patratel, nu mai poate fi miscata de acolo. Daca aceasta are drept consecinta formarea unei adiacente incorecte, jucatorul e obligat sa o retraga si pierde turul.

3) Doua litere depuse pe o linie sau pe o coloana implica faptul ca depunerea urmeaza aceasta orientare, care nu mai poate fi schimbata!

4) O data ce cronometrul a tiriit, depunerea trebuie sa se efectueze neintirziat.

Iar in privinta extragerii literelor:

Daca jucatorul extrage din greseala mai multe (fata de cele 7 pe care trebuie sa le aiba permanent pe suport), adversarul alege la intimplare un numar egal cu diferenta dintre cele extrase si 7, urmind ca jucatorul neatent sa le reintroduca in sac cu observatiile:

1) Daca nu a vazut literele, le arunca direct inapoi.

2) Daca le-a vazut, le arata si adversarului si abia apoi le arunca!

5. Despre finala

Desi toti participantii erau inca “conectati la priza” concursului in dupa-amiaza duminicii, numarul celor 8 runde a ramas irevocabil! Teoretic, pentru desemnarea finalistilor – in caz de egalitate a numarului de partide cistigate (si remizate) – criteriul a) si indiferent de celelalte doua criterii – urma sa se desfasoare patru tururi de duplicat de departajare. Dar cum finalistii au rezultat de la sine (doar doi jucatori cu un rezultat maxim de 7 – 1), s-a vehiculat ideea duplicatului pentru desemnarea locului al treilea. Din cauze de bucatarie interna (s-a contestat modificarea hotaririi, posterioara publicarii regulamentului) si pentru a nu compromite finala, s-a renuntat in final la ideea duplicatul.

Finalistii au fost, pe de o parte, bicampionul mondial in limba spaniola, Joan Ramon Manchado, si, pe de alta, campionul editiei anterioare a Cupei UF, Miquel Sesé (in acelasi timp, autorul rubricii zilnice (!) de scrabble din ziarul catalan Avui / Azi).

Se pare ca experienta (de zi cu zi) mai mare a celui de-al doilea, inclusiv o mina mai “norocoasa”, au inclinat balanta deja din turul al 5-lea (s-au disputat 19 de tururi de ambele parti!!).

Este interesant ca si finala a fost martora a situatiei generale din scrabblul catalan din momentul de fata. S-au contestat cuvinte “normale”, iar dintre depuneri doar doua au fost “iesite din comun” – statistica constatata inclusiv de-a lungul competitiei. Unele cauze sint:

a) Omnipotenta spaniolei asupra catalanei. Erori foarte frecvente (datorate limbii vorbite in mod constant, sub influenta asa-ziselor “barbarisme” – cuvinte spaniole accentuate sau “modelate” à la catalane) se strecoara pe nesimtite in momentul cel mai inoportun... Apar “falsii prieteni”, cuvinte care au aceeasi forma dar sens (si categorie morfologica de baza diferita). Daca ambii jucatori cad in aceasta “cursa”, erorile trec neobservate, daca nu, se lasa cu vaiete si suspine... (Un exemplu tragicomic a rezultat la depunerea cuvintului “amanyat”. In spaniola, “amañar” este un verb cu sensul de baza “a maslui”. Participiul este “amañado” => cu “echivalentul” catalan “amanyat”, dar care inseamna “indeminatic” si nu are la baza nici un verb cu forma “*amanyar”... In runda a treia am jucat “amanyat”, contestat de partener. Dupa peregrinarea la Delphiul scrabblistic, adversarul a fost convins de corectitudinea sa, la fel cum eu eram de sensul “spaniol”. In partida urmatoare, fostul partener a jucat la rindul sau “amanyo” (*masluiesc), contestat de nou-i partener. Rezultatul contestatiei: consternarea si impotenta la vederea raspunsului negativ, laolalta cu nedumirea daca insusi oracolul incepuse sa...masluiasca profetiile...

b) Nesiguranta fata de vocalele neaccentuate (a si e, respectiv o si u), cu o perfida influenta de la punctul a) [uneori in spaniola se foloseste o vocala, pe cind in catalana perechea ei].

c) Adoptarea formelor de conjugare dialectala, din nordul Cataloniei, Baleare, zona valenciana, respectiv din Catalonia de Nord (Rosselló / Roussillon) si Val d’Aran. Se intimpla ca grosul scrabblistilor sint originari din zona barceloneza, astfel ca acomodarea cu formele suplimentare cere o sfortare pe masura!

d) Hotarirea luata de organizatorii campionatului de a elimina cuvintele-titlu adoptate din vocabularul propriu din Alguer / Alghero (Sardinia) – unde, conform marturiilor unui reportaj recent difuzat de televiziunea catalana, unii pescari inca mai folosesc acest dialect catalan, deja contaminat peste masura de italiana - si cele din Rosselló (zona din jurul Perpinyà/Perpignan-ului, spre Pirinei) – cuvinte alese dupa criteriul folosirii literelor de valoare mare (in principal L·L, Ç, X, Z, Q(U) si J) sau al numarului mic de litere (2, 3 si 4) [vezi si scrabblul franco- si anglo-!!].

Membrilor clubului virtual de scrabble “Ababols” (= maci) ni se permite folosirea in extenso, dar nu acelasi lucru s-a intimplat si la “mondiale”, de unde frecvente greseli, precum “bi” (din rosselloneza, francofonii il cunosc bine, de la mersul cu bicicleta), “col·let” (= colet!) samd. Se pare ca s-au dus munci de lamurire serioase de a “relaxa” decizia initiala de a elimina in ultimul moment inclusiv metisarile (forme flexionare apartinatoare unui dialect aplicate termenilor dintr-altul)...

6. In loc de incheiere...

Parerea de succes general plina de exuberanta a coincis intr-o unanimitate de suta la suta, iar angajamentele de mai bine si la mai mare pentru la anul nu au intirziat sa apara, umbrite poate doar de mai marile expectative duminicale...cistigarea campionatului de fotbal de catre Barça, mondialele (mult mai cunoscute si populare) de automobilism de la Montmeló si aparitia primelor semne biologice ale urmasului la tronul regal...

tavi (bcn – 09.05.05)