    28 decembrie
NARTOSI, FASCINE, BINDISEA - Woland (robot,
foto 1);
UIDEO, CLU, EUFONIUL - Waxberry (robot, foto 2);
OTEREAM, UGUIT, BARN, POLOGARI - Maestrul sportului
Bubi
(foto 3), in meciurile Woland -
Bubi 516 - 613 si Bubi - Waxberry 751 -
408.
NĂRTÓS, -OÁSĂ, nărtoși, -oase,
adj. (Rar) Cu
nasul mare; năsos, năsut. ♦
Fig. Mândru;
arogant. – Cf.
nărtilă.
Sursa:
DEX '98.
FASCÍNĂ, fascine,
s. f.
Mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în
loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ,
folosit la întărirea terasamentelor, la construirea
digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la
alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie1
[Var.:
fașínă
s. f.] – Din
it.
fascina, fr.
fascine. Sursa:
DEX '98.
bindisí (-sésc, -ít),
vb. – A se preocupa,
a ține seama, a lua în considerație, a fi la curent. –
Mr.
bindisire. Tc.
beyendi, aorist de la beyenmek „a binevoi” (Iogu,
GS, VI, 338); cf.
ngr.
μπεγεντίζω, pe care Graur, BL, IV, 73, îl consideră
drept sursă imediată a cuvîntului
rom. Mai puțin
probabilă pare explicația pe care o dădea mai înainte
aceluiași cuvînt Șeineanu, II, pe baza
tc. bende
„sclav”. Sursa:
DER.
UIDEÓ
interj.
v. huideo.
Sursa:
DEX '98.
CLU, cluuri,
s. n.
(Franțuzism) Punct de atracție, de interes al unui spectacol,
a unei acțiuni etc. [Scris și: clou] – Din
fr.
clou. Sursa:
DEX '98.
EUFÓNIU, eufonii,
s. n.
Instrument muzical de alamă, folosit, de obicei, la
acompaniament. [Pr.:
e-u-] – Din
it.
eufonio. Sursa:
DEX '98.
OȚERÍ vb. IV
v. oțărî. OȚĂRÎ, oțărăsc,
vb. IV.
Refl. (Pop.)
1. A se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. ♦
Refl. și
tranz. A (se)
mâhni, a (se) supăra. ♦ A se înspăimânta, a se îngrozi.
2. A face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi
sau a unei mâncări neplăcute la gust). [Var.:
oțărí, oțerí, oțerî
vb. IV.] – Din
bg.
ocerea. Sursa:
DEX '98.
oțerí (oțerésc, oțerít),
vb.
refl. – 1.
A strica gustul unei mîncări, a irita, a strepezi dinții.
2. A se dezgusta, a se încrunta. – 3. A se supăra,
a se bosumfla. – Var.
oțărî, oțări. Origine îndoielnică. Trebuie să aibă
legătură cu sb.
ceriti se „a rîde sarcastic” (Scriban),
bg. očervam
„a-și arăta colții” (Candrea),
bg. cerjă
se „a lua un medicament”,
rus. ščeriti
(Rosetti, Studii ling., 28); dar baza comună a
acestor cuvinte nu este clară. Oricum, nu e posibilă
der.
din sl.
ostriti „a ascuți” (Cihac, II, 235), nici din
lat.
obterrere (Capidan, Dacor., III, 762).
Der.
oțerime,
s. f.
(Mold., dezgust);
oțeros,
adj.
(Mold.,
înv., groaznic).
Sursa:
DER.
UGUÍT
s. n. Faptul de a ugui; sunete caracteristice
scoase de porumbei și de turturele; gângurit, uguire. –
V. ugui. Sursa:
DEX '98.
BARN s.m. (Fiz.) Unitate de suprafață
egală cu 10-24 cm2, întrebuințată în
fizica atomică pentru a exprima valoarea secțiunii eficace a
moleculei unui atom. [< fr. barn, cf. engl. big as
a barn – mare cât o șură].
Sursa:
DN.
POLOGÁR, pologari,
s. m.
(Reg.) Persoană
care întoarce, împrăștie și adună fânul cosit; pologaș. –
Polog1 +
suf. -ar.
Sursa:
DEX '98. |